ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2400/2021

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 10 august 2017, pe rolul Tribunalului Bistrița – Năsăud – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Comuna Dumitra, a solicitat anularea Deciziei nr. 2108 din 31 iulie 2017 și a Deciziei de impunere nr. x din 13 iunie 2017, emise de pârâtă, precum și obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată.

Hotărârea instanței de fond Prin sentința civilă nr. 273 din 13 aprilie 2018, Tribunalul Bistrița – Năsăud – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a dispus următoarele: - a admis acțiunea formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Comuna Dumitra; - a anulat Decizia nr. 2108/31.07.2017, emisă de pârâtă și, pe cale de consecință, a admis contestația formulată de reclamantă și a anulat Decizia de impunere nr. x/13.06.2017, emisă de Comuna Dumitra; - a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 2000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată; - a respins cererea pârâtei privind acordarea cheltuielilor de judecată.

Calea de atac exercitată împotriva sentinței primei instanțe și soluția dată în recurs Împotriva sentinței civile nr. 273 din 13 aprilie 2018, pronunțată de Tribunalul Bistrița – Năsăud – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs pârâta Comuna Dumitra. Recursul a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal la data de 17 septembrie 2018. Prin decizia nr. 4479 din 7 decembrie 2018, instanța învestită a admis recursul, a casat sentința atacată și a trimis cauza spre rejudecare primei instanțe.

Hotărârea de fond pronunțată în al doilea ciclu procesual, în rejudecare după casarea cu trimitere. Prin sentința civilă nr. 113 din 12 aprilie 2019, Tribunalul Bistrița – Năsăud – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Comuna Dumitra, a obligat reclamanta să plătească pârâtei suma de 2000 de RON cu titlu de cheltuieli de judecată și a respins cererea reclamantei privind acordarea cheltuielilor de judecată.

Calea de atac exercitată împotriva sentinței pronunțate în fond după casare și soluția dată în recurs Împotriva sentinței civile nr. 273 din 13 aprilie 2018, pronunțată de Tribunalul Bistrița – Năsăud – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamanta A. S.R.L., în temeiul art. 483 și urm. C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței atacate și, în rejudecare, admiterea acțiunii. Recursul a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel Cluj – secția a III-a contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2017* și a fost respins prin decizia nr. 1521 din 11 noiembrie 2019.

Calea de atac exercitată împotriva deciziei de recurs Împotriva deciziei civile nr. 1521 din 11 noiembrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Cluj – secția a III-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamanta A. S.R.L. (astfel cum s-a precizat prin cererile depuse la 4 martie 2020 și 20 mai 2020), solicitând casarea hotărârii atacate și, în rejudecare, admiterea cererii de chemare în judecată, anularea actelor administrative atacate și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată. Calea de atac a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție – secția de contencios administrativ și fiscal la data de 10 februarie 2020, sub nr. x/2020.

Apărările formulate în cauză Prin întâmpinarea înregistrată în dosarul instanței de recurs, intimata- pârâtă Comuna Dumitra a invocat excepția inadmisibilității recursului. II. Soluția Înaltei Curți de Casație și Justiție Examinând cu prioritate condițiile de admisibilitate a căii de atac declarate, Înalta Curte constată că recursul este inadmisibil, pentru următoarele considerente: Potrivit art. 457 alin. (1) C. proc. civ.: "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei.", iar potrivit art. 129 din Constituția României: "Împotriva hotărârilor judecătorești părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii." Din cuprinsul textelor de lege menționate anterior rezultă că părțile pot uza doar de căile de atac prevăzute de lege, iar exercitarea unei căi de atac împotriva unei hotărâri judecătorești pentru care C. proc. civ. sau legea specială nu prevede o astfel de posibilitate, reprezintă un demers inadmisibil, indiferent de criticile învederate de partea care a formulat calea de atac. Înalta Curte constată că hotărârea ce face obiectul recursului, respectiv decizia civilă nr. 1521 din 11 noiembrie 2019 a Curții de Apel Cluj – secția a III-a contencios administrativ și fiscal, a fost pronunțată în soluționarea recursului declarat împotriva sentinței civile nr. 273 din 13 aprilie 2018, pronunțată de Tribunalul Bistrița – Năsăud – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal. Prin urmare, recursul formulat de reclamanta A. S.R.L. privește o hotărâre cu caracter definitiv, conform art. 634 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., care nu face parte din categoria hotărârilor susceptibile de recurs în sensul art. 483 alin. (1) C. proc. civ., potrivit căruia: "Hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului". Pentru considerentele expuse și în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte admite excepția inadmisibilității și va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat în cauză.