ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 213/2021

Obiectul cererii de chemare în judecată: Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată sub nr. x/2020, reclamantul Municipiul Bistrița prin primar, în contradictoriu cu pârâta A., a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 50.810,49 RON, din care suma de 10.432,54 RON reprezintă penalități aferente redevenței anilor 2015-2016, indicate în sentința civilă nr. 205/2016 și care nu au fost achitate până la data formulării acțiunii, suma de 32.793 RON reprezintă redevență aferentă anilor 2017-2019, iar suma de 7.291 RON reprezintă penalități pentru aceeași perioadă. Pârâta a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii, ca nefondată, și a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru pretențiile aferente perioadei 2015-2017.

Hotărârea pronunțată în primă instanță: Prin sentința civilă nr. 186/F din 30 iunie 2020 a Tribunalului Bistrița-Năsăud, secția I civilă, s-a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune și, în consecință, s-au respins ca fiind prescrise pretențiile bănești formulate prin acțiune de reclamantul Municipiul Bistrița prin primar, împotriva pârâtei A., în ce privește pretențiile anterioare datei de 02.02.2017; s-a admis, în parte, acțiunea civilă și, în consecință, a fost obligată pârâta să plătească reclamantului suma totală de 40.084 RON, din care suma de 32.793 RON reprezintă redevență aferentă anilor 2017-2019, iar suma de 7.291 RON reprezintă penalități pentru aceeași perioadă.

Hotărârea pronunțată în apel: Prin decizia nr. 223A din 28 octombrie 2020, Curtea de Apel Cluj, secția I civilă a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantul Municipiul Bistrița prin primar împotriva sentinței civile nr. 186/F din 30 iunie 2020 a Tribunalului Bistrița-Năsăud, secția I civilă și a obligat apelantul să plătească intimatei A. suma de 500 RON, cheltuieli de judecată în apel.

Calea de atac formulată în cauză. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul Municipiul Bistrița prin primar, solicitând admiterea recursului, schimbarea în parte a hotărâri atacate cu privire la obligarea pârâtei la plata sumei de 10.432,54 RON, reprezentând penalități aferente redevenței anilor 2015-2016, cuprinse în sentința civilă nr. 205/2016, care nu au fost achitate și care generează noi penalități până la achitarea lor și, pe cale de consecință, admiterea acțiunii introductive. În motivarea recursului, recurentul a arătat că decizia recurată a fost pronunțată cu aplicarea greșită a normelor de drept material - motiv de recurs prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ. Astfel, a susținut că, potrivit contractul de concesiune nr. x/08.06.2001, încheiat între Municipiul Bistrița și intimată, a avut loc cedarea și preluarea în concesiune a lotului de teren în suprafața de 186 mp, situat în municipiul Bistrița, str. x, în vederea realizării obiectivului de investiție cu destinația spații comerciale, termenul fiind 09.03.2001 - 01.03.2021. Prețul concesiunii a fost stabilit la suma 34.949.100 RON vechi/an, sumă care era indexată anual cu indicele de actualizare la inflație. Conform art. 7 din contract, plata redevenței trebuia efectuată până la data de 31 martie a fiecărui an, neachitarea sumei datorate la termenul stabilit atrăgând după sine aplicarea unor penalități de întârziere de 0,4% pe zi de întârziere; redevența a fost achitată doar până în anul 2015, după care intimata nu a mai îndeplinit această obligație contractuală. Intimata a fost notificată cu privire la debitele restante prin mai multe adrese. Prin sentința civilă nr. 205/2016 a Tribunalului Bistrița-Năsăud, intimata a fost obligată să plătească Municipiului Bistrița suma totală de 117.361,53 RON, compusă din: 94.325,86 RON (majorări de întârziere la plata redevenței scutite la plată, ulterior repusă în plată), 12.281,49 RON (redevență aferentă anului 2015 în sumă de 10.831 RON și penalități de întârziere aferente acesteia în sumă de 1.450,49 RON) și 10.754,18 RON (redevență aferentă anului 2016 în sumă de 10.731 RON și penalități de întârziere aferente acesteia în sumă de 23,18 RON). La data introducerii cererii de chemare în judecată, intimata figura cu debit total restant în valoare de 50.810,49 RON, detaliat astfel: 10.432,54 RON - penalități aferente redevenței anilor 2015-2016, cuprinse în sentința civilă nr. 205/2016, care nu au fost achitate până la aceasta dată și care au generat noi penalități, 32.793 RON - redevența aferentă anilor 2017-2019 și 7.290,95 RON - penalități pentru neachitarea redevenței pentru perioada 2017-2019. În cauză, penalitățile au fost înregistrate în baza art. 9 din contract, modificat prin Hotărârea Consiliului Local Bistrița nr. 99/2014, prin care a fost rectificat cuantumul penalităților aferente chiriilor/redevențelor cuprinse în contractele de închiriere/concesiune încheiate de către Municipiul Bistrița cu persoane fizice sau juridice. Ele au fost calculate aplicând procentul de 0,036%/zi de întârziere la plată la redevențele anuale înmulțit cu numărul de zile de întârziere, conform anexei la atașate. Pentru neplata redevențelor pentru anii 2015-2016 s-au acumulat penalități care au fost cuprinse și calculate până la data sentinței civilă nr. 205/2016 pronunțată de Tribunalul Bistrița-Năsăud, dar, avându-se în vedere că, până la acest moment nu au fost achitate aceste redevențe, penalitățile au continuat să crească și după data sentinței menționate anterior, acumulându-se noi sume calculate începând cu 06.04.2016 până la 11.12.2019, în sumă de 10.432,54 RON, sumă care se va majora în continuare. În aceste condiții, este evident că intimata nu a restituit terenul ce a făcut obiectul concesiunii liber de sarcini și nu a achitat debitele restante. Recurentul a învederat că, astfel, instanța de apel a interpretat greșit cauza dedusă judecății cu privire la respingerea pretențiilor formulate în ce privește suma de 10.432,54 RON, ce constituie penalități aferente redevenței anilor 2015-2016, indicate în sentința civilă nr. 205/2016, care, de altfel, au fost solicitate cu respectarea termenului legal de prescripție.

Apărările formulate în cauză: Intimata A. a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția nulității recursului, deoarece criticile invocate nu se încadrează în prevederile art. 488 C. proc. civ., mai mult, acestea fiind deja analizate de instanța de apel, iar, pe fond, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, susținând că penalitățile sunt solicitate peste termenul de prescripție de 3 ani. I. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate și prin raportare la dispozițiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul declarat este fondat pentru considerentele ce urmează să fie expuse. Cu titlu prealabil, Înalta Curte reține, în raport cu expunerea sintetică a motivelor de recurs, că pot fi identificate argumente care vizează decizia atacată și care pot fi încadrate în motivul de casare prevăzut de art. 488 pct. 5 și 8 C. proc. civ., nefiind incidentă sancțiunea nulității recursului prevăzută de art. 489 alin. (2) cu referire la dispozițiile art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., astfel cum s-a statuat deja în practicaua prezentei hotărâri. De asemenea, constată că obiectul recursului de față are în vedere soluția dată cererii privind acordarea penalităților aferente redevenței pentru anii 2015-2016, de 10.432,54 RON, celelalte chestiuni de drept dezlegate intrând în puterea lucrului judecat. În cauză, reclamantul a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 50.810,49 RON, din care suma de 10.432,54 RON penalități aferente redevenței anilor 2015-2016, indicate în sentința civilă nr. 205/2016 și care nu au fost achitate până la data înregistrării acestui litigiu pe rolul instanțelor de judecată, suma de 32.793 RON, care reprezintă redevență aferentă anilor 2017-2019, și suma de 7.291 RON, ce constituie penalități pentru aceeași perioadă. În motivarea acțiunii, a arătat că în anul 2001, în baza Hotărârii nr. 17/1996 a Consiliului Local Bistrița și în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 50/1991, republicată, a Legii nr. 215/2001, a încheiat cu pârâta contractul de concesiune nr. x/08.06.2001 privind aprobarea concesionării unui teren în suprafață de 186 mp, situat în Bistrița, str. x, identificat în CF Bistrița nr. 2779/S, nr. top x;2026/4/2, în vederea realizării obiectivului de investiții cu destinația de spații comerciale, contract ce urma a fi derulat pentru perioada 09.03.2001-01.03.2021, prețul concesiunii fiind de 34.949.000 RON vechi/an, sumă indexată anual cu indicele de inflație. Potrivit art. 7 și 9 din contractul de concesiune, plata redevenței trebuia efectuată până la data de 31 martie a fiecărui an, neachitarea sumei datorate la termenul stabilit atrăgând după sine aplicarea unor penalități de întârziere de 0,4% pe zi de întârziere. Reclamantul a susținut în apel că, prin sentința civilă nr. 205/2016, pronunțată de Tribunalul Bistrița-Năsăud, a fost obligată pârâta să plătească acestuia suma totală de 117.361,53 RON, compusă din: 94.325,86 RON (majorări de întârziere la plata redevenței scutite la plată, ulterior repusă în plată), 12.281,49 RON (redevență aferentă anului 2015 în sumă de 10.831 RON și penalități de întârziere aferente acesteia în sumă de 1.450,49 RON) și 10.754,18 RON (redevență aferentă anului 2016 în sumă de 10.731 RON și penalități de întârziere aferente acesteia în sumă de 23,18 RON). Această hotărâre, rămasă definitivă prin decizia civilă nr. 1152/2016 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a III-a de contencios administrativ și fiscal, a fost trimisă către Biroul Executorului Judecătoresc B., fiind înregistrat dosarul execuțional nr. x/2017 Ulterior, penalitățile au fost înregistrate în baza prevederilor art. 9 din contract, calculate conform Hotărârii Consiliului Local Bistrița nr. 99/2014 (prin care a fost modificat cuantumul penalităților aferente chiriilor/redevențelor cuprinse în contractele de închiriere/concesiune încheiate de către municipiul Bistrița cu persoane fizice sau juridice), aplicându-se procentul de 0,036%/zi de întârziere la plată la redevențele anuale înmulțite cu numărul de zile de întârziere, "conform anexei la prezenta adresă". Pentru neplata redevențelor pentru anii 2015-2016 s-au acumulat penalități ce au fost cuprinse și calculate până la data sentinței civile nr. 205/2016, pronunțată de Tribunalul Bistrița-Năsăud, dar, întrucât nu s-a procedat la plata acestor redevențe, penalitățile au continuat să crească și după data sentinței menționate anterior, acumulându-se noi sume calculate începând cu 06.04.2016 până la 11.12.2019, în cuantum de 10.432,54 RON, sumă care se va majora în continuare. Prima instanță a reținut că suma de 10.432,54 RON, reprezentând penalități aferente redevenței pe anii 2015-2016 indicate în sentința civilă invocată, a fost solicitată cu nerespectarea termenului legal de prescripție, motiv pentru care a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocată de pârâtă, și a respins ca fiind prescrise pretențiile anterioare datei de 02.02.2017, soluție menținută de instanța de apel (cu referire la suma de 10.432,54 RON). Tribunalul a considerat că, în ce privește sumele stabilite prin sentința civilă nr. 205/2016 a Tribunalului Bistrița-Năsăud, ce constituie titlu executoriu, acestea pot fi recuperate de către reclamant pe calea executării silite, dacă pârâta nu și-a îndeplinit în mod voluntar obligația de plată a sumei determinate prin acea hotărâre, și că nu se poate completa suma acordată prin sentința indicată cu alte sume în lipsa unei dispoziții în acest sens, fiindcă s-ar aduce atingere autorității de lucru judecat a celor dezlegate în mod definitiv prin acea hotărâre. La rândul său, instanța de apel a considerat, sub acest aspect, că reclamantul dispune deja de un titlu executoriu cu privire la sumele cuprinse în dispozitivul sentinței civile nr. 205/2016 a Tribunalului Bistrița-Năsăud, iar în măsura în care acestea nu au fost achitate de bună voie de către pârâtă, acesta are posibilitatea să procedeze la punerea în executare silită a acestei sentințe, altminteri, ar însemna ca reclamantul să obțină două titluri executorii pentru aceeași sumă, ceea ce, evident, este de neconceput. Înalta Curte constată, așa cum rezultă și din fișa de calcul atașată cererii de chemare în judecată, aflată la dosarul nr. x/2020 al Tribunalului Bistrița-Năsăud, secția I civilă, că reclamantul a solicitat obligarea pârâtei la plata penalităților de întârziere aferente neplății redevenței pentru perioada 2015-2016, de 5240,46 RON și 5192,08 RON, penalități calculate însă după pronunțarea sentinței civile nr. 205/2016 a Tribunalului Bistrița-Năsăud, pentru perioada 2016-2019, împrejurare de fapt neobservată de instanța de apel, ce atrage incidența dispozițiilor art. 22 C. proc. civ., care reglementează principiul rolului judecătorului în aflarea adevărului. Potrivit alin. (2) al acestui text de lege, "Judecătorul are îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale. În acest scop, cu privire la situația de fapt și motivarea în drept pe care părțile le invocă, judecătorul este în drept să le ceară să prezinte explicații, oral sau în scris, să pună în dezbaterea acestora orice împrejurări de fapt sau de drept, chiar dacă nu sunt menționate în cerere sau în întâmpinare, să dispună administrarea probelor pe care le consideră necesare, precum și alte măsuri prevăzute de lege, chiar dacă părțile se împotrivesc". În acest scop, cu privire la situația de fapt și motivarea în drept invocate, judecătorul este îndreptățit să ceară părților să prezinte explicații, oral sau în scris, iar, dacă formulările reclamantului, confuze fiind, ca în cazul de față (prin folosirea neadecvată a sintagmei "penalități aferente redevenței anilor 2015-2016, indicate în sentința civilă nr. 205/2016 și care nu au fost achitate până la data formulării acțiunii"), împiedică determinarea obiectului cererii de chemare în judecată, este dator, respectând regula dezbaterii contradictorii, să ceară precizările necesare. Așadar, principiul consacrat de dispozițiile art. 22 C. proc. civ. obligă instanța de judecată ca mai întâi de toate să dea acțiunii calificarea juridică exactă, inclusiv în ceea ce privește obiectul judecății, și, în funcție de aceasta, să verifice condițiile de admisibilitate a cererii și să se pronunțe în concret. În speță, din această perspectivă sunt întrunite dispozițiile art. 488 pct. 5 C. proc. civ. cu referire la încălcarea unei norme de procedură, controlul judiciar neputând fi exercitat în lipsa stabilirii pe deplin a situației de fapt deduse judecății și a aplicării dispozițiilor de drept material la situația concretă din cauză, atât în ceea ce privește soluția pe fond, cât și pe prescripție. În acest context, Înalta Curte, conform art. 497 C. proc. civ., va admite recursul declarat de reclamantul Municipiul Bistrița prin primar împotriva deciziei nr. 223A din 28 octombrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția I civilă, va casa decizia atacată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, În rejudecare, urmează ca instanța de apel să stabilească ce reprezintă suma solicitată de reclamant prin raportare la sentința civilă nr. 205/2016 a Tribunalului Bistrița-Năsăud, pentru ce perioada a fost calculată și temeiul de drept în baza căruia a fost formulată o astfel de pretenție, iar, în funcție de aceste împrejurări, să verifice dacă a intervenit sau nu prescripția dreptului material la acțiune față de data înregistrării prezentei acțiuni și să aprecieze asupra temeiniciei pretențiilor părții reclamante. PENTRU ACESTE MOTIVE,