ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1183/2022

Obiectul cererii de chemare în judecată: Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la 3 februarie 2020 pe rolul Tribunalului Bistrița-Năsăud, reclamantul Municipiul Bistrița prin primar a solicitat obligarea pârâtei A. la plata sumei de 50.810,49 RON, din care suma de 10.432,54 RON reprezintă penalități aferente redevenței anilor 2015-2016, indicate în sentința civilă nr. 205/2016 și care nu au fost achitate până la data formulării acțiunii, suma de 32.793 RON reprezintă redevență aferentă anilor 2017-2019, iar suma de 7.291 RON reprezintă penalități pentru aceeași perioadă.

Sentința pronunțată de Tribunalul Bistrița-Năsăud: Prin sentința civilă nr. 186/F din 30 iunie 2020 pronunțată de Tribunalul Bistrița-Năsăud, secția I civilă, s-a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune și, în consecință, s-au respins ca fiind prescrise pretențiile bănești formulate de reclamantul Municipiul Bistrița prin primar împotriva pârâtei A., în ce privește perioada anterioară datei de 02.02.2017. S-a admis, în parte, acțiunea civilă și, în consecință, a fost obligată pârâta să plătească reclamantului suma totală de 40.084 RON, din care suma de 32.793 RON reprezintă redevență aferentă anilor 2017-2019, iar suma de 7.291 RON reprezintă penalități pentru aceeași perioadă.

Decizia pronunțată de Curtea de Apel Cluj: Prin decizia nr. 223A din 28 octombrie 2020, Curtea de Apel Cluj, secția I civilă a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantul Municipiul Bistrița prin primar împotriva sentinței civile nr. 186/F din 30 iunie 2020 a Tribunalului Bistrița-Năsăud. A fost obligat apelantul să plătească intimatei A. suma de 500 RON cheltuieli de judecată în apel.

Decizia pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție: Prin decizia nr. 213 din 4 februarie 2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, s-a admis recursul declarat de reclamantul Municipiul Bistrița prin primar împotriva deciziei nr. 223A din 28 octombrie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția I civilă. A fost casată decizia atacată și a fost trimisă cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Rejudecare apel - Curtea de Apel Cluj: Prin decizia civilă nr. 268/A din 6 octombrie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția I civilă a fost admis în parte apelul declarat de reclamantul Municipiul Bistrița împotriva sentinței civile nr. 186/F din 30 iunie 2020 a Tribunalului Bistrița Năsăud, pe care a schimbat-o în parte, după cum urmează: A respins excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru pretențiile aferente perioadei 03.02.2017 - 11.12.2019. A fost obligată pârâta la plata în favoarea reclamantului a unor penalități de întârziere de 0,036% pe zi aferente sumei de 10.831 RON (redevența pentru anul 2015) și respectiv aferente sumei de 10.731 RON (redevența pentru anul 2016), penalități ce vor fi calculate pentru perioada 03.02.2017 - 11.12.2019. A fost menținută în rest soluția atacată.

Calea de atac formulată în cauză: Împotriva deciziei nr. 268/A din 6 octombrie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția I civilă, reclamantul Municipiul Bistrița prin primar și pârâta A. au declarat recurs. Prin cererea de recurs, recurentul-reclamant Municipiul Bistrița a arătat că instanța de apel a interpretat greșit cauza dedusă judecății în ceea ce privește pretențiile în cuantum de 10432,54 RON, penalități aferente redevenței anilor 2015-2016 calculate în perioada 6 aprilie 2016 - 2 februarie 2017, cuprinse în sentința nr. 205/2016. A precizat că nu este de acord cu reținerea instanței, în sensul că nu a fost respectat termenul legal de prescripție, astfel încât solicită admiterea recursului, respingerea excepției prescripției dreptului material la acțiune în ceea ce privește pretențiile anterioare datei de 2 februarie 2017 și, pe cale de consecință, admiterea acestor pretenții. În continuare, prezentând aspecte ce țin de istoricul cauzei, recurentul-reclamant a arătat că penalitățile au fost calculate aplicând procentul de 0,036% pe zi de întârziere la redevențele anuale, iar pentru neplata acestora pentru anii 2015-2016 s-au acumulat sume ce au fost calculate până la data sentinței nr. 205/2016 pronunțate de Tribunalul Bistrița-Năsăud. Având în vedere că redevențele nu au fost achitate, penalitățile au continuat să crească și după data sentinței, acumulându-se noi sume calculate începând cu 6 aprilie 2016 până la 11 decembrie 2019, debitul total restant fiind în valoare de 50810,54 RON. În drept, au fost indicate dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. Invocând, de asemenea, incidența motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta-pârâtă A. a solicitat admiterea recursului astfel cum a fost formulat, casarea în parte a hotărârii recurate și, reținând cauza spre rejudecare, să se anuleze sentința atacată și să se respingă apelul formulat de reclamantul Municipiul Bistrița prin primar. După prezentarea parcursului procesual al cauzei, recurenta-pârâtă a arătat că soluția pronunțată este nelegală dat fiind faptul că instanța de apel nu a analizat în mod temeinic susținerile sale referitoare la prescripția dreptului material la acțiune, prin raportare la dispozitivul sentinței nr. 205/2016 pronunțată de Tribunalul Bistrița-Năsăud, hotărâre ce constituie titlu executoriu. Menționează că nu se poate completa suma acordată prin această sentință cu alte sume, în lipsa unei dispoziții în acest sens, fiindcă s-ar aduce atingere autorității de lucru judecat a celor dezlegate în mod definitiv.

Apărările formulate: Recurentul-reclamant a depus întâmpinare, în termen legal, comunicată, solicitând respingerea recursului promovat de pârâtă, ca nefondat, și admiterea propriului recurs. 6. Procedura derulată în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție: Având în vedere data înregistrării cererii de chemare în judecată pe rolul instanțelor judecătorești (3 februarie 2020), în cauză sunt aplicabile dispozițiile C. proc. civ., cu modificările aduse prin Legea nr. 310/2018. Constatându-se încheiată procedura de comunicare, în condițiile art. 490 alin. (2) coroborat cu art. 471 1 a alin. (5) și (6) C. proc. civ., a fost fixat termen de judecată la 26 mai 2022, cu citarea părților, în ședință publică, în vederea soluționării căii de atac, termen la care instanța a rămas în pronunțare. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție: Examinând recursurile în raport de excepția nulității pentru neîncadrarea criticilor în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., a cărei analiză este prioritară, Înalta Curte reține următoarele: Potrivit dispozițiilor imperative prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază și dezvoltarea lor, iar în conformitate cu prevederile art. 487 C. proc. civ. "recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs." Totodată, conform art. 489 alin. (1) C. proc. civ., "recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal", iar potrivit alin. (2) al aceluiași articol, sancțiunea nulității intervine și în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ. Examinând atât cererea de recurs formulată de recurentul-reclamant Municipiul Bistrița prin primar, cât și pe cea depusă de recurenta-pârâtă A., se constată că aspectele evidențiate de părți, astfel cum au fost formulate, nu conțin precizări care să reprezinte o minimă argumentare în drept a vreunei critici de nelegalitate care să permită încadrarea în vreunul dintre motivele de nelegalitate expres prevăzute de dispozițiile art. 488 C. proc. civ. Astfel, în ceea ce privește recursul reclamantului, Înalta Curte constată că susținerile din cererea de recurs nu se pot constitui într-o motivare a căii de atac exercitate, conform exigențelor prevăzute de dispozițiile art. 486 alin. (1) C. proc. civ., care trebuie interpretate în sensul formulării, în cuprinsul motivelor de recurs, a unei argumentări juridice a nelegalității hotărârii atacate, prin indicarea dispozițiilor legale pretins încălcate ori greșit aplicate de instanță. Art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., invocat formal de recurentul-reclamant ca temei de drept al cererii de recurs, are în vedere situația în care hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material. Or, partea susține că "instanța de apel a interpretat greșit cauza dedusă judecății cu privire la pretențiile formulate", fără a menționa care este norma de drept material încălcată/greșit aplicată de către instanță. Faptul că recurentul-reclamant nu este de acord cu cele reținute de instanță referitor la nerespectarea termenului legal de prescripție, astfel cum menționează în cererea de recurs, nu se poate converti într-un veritabil de motiv de recurs. Lipsa argumentelor părții pune instanța de control judiciar în imposibilitatea de a verifica legalitatea și temeinicia deciziei atacate. De asemenea, nemulțumirile acestuia cu privire la modul de calcul și cuantumul penalităților nu reprezintă motive de nelegalitate ce pot fi deduse judecății în calea extraordinară de atac a recursului, ci eventuale critici de netemeinicie ce nu pot fi cenzurate de către instanța de control judiciar deoarece exced controlului de legalitate efectuat în calea de atac a recursului din perspectiva dispozițiilor art. 488 C. proc. civ. Examinând cel de-al doilea recurs, declarat de recurenta-pârâtă A., se constată că partea a arătat, în mod generic, că hotărârea este dată cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material, fiind incident motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., fără a preciza care norme au fost încălcate sau greșit aplicate de către instanță. Recurenta-pârâtă nu precizează, punctual, care este argumentul pentru care consideră că hotărârea instanței de apel este nelegală din perspectiva textului de lege indicat ca temei de drept al cererii de recurs, mărginându-se ca, printr-o singură frază, să arate că instanța de apel nu a analizat în mod temeinic susținerile sale referitoare la prescripția dreptului material la acțiune, prin raportare la dispozitivul sentinței nr. 205/2016 pronunțată de Tribunalul Bistrița-Năsăud, hotărâre ce constituie titlu executoriu. Se constată că, în lipsa unei dezvoltări corespunzătoare, această simplă susținere a părții este una formală și nu are aptitudinea de a demara un control al legalității, în condițiile în care partea nu formulat critici concrete de nelegalitate a hotărârii recurate. O astfel de modalitate de redactare a motivelor de recurs nu se circumscrie exigențelor art. 488 C. proc. civ., ce presupune ca, în calea de atac a recursului, să fie deduse judecății critici de nelegalitate împotriva dezlegărilor instanței de apel, astfel că, în atare circumstanțe, controlul de legalitate pe care îl exercită instanța de recurs este imposibil de realizat. Recursul fiind un mijloc procedural prin care se realizează o examinare a hotărârii atacate sub aspectul legalității acesteia, instanța de recurs verifică, pe baza unor critici circumscrise prevederilor art. 488 alin. (1) C. proc. civ., dacă hotărârea atacată a fost sau nu pronunțată cu respectarea dispozițiilor legale. Drept urmare, această analiză nu se poate realiza în lipsa indicării și dezvoltării motivelor de nelegalitate prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., obligație care revine, sub sancțiunea nulității, titularului căii de atac promovate. Cum susținerile recurenților nu reprezintă critici concrete de nelegalitate a hotărârii atacate, susceptibile de a fi încadrate în vreunul dintre motivele de casare expres și limitativ reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., acestea nu pot face obiectul analizei în calea de atac a recursului, care, așa cum deja s-a menționat, potrivit art. 483 alin. (3) C. proc. civ., urmărește să supună instanței examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile. Având în vedere considerentele expuse, reținând că în cauză nu este posibilă o încadrare a criticilor de recurs, în condițiile dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., coroborate cu prevederile art. 489 C. proc. civ., constatând că nu au fost identificate motive de ordine publică ce ar putea fi invocate din oficiu, Înalta Curte urmează a aplica sancțiunea expres prevăzută de lege, respectiv anularea recursurilor. PENTRU ACESTE MOTIVE,