ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 731/2020

Ședința publică din data de 2 aprilie 2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin cererea inițial înregistrată pe rolul Tribunalului Cluj, la data de 07 iulie 2017, sub nr. x/2017, și, ulterior, declinată în favoarea Tribunalului Bistrița-Năsăud, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în favoarea căruia a fost stabilită competența de soluționare, prin regulator de competență (sentința civilă nr. 51/2018 din 20 martie 2018 a Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă), reclamanta COMUNA JUCU - PRIN PRIMAR a chemat în judecată pe pârâta Societatea, "A." S.RX. BISTRIȚA, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună obligarea pârâtei-debitoare la plata integrală a creanței sale în cuantum total de 300.000 RON, reprezentând debit principal datorat de pârâtă, și a majorărilor de întârziere aferente calculate de la data plății până la recuperarea sumelor, conform Deciziei nr. 53/05.12.2016 a Curții de Conturi a României-Camera de Conturi Cluj; cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 343/2018, pronunțată la data de 29 iunie 2018, în dosarul nr. x/2017, Tribunalul Bistrița-Năsăud, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune și a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta Comuna Jucu, în contradictoriu cu pârâta Societatea, "A." S.R.L. Bistrița, având ca obiect pretenții; a respins cererea pârâtului de acordare a cheltuielilor de judecată.

Împotriva acestei sentințe a formulat apel, reclamanta Comuna Jucu - prin Primar, la data de 10 octombrie 2018.

Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, prin decizia civilă nr. 2/2019, pronunțată la data de 10 ianuarie 2019, în dosarul nr. x/2017, a respins apelul declarat de apelanta Comuna Jucu, împotriva sentinței civile nr. 343, pronunțată la data de 29.06.2018, în dosarul nr. x/2017 al Tribunalului Bistrița- Năsăud, pe care a păstrat-o în întregime.

Recurenta-reclamantă COMUNA JUCU - PRIN PRIMAR se raportează în motivele de recurs invocate la dispozițiile Noului C. proc. civ.- art. 488 alin. (1) pct. 6 noul C. proc. civ., în esență, susținând că instanța de apel nu a motivat în mod corespunzător hotărârea, aceasta cuprinzând motive contradictorii și străine de natura cauzei, neluând în considerare ultima plată efectuată la data de 04.08.2015 de către Școala Generală "B."- beneficiar, și parte în contractul de lucrări potrivit actului adițional nr. x din 13.09.2007 la contract, încheiat în data de 07.06.2008.

A arătat recurenta-reclamantă că suma de 300.000 RON, având caracterul unei sume avansate de către beneficiar, care trebuia justificata prin situații de lucrări în perioada de valabilitate a contractului, astfel încât să poată fi contabilizată ca și cheltuială pe obiectiv, a fost omisă din decontarea finala la încheierea relațiilor contractuale dintre beneficiar și executant.

În continuare, a precizat recurenta că este vorba de Contractul de lucrări nr. x din data de 13.09.2007, care s-a derulat timp de 8 ani, până la finalizarea lucrărilor prevăzute in contract. Ultima plata efectuată executantului este anterioară îndeplinirii termenului de prescripție de 3 ani prevăzut de Decretul lege nr. 167/1958, acțiunea sa fiind introdusă la data de 02.11.2017 la solicitarea expresa cuprinsa în Decizia Camerei de Conturi Cluj nr. 53/05.12.2016.

Pentru motivele invocate, recurenta a solicitat admiterea recursului, astfel cum a fost formulat, și casarea hotărârii atacate, în sensul admiterii acțiunii introductive.

La 8 aprilie 2019, intimata-pârâtă a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția nulității recursului, susținând, în esență, că motivele invocate de către recurentă nu sunt de nelegalitate, ci de netemeinicie a hotărârii, astfel că recursul este nul, iar, pe fond, a solicitat respingerea recursului, decizia atacată fiind temeinică și legală; cu cheltuieli de judecată, anexând dovada în acest sens .

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.

Raportul asupra admisibilității în principiu a recursului a fost comunicat părților, față de care nu s-au depus puncte de vedere.

Înalta Curte, constituită în complet de filtru, luând în analiză cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepția nulității recursului în raport cu art. 489 alin. (2) C. proc. civ., soluționarea acestui aspect făcând de prisos examinarea altor cereri sau excepții, urmează a anula recursul, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Potrivit dispozițiilor imperative ale art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat. Alin. (3) al aceluiași articol stipulează că mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c) - e), precum și cerințele menționate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității.

În conformitate cu prevederile art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., sancțiunea nulității intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488.

Astfel, pentru a se putea considera că recursul este motivat, autorul căii extraordinare de atac trebuie să arate în ce constă nelegalitatea hotărârii pe care a atacat-o, iar dezvoltarea motivelor de nelegalitate presupune încadrarea lor într-unul dintre motivele limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Este de subliniat că recursul este un mijloc procedural prin care se realizează un examen al hotărârii atacate, sub aspectul legalității acesteia, instanța de recurs verificând dacă hotărârea atacată a fost sau nu pronunțată cu respectarea dispozițiilor legale.

Prin urmare, controlul judiciar nu se poate realiza decât dacă recurenta aduce critici de nelegalitate punctuale hotărârii atacate și arată în ce constau greșelile de judecată săvârșite de instanță, cu referire la motivele de nelegalitate expres prevăzute de art. 488 C. proc. civ.. Aceasta întrucât recursul nu este o cale de atac devolutivă, autorul acestuia trebuind să își exprime nemulțumirea în tiparele fixate de lege.

În speță, recurenta-reclamantă nu s-a conformat exigențelor art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., invocând formal motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., pe care își întemeiază recursul și nu a formulat nici critici care să poată fi încadrate din oficiu în vreunul din cazurile de casare prevăzute de art. 488 din C. proc. civ.

În cadrul motivului de casare invocat, recurenta susține că instanța de apel nu a motivat in mod corespunzător hotărârea, aceasta cuprinzând motive contradictorii și străine de natura cauzei, neluând în considerare ultima plată efectuată la data de 04.08.2015 de către Scoală Generala B. - beneficiar și parte in contractul de lucrări potrivit actului adițional nr. x din 13.09.2007 la contract, încheiat in data de 07.06.2008; menționând, de asemenea, că ultima plată efectuată executantului este anterioară îndeplinirii termenului de prescripție de 3 ani prevăzut de Decretul Lege nr. 167/1958, acțiunea fiind introdusa la data de 02.11.2017.

Or, argumentele prezentate de recurentă în memoriul de recurs nu pot fi circumscrise cazului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., deoarece recurenta critică modul în care instanța de apel a apreciat probele, aspect ce ține de controlul de netemeinicie și nu de controlul de legalitate al deciziei recurate.

Așadar, Înalta Curte apreciază ca argumentația adusă în sprijinul criticilor formulate nu permite exercitarea controlului de legalitate din perspectiva motivului de casare invocat, întrucât, în declarația de recurs, recurenta nu arată, în concret, și nu dezvoltă motive de nelegalitate în sensul cerințelor art. 488 din C. proc. civ., prin cererea de recurs fiind aduse doar critici de temeinicie deciziei atacate.

Față de dezvoltarea susținerilor formulate de recurenta-reclamantă, nu poate fi identificată vreo critică concretă în sensul rigorilor prevăzute de dispozițiile imperative ale art. 488 alin. (1) pct. 1 - 8 C. proc. civ.

În considerarea celor ce preced, reținând că accesul la justiție presupune respectarea cerințelor formale în legătură cu promovarea unei căi extraordinare de atac, văzând că recurenta-reclamantă nu s-a conformat obligației reglementate de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ. coroborate cu cele ale art. 489 alin. (2) din același cod, Înalta Curte, având în vedere și inexistența motivelor de ordine publică care să impună aplicarea art. 489 alin. (3) C. proc. civ., va anula recursul în temeiul art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

În temeiul art. 453 alin. (1) C. proc. civ. urmează a fi obligată recurenta-reclamantă COMUNA JUCU - PRIN PRIMAR la plata sumei de 2.000 RON, reprezentând cheltuieli de judecată în recurs, către intimata-pârâtă A. S.R.L.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamanta COMUNA JUCU - PRIN PRIMAR împotriva deciziei civile nr. 2/2019 din 10 ianuarie 2019, pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă.

Obligă pe recurenta-reclamantă COMUNA JUCU - PRIN PRIMAR la plata sumei de 2.000 RON, reprezentând cheltuieli de judecată în recurs, către intimata-pârâtă A. S.R.L.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată astăzi, 2 aprilie 2020, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.