ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 818/2019

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bistrița-Năsăud la data de 27 octombrie 2016 sub nr. x/2016, reclamanta Societatea A. S.R.L. Bistrița, în contradictoriu cu pârâta Societatea B. S.A., a solicitat obligarea pârâtei la restituirea sumei de 60.000 euro sau echivalentul în RON la data plății, potrivit contractului de împrumut cu data certă încheiat de părți la 10 mai 2013, cu obligarea pârâtei la plata dobânzii legale începând cu data de 1 noiembrie 2013, până la plata integrală a sumei datorate.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 2158 C. civ. și art. 453 C. proc. civ.

Prin Sentința civilă nr. 86 din 22 februarie 2017 pronunțată de Tribunalul Bistrița-Năsăud în Dosarul nr. x/2016 a fost respinsă excepția puterii lucrului judecat invocată de pârâta Societatea B. S.A. și, ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta Societatea A. S.R.L., fiind obligată reclamanta să plătească pârâtei suma de 2.400 RON cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe, reclamanta Societatea A. S.R.L. a formulat apel.

Prin Decizia civilă nr. 587/2017 din 17 octombrie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, s-a respins apelul declarat de apelanta Societatea A. S.R.L. Bistrița împotriva Sentinței civile nr. 86 din 22 februarie 2017 pronunțată de Tribunalul Bistrița-Năsăud, în Dosarul nr. x/2016.

Împotriva Deciziei civile nr. 587/2017 din 17 octombrie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, a declarat recurs reclamanta Societatea A. S.R.L. Bistrița.

Prin memoriul de recurs, recurenta-reclamantă Societatea A. S.R.L. Bistrița a invocat motivele de casare prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de apel.

Cu privire la aspectele de nelegalitate a deciziei atacate prin prisma dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. - când prin hotărârea dată instanța a încălcat regulile de procedură a cărora nerespectare atrage sancțiunea nulității, recurenta a avut în vedere exclusiv neaplicabilitatea dispozițiile art. 483 alin. (2) C. proc. civ., respectiv dispozițiile privitoare la caracterul definitiv al deciziei.

În ceea ce privește criticile întemeiate pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. - când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, recurenta susține că instanța de apel a făcut o confuzie nepermisă între calitatea de garant ipotecar a pârâtei Societatea B. S.A. Bistrița în contractul de împrumut cu dată certă din 10 mai 2013 și calitatea de promitent vânzător de acțiuni în promisiunea de vânzare-cumpărare din aceeași dată.

Tot în mod cu totul nepermis instanța de control judiciar și-a extins analiza cu privire la natura și obligațiile din promisiunea de vânzare-cumpărare de acțiuni care nu a făcut în nicio măsură obiectul acțiunii cu care a fost sesizată instanța de fond.

Instanța de fond a fost sesizată cu stabilirea obligației de restituire a sumei de 60.000 euro stabilită prin contractul de împrumut cu dată certă din 10 mai 2013, restituire garantată prin contractul de garanție imobiliară autentificat sub nr. x/2013 și, în nicio măsură cu efectele și obligațiile convenite prin promisiunea de vânzare-cumpărare de acțiuni.

Prin urmare, contractul de garanție imobiliară garantează restituirea împrumutului făcut prin contractul sub semnătură privată cu dată certă din 10 mai 2013 și nu o altă obligație asumată de pârâtă cum lasă să se înțeleagă instanța de apel.

Prin urmare, contractul de împrumut sub semnătură privată, cu dată certă, privitor la cei 60.000 euro împrumutați reclamantei este un act valid, valabil încheiat și care potrivit dispozițiilor legale evocate își produce efecte specifice contractului de împrumut dintre cele două părți contractante, respectiv reclamanta și pârâta.

Instanța de apel s-a aflat în eroare cu privire la efectele contractului de împrumut declarat act simulat atunci când a pronunțat Decizia nr. 337/2014 și a înlăturat caracterul de titlu executoriu a acestui contract, deoarece părțile din contract sunt cele din prezentul proces, nefiind vorba de vreo terță persoană.

Pe lângă faptul că împrumutul făcut în baza înscrisului sub semnătură privată este perfect valabil, recurenta solicită instanței să observe că Decizia Tribunalului Bistrița-Năsăud nr. 337/2014, însușită de Curtea de Apel Cluj, este dată într-o contestație în executare și se referă doar la lipsa calității de titlu executoriu al acestuia și nu ca "act negotium" în baza căruia să se poată solicita restituirea sumei dată cu titlu de împrumut la data expirării termenului pentru care a fost acordat.

Este evident că în măsura în care această sumă nu ar fi constituit un împrumut nu ar fi existat niciun interes în a face demersurile și a solicita împrumutatei să garanteze restituirea sumei de 60.000 euro, printr-un act autentic de garanție imobiliară, ci ar fi fost folosite drept garanții cele 1.100.000 acțiuni ale împrumutatei oferite în promisiunea de vânzare-cumpărare de părți sociale la Compania C. S.R.L.

De altfel, garantarea celor 60.000 euro este menționată și în promisiunea de vânzare-cumpărare, fapt ce nu ar fi putut să fie prevăzut în situația în care nu s-ar fi convenit restituirea celor 60.000 euro, potrivit contractului de împrumut.

Dacă părțile ar fi convenit ca între ele să-și producă efecte doar promisiunea de vânzare-cumpărare este inexplicabilă încheierea contractului de împrumut și a celui de garanție imobiliară din moment ce suma de 60.000 euro era plătită în contul pârâtei.

Prin întâmpinarea depusă la data de 18 ianuarie 2018, intimata-pârâtă Societatea B. S.A. apreciază că în speță sunt aplicabile prevederile art. 483 alin. (2) C. proc. civ., situație în care decizia atacată este definitivă, astfel că recursul nu este admisibil, iar pe fondul cauzei, a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat, cu menținerea deciziei atacate ca fiind legală.

Prin răspunsul la întâmpinarea intimatei, depus la 2 februarie 2018, recurenta a solicitat înlăturarea susținerilor acesteia ca nefondate și admiterea recursului astfel cum a fost formulat.

Înalta Curte, a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.

Prin încheierea din camera de consiliu de la data de 29 martie 2018, potrivit dispozițiilor art. 494 alin. (4) C. proc. civ., în unanimitate, s-a dispus comunicarea către părți a raportului asupra admisibilității în principiu a recursului și s-a dispus comunicarea acestuia.

Potrivit dovezilor de comunicare raportul asupra admisibilității în principiu a recursului a fost comunicat părților la data de 5 aprilie 2018, recurenta depunând puncte de vedere.

Prin încheierea din 31 ianuarie 2019, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, a admis în principiu recursul declarat de recurenta-reclamantă Societate A. S.R.L. împotriva Deciziei civile nr. 587/2017 din 17 octombrie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, și a acordat termen la data de 11 aprilie 2019, cu citarea părților în vederea soluționării recursului.

Înalta Curte, analizând decizia recurată prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale aplicabile cauzei, constată că recursul declarat de recurenta-reclamantă Societate A. S.R.L. este nefondat urmând a fi respins, pentru următoarele considerente:

Motivul de casare prevăzut de art. 488 pct. 5 C. proc. civ. vizează neregularități de ordin procedural ce sunt sancționate cu nulitatea de art. 174 C. proc. civ., dispoziții ce constituie dreptul comun în materia actelor de procedură și care vizează o singură ipoteză de nulitate, respectiv încălcarea formelor procedurale.

În susținerea acestui motiv de recurs, recurenta a avut în vedere exclusiv neaplicabilitatea dispozițiilor art. 483 alin. (2) C. proc. civ., respectiv dispozițiile privitoare la caracterul definitiv al deciziei.

Potrivit art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, astfel cum a fost modificat prin art. III pct. 3 din Legea nr. 310/2018 "în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate până la data de 19 iulie 2017 inclusiv, în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) - i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, cu modificările și completările ulterioare, în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv. În procesele pornite anterior datei de 20 iulie 2017 inclusiv și nesoluționate prin hotărâre pronunțată până la data de 19 iulie 2017 inclusiv, precum și în procesele pornite începând cu data de 20 iulie 2017 și până la data de 31 decembrie 2018 inclusiv, nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) - i) din Legea nr. 134/2010, republicată, cu modificările și completările ulterioare, în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, precum și în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare. De asemenea, în aceste procese nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului".

În speță, cererea de chemare în judecată a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bistrița-Năsăud la data de 27 octombrie 2016, iar decizia recurată a fost pronunțată la 17 octombrie 2017.

Prin urmare, față de dispozițiile art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, astfel cum a fost modificat prin art. III pct. 3 din Legea nr. 310/2018, decizia atacată este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, sens în care nu se vor mai analiza criticile întemeiate pe dispozițiile art. 488 pct. 5 C. proc. civ., astfel cum au fost evocate de recurentă.

Motivul prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ. poate fi invocat atunci când hotărârea pronunțată a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.

În dezvoltarea acestui motiv de casare, recurenta susține că în mod nelegal prin cele două hotărâri s-a constatat că înscrisul de mână cu dată certă și întocmit de un avocat ar fi un act simulat, care nu produce efecte între părțile contractante.

Ori, potrivit dispozițiilor art. 1289 alin. (1) C. civ., privitoare la simulație, "Contractul secret produce efecte numai între părți și, dacă din natura contractului ori din stipulația părților nu rezultă contrariul, între succesorii lor universali sau cu titlu universal".

Prin urmare, contractul de împrumut sub semnătură privată, cu dată certă, privitor la cei 60.000 euro împrumutați reclamantei este un act valid, valabil încheiat și care potrivit dispozițiilor legale citate își produce efecte specifice contractului de împrumut dintre cele două părți contractante, respectiv reclamanta și pârâta.

Mai susține recurenta, că instanța de apel s-a aflat în eroare cu privire la efectele contractului de împrumut declarat act simulat atunci când a pronunțat Decizia nr. 337/2014 și a înlăturat caracterul de titlu executoriu a acestui contract, deoarece părțile din contract sunt părțile din prezentul proces, nefiind vorba de vreo terță persoană.

Astfel, sub aspectul stării de fapt și din probatoriul administrat, se reține că la 10 mai 2013 s-a încheiat un contract de împrumut prin care S.C. A. S.R.L. a împrumutat suma de 60.000 euro Societății B. S.A., contractul dobândind dată certă prin prezentarea acestuia la avocat D.

De asemenea, la aceeași dată, părțile au încheiat contractul de garanție imobiliară autentificat sub nr. 1557 de notar public E., prin care Societatea B. S.A. s-a obligat să garanteze împrumutul de 60,000 euro acordat de către împrumutătoarea Societatea A. S.R.L. în baza contractului de împrumut sub semnătură privată cu dată certă încheiat de părți la aceeași dată prin constituirea unei ipoteci de rang 1 asupra imobilelor înscrise în CF nr. x-C1-U47 Bistrița, număr cadastral x U47, situat în Bistrița, str. x sc. A, constând din apartament nr. x, la etaj 7, în suprafață de 104,69 mp și apartament înscris în CF x-G1-U53 Bistrița, număr cadastral x, situat în Bistrița, str. x, constând din apartamentul nr. x, la etaj 8, cu o suprafață utilă de 103,34 mp,

Totodată, se reține că la aceeași dată - 10 mai 2013 - între Societatea B. S.A., în calitate de promitentă vânzătoare și garant ipotecar și Societatea A. S.R.L., în calitate de promitent-cumpărător s-a încheiat promisiunea de vânzare-cumpărare părți sociale la Societatea C. S.R.L. având obiect promisiunea vânzării către cumpărătoare a unui nr. de 983 părți sociale cu valoarea de 10 RON pentru fiecare parte socială reprezentând un preț de 9830 RON și care reprezintă 10,81 din capitalul social al acestei societăți. Părțile sociale promise a fi vândute/cumpărate vor echivala cu putere instalată de 0,5 MW indiferent de capacitatea instalată operată de respectiva companie, părțile obligându-se să actualizeze procentele deținute în companie astfel încât promitentului cumpărător să îi revină 0,5 MW instalați restul rămânând promitentului vânzător.

Prețul acestei promisiuni de vânzări părți sociale a fost detaliat în Capitolul III al promisiunii intitulat "Valoare și Împrumut". Potrivit acestuia, promitentul cumpărător S.C. A. S.R.L. s-a obligat să împrumute pe promitenta vânzătoare și garant ipotecat B. cu suma de 60.000 euro sumă achitată la data încheierii acestei promisiuni. Această sumă este alcătuită din 9830 RON contravaloarea (preț) părți sociale, iar diferența până la 60.000 euro se constituie la data operării cesiunii de părți sociale ca împrumut al promitentei cumpărătoare S.C. A. S.R.L. în C. S.R.L. Restituirea sumei a fost garantată de către promitenta vânzătoare și garant ipotecar prin instituirea unui drept de ipotecă asupra apartamentelor nr. x și 53 din Municipiul Bistrița, str. x, înscrise în CF pe numele promitentei vânzătoare și garant ipotecar, aceleiași din contractul de garanție imobiliară întocmit la notar cum s-a arătat mai sus.

În acest sens, părțile au stabilit că, la notar, pentru asigurarea confidențialității acestei înțelegeri, respectiv a promisiunii de vânzare-cumpărare părți sociale să prezinte un simplu contract de împrumut pentru suma de 60.000 euro, dar între părți va fi valabil acest act respectiv promisiunea de vânzare-cumpărare părți sociale și nu contractul de împrumut.

Astfel, pentru a ascunde adevăratul scop și adevărata intenție a părților s-a încheiat contractul de împrumut pentru suma de 60.000 euro cu dată certă, precum și contractul de garanție imobiliară la notarul public, în care este invocat contractul de împrumut și garanțiile pe care împrumutatul le-a prezentat în cuprinsul acestuia.

În acest context, critica întemeiată pe dispozițiile de art. 488 pct. 8 C. proc. civ., se constată că este nefondată, urmând a fi respinsă.

Conform dispozițiilor art. 1289 C. civ., simulația reprezintă operațiunea juridică în care caracterizantă este încheierea de către părți a două contracte: unul aparent, prin care se creează o situație neconformă cu realitatea și altul secret, prin care se modifică sau se desființează efectele aparente ale contractului public și se creează raportul juridic real dintre părți. Contractul ascuns este singurul care reprezintă voința reală a părților, iar existența simulației presupune doar încheierea în secret a contra-înscrisului și caracterul contemporan al actului secret cu cel public, nu și condiția ca actul secret să fie întocmit într-o anumită formă. De remarcat faptul că anterioritatea sau simultaneitatea actului secret privește operația juridică și nu înscrisul în care este consemnată înțelegerea părților.

Prin urmare, de esența simulației este încheierea și existența concomitentă între aceleași părți a două contracte: unul public și unul secret, contra-înscrisul, care corespunde voinței reale a părților anihilând în tot sau în parte aparența juridică creată prin actul public simulat.

Esențial este ca înțelegerea părților, în sens de negotium, să fi fost anterioară sau concomitentă actului aparent, iar contractul secret, încheiat anterior, să fie în vigoare în momentul încheierii actului public.

Existența simulației presupune îndeplinirea condițiilor specifice, respectiv existența actului secret, existența actului public și existența acordului simulatoriu.

În speță, toate aceste condiții sunt îndeplinite, întrucât din analiza acestor acte, instanțele au reținut în mod corect că prin cele trei contracte încheiate în aceeași zi părțile au înțeles să dea eficiență promisiunii de vânzare-cumpărare de părți sociale, contract ce reprezintă adevărata voință a părților și cu privire la care au hotărât să păstreze confidențialitatea acesteia prezentând public contractul de împrumut.

Astfel, instanța de apel a confirmat hotărârea primei instanțe menținând soluția de respingere a acțiunii în restituirea acestui împrumut, motivat de faptul că actul ce stă la baza acțiunii, respectiv contractul de împrumut sub semnătură privată cu dată certă din 10 mai 2013 este un act simulat, lucru de altfel stabilit irevocabil prin Decizia nr. 337/2014 pronunțată de Tribunalul Bistrița-Năsăud și prin urmare, acesta nu reprezintă adevărată voință a părților în stabilirea raporturilor contractuale, constatându-se caracterul simulat al contractului de împrumut, dându-se astfel eficiență dispozițiilor art. 1289 C. civ. privitoare la simulație, potrivit cărora contractul secret produce efecte numai între părți.

Așadar, pentru ca susținerile dezvoltate de recurentă să se încadreze în ipoteza pct. 8 al art. 488 C. proc. civ., aceasta trebuia să demonstreze încălcarea sau aplicarea greșită a unor norme de drept material, cu argumente din care să rezulte că normele legale incidente nu au fost corect aplicate la situația de fapt stabilită.

În cazul de față, motivul de casare a fost invocat în mod evident cu scopul de a repune în discuție probele și de a solicita instanței de recurs să reconsidere concludența lor, ceea ce nu este permis în această fază procesuală.

Pentru toate argumentele ce preced, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-reclamantă Societate A. S.R.L. împotriva Deciziei civile nr. 587/2017 din 17 octombrie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-reclamantă Societate A. S.R.L. împotriva Deciziei civile nr. 587/2017 din 17 octombrie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, în contradictoriu cu intimata Societatea B. S.A.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 aprilie 2019.

Procesat de GGC - NN