ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1767/2022
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1767/2022 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2022)
Ședința publică din data de 27 septembrie 2022
Asupra cererii de revizuire, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Bistrița la 25 aprilie 2019, sub nr. x/2019, reclamanta A. S.R.L. a chemat-o în judecată pe pârâta Comuna Șieuț, solicitând instanței să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 3.951.79 RON, reprezentând penalitățile de întârziere aferente debitelor principale stabilite prin hotărârile pronunțate în dosarul nr. x/2015, precum și a penalităților de întârziere datorate în continuare până la data plății debitelor.
În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile O.U.G. nr. 34/2006, art. 236 alin. (4) din Legea nr. 98/2016 și art. 969 C. civ. din 1864.
Prin încheierea din 5 decembrie 2019, Judecătoria Bistrița a admis în principiu cererea de intervenție principală formulată de intervenienta B. S.R.L.
Prin sentința civilă nr. 1125/2021 din 11 iunie 2021, Judecătoria Bistrița a respins ca nefondate atât excepția prescripției dreptului la acțiune, cât și cererea de chemare în judecată și cererea de intervenție principală.
Împotriva acestei sentințe, reclamanta și intervenienta au declarat recurs, care a fost respins ca nefondat prin decizia civilă nr. 12 din 8 martie 2022 a Tribunalului Bistrița-Năsăud, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.
Împotriva acestei decizii, reclamanta și intervenienta au formulat cerere de revizuire prin care au invocat motivul contrarietății de hotărâri prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în raport cu decizia nr. 1111/R-COM din 27 martie 2013, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2012.
Prin decizia civilă nr. 301/2022 din 30 mai 2022, pronunțată în dosarul nr. x/2022, Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă a admis excepția necompetenței sale materiale și a declinat competența de soluționare a cererii de revizuire în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, pe rolul căreia a fost înregistrată sub același număr de dosar.
Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția tardivității cererii de revizuire, Înalta Curte reține următoarele:
Cererea de revizuire are ca obiect decizia civilă nr. 12 din 8 martie 2022, pronunțată de Tribunalul Bistrița-Năsăud, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, fiind întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
Potrivit art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., "termenul de revizuire este de o lună și se va socoti: în cazul prevăzut la art. 509 alin. (1) pct. 8, de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri".
Astfel, când se invocă motivul de revizuire privind existența unor hotărâri definitive potrivnice, termenul de revizuire este de o lună și curge de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri.
Acest termen se calculează de la data pronunțării ultimei hotărâri, indiferent dacă partea a fost prezentă sau nu la dezbaterile în fond ori la pronunțare, întrucât de la această dată hotărârea a rămas definitivă, conform art. 634 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.
De altfel, art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu distinge în privința momentului de la care curge termenul de revizuire pentru motivul referitor la contrarietatea de hotărâri între ipoteza în care se invocă încălcarea efectului negativ al autorității de lucru judecat și cea în care se invocă nerespectarea efectului pozitiv al autorității de lucru judecat. Or, unde legea nu distinge, nici interpretul nu trebuie să distingă.
Pornind de la această interpretare, Înalta Curte reține că termenul de o lună prevăzut de art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. a început să curgă la 8 martie 2022, care coincide cu data pronunțării ultimei hotărâri, când a rămas definitivă hotărârea atacată cu revizuire.
Fiind un termen stabilit pe luni, devin incidente dispozițiile art. 181 alin. (1) pct. 3 teza I C. proc. civ., care prevăd că termenele socotite pe luni se împlinesc în ziua corespunzătoare din ultima lună.
Având în vedere că termenul de revizuire de o lună a început să curgă la 8 martie 2022, rezultă că acest termen s-a împlinit la 8 aprilie 2022.
Ca atare, ultima zi în care cererea de revizuire putea fi formulată în termenul legal a fost la 8 aprilie 2022. Or, cererea de revizuire a fost transmisă prin poștă electronică la 15 aprilie 2022, fiind astfel depășit termenul imperativ de o lună prevăzut de art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
În aceste condiții, devine incidentă sancțiunea instituită de art. 185 alin. (1) teza I C. proc. civ., potrivit căruia "când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel".
Pentru aceste motive, în temeiul art. 511 alin. (1) pct. 8 raportat la art. 513 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca tardivă cererea de revizuire formulată de revizuente împotriva deciziei instanței de recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca tardivă cererea de revizuire formulată de revizuentele A. S.R.L. și B. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 12 din 8 martie 2022, pronunțată de Tribunalul Bistrița-Năsăud, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2019.
Cu recurs în termen de 30 de zile la comunicare.
Recursul se depune la Înalta Curte de Casație și Justiție.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 27 septembrie 2022.