ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1982/2021

Obiectul cauzei: Prin acțiunea înregistrată la 22 octombrie 2019 pe rolul Tribunalului Bistrița-Năsăud, reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Comuna A. a chemat în judecată pe pârâta B. S.R.L., solicitând obligarea pârâtei la plata sumei de 308.695,74 RON despăgubiri pentru neefectuarea la termen a lucrărilor cadastrale. În motivarea acțiunii s-a arătat că între reclamantă și pârâtă a fost încheiat contractul de servicii nr. x/04.11.2010, având ca obiect realizarea cadastrului pe teritoriul comunei A., județul Bistrița Năsăud. Prețul serviciilor a fost stabilit la suma de 1.888.405,92 RON, iar lucrările urmau să fie finalizate în termen de 8 luni, ulterior, prin acte adiționale, termenul de finalizare a lucrărilor fiind prelungit succesiv, ultimul termen stabilit fiind 31 decembrie 2015. Prin actul adițional nr. x/18.04.2014, prețul a fost majorat la suma de 2.093.005,92 RON TVA inclus. Pârâta a înregistrat întârzieri semnificative în executarea lucrărilor ce au fost finalizate abia în anul 2019. S-au invocat prevederile art. 11.1 din contract ce prevede că în cazul în care, din vina sa exclusivă, prestatorul nu reușește să-și execute obligațiile asumate prin contract, atunci achizitorul are dreptul de a obține penalități, o sumă echivalentă cu 0,01% pe zi de întârziere din situația existentă cu privire la prestarea serviciilor. În drept, au fost invocate prevederile art. 969, art. 1069 alin. (2), art. 1470 și urm. C. civ. din 1864 și dispozițiile Legii nr. 101/2016. Reclamanta a depus la dosar precizare de acțiune, solicitând obligarea pârâtei la plata sumei de 308.695,74 RON despăgubiri aferente perioadei 01.01.2016-20.01.2020 și în continuare la plata sumei de 209,30 RON pe zi întârziere din 21.01.2020 și până la data executării integrale a contractului de servicii nr. x/04.11.2020.

Hotărârea pronunțată de Tribunalul Bistrița-Năsăud: Prin sentința civilă nr. 208/F din 7 iulie 2020 a Tribunalului Bistrița-Năsăud, secția I civilă, s-a respins acțiunea civilă precizată formulată de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Comuna A. împotriva pârâtei B. S.R.L..

Decizia pronunțată de Curtea de Apel Cluj: Prin decizia nr. 242/A din 11 noiembrie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția I civilă, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Comuna A. împotriva sentinței civile nr. 208/F din 7 iulie 2020 a Tribunalului Bistrița. A fost obligată apelanta să plătească intimatei B. S.R.L. suma de 4.060,29 RON, cheltuieli de judecată în apel.

Calea de atac exercitată în cauză: Împotriva deciziei civile nr. 242/A din 11 noiembrie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția I civilă, reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Comuna A. a declarat recurs. În cuprinsul memoriului de recurs, recurenta-reclamantă a susținut nelegalitatea deciziei, arătând că: - apelul a fost soluționat în lipsa sa, fiind nelegal citată - apelul a fost soluționat cu încălcarea art. 153 C. proc. civ. - hotărârea instanței de apel conține argumente contradictorii - se reține executarea întocmai a contractului de către pârâtă, dar și neexecutarea integrală a lucrărilor, ce sunt totuși executate, dar nu sunt finalizate, documentația nefiind avizată; - este lipsită de suport legal motivarea soluției sub aspectul faptului că executarea obligației de plată a prețului, fără a formula obiecțiuni, dovedește că neexecutarea obligațiilor de către pârâtă nu se datorează culpei acesteia; - este greșită reținerea potrivit căreia pentru neexecutarea integrală a lucrărilor pârâta ar putea fi obligată la plata daunelor moratorii doar în raport de partea neexecutată, contrar art. 978 C. civ. În drept, au fost invocate dispozițiile art. 488 pct. 5, pct. 6 și pct. 8 C. proc. civ.

Procedura în fața instanței de recurs: Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la 11 ianuarie 2021 și repartizat aleatoriu completului nr. 5. Având în vedere data înregistrării cererii introductive (22 octombrie 2019), procedura aplicabilă cauzei este cea reglementată de dispozițiile Legii nr. 310/2018 pentru modificarea și completarea Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative. După efectuarea procedurilor de comunicare, în aplicarea art. 490 coroborat cu art. 494 C. proc. civ., s-a stabilit termen la 7 octombrie 2021, în ședință publică, în vederea soluționării recursului. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție: Examinând decizia recurată, exclusiv din perspectiva motivului de ordine publică prevăzut de dispozițiile art. 488 pct. 1 C. proc. civ., care se va analiza prioritar fondului recursului, datorită caracterului său peremptoriu, Înalta Curte urmează a admite formal recursul și a casa hotărârea atacată, pentru considerentele ce urmează să fie expuse. Prealabil, se constată că, în cuprinsul întâmpinării depuse la dosar, intimata-pârâtă a invocat inadmisibilitatea recursului întrucât calea de atac nu este prevăzută de legea care guvernează raporturile juridice dintre părți. Contrar acestei susțineri ce se întemeiază pe inexistența căii de atac a recursului, pentru argumentele ce urmează a fi expuse, se reține că, dimpotrivă, calea de atac prevăzută de lege este (numai) recursul. Restul considerentelor din cuprinsul întâmpinării, deși expuse în susținerea inadmisibilității, converg motivării ce urmează. Prin acțiunea înregistrată la 22 octombrie 2019 pe rolul Tribunalului Bistrița-Năsăud, reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Comuna A. a solicitat obligarea pârâtei B. S.R.L. la plata unor despăgubiri datorate în temeiul contractului de servicii nr. x încheiat la 4 noiembrie 2010 ca urmare a parcurgerii procedurii de achiziție publică prevăzute de O.U.G. nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice și a contractelor de concesiune de servicii. Așadar, norma de drept substanțial aplicabilă contractului de achiziție publică de servicii încheiat între reclamanta și pârâta din prezenta cauză este O.U.G. nr. 34/2006. Potrivit dispozițiilor art. 286 alin. (1) din O.U.G. nr. 34/2006, astfel cum era în vigoare la 4 noiembrie 2010 - data încheierii contractului de servicii, procesele și cererile privind actele autorităților contractante emise înainte de încheierea contractului, precum și acordarea despăgubirilor pentru repararea prejudiciilor cauzate în cadrul procedurii de atribuire [...]se soluționează în primă instanță de către secția de contencios administrativ și fiscal a tribunalului în circumscripția căruia se află sediul autorității contractante. De asemenea, art. 287 16 din același act normativ, în varianta de la momentul încheierii contractului, prevedea că hotărârea pronunțată în primă instanță poate fi atacată cu recurs, în termen de 5 zile de la comunicare. Recursul se judecă, după caz, în condițiile art. 286 alin. (1) de secția contencios administrativ și fiscal a curții de apel și ale art. 286 alin. (1 1 ) de secția comercială a curții de apel. Sub aspect procedural, art. 27 C. proc. civ. prevede că, hotărârile rămân supuse căilor de atac, motivelor și termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul. Calea de atac este cea prevăzută de legea în vigoare la data declanșării litigiului. În cauză, acțiunea reclamantei a fost înregistrată la 22 octombrie 2019, astfel încât devin aplicabile dispozițiile Legii nr. 101/2016, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 393 din 23 mai 2016, lege indicată, de altfel, de reclamantă ca temei de drept al cererii de chemare în judecată. În conformitate cu dispozițiile art. 53 din această lege, (1) Procesele și cererile privind acordarea despăgubirilor pentru repararea prejudiciilor cauzate în cadrul procedurii de atribuire, precum și cele privind anularea sau nulitatea contractelor se soluționează în primă instanță, de urgență și cu precădere, de către secția de contencios administrativ și fiscal a tribunalului în circumscripția căruia se află sediul autorității contractante sau în circumscripția în care își are sediul social/domiciliul reclamantul, prin completuri specializate în achiziții publice. (1 1 )Procesele și cererile care decurg din executarea contractelor administrative se soluționează în primă instanță, de urgență și cu precădere, de către secția civilă a tribunalului în circumscripția căruia se află sediul autorității contractante sau în circumscripția în care își are sediul social/domiciliul reclamantul. (1 2 ) Acțiunile prevăzute la alin. (1) și (1 1 ) se pot introduce și la instanțele de la locul încheierii contractului, dacă în acest loc funcționează o unitate ce aparține autorității contractante. În ceea ce privește calea de atac, art. 55 alin. (3) din aceeași lege (în vigoare la data înregistrării acțiunii, fără a ține seama de modificările intervenite succesiv prin O.U.G. nr. 23/2020, Decizia nr. 221/2020, O.U.G. nr. 114/2020) dispune că: hotărârea poate fi atacată cu recurs, în termen de 10 zile de la comunicare, la secția contencios administrativ și fiscal a curții de apel, care judecă în complet specializat în achiziții publice. Recursul este soluționat de urgență și cu precădere, într-un termen ce nu va depăși 30 de zile de la data sesizării legale a instanței. Prin Decizia nr. 40/2020 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 683 din 31 iulie 2020 (decizie obligatorie potrivit art. 521 alin. (3) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018), s-a statuat că: în interpretarea și aplicarea art. 55 alin. (3) raportat la art. 53 alin. (1 1 ) din Legea nr. 101/2016 privind remediile și căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziție publică, a contractelor sectoriale și a contractelor de concesiune de lucrări și concesiune de servicii, precum și pentru organizarea și funcționarea Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor (în forma în vigoare anterior modificării prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 23/2020 pentru modificarea și completarea unor acte normative cu impact asupra sistemului achizițiilor publice), hotărârea pronunțată în primă instanță în procesele și cererile care decurg din executarea contractelor administrative se atacă cu recurs în termen de 10 zile de la comunicare la instanța ierarhic superioară, secția sau completul specializat în litigii cu profesioniști, conform procedurii prevăzute de Legea nr. 101/2016. În cauză, calificând greșit calea de atac exercitată de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Comuna A. ca fiind apel, în loc de recurs, curtea de apel a judecat ca instanță de apel, în compunerea cu doi judecători - prevăzută de lege pentru judecata apelului, și nu ca instanță de recurs, în compunerea cu trei judecători, astfel cum prevede art. 54 alin. (2 1 ) din Legea nr. 304/2004 - recursurile se judecă în complet format din 3 judecători, cu excepția cazurilor în care legea prevede altfel. Se constată, astfel, că au fost încălcate normele imperative privind compunerea instanței, ceea ce determină incidența cazului de casare de ordine publică prevăzut de art. 488 pct. 1 C. proc. civ., în raport de care recursul va fi admis, iar decizia curții de apel va fi casată, cu trimiterea cauzei la aceeași instanță pentru rejudecare, ca instanță de recurs. Legalitatea căilor de atac prevăzută expres de dispozițiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ. presupune faptul că o hotărâre judecătorească poate fi supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de acesta. Recunoașterea unei alte căi de atac constituie atât o încălcare a principiului legalității, cât și a principiului constituțional al egalității în fața legii, motiv pentru care apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept. În situația în care împotriva hotărârii de primă instanță putea fi exercitată doar calea de atac a recursului, observând că a fost învestită în mod greșit cu soluționarea unui apel, instanța avea obligația să procedeze conform art. 152 C. proc. civ. la calificarea căii de atac. Or, judecând cauza în apel, deși hotărârea de primă instanță nu era susceptibilă de exercițiul căii de atac în această modalitate, instanța de apel a nesocotit principiul legalității căilor de atac și normele de organizare judiciară referitoare la compunerea completului de judecată. Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 488 pct. 1 C. proc. civ., coroborate cu cele ale art. 497 C. proc. civ., Înalta Curte va admite formal recursul declarat împotriva deciziei nr. 242/A din 11 noiembrie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, hotărâre care va fi casată, iar cauza va fi trimisă Curții de Apel Cluj, pentru soluționarea, ca instanță de recurs, a căii de atac formulate de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Comuna A. împotriva sentinței civile nr. 208/F din 7 iulie 2020 pronunțată de Tribunalul Bistrița-Năsăud. Față de soluția pronunțată, se constată nu se impune analiza motivelor de recurs formulate de reclamantă. Reținând că s-a dispus soluția casării cu trimitere spre rejudecarea ca recurs a căii de atac, Înalta Curte nu se poate pronunța asupra cererii de acordare a cheltuielilor de judecată formulate de intimata-pârâtă B. S.R.L., acestea urmând a fi avute în vedere de Curtea de Apel Cluj, în raport de deznodământul judiciar ce se va dispune în cauză.