ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 984/2025
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 984/2025 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2025)
Ședința publică din data de 3 iunie 2025
Asupra recursului, din actele dosarului, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la 17 mai 2017 pe rolul Tribunalului Bistrița-Năsăud, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2017, reclamanții A. și B., în contradictoriu cu pârâții C. S.A. și intervenientul forțat D., au solicitat instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună obligarea pârâtei societate de asigurare la plata sumei de 10.000 RON, cu titlu de despăgubiri materiale, a sumei de 100.000 euro, respectiv 452.000 RON, la cursul leu/euro afișat de BNR la data introducerii acțiunii, de 4,52 RON, cu titlu de despăgubiri morale pentru reclamantul B., a sumei de 75.000 euro, respectiv 339.000 RON, la același curs BNR, cu titlu de despăgubiri morale pentru reclamantul A., precum și a penalităților de întârziere de 0,2% pe zi până la data plății efective.
De asemenea, s-a solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Prin încheierea civilă din 25 mai 2017, pronunțată de Tribunalul Bistrița-Năsăud, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, s-a constatat necompetența materială-funcțională, fiind dispusă trimiterea cauzei secției I din cadrul aceleiași instanțe.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Bistrița-Năsăud, secția I civilă, sub nr. x/2017*.
Prin încheierea din 5 septembrie 2017, pronunțată de Tribunalul Bistrița-Năsăud, secția I civilă, s-a constatat necompetența materială-funcțională a secției, fiind dispusă trimiterea cauzei secției a II-a, civilă, de contencios administrativ și fiscal. Constatându-se ivit conflictul de competență, s-a dispus trimiterea spre soluționare Curții de Apel Cluj, secția I civilă.
Prin sentința civilă nr. 196/F/CC/2017 din 19 septembrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția I civilă, s-a stabilit competența materială de a soluționa cauza în favoarea Tribunalului Bistrița-Năsăud, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Bistrița-Năsăud, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2017**.
Prin sentința civilă nr. 145/2021 din 15 iulie 2021 s-a admis cererea de chemare în judecată, fiind obligată pârâta să plătească reclamanților suma de 6.912,03 RON, cu titlu de daune materiale.
A fost obligată pârâta să plătească reclamantului A. suma de 50.000 euro, în echivalent în RON la cursul BNR din ziua efectuării plății, și reclamantului B. suma de 30.000 euro, în echivalent în RON la cursul BNR din ziua plății, cu titlu de daune morale.
De asemenea, a fost obligată pârâta la plata penalităților de întârziere de 0,2% pe zi, începând cu data de 09.10.2017 și până la data plății efective.
Totodată, pârâta a fost obligată să plătească reclamanților cheltuieli de judecată în cuantum de 3.744,57 RON, din care 1.000 RON - onorariu avocat, 2.426 RON - contravaloare expertize și 318,57 RON - contravaloare combustibil pentru deplasări.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta C. S.A., solicitând schimbarea, în parte, a hotărârii atacate, în sensul diminuării daunelor morale și al respingerii penalităților acordate începând cu 09.10.2017.
Prin decizia civilă nr. 613/2022 din 10 noiembrie 2022 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă a fost admis apelul pârâtei, fiind schimbată hotărârea atacată, în sensul admiterii, în parte, a cererii de chemare în judecată.
A fost obligată pârâta să plătească suma de 45.000 RON reclamantului A. și suma de 23.500 RON reclamantului B., cu titlu de daune morale.
De asemenea, a fost obligată pârâta să plătească reclamanților penalități de întârziere de 0,2 % pe zi, calculate asupra despăgubirilor acordate, începând cu a 11-a zi de la data la care asigurătorul a primit hotărârea judecătorească definitivă cu privire la suma pe care este obligat să o plătească.
Au fost păstrate restul dispozițiilor din sentința atacată.
Totodată, intimații-reclamanți au fost obligați să plătească apelantei-pârâte cheltuieli de judecată parțiale în apel, astfel A. suma de 8.588 RON, iar B. suma de 6.147 RON.
Împotriva acestei decizii au formulat recurs reclamanții A. și B., în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de apel.
În esență, recurenții au susținut că instanța de apel a redus nejustificat cuantumul daunelor morale stabilite în primă instanță, fără a ține cont de suferințele fizice și psihice suferite și de probele din dosar. Au invocat jurisprudența națională și europeană, arătând că despăgubirile morale se stabilesc în echitate, și au solicitat totodată penalități de întârziere de 0,2% pe zi pentru plata întârziată a despăgubirilor.
Au invocat încălcarea prevederilor art. 43, art. 49, art. 50, art. 53 și art. 54 din Legea nr. 136/1995, precum și ale art. 50 pct. 1 lit. f) din Norma A.S.F. nr. 23/2014 în ceea ce privește cuantumul daunelor morale.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă la 25 ianuarie 2023.
La 16 martie 2023 a fost înregistrată la dosar întâmpinarea formulată de intimata-pârâtă C. S.A., prin care s-au invocat excepțiile netimbrării și nulității recursului.
În subsidiar, s-a solicitat respingerea recursului ca nefondat și obligarea recurenților la plata cheltuielilor de judecată.
Învestită cu soluționarea căii de atac, Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului.
Prin încheierea din 19 septembrie 2023, constatând întrunite condițiile prevăzute de art. 493 alin. (3) C. proc. civ., instanța a dispus comunicarea raportului, pentru a se depune punctele de vedere asupra acestuia, astfel cum prevede art. 493 alin. (4) C. proc. civ., însă părțile nu s-au prevalat de acest drept.
Prin încheierea din 16 ianuarie 2024, în temeiul dispozițiilor art. 75 și art. 262 alin. (4) din Legea nr. 85/2014 a fost suspendată judecata recursului raportat la faptul că, prin sentința civilă nr. 2920 din 9 iunie 2023, pronunțată de Tribunalul București, secția a VII-a civilă, în dosarul nr. x/2023, s-a dispus deschiderea procedurii falimentului împotriva intimatei-pârâte C. S.A.
De asemenea, a fost prorogată discutarea excepțiilor netimbrării și nulității recursului.
Având în vedere referatul întocmit la 13 februarie 2025, prin care s-a arătat că sentința civilă nr. 2920 din 9 iunie 2023 a Tribunalului București, secția a VII-a civilă a rămas definitivă, ca urmare a respingerii apelului, ca nefondat, s-a fixat termen de judecată pentru efectuarea verificărilor corespunzătoare în raport cu situația juridică a intimatei.
Constituită în completul de filtru, Înalta Curte, examinând cu prioritate incidența dispozițiilor art. 75 alin. (1) teza finală raportat la art. 242 din Legea nr. 85/2014 referitoare la încetarea judecății, reține următoarele:
Potrivit art. 262 alin. (4) din Legea nr. 85/2014, "Hotărârea de deschidere a procedurii falimentului are ca efect suspendarea de drept a tuturor acțiunilor judiciare sau extrajudiciare și a măsurilor de executare silită îndreptate împotriva societății de asigurare/reasigurare debitoare (...)."
Totodată, potrivit dispozițiilor art. 242 din Legea nr. 85/1014, "Prevederile cap. I, cu excepția celor cuprinse în secțiunea a 6-a, se vor aplica în mod corespunzător procedurii falimentului societăților de asigurare/reasigurare, cu derogările prevăzute în acest capitol."
Conform art. 75 alin. (1) teza finală din Legea nr. 85/2014, aplicabile și procedurii falimentului societăților de asigurare sau reasigurare, potrivit dispozițiilor art. 242 "La data rămânerii definitive a hotărârii de deschidere a procedurii, atât acțiunea judiciară sau extrajudiciară, cât și executările silite suspendate încetează."
Din interpretarea textelor de lege anterior evocate rezultă că măsura suspendării judecății produce efecte până la data rămânerii definitive a hotărârii de deschidere a procedurii falimentului, moment în care acțiunea judiciară încetează ope legis. Instanța învestită cu soluționarea unui astfel de litigiu va constata incidența art. 75 alin. (1) teza finală din Legea nr. 85/2014 și, în consecință, va dispune încetarea judecării procesului în etapa procesuală în care se află, dreptul de creanță născut anterior deschiderii procedurii urmând a fi valorificat exclusiv în cadrul procedurii de insolvență, cu respectarea exigențelor legii speciale.
În cauză, sentința civilă nr. 2920 din 9 iunie 2023 pronunțată în dosarul nr. x/2023, prin care Tribunalul București, secția a VII-a civilă a dispus deschiderea procedurii falimentului împotriva societății debitoare C. S.A., a rămas definitivă, ca urmare a respingerii, ca nefondat, a apelului declarat împotriva acesteia, prin decizia civilă nr. 174 din 11 februarie 2025, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, în dosarul nr. x/2023.
Prin urmare, dat fiind că litigiul se află în etapa procesuală a recursului declarat de reclamanți, ca formă de manifestare a acțiunii judiciare având ca obiect plata creanțelor împotriva societății de asigurare/reasigurare aflate în faliment, Înalta Curte, în temeiul art. 75 alin. (1) teza finală din Legea nr. 85/2014, cu aplicarea art. 242 din aceeași lege, va înceta judecata recursului declarat de reclamanții A. și B. împotriva deciziei civile nr. 613/2022 din 10 noiembrie 2022 pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Încetează judecata recursului declarat de reclamanții A. și B. împotriva deciziei civile nr. 613/2022 din 10 noiembrie 2022 pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă.
Fără nicio cale de atac.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 3 iunie 2025.