ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 122/2021

Obiectul cauzei Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Specializat Cluj la 19 octombrie 2017, A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta B. S.A. și intervenientul forțat C., obligarea pârâtei la plata sumei de 220.910 RON (echivalentul a 50.000 euro la cursul BNR de 4.4182 din data de 19 octombrie 2015) cu titlu de daune patrimoniale și nepatrimoniale pentru restrângerea posibilităților de viață familială și socială, din care suma de 2700 RON cu titlu de daune patrimoniale și 218.210 daune nepatrimoniale, precum și la plata penalităților în cuantum de 0,2% pe fiecare zi de întârziere, începând cu 24 august 2017 (data limită până la care asigurătorul trebuia să notifice părții vătămate motivele pentru care nu a aprobat, în totalitate, pretențiile de despăgubire solicitate de reclamantă) și până la plata efectivă. Reclamanta a mai solicitat să se constate că pârâta nu a respectat prevederile art. 36 alin. (1) lit. b) din Ordinul nr. 14/2011 al Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor și să fie obligată la plata daunelor solicitate și cuantificate în cererea de despăgubire, respectiv 50.000 euro, cu cheltuieli de judecată. Prin sentința civilă nr. 932 din 29 mai 2018, Tribunalul Specializat Cluj a admis excepția necompetenței materiale și, în consecință, a declinat competența de soluționare a cererii de chemare în judecată în favoarea Tribunalului Cluj, secția civilă.

Sentința pronunțată de tribunal Prin sentința nr. 209 din 17 aprilie 2019, Tribunalul Cluj, secția civilă a admis, în parte, cererea de chemare în judecată formulată de A., având ca obiect acțiune în daune delictuale. A obligat-o pe pârâta B. S.A. să plătească în favoarea reclamantei suma de 29.138,62 RON reprezentând daune materiale în sumă de 1.138,62 și daune morale în sumă de 28.000 RON. A respins capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâtei la plata penalităților în cuantum de 2% și capătul de cerere având ca obiect constatare. A respins cererea având ca obiect obligarea pârârei la plata cheltuielilor de judecată. A obligat-o pe pârâtă să plătească în favoarea statului suma de 834,9 RON reprezentând ajutor public judiciar acordat reclamantei, proportional cu pretențiile admise. Suma de 6.191,1 RON reprezentând ajutor public judiciar acordat în favoarea reclamantei (diferența până la suma de 7.026) RON) a rămas în sarcina statului.

Decizia pronunțată de curtea de apel Soluția primei instanțe a fost menținută de Curtea de Apel Cluj, secția I civilă, prin decizia nr. 43/A din 5 martie 2020, prin care s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței tribunalului.

Calea de atac a recursului exercitată în cauză Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta A.. Prin cererea de recurs, reclamanta a apreciat că termenul pentru exercitarea căii de atac a fost suspendat pe perioada stării de urgență instituită prin Decretul nr. 195/2020, astfel încât termenul a început să curgă începând cu data de 15 mai 2020. A mai precizat că motivele le va detalia printr-un memoriu separat. Urmare a comunicării recursului, intimata - pârâtă B. S.A. a formulat întâmpinare prin care a invocate excepțiile tardivității și nulității recursului. Recurenta nu a depus răspuns la întâmpinare.

Procedura derulată în fața Înaltei Curți Învestită cu soluționarea căii de atac, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, prin rezoluția din 7 iulie 2020, a dispus ca, după efectuarea procedurilor de comunicare, să se întocmească raportul asupra admisibilității, în principiu, a recursului. Prin raportul din 13 octombrie 2020 s-a reținut că recursul este tardiv și nul. Completul de filtru C3, constatând că raportul întrunește condițiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus comunicarea acestuia părților, pentru depunerea punctelor de vedere, în acord cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din cod. Nu s-au depus puncte de vedere la raport. Prin rezoluția din 16 noiembrie 2020, s-a stabilit termen pentru soluționarea recursului, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., la 13 ianuarie 2021, în camera de consiliu, fără citare părți, termen preschimbat, din oficiu, la 27 ianuarie 2021. II. Considerentele Înaltei Curți Analizând recursul, Înalta Curte constată următoarele: Art. 493 alin. (5) C. proc. civ. stipulează că în cazul în care completul este în unanimitate de acord că recursul nu îndeplinește cerințele de formă, că motivele de casare invocate și dezvoltarea lor nu se încadrează în cele prevăzute la art. 488 din cod, anulează recursul printr-o decizie motivată, pronunțată fără citarea părților, care nu este supusă niciunei căi de atac. Referitor la termenul în care poate fi exercitată calea extraordinară de atac, se reține, potrivit art. 485 alin. (1) C. proc. civ., că termenul de recurs este de 30 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel. În speță, se constată că decizia curții de apel a fost comunicată reclamantei la 29 aprilie 2020 la domiciliul procesual ales, indicat în cererea de apel, la D., iar recursul a fost trimis prin poștă electronică la 17 iunie 2020 și înregistrat la Curtea de Apel Cluj la 18 iunie 2021, cu depășirea termenului procedural, calculat potrivit dispozițiilor art. 181 C. proc. civ. Astfel, termenul de declarare a recursului a fost suspendat pe durata stării de urgență instituită, la data de 16 martie 2020, prin art. 1 din Decretul nr. 195 din 16 martie 2020 și prelungită la data de 15 aprilie 2020, pe o perioadă de 30 de zile, prin art. 1 din Decretul nr. 240 din 14 aprilie 2020. Prin urmare, termenul de recurs a început să curgă la data de 15 mai 2020 și s-a împlinit la 15 iunie 2020. Conform art. 185 C. proc. civ., termenul de recurs este un termen legal imperativ, a cărui nerespectare atrage decăderea din dreptul de a exercita calea de atac. Totodată, se observă dispozițiile cuprinse la art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., care conțin prevederea expresă în sensul că cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază, la alin. (3) stipulându-se că respectiva mențiune este prevăzută cu sancțiunea nulității. În cauză se constată că declarația de recurs se rezumă la mențiunea că motivele se vor depune printr-un memoriu separat, acestea nefiind formulate până în prezent. De asemenea, art. 489 alin. (1) C. proc. civ. stipulează în sensul că « recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3) », care se referă la motivele de ordine publică. Ca atare, văzând dispozițiile art. 493 alin. (5) coroborate cu cele ale art. 485 alin. (1) și art. 486 alin. (1) lit. d) și alin. (3) C. proc. civ., se va anula calea de atac, pentru neîndeplinirea condițiilor procedurale.