ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 472/2024

Ședința publică din data de 15 februarie 2024

Deliberând asupra conflictului negativ dedus judecății, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Lehliu Gară, la 23 mai 2023, sub nr. x/2023, reclamantul A. a solicitat ridicarea sechestrului instituit asupra autoturismului B. cu seria x și număr de înmatriculare x.

În motivarea cererii, a susținut că, la 21 aprilie 2023, a cumpărat autoturismul de la C. care, la rândul lui, l-a cumpărat de la D..

A învederat că nu a putut înmatricula autoturismul cumpărat întrucât este pus sub sechestru pentru o datorie neachitată de D. și contestă procedura de sechestru a autoturismului întrucât, la data de 15 februarie 2023, acesta aparținea lui C..

Prin sentința civilă nr. 1047 din 8 august 2023, Judecătoria Lehliu Gară a admis excepția de necompetență teritorială, invocată de intimat, și a declinat competența de soluționare a cererii, în favoarea Judecătoriei Timișoara.

În motivarea soluției pronunțate, instanța a reținut că petentul, terț față de executarea silită ce se derulează în dosarul de executare nr. 487/2016 al BEJ E., invocă un drept de proprietate asupra bunului mobil, în cadrul procedurii silite mobiliare care se derulează în dosarul de executare menționat.

A constatat incidența dispozițiilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau sediul debitorului și ale art. 714 alin. (1) C. proc. civ., conform cărora contestația la executare se introduce la instanța de executare și, în raport de domiciliul debitorului din municipiul Timișoara, a reținut că Judecătoria Timișoara este instanța competentă teritorial să soluționeze cauza.

Învestită prin declinare, Judecătoria Timișoara a pronunțat sentința civilă nr. 25624 din 16 noiembrie 2023, prin care a admis excepția de necompetență teritorială, invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Judecătoriei Lehliu Gară, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea soluționării conflictului de competență.

În motivarea hotărârii pronunțate, instanța a reținut incidența dispozițiilor art. 22 alin. (4) și (5) C. proc. civ., potrivit cărora judecătorul restabilește calificarea juridică a actelor și faptelor deduse judecății, chiar dacă părțile le-au dat o altă denumire, însă judecătorul nu poate schimba denumirea sau temeiul juridic în cazul în care părțile, în virtutea unui acord expres privind drepturi de care, potrivit legii, pot dispune, au stabilit calificarea juridică și motivele de drept asupra cărora au înțeles să limiteze dezbaterile, precum și prevederile art. 9 alin. (2) C. proc. civ., potrivit cărora obiectul și limitele procesului sunt stabilite prin cererile și apărările părților.

În continuarea motivării a reținut că, față de prevederile art. 713 alin. (5) C. proc. civ., în cazul procedurii urmăririi silite mobiliare sau imobiliare ori a predării silite a bunului imobil sau mobil, contestația la executare poate fi introdusă și de o terță persoană, dacă aceasta pretinde un drept de proprietate ori un alt drept real cu privire la bunul respectiv, însă, potrivit răspunsului formulat de reclamant la data de 7.11.2023, acesta nu a înțeles să formuleze contestație la executare.

Instanța a observat că Judecătoria Lehliu-Gară a declinat competența de soluționare a cauzei, în temeiul art. 714 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 651 alin. (1) din același act normativ, dispoziții care nu sunt incidente în cauză, în raport de cele reținute anterior.

Având în vedere că Judecătoria Lehliu-Gară nu a reținut că ar fi necompetentă să judece cauza raportat la alte temeiuri de drept, competența de soluționare a cauzei este, în mod definitiv, câștigată de aceasta, raportat la dispozițiile art. 131 C. proc. civ. și la considerentele Deciziei nr. 31/2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea unui recurs în interesul legii, potrivit cărora invocarea excepției de necompetență după primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate și pot pune concluzii nu mai este posibilă, competența fiind câștigată, în mod definitiv, de instanța pe rolul căreia a fost înregistrată cererea.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza dispozițiilor art. 133 pct. 2, raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată, contestatorul A. a solicitat ridicarea sechestrului instituit asupra autoturismului B., susținând că nu a putut înmatricula autoturismul cumpărat, întrucât este pus sub sechestru pentru o datorie neachitată de D., proprietarul anterior celui care i-a vândut autoturismul. A contestat procedura de sechestru a autoturismului, arătând că, la data de 15 februarie 2023, acesta aparținea lui C..

Se constată că instanțele aflate în conflict și-au declinat reciproc competența de soluționare a cauzei, Judecătoria Lehliu Gară reținând incidența dispozițiilor art. 714 alin. (1) și art. 651 alin. (1) C. proc. civ., în timp ce Judecătoria Timișoara a stabilit competența de soluționare a pricinii având în vedere precizarea reclamantului, în sensul că nu înțelege să formuleze contestație la executare, precum și faptul că Judecătoria Lehliu Gară nu a reținut că ar fi necompetentă să judece cauza, raportat la alte temeiuri decât art. 714 alin. (1) și art. 651 alin. (1) C. proc. civ.

Înalta Curte constată că, în cadrul dosarului de executare nr. 487/2016 al BEJ F., a fost întocmit procesul-verbal de sechestru din 14 februarie 2023, prin care a fost instituit sechestrul asupra autoturismului B. cu seria x și număr de înmatriculare x.

În speță, se contestă procesul-verbal întocmit conform procedurii prevăzute de art. 740 alin. (4) C. proc. civ., în cadrul dosarului de executare, aspect de natură a atrage competența de soluționare a cauzei de către instanța de executare, în temeiul art. 651 alin. (3) C. proc. civ., conform căruia instanța de executare soluționează cererile de încuviințare a executării silite, contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe.

Înalta Curte reține că, în cauză, prin încheierea din 10 martie 2016, pronunțată de Judecătoria Timișoara, în dosarul nr. x/2016, a fost încuviințată executarea silită la cererea creditoarei G., în contradictoriu cu debitorul D..

Cum cererea de încuviințare a executării silite a fost admisă de Judecătoria Timișoara, competența de soluționare a cererii pendinte revine tot acestei instanțe, potrivit principiului unicității instanței de executare, care presupune că una și aceeași instanță soluționează atât cererile de încuviințare a executării silite, cât și contestațiile la executare, precum și orice alte incidente apărute în cursul executării silite, cu excepția celor date de lege în competența altor instanțe sau organe, potrivit celor prevăzute de art. 651 alin. (3) C. proc. civ.

Față de dezlegările obligatorii ale Deciziei nr. 20 din 27 septembrie 2021 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii, rezultă că, în speță, instanța de executare este Judecătoria Timișoara, instanță care a încuviințat executarea silită, aceasta fiind competentă a soluționa incidentul la executare constând în analiza existenței unui drept de proprietate asupra bunului, despre care terțul pretinde că i-a fost încălcat prin aplicarea sechestrului în procedura de executare silită.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte constată că instanța competentă teritorial să soluționeze cererea dedusă judecății este Judecătoria Timișoara, urmând a dispune în acest sens, pe calea regulatorului de competență, conform art. 135 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Timișoara.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 15 februarie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței.