ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 182/2024

Ședința publică din data de 25 ianuarie 2024

După deliberare, asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Argeș – secția civilă la 25 martie 2019, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta B., obligarea acesteia la plata sumei de 200.000 RON, reprezentând daune materiale, și a sumei de 50.000 RON, constând în daune morale, precum și a cheltuielilor de judecată ocazionate de proces.

La termenul din 11 iunie 2019, reclamantul a precizat acțiunea, arătând, în ceea ce privește daunele materiale, că suma de 21.699 RON reprezintă cheltuielile aferente utilităților și refacerii funcționalității imobilului.

La data de 6 septembrie 2019, numitul C. a formulat cerere de intervenție în interes propriu, prin care a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 21.699 RON, reprezentând daune materiale.

La termenul de judecată din 8 octombrie 2019, Tribunalul Argeș – secția civilă a admis în principiu cererea de intervenție în interes propriu. Totodată, a constatat că reclamantul a solicitat disjungerea capătului de cerere privind plata daunelor materiale, precum și a cererii de intervenție în interes propriu față de lipsa de legătură cu cererea care vizează acordarea daunelor morale ca urmare a atingerii aduse demnității sale.

Prin sentința nr. 372 din 22 octombrie 2019, pronunțată în dosarul x/2019, Tribunalul Argeș – secția civilă a respins capătul de cerere privind acordarea daunelor morale. A disjuns capătul de cerere care viza acordarea daunelor materiale, declinând competența materială de soluționare a acestuia în favoarea Judecătoriei Pitești. De asemenea, a disjuns și cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenientul C., declinând competența materială de soluționare a acesteia în favoarea Judecătoriei Pitești.

Prin sentința civilă nr. 6619 din 1 noiembrie 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2019, Judecătoria Pitești a admis excepția de necompetență materială invocată din oficiu și declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Argeș. Constatând ivit conflictul negativ de competență, a înaintat dosarul Curții de Apel Pitești pentru soluționarea acestuia.

Prin sentința civilă nr. 5 din 9 februarie 2022, pronunțată în dosarul nr. x/2021, Curtea de Apel Pitești – secția I civilă a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Argeș – secția civilă.

Prin sentința nr. 311 din 7 iunie 2022, Tribunalul Argeș – secția civilă a respins, ca nefondată, cererea privind acordarea daunelor materiale formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta B.. A respins, ca nefondată, cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenientul C..

Prin decizia nr. 2851 din 11 mai 2023, Curtea de Apel Pitești – secția I civilă a admis apelul formulat de intervenientul C. și de reclamantul A. împotriva sentinței nr. 311 din 7 iunie 2022, pronunțate de Tribunalul Argeș – secția civilă în contradictoriu cu pârâta B.. A admis excepția autorității de lucru judecat și a schimbat sentința, în sensul că a respins acțiunea ca inadmisibilă.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamantul A. și intervenientul C., solicitând admiterea căii extraordinare de atac, desființarea hotărârii recurate și admiterea acțiunii civile astfel cum a fost formulată.

În motivarea cererii, recurenții au susținut că hotărârea instanței de apel este contradictorie, întrucât, deși curtea a reținut că pârâții D. și B. au fost scoși din cauză, a admis excepția autorității de lucru judecat invocată de numitul E., cesionar al drepturilor litigioase.

Recurenții au apreciat că nu poate interveni autoritatea de lucru judecat cât timp pretențiile lor nu au fost valorificate în totalitate în dosarul nr. x/2014, pârâții fiind obligați la plata utilităților, cuantificate la suma de 9.453 RON, pentru imobilul situat în Pitești, str. x nr. 26bis, jud. Argeș, și nu la plata întregii sume solicitate, precum și a daunelor morale.

Prin întâmpinarea formulată la 19 octombrie 2023, în termenul legal, intimata B. a invocat excepția inadmisibilității recursului, din perspectiva modalității de motivare a acestuia, arătând că motivele de recurs invocate de recurenți nu se încadrează în dispozițiile art. 488 C. proc. civ.. În subsidiar, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

La 9 noiembrie 2023, intervenientul C. a depus răspuns la întâmpinare, solicitând respingerea apărărilor formulate de către intimată.

Prin rezoluția din 7 noiembrie 2023, s-a stabilit termen pentru soluționarea recursului la 25 ianuarie 2024, cu citarea părților în ședință publică.

La acest termen de judecată, Înalta Curte a respins excepția de nulitate a recursului invocată de pârâta B. prin întâmpinare, constatând că motivele de recurs formulate în cauză pot fi circumscrise dispozițiilor art. 488 C. proc. civ.. În raport de această soluție adoptată, a rămas în pronunțare asupra recursului.

Examinând recursul din perspectiva criticilor formulate și a dispozițiilor legale aplicabile, Înalta Curte constată următoarele:

În esență, prin motivele de recurs deduse judecății, recurenții au criticat decizia instanței de apel din perspectiva soluționării greșite a excepției autorității de lucru judecat, arătând că pretențiile deduse judecății în dosarul nr. x/2014 nu au fost valorificate în totalitate, pârâții fiind obligați la plata sumei de 9.453 RON, reprezentând contravaloarea utilităților neachitate de către intimată, pentru imobilul situat în Pitești, str. x nr. 26bis, jud. Argeș, iar nu la întreaga sumă solicitată, precum și a daunelor morale.

Criticile, analizate din perspectiva cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., în raport de invocarea unei aplicări eronate a normelor de procedură care reglementează autoritatea de lucru judecat (art. 430-431 C. proc. civ.), nu sunt fondate.

În prezenta cauză, reclamantul A. și intervenientul C. au învestit instanța cu soluționarea unei cereri formulate pe temeiul răspunderii civile delictuale, prin care au solicitat obligarea pârâtei B. la plata sumei de 21.699 RON, reprezentând daune materiale, constând în cheltuieli datorate pentru plata utilităților neachitate, precum și pentru redarea funcționalității imobilului situat în Pitești, str. x nr. 26bis, jud. Argeș.

În etapa procesuală a apelului, în ședința publică din 26 aprilie 2023, pârâta a invocat excepția autorității de lucru judecat în raport cu decizia nr. 374 din 11 octombrie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Pitești – secția I civilă în dosarul nr. x/2014, arătând că prin această hotărâre a fost admis recursul declarat de pârâtul E. (continuatorul drepturilor sale procesuale, în calitate de cesionar al drepturilor litigioase) împotriva deciziei nr. 4160 din 29 octombrie 2021 pronunțate de Tribunalul Argeș – secția civilă, care a fost casată în parte, cu privire la apelul declarat de chemata în garanție, rămânând definitive dispozițiile instanței de apel referitoare la obligația de plată a despăgubirilor solicitate și în prezentul dosar.

Examinând excepția, din perspectiva dispozițiilor art. 430 alin. (2), art. 431 și 432 C. proc. civ., curtea a concluzionat că, în ceea ce privește litigiul dedus judecății în dosarul nr. x/2014 și cel pendinte, este incidentă ipoteza triplei identități de elemente (părți, obiect și cauză), iar hotărârea nr. 4160 din 29 octombrie 2021 a Tribunalului Argeș – secția civilă cuprinde considerente decisive cu privire la prejudiciul cauzat de pârâtă imobilului situat în Pitești, str. x nr. 26bis, jud. Argeș, în perioada 29.11.2013-02.12.2013, prin neplata utilităților, precum și prin distrugerea și degradarea imobilului, care, rămânând definitive odată cu pronunțarea deciziei nr. 374 din 11 octombrie 2022 a Curții de Apel Pitești – secția I civilă, se impun în prezenta cauză cu autoritate de lucru judecat.

Înalta Curte, examinând aceste considerente prin prisma criticilor invocate și a dispozițiilor legale incidente, constată că acțiunea civilă dedusă judecății în dosarul nr. x/2014 al Judecătoriei Pitești a avut ca obiect cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții C. și A., în temeiul dispozițiilor art. 1349 C. civ., prin care au solicitat obligarea pârâților B. și D. la plata sumei de 9.510 RON (majorată ulterior la 21.669,72 RON), reprezentând prejudiciu pentru neachitarea utilităților în perioada 29.11.2013 - 02.12.2013, precum și pentru distrugerile și degradările cauzate imobilului situat în Pitești, str. x nr. 26bis, jud. Argeș.

Prin încheierea din 17 mai 2018, Judecătoria Pitești a dispus introducerea în cauză a pârâtului E., cesionar al drepturilor litigioase ale pârâților B. și D. și dobânditor al imobilului deținut de aceștia, pârâții inițiali fiind scoși din cauză.

Prin sentința civilă nr. 4506 din 17 septembrie 2020 pronunțată în dosarul nr. x/2014, Judecătoria Pitești a respins acțiunea formulată de reclamanții C. și A., în contradictoriu cu pârâtul E. și cu chemata în garanție F.. A admis cererea reconvențională formulată de pârâtul-reclamant E.. A admis cererea de chemare în garanție a numitei F., formulată de pârâtul E.. I-a obligat pe reclamanți la plata în solidar a sumei de 48.388 RON, reprezentând contravaloarea îmbunătățirilor aduse imobilului situat în Pitești, str. x, jud. Argeș.

Apelurile declarate de reclamanții C. și A. împotriva sentinței civile nr. 4506 din 17 septembrie 2020 pronunțate de Judecătoria Pitești au fost admise prin decizia nr. 4160 din 29 octombrie 2021 a Tribunalului Argeș – secția civilă, sentința fiind schimbată în parte, în sensul admiterii acțiunii și obligării pârâtului E. la plata către reclamanți a sumei de 9.453 RON, reprezentând contravaloarea prejudiciului, și respingerii cererii reconvenționale și cererii de chemare în garanție ca neîntemeiate.

Prin decizia nr. 374 din 11 octombrie 2022, Curtea de Apel Pitești – secția I civilă a respins, ca inadmisibilă, excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocată în recurs de intimatul-reclamant C.. A admis recursul declarat de pârâtul E. împotriva deciziei nr. 4160 din 29 octombrie 2021 pronunțate de Tribunalul Argeș – secția civilă, în contradictoriu cu intimații-reclamanți C. și A. și cu chemata în garanție F.. A casat în parte hotărârea recurată și a trimis cauza, spre rejudecare, pentru soluționarea apelului formulat de chemata în garanție. A menținut în rest decizia.

Așadar, casarea parțială a deciziei tribunalului a vizat doar apelul formulat de chemata în garanție F., în legătură cu care s-a constatat că nu a beneficiat de o examinare efectivă, necesară pentru ca raționamentul judiciar al instanței de apel să poată constitui obiect al controlului de legalitate.

Analizând, potrivit celor ce preced, judecata realizată în prezenta cauză de către instanța de apel, Înalta Curte constată că în mod corect aceasta a reținut caracterul întemeiat al excepției autorității de lucru de judecat invocate de pârâtă, în raport de dispozițiile art. 430 și 431 C. proc. civ. și de dezlegările din dosarul nr. x/2014 al Curții de Apel Pitești.

Autoritatea de lucru judecat este reglementată în art. 430 C. proc. civ., astfel:,,(1) Hotărârea judecătorească ce soluționează, în tot sau în parte, fondul procesului sau statuează asupra unei excepții procesuale ori asupra oricărui alt incident are, de la pronunțare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranșată. (2) Autoritatea de lucru judecat privește dispozitivul, precum și considerentele pe care acesta se sprijină, inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă. (…)"

În ceea ce privește condiția identității de părți, obiect și cauză, Înalta Curte reține că aceasta reprezintă o cerință care valorifică efectul negativ al autorității de lucru judecat, anume interzicerea reluării aceleiași judecăți în condițiile identității de elemente reglementate prin art. 431 alin. (1) C. proc. civ. - "Nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeași calitate, în temeiul aceleiași cauze și pentru același obiect".

Examinând cadrul procesual al dosarului nr. x/2014 al Curții de Apel Pitești, în raport de care a fost invocată excepția autorității de lucru judecat, Înalta Curte constată că este întrunită condiția prevăzută de norma legală evocată, respectiv identitatea de părți, obiect și cauză prin raportare la litigiul pendinte.

Astfel, cele două dosare privesc aceleași părți, respectiv pe recurenții A., C. și pe intimata B., autoritatea de lucru judecat operând și în ipoteza participării la judecată și a altor persoane, în calitate de succesori cu titlu particular ca cesionar de drepturi litigioase, de vreme ce același raport juridic a stat la baza promovării acțiunilor civile și a fost examinat în cele două litigii.

De asemenea, cele două dosare au același obiect, respectiv cererea recurenților privind repararea prejudiciului cauzat imobilului situat în Pitești, str. x nr. 26bis, jud. Argeș, prin fapta ilicită a pârâtei, constând în neplata utilităților și degradarea/distrugerea/aducerea acestuia în stare de nefuncționare.

Cât privește cauza juridică a celor două dosare, Înalta Curte reține că și aceasta este identică, întrucât prejudiciul reclamat de recurenți s-a solicitat a se repara, atât în cauza pendinte, cât și în dosarul nr. x/2014, pe temeiul răspunderii civile delictuale, în baza art. 1349 și următ. C. civ., și a aceleiași împrejurări de fapt.

Or, astfel cum s-a arătat, prin dispozițiile art. 431 alin. (1) C. proc. civ., legiuitorul a interzis reluarea aceleiași judecăți între același părți, în litigii având aceeași cauză și același obiect, în vederea protejării efectului negativ al autorității de lucru judecat.

Faptul că prin cele statuate anterior cu autoritate de lucru judecat nu li s-a acordat recurenților întreaga sumă solicitată cu titlu de prejudiciu nu îi îndreptățește să promoveze un nou litigiu, cu încălcarea dispozițiilor art. 430 alin. (2) și art. 431 C. proc. civ., întrucât instanța sesizată cu cel de-al doilea proces trebuie să țină seama de ceea ce s-a decis în anterior, pentru a nu repune în discuție și tranșa în mod diferit ceea ce s-a dezlegat în mod definitiv.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul A. și de intervenientul C. împotriva deciziei nr. 2851 din 11 mai 2023 a Curții de Apel Pitești, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul A. și de intervenientul C. împotriva deciziei nr. 2851 din 11 mai 2023 a Curții de Apel Pitești, secția I civilă.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 25 ianuarie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței.