ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 21 iunie 2023

Deliberând asupra cauzei penale de față, în baza actelor și lucrărilor de la dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 83 din data de 30.07.2021, pronunțată în dosarul nr. x/2019, Tribunalul Vaslui a dispus următoarele:

În baza art. 396 alin. (2) C. proc. pen.., a condamnat pe inculpatul A., fără antecedente penale, căsătorit, stagiu militar nesatisfăcut, studii superioare, profesie - inginer agronom, ocupație - asociat unic la S.C. B. S.R.L., la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de participație improprie la infracțiunea de fals intelectual, faptă prevăzută de art. 52 alin. (3) din C. pen. rap. la art. 321 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (12 acte materiale - 19.03.2012-12.05.2017).

În baza art. 67 alin. (2) C. pen., a aplicat inculpatului A. pedeapsa complementară prevăzută de art. 66 alin. (1), lit. a), b), g), k) C. pen. pentru o perioadă de 2 (doi) ani, constând în interzicerea exercitării drepturilor de mai jos:

- de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice;

- de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat;

- de a desfășura activități de administrare a unor societăți care implică obținerea de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei;

- de a ocupa o funcție de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public.

A aplicat inculpatului A. pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute la art. 66 alin. (1) lit. a), b), g), k) C. pen., pe durata și în condițiile prevăzute de art. 65 C. pen., constând în interzicerea drepturilor de mai jos:

- de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice;

- de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat;

- de a desfășura activități de administrare a unor societăți care implică obținerea de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei;

- de a ocupa o funcție de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public.

În baza art. 396 alin. (2) C. proc. pen.., a condamnat pe inculpatul A., ocupație - asociat unic la S.C. B. S.R.L., la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de folosirea sau prezentarea cu rea-credință de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, faptă prevăzută de art. 18

1

alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (6 acte materiale- 19.03.2012-12.05.2017).

În baza art. 67 alin. (2) C. pen., a aplicat inculpatului A. pedeapsa complementară prevăzută de art. 66 alin. (1), lit. a), b), g), k) C. pen. pentru o perioadă de 2 (doi) ani, constând în interzicerea exercitării drepturilor de mai jos:

- de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice;

- de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat;

- de a desfășura activități de administrare a unor societăți care implică obținerea de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei;

- de a ocupa o funcție de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public.

A aplicat inculpatului A. pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute la art. 66 alin. (1) lit. a), b), g), k) C. pen., pe durata și în condițiile prevăzute de art. 65 C. pen., constând în interzicerea drepturilor de mai jos:

- de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice;

- de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat;

- de a desfășura activități de administrare a unor societăți care implică obținerea de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei;

- de a ocupa o funcție de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public.

În baza art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. raportat la art. 38 alin. (1) C. pen. și art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate, inculpatul A. urmând să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv 2 ani închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) și k) C. pen., la care s-a adăugat un spor de 6 luni închisoare, inculpatul urmând a executa în final 2 ani și 6 luni închisoare și 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) și k) C. pen., respectiv a) dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, b) dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, g) dreptul de a desfășura activități de administrare a unor societăți care implică obținerea de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, k) dreptul de a ocupa o funcție de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public.

În baza art. 45 alin. (5) C. pen. raportat la art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute la art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) și k) C. pen., respectiv a) dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, b) dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, g) dreptul de a desfășura activități de administrare a unor societăți care implică obținerea de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, k) dreptul de a ocupa o funcție de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public, pe durata și în condițiile prevăzute de art. 65 C. pen.

În baza art. 91 C. pen., s-a suspendat sub supraveghere executarea pedepsei aplicate, pe un termen de supraveghere de 3 ani, conform dispozițiilor art. 92 alin. (1) C. pen., termen care se calculează potrivit dispozițiilor art. 92 alin. (2) C. pen. de la data când hotărârea prin care s-a pronunțat suspendarea executării pedepsei sub supraveghere a rămas definitivă.

În baza art. 93 alin. (1) lit. a)-e) C. pen., pe durata termenului de supraveghere s-a impus inculpatului A. să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune Vaslui, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 93 alin. (2) lit. b) C. pen., s-a impus inculpatului A. obligația de a frecventa unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de serviciul de probațiune sau organizate în colaborare cu instituții din comunitate.

În baza art. 93 alin. (3) C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, s-a dispus ca inculpatul A. să presteze muncă neremunerată în folosul comunității în cadrul Primăriei com. Găgești sau a Școlii Generale din com. Găgești, pe o perioadă de 90 de zile lucrătoare, în condițiile art. 57 raportat la art. 52 din Legea nr. 253/2013, privind executarea pedepselor, a măsurilor educative și a altor măsuri neprivative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal.

În baza art. 94 alin. (1) C. pen., s-a dispus ca, pe durata termenului de supraveghere, datele prevăzute în art. 93 alin. (1) lit. c)-e) să se comunice Serviciului de Probațiune Vaslui.

În baza art. 94 alin. (2) C. pen., s-a dispus ca supravegherea executării obligațiilor prevăzute în art. 93 alin. (2) lit. b) C. pen. să se facă de Serviciul de Probațiune Vaslui.

În baza art. 94 alin. (2) C. pen., supravegherea executării obligațiilor prevăzute în art. 93 alin. (3) urmând a se face de Serviciul de Probațiune Vaslui.

În baza art. 91 alin. (4) C. pen., a atras atenția inculpatului A. asupra dispozițiilor art. 96 C. pen. privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere cu consecința executării pedepsei în regim de detenție, în cazul nerespectării, cu rea-credință, a măsurilor de supraveghere sau a obligațiilor impuse de instanță, în cazul în care nu îndeplinește integral obligațiile civile stabilite de instanță până la expirarea termenului de supraveghere, precum și în cazul în care mai săvârșește o infracțiune pe parcursul termenului de supraveghere.

În baza art. 396 rap. la art. 137 alin. (1)-(4) lit. b) C. pen., a condamnat pe inculpata B. S.R.L. cu sediul social în județul Vaslui, la o pedeapsă de 22.500 RON (150 zile amendă x 150 RON) amendă penală pentru săvârșirea infracțiunii de participație improprie la infracțiunea de fals intelectual, faptă prevăzută de disp. art. 52 alin. (3) din C. pen. rap. la disp. art. 321 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea dispozițiilor art. 35 alin. (1) din C. pen. (12 acte materiale- 19.03.2012-12.05.2017).

În temeiul art. 136 alin. (1) lit. f) raportat la art. 145 C. pen., a aplicat inculpatei B. S.R.L. pedeapsa complementară a afișării în extras a hotărârii de condamnare la sediul Primăriei Comunei Găgești, Județul Vaslui, pe cheltuiala inculpatei, pentru o perioadă de șase luni.

În conformitate cu dispozițiile art. 138 alin. (4) din C. pen., executarea pedepsei complementare aplicate inculpatei B. S.R.L. urmând a începe după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.

În baza art. 396 rap. la art. 137 alin. (1)-(4) lit. c) C. pen., a condamnat inculpata B. S.R.L. cu sediul social în județul Vaslui, la o pedeapsă de 27.000 RON (180 zile amendă x 150 RON) amendă penală pentru săvârșirea infracțiunii de folosirea sau prezentarea cu rea-credință de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete, dacă fapta are ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, faptă prevăzută de dispozițiile art. 18

1

alin. (1) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea dispozițiilor art. 35 alin. (1) din C. pen. (6 acte materiale- 19.03.2012-12.05.2017).

În temeiul art. 136 alin. (1) lit. f) raportat la art. 145 C. pen., a aplicat inculpatei B. S.R.L. pedeapsa complementară a afișării în extras a hotărârii de condamnare la sediul Primăriei Comunei Găgești, Județul Vaslui, pe cheltuiala inculpatei, pentru o perioadă de șase luni.

În conformitate cu dispozițiile art. 138 alin. (4) din C. pen., executarea pedepsei complementare aplicate inculpatei B. S.R.L. va începe după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare

În baza art. 38 alin. (1), (39) alin. (1) lit. c) C. pen. și art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate, inculpata B. S.R.L. urmând să execute pedeapsa cea mai grea, respectiv pedeapsa de 34500 RON amendă penală și pedeapsa complementară a afișării în extras a hotărârii de condamnare la sediul Primăriei Comunei Găgești, Județul Vaslui, pe cheltuiala inculpatei, pentru o perioadă de șase luni.

În conformitate cu dispozițiile art. 138 alin. (4) din C. pen., executarea pedepsei complementare aplicate inculpatei B. S.R.L. urmând a începe după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare. Punerea în executare urmând a se face în conformitate cu disp. art. 502 C. proc. pen.

În baza art. 397 alin. (1), art. 25 alin. (1) C. proc. pen., raportat la art. 1381, 1382, 1385 alin. (1), art. 1386 alin. (1), (2) C. civ., s-a admis acțiunea civilă exercitată de partea civilă Agenția de Plăți și Intervenții pentru Agricultură Vaslui.

S-a luat act că prejudiciul a fost achitat potrivit chitanței din 4.05.2021.

În baza art. 249 C. proc. pen.., art. 404 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.., art. 494 C. proc. pen.., art. 20 din Legea 78/2000, s-au menținut măsurile asigurătorii constând în poprirea sumelor de bani datorate cu orice titlu de către terțe persoane fizice sau juridice și sechestru asigurător asupra bunurilor imobile deținute în proprietatea inculpaților dispusă prin ordonanța 60/P/2018 din 04.10.2019 în vederea garantării executării amenzii penale și a cheltuielilor judiciare în ce privește pe inculpata persoana juridică B. S.R.L. și în vederea garantării executării cheltuielilor judiciare în ce privește pe inculpatul A..

În baza art. 502 alin. (4) C. proc. pen.., la data rămânerii definitive a hotărârii, s-a dispus ca o copie de pe dispozitiv să se comunice Oficiului Național al Registrului Comerțului în vederea efectuării mențiunilor referitoare la persoana juridică.

În baza art. 25 alin. (3) C. proc. pen.., s-au desființat înscrisurile falsificate.

Împotriva sentinței penale nr. 83 din data de 30.07.2021, pronunțate de Tribunalul Vaslui în dosarul nr. x/2019, a formulat apel, inculpatul A..

Prin decizia penală nr. 79 din 25 ianuarie 2023 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, în temeiul art. 421 alin. (1) pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., a fost admis admis apelul declarat de inculpatul A. împotriva sentinței penale nr. 83 din data de 30.07.2021, pronunțate de Tribunalul Vaslui, în dosarul nr. x/2019.

În temeiul art. 423 din C. proc. pen., s-a desființat în parte, în latură penală și în latură civilă, sentința apelată cu privire la inculpatul A. și, în rejudecare:

S-au descontopit pedepsele rezultante principală, complementară și accesorie aplicate inculpatului A. care au fost repuse în individualitatea lor, cu înlăturarea sporului de pedeapsă principală de 6 luni închisoare.

S-a înlăturat dispoziția de condamnare a inculpatului A. pentru infracțiunea de participație improprie la fals intelectual, prevăzută de art. 52 alin. (3) rap. la art. 321 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (12 acte materiale).

În temeiul art. 396 alin. (6) din C. proc. pen. rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., s-a încetat procesul penal față de inculpatul A., cu privire la infracțiunea de participație improprie la fals intelectual, prevăzută de art. 52 alin. (3) rap. la art. 321 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (12 acte materiale), urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale.

S-a redus durata termenului de supraveghere stabilit conform art. 92 alin. (1) din C. pen., de la 3 ani la 2 ani.

S-a înlăturat dispoziția de admitere a acțiunii civile exercitate de partea civilă Agenția de Plăți și Intervenții pentru Agricultură Vaslui.

S-a respins, ca rămasă fără obiect, acțiunea civilă formulată de partea civilă Agenția de Plăți și Intervenții pentru Agricultură Vaslui în contradictoriu cu inculpatul A..

S-a modificat dispoziția primei instanței de menținere a măsurilor asiguratorii luate prin ordonanța din data de 04.10.2019 emisă în dosarul de urmărire penală nr. 60/P/2018 al D.N.A. - S.T. Iași, în raport de inculpații A. și S.C. B. S.R.L., în sensul că s-a dispus ridicarea măsurilor asiguratorii în raport de inculpatul A. (poprirea asupra sumelor de bani datorate inculpatului cu orice titlu de către terțe persoane fizice sau juridice și sechestru asigurator asupra bunurilor imobile aflate în proprietatea inculpatului).

S-a redus cuantumul cheltuielilor judiciare efectuate de stat pentru desfășurarea procesului penal (faza de urmărire penală, faza de cameră preliminară și faza de judecată în primă instanță) față de inculpatul A. de la suma de 5.000 RON la suma de 2.500 RON.

S-au menținut toate celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate care nu sunt contrare prezentei decizii.

Împotriva deciziei penale nr. 79 din 25 ianuarie 2023 pronunțate de Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, a formulat cerere de recurs în casație Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție.

Prin motivele formulate s-a susținut că, în cauză este incident cazul de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen.. - întrucât în mod greșit Curtea de Apel Iași a dispus încetarea procesului penal, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen. față de inculpatul A., pentru infracțiunea de "participație improprie la infracțiunea de fals intelectual", prevăzută de art. 52 alin. (3) din C. pen. rap. la art. 321 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (12 acte materiale), dedusă judecății, motivat de împlinirea termenului general de prescripție a răspunderii penale.

S-a considerat că instanța a procedat în mod greșit apreciind ca obligatorie aplicarea în cauză a interpretării date de considerentele Deciziei CCR nr. 358/2022 prevederilor privind prescripția răspunderii penale, ca lege mai favorabilă, fără a avea în vedere că în cazul prescripției răspunderii penale Curtea Constituțională a României a pronunțat două decizii contradictorii (nr. 297/2018 și nr. 358/2022), iar principiul supremației dreptului Uniunii Europene impune instanței naționale să asigure efectul deplin al cerințelor acestui drept, lăsând neaplicată, dacă este necesar, din oficiu, orice reglementare sau practică națională, chiar și ulterioară, care este contrară unei dispoziții de drept al Uniunii.

În consecință, pentru respectarea acestui principiu, având în vedere că infracțiunea ce face obiectul cauzei este în strânsă legătură cu categoria infracțiunilor care afectează interesele financiare ale Uniunii Europene, instanța trebuia să facă aplicarea prevederilor privind prescripția răspunderii penale, în interpretarea dată prin prisma deciziei nr. 297/2018 a CCR.

În acest sens, s-au avut în vedere următoarele argumente:

Din jurisprudența Curții Constituționale privitoare la aplicarea retroactivă a normelor prin care anumite infracțiuni au fost declarate imprescriptibile (Deciziile nr. 511/2013 și 341/2014) rezultă că, în cazul normelor privitoare la prescripție, principiul aplicării legii penale mai favorabile poate fi pus în balans cu cerințele echității substanțiale.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului distinge, cu privire la aplicarea art. 7 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului privitoare la principiul neretroactivității legii penale mai favorabile, între normele privind prescripția și cele care definesc infracțiunile și pedepsele care le sancționează. Dacă în discuție nu este reapariția posibilității de a sancționa fapte cu privire la care termenul de prescripție a răspunderii penale s-a împlinit, neaplicarea celei mai favorabile interpretări a legii privitoare la prescripție nu pune probleme din perspectiva art. 7 din Convenție (decizia din data de 22 septembrie 2015 din cauza Borcea c. României, par. 64-67).

Curtea Europeană de Justiție consideră că neutralizarea efectului temporal al întreruperii termenului de prescripție poate crea un risc sistemic de impunitate în cauzele privind fraude grave aducând atingere intereselor financiare ale Uniunii Europene, precum și în cauze privitoare la corupție în general. în acest caz, instanța internă trebuie să lase neaplicată legea internă privind reducerea termenului prescripției speciale, cu excepția cazului în care neaplicarea legii interne mai favorabile determina o încălcare a principiului legalității infracțiunilor și pedepselor, din cauza unei lipse de precizie a legii aplicabile sau pentru motivul aplicării retroactive a unei legislații care impune condiții de incriminare mai severe decât cele în vigoare la momentul săvârșirii infracțiunii. Faptul ca legiuitorul național prelungește un termen de prescripție cu aplicare imediată, inclusiv unor fapte imputate care nu sunt încă prescrise, nu aduce, în principiu, atingere principiului legalității infracțiunilor și pedepselor - deciziile din cauzele C-105/14 (Taricco I) și C-42/17 (Taricco II).

Consecințele Deciziei nr. 358/2022 a CCR și a Deciziei nr. 67/2022 a ICCJ

a. Riscul sistemic de impunitate.

Înlăturarea termenului special de prescripție, ca urmare a Deciziei nr. 358/2022 a CCR este de natură să creeze un risc sistemic de impunitate la nivel național și nu doar pentru infracțiunile ce aduc atingere intereselor financiare ale Uniunii Europene și de corupție, ci a tuturor infracțiunilor cu excepția celor imprescriptibile.

b. Legătura cauzei cu dreptul Uniunii Europene

Legătura cauzei cu dreptul U.E. este dată de obiectul acesteia, respectiv săvârșirea unor infracțiuni aflate în strânsă legătură cu categoria infracțiunilor care afectează interesele financiare ale Uniunii Europene, pe care România s-a obligat să le combată prin tratatele la care a devenit parte odată cu aderarea la Uniunea Europeană.

c. Necesitatea prevalentei principiului supremației dreptului Uniunii Europene

Având în vedere imposibilitatea de a asigura respectarea obiectivelor de referință pe care România s-a obligat să le atingă (la care s-a făcut referire mai sus) în contextul aplicării Deciziei nr. 297/2018 în modalitatea impusă de Decizia nr. 358/2022, fapt care ar conduce la crearea unui risc sistemic de impunitate în toate cauzele penale, inclusiv în cele de corupție care aduc atingere intereselor financiare ale Uniuni, este necesară aplicarea în cauză a dreptului Uniunii Europene și aplicarea legislației naționale privind prescripția răspunderii penale în acord cu normele acestuia.

Solicitarea parchetului de a lăsa neaplicate cele două decizii ale instanței de contencios constituțional are în vedere inclusiv considerentele deciziei recurate privitoare la o altă decizie a CCR, apreciind argumentele instanței ca fiind pe deplin valabile și în acest context, cu atât mai mult cu cât vizează o instituție de drept penal cu impact direct asupra modalității de angajare a răspunderii penale.

Astfel, instanța de apel a lăsat neaplicată decizia CCR nr. 417/2019, constatând incidența în cauză a hotărârii CJUE din data de 21.12.2021.

Față de aspectele menționate, s-a apreciat ca în cauză nu se impunea constatarea încetării procesului penal motivat de împlinirea termenului general de prescripție, întrucât, dând prevalentă principiului supremației dreptului Uniunii Europene, instanța trebuia să facă aplicarea dispozițiilor art. 155 alin. (1) C. pen. privind întreruperea cursului prescripției răspunderii penale prin acte de procedură care au fost comunicate suspecților/inculpaților în cauză și să constate că termenul de prescripție specială nu s-a împlinit în prezenta cauză.

În temeiul dispozițiilor art. 448 pct. 2 lit. b) C. proc. pen. și art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen., s-a solicitat admiterea recursului în casație și casarea deciziei penale nr. 79/25.01.2023 pronunțate de Curtea de Apel Iași, cu privire la soluția de încetare a procesului penal, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., față de inculpatul A., pentru comiterea infracțiunii de "participație improprie la infracțiunea de fals intelectuală, prevăzută de disp. art. 52 alin. (3) din C. pen. rap. la disp. art. 321 alin. (1) din C. pen.

La data de 20.02.2023, a formulat concluzii scrise, intimatul A. prin care a solicitat respingerea, ca nefondat, a recursului în casație declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Iași împotriva deciziei penale nr. 75 din 25.01.2023 a Curții de Apel Iași deși recursul în casație apare ca fiind admisibil în principiu, fiind îndeplinite exigențele prev. de art. 434 - 436 C. proc. pen. și este invocat un motiv de recurs ce se circumscrie prevederilor art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, sub numărul de dosar x/2019

Prin încheierea din 12.04.2023 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, a fost admisă, în principiu, cererea de recurs în casație formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție împotriva deciziei penale nr. 79 din 25 ianuarie 2023 pronunțate de Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, privind inculpatul A..

Astfel, Înalta Curte a apreciat că, din perspectiva formalismului unei cereri de recurs în casație, cererea formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Iași îndeplinește formal cerințele prevăzute de art. 434 - art. 438 din C. proc. pen.

Prin urmare, s-a arătat că, aspectele invocate în sensul constatării greșitei aplicări a legii, respectiv a soluției prin care s-a constatat împlinit termenul de prescripție a răspunderii penale și s-a dispus încetarea procesului penal pentru comiterea de către inculpatul A. a infracțiunii de "participație improprie la infracțiunea de fals intelectual", prevăzută de art. 52 alin. (3) din C. pen. rap. la art. 321 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (12 acte materiale), prezintă aparența de sustenabilitate a cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen. și pot fi analizate prin prisma acestuia într-o etapă procesuală distinctă de cea reglementată prin dispozițiile art. 440 din C. proc. pen., respectiv cea a judecății pe fond a recursului în casație.

Examinând recursul în casație declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, în limitele stabilite prin încheierea de admitere în principiu, Înalta Curte constată că motivele invocate sunt neîntemeiate, pentru următoarele considerente:

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Iași a formulat recurs în casație întemeiat pe cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen.., susținând, în esență, că încetarea procesului penal, în raport de deciziile instanței de control constituțional, a fost dispusă în mod eronat.

Ca atare, instanța de recurs va evalua problema intervenirii prescripției răspunderii penale, în funcție de deciziile nr. 297/2018 și nr. 358/2022 ale Curții Constituționale, precum și a deciziei nr. 67/2022 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală.

Întreruperea cursului prescripției răspunderii penale, reglementată în art. 155 alin. (1) din C. pen., intrat în vigoare la 01.02.2014, avea următoarea formă:

"cursul termenului prescripției răspunderii penale se întrerupe prin îndeplinirea oricărui act de procedură în cauză".

Prin Decizia nr. 297/2018, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 518 din data de 25.06.2018, Curtea Constituțională a României a constatat că:

"soluția legislativă care prevede întreruperea cursului termenului prescripției răspunderii penale prin îndeplinirea "oricărui act de procedură în cauză", din cuprinsul dispozițiilor art. 155 alin. (1) din C. pen., este neconstituțională .

Ulterior, prin Decizia nr. 358/2022 a Curții Constituționale a României, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 565 din data de 09.06.2022, a fost admisă excepția de neconstituționalitate invocată și s-a constatat că dispozițiile art. 155 alin. (1) din C. pen., în forma ulterioară deciziei nr. 297/2018, sunt neconstituționale.

În considerentele acestei din urmă decizii, instanța de control constituțional a reținut următoarele: (...) deși Curtea Constituțională a făcut trimitere la vechea reglementare, evidențiind reperele unui comportament constituțional pe care legiuitorul avea obligația să și-l însușească, aplicând cele statuate de Curte, acest fapt nu poate fi interpretat ca o permisiune acordată de către instanța de contencios constituțional organelor judiciare de a stabili ele însele cazurile de întrerupere a prescripției răspunderii penale (paragraful 72); în consecință, Curtea constată că, în condițiile stabilirii naturii juridice a Deciziei nr. 297 din 26 aprilie 2018 ca decizie simplă/extremă, în absența intervenției active a legiuitorului, obligatorie potrivit art. 147 din Constituție, pe perioada cuprinsă între data publicării respectivei decizii și până la intrarea în vigoare a unui act normativ care să clarifice norma, prin reglementarea expresă a cazurilor apte să întrerupă cursul termenului prescripției răspunderii penale, fondul activ al legislației nu conține vreun caz care să permită întreruperea cursului prescripției răspunderii penale (paragraful 73); astfel, Curtea observă că termenele de prescripție generală reglementate de dispozițiile art. 154 din C. pen. nu sunt afectate de deciziile Curții Constituționale (paragraful 74); așadar, Curtea constată că, în cazul de față, legiuitorul a nesocotit prevederile art. 147 alin. (4) din Constituție, ignorând efectele obligatorii ale Deciziei nr. 297 din 26 aprilie 2018 cu consecința creării unui viciu de neconstituționalitate mai grav generat de aplicarea neunitară a textului de lege "cursul termenului prescripției răspunderii penale se întrerupe prin îndeplinirea", care, în mod evident, nu prevede niciun caz de întrerupere a cursului prescripției răspunderii penale. Pentru restabilirea stării de constituționalitate este necesar ca legiuitorul să clarifice și să detalieze prevederile referitoare la încetarea cursului prescripției răspunderii penale, în spiritul celor precizate în considerentele deciziei anterior menționate (paragraful 76).

Pe cale de consecință, Înalta Curte reține, în conformitate cu considerentele obligatorii ale Deciziei nr. 358/2022 a Curții Constituționale, că, în perioada cuprinsă între momentul publicării în Monitorul Oficial a Deciziei nr. 297/2018, respectiv la data de 25 iunie 2018, și momentul publicării O.U.G. nr. 71/2022 pentru modificarea art. 155 alin. (1) din C. pen., în Monitorul Oficial, Partea I nr. 531 din data de 30 mai 2022, în legislația națională penală nu au fost prevăzute cazuri de întrerupere a prescripției răspunderii penale, aplicabile în această materie fiind, exclusiv, dispozițiile cuprinse în prevederile art. 153 - 154 din C. pen., termenele de prescripție a răspunderii penale fiind cele menționate în art. 154 alin. (1), fără ca acestea să fie susceptibile de a fi întrerupte.

Subsecvent acestor decizii, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală a pronunțat Decizia nr. 67 din 25 octombrie 2022, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 1141 din data de .28.11.2022 prin care a stabilit, cu caracter obligatoriu, că normele referitoare la întreruperea cursului prescripției sunt norme de drept penal material (substanțial) supuse, din perspectiva aplicării lor în timp, principiului activității legii penale prevăzut de art. 3 din C. pen., cu excepția dispozițiilor mai favorabile.

Ca efect al acestor interpretări obligatorii, rezultă că, în intervalul temporal anterior precizat, nu au existat, în legislația penală substanțială, cazuri de întrerupere a cursului prescripției răspunderii penale, cu consecința incidenței exclusiv a termenelor generale de prescripție, prevăzute de art. 154 din C. pen.

În acest context, evaluarea termenului de prescripție a răspunderii penale se face în raport de termenul general de prescripție, calculat de la momentul săvârșirii faptei, efectele întreruptive de prescripție ale actelor de procedură comunicate neputând fi valorificate.

Astfel, decizia instanței de control constituțional nr. 358/2022 are drept efect lipsirea de forță juridică a instituției prescripției speciale, cu consecința revenirii la termenul general, reglementat de art. 154 din C. pen., ce nu poate fi prelungit.

Este adevărat că la momentul soluționării prezentei căi extraordinare de atac, Curtea Europeană de Justiție este sesizată în vederea pronunțării cu titlu preliminar asupra interpretării unor dispoziții comunitare în legătură cu instituția prescripției răspunderii penale în cauze ce vizează cercetarea unor infracțiuni ce aduc atingere intereselor financiare ale Uniunii Europene.

Instanțele naționale au urmărit să obțină o interpretare a normelor comunitare referitoare la înțelesul, întinderea și maniera aplicabilității principiul supremației dreptului Uniunii și stabilirii limitelor condițiilor și manierei în care acesta se opune unei reglementări sau unei practici naționale potrivit căreia instanțele naționale de drept comun ale unui stat membru sunt ținute de deciziile curții constituționale ori ale instanței supreme și nu pot să lase neaplicată această jurisprudența națională ce pare a fi contrară unor dispoziții ale dreptului Uniunii ce au efect direct.

Indiferent și independent de maniera în care se va pronunța Curtea de Justiție, în prezent jurisprudența națională este constantă în a valorifica, în cauze similare din perspectiva obiectului judecății și împlinirii termenului general de prescripție a răspunderii penale, soluția încetării procesului penal. La această situație juridică se raportează așteptarea inculpatului în procesul penal, în cazul în care probatoriile sunt eficiente răsturnării prezumției de nevinovăție.

Predictibilitatea actului de justiție este rezultatul aplicării normelor constituționale referitoare la egalitatea în fața legii [art. 16 alin. (1)] și la exigențele actului de justiție de a fi unic, imparțial și egal pentru toți destinatarii săi [art. 124 alin. (2)].

Ca urmare, necesitatea respectării și asigurării principiului predictibilității actului de justiție se opune ignorării jurisprudențe anterioare constante și pronunțării unei soluții diferite în cauza pendinte. O astfel de reformare jurisprudențială sau rezolvare eminamente diferită unei situații juridice similare, chiar identice din perspectiva obiectului judecății și incidenței instituției prescripției, ar putea pune în discuție încălcări ale dreptului la un proces echitabil, prevăzut de art. 6 din Convenția EDO, atât timp cât, în cazul unor situații similare se pot pronunța soluții ireconciliabile și evident mai severe decât cele ce se subsumează unei jurisprudențe constante (condamnare vs. încetarea procesului penal).

Revenind la analiza aplicată a termenului de prescripție în prezenta cauză, pentru infracțiunea săvârșită de intimatul A., respectiv pentru participație improprie la fals intelectual, în formă continuată (comisă în perioada 19.03.2012-12.05.2017), se va reține incidența art. 154 alin. (1) C. pen.

Înalta Curte va constata că termenul de prescripție se determină, potrivit dispozițiilor art. 154 alin. (1) și (2) C. pen., în raport de pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea pentru care inculpatul a fost trimisă în judecată.

În raport de aceste considerente, Înalta Curte constată că, în mod corect, Curtea de Apel Cluj, admițând apelul declarată de inculpat, a dispus, în baza art. 396 alin. (6) raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen.., încetarea procesului penal cu privire la infracțiunea de participație improprie la fals intelectual, prev. de art. 52 alin. (3) rap. la art. 321 alin. (1) din C. pen., cu aplic. art. 35 alin. (1) din C. pen. (12 acte materiale), urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale.

Potrivit art. 321 alin. (1) din C. pen., infracțiunea de fals intelectual, se pedepsește cu închisoarea de la 1 la 5 ani.

Referitor la prescripția răspunderii penale, în conformitate cu art. 154 alin. (1) lit. d) C. pen., termenul de prescripție este de 5 ani, când legea prevede pentru infracțiunea săvârșită pedeapsa închisorii mai mare de un an, dar care nu depășește 5 ani; iar în conformitate cu prevederile art. 154 alin. (2) C. pen., termenele prevăzute în acest articol încep să curgă de la data săvârșirii infracțiunii, care, în cazul infracțiunii continuate, prev. de 35 C. pen., este data ultimei acțiuni sau inacțiuni ce intră în unitatea legală.

În speță, se mai constată că a existat un caz de suspendare a cursului prescripției răspunderii penale, conform art. 156 din C. pen.. Astfel, pe durata stării de urgență instituită pe teritoriul României, prin Decretul Președintelui nr. 195/16.03.2020, prelungită prin Decretul Președintelui nr. 240/14.04.2020, urmare a pandemiei SARS-CoV-2, respectiv în perioada 16.03.2020 - 14.05.2020, termenul general de prescripție a fost suspendat de drept (în acest sens, prima instanță a constatat suspendarea de drept a cauzei fila x și dosar Tribunalul Vaslui).

În considerarea celor anterior expuse, Înalta Curte constată că, în raport de momentul săvârșirii faptelor, termenul general de prescripție calculat potrivit art. 154 alin. (1) lit. d) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de participație improprie la fals intelectual, s-a împlinit la data de 11.07.2022 (față de ultimul act material săvârșit în data de 12.05.2017, luând în considerare și perioada de 2 luni în care cauza a fost suspendată de drept), deci înainte de pronunțarea deciziei penale definitive din 25 ianuarie 2023.

Pe cale de consecință, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen.., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție împotriva deciziei penale nr. 79 din 25 ianuarie 2023, pronunțate de Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen.., cheltuielile judiciare ocazionate cu soluționarea recursului în casație vor rămâne în sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul A., în cuantum de 680 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție împotriva deciziei penale nr. 79 din 25 ianuarie 2023, pronunțate de Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori.

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea recursului în casație formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție rămân în sarcina statului.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat A., în cuantum de 680 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 21 iunie 2023.