ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 704/2022

Ședința publică din data de 09 noiembrie 2022

Asupra cauzei penale de față,

Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din data de 12 octombrie 2022, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a Penală, în dosarul nr. x/2015, în temeiul art. 250

2

C. proc. pen. a fost constatată legalitatea și temeinicia măsurilor asiguratorii dispuse în cauză cu privire la inculpații A., B.- C. D. E. S.C. F. S.R.L., pe care le-a menținut.

De asemenea, în temeiul art. 250

2

C. proc. pen. a fost constatată legalitatea și temeinicia măsurilor asiguratorii dispuse în cauză cu privire la inculpatul G., instituite prin ordonanța nr. 693/P/2014 din 06.05.2015 a Direcției Naționale Anticorupție, secția de combatere a infracțiunilor conexe infracțiunilor de corupție, asa cum a fost modificată prin încheierea din data de 05.08.2015, pronunțată în dosarul nr. x/2015 de Tribunalului București, secția I penală, pe care le-a mentinut.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, prin sentința penală nr. 1145/12.10.2021 Tribunalul București a dispus:

"I. Constată că legea penală mai favorabilă în cazul inculpatului A. este C. pen. din 1969.

I.1. În temeiul art. 257 alin. (1) C. pen. din 1969, cu aplicarea dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002 și art. 5 alin. (1) C. pen. condamnă pe inculpatul A. , pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență la pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare.

În temeiul art. 65 alin. (1) C. pen. din 1969 cu aplicarea la art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012 interzice inculpatului, cu titlu de pedeapsă complementară, drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. din 1969, pe o perioadă de 3 (trei) ani după executarea pedepsei principale.

În temeiul art. 71 alin. (2) C. pen. din 1969 interzice inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. din 1969.

I.2. În temeiul art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002, pentru prevenirea și sancționarea spălării banilor, precum și pentru instituirea unor măsuri de prevenire și combatere a finanțării terorismului, cu aplicarea dispozițiilor art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969, art. 19 din Legea nr. 682/2002 și art. 5 alin. (1) C. pen. condamnă același inculpat, pentru săvârșirea infracțiunii de spălare a banilor în formă continuată (8 acte materiale), la pedeapsa de 3 (trei) ani și 6 (șase) luni închisoare.

În temeiul art. 65 alin. (1) C. pen. din 1969 cu aplicarea la art. 12 alin. (1) din Legea nr. 187/2012 interzice inculpatului, cu titlu de pedeapsă complementară, drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. din 1969, pe o perioadă de 3 (trei) ani după executarea pedepsei principale.

În temeiul art. 71 alin. (2) C. pen. din 1969 interzice inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. din 1969.

I.3. În temeiul art. 396 alin. (5) din C. proc. pen.. rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., cu ref. la Decizia nr. 405/2016 a Curții Constituționale, dispune achitarea inculpatului A., cu privire la săvârșirea infracțiunii de instigare la abuz în serviciu contra intereselor publice, prevăzută de art. 25 C. pen. din 1969 rap. la art. 248 C. pen. din 1969, cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen. (încheierea contractului cu S.C. H. S.R.L. fără organizarea unei proceduri de achiziție).

Constată că infracțiunile pentru care este condamnat inculpatul prin prezenta sunt concurente cu cele pentru care acesta a fost condamnat prin sentința penală nr. 1080/13.09.2018 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, secția Penală în dosarul nr. x/2018, astfel cum a fost îndreptată material prin încheierea din 17.09.2018, rămasă definitivă prin necontestare la 19.09.2018, și descontopește pedeapsa rezultantă principală de 3 ani și 9 luni închisoare, respectiv pedepsele accesorii și complementare, pe care le repune în îndividualitatea lor după cum urmează:

- 3 ani închisoare stabilită în temeiul art. 257 alin. (1) C. pen. din 1969, rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen. și art. 480 alin. (4) C. proc. pen..;

- 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 lit. a), teza a 2-a, b și c din vechiul C. pen. rap. la art. 12 alin. din Legea nr. 187/2012;

- pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 lit. a), teza a 2-a, b și c rap. la art. 71 alin. (2) din vechiul C. pen. rap. la art. 12 alin. din Legea nr. 187/2012;

- 2 ani închisoare stabilită în temeiul art. 13 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen. și art. 480 alin. (4) C. proc. pen..;

- 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 lit. a), teza a 2-a, b și c din vechiul C. pen. rap. la art. 12 alin. din Legea nr. 187/2012;

- pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 lit. a), teza a 2-a, b și c rap. la art. 71 alin. (2) din vechiul C. pen. rap. la art. 12 alin. din Legea nr. 187/2012;

- toate aplicate prin sentința penală nr. 89/13.01.2017, pronunțată de Tribunalul București în dosarul nr. x/2016, definitivă prin decizia penală nr. 583/19.04.2017 a Curții de Apel București;

- 3 ani și 6 luni închisoare, în temeiul art. 6 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 291 alin. (1) din noul C. pen., cu aplicarea art. 5 din noul C. pen.,

- pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 lit. a) și b) din noul C. pen., pentru o perioadă de 4 ani;

- pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 lit. a) și b) din noul C. pen.

aplicate prin sentința penală nr. 258/24.03.2016, pronunțată de Tribunalul București în dosarul nr. x/2015, definitivă prin decizia penală nr. 162/03.10.2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, modificată prin decizia penală nr. 168/26.06.2017, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești în dosarul nr. x/2016, definitivă prin necontestare la data de 11.07.2017;

- 1 an închisoare stabilită pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 12 alin. (1) teza I din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 19 din Legea nr. 682/2002;

- 1 an și 2 luni închisoare stabilită pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 13 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea at. 19 din Legea nr. 682/2002;

- 3 ani închisoare stabilită pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 5 C. pen.;

- pedeapsa accesorie prev. de art. 66 lit. a) teza a II-a și b din vechiul C. pen.

- toate aplicate prin sentința penală nr. 23/09.03.2017, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr. x/2014, definitivă prin decizia penală nr. 912/29.06.2018 a Curții de Apel Bacău;

- sporul de 3 luni închisoare stabilit prin sentința penală nr. 23/09.03.2017, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr. x/2014, definitivă prin decizia penală nr. 912/29.06.2018 a Curții de Apel Bacău și menținut prin sentința penală nr. 1080/13.09.2018 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, secția Penală în dosarul nr. x/2018 astfel cum a fost îndreptată material prin încheierea din 17.09.2018, rămasă definitivă prin necontestare la 19.09.2018, spor care se menține și prin prezenta.

Constată că faptele sunt concurente cu cele pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr. 1231/22.07.2019, pronunțată de Tribunalul București, secția I Penală, definitivă prin neapelare la data de 13.08.2019, respectiv:

- 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență, prevăzută de art. 257 C. pen. din 1969 rap. la art. 6 din L. nr. 78/2000 (în forma în vigoare la data faptei) cu aplic. art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002, art. 396 alin. (10) C. proc. pen.. și art. 5 C. pen.

- pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. din 1969 pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei principale.

- pedeapsa accesorie, prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. din 1969;

În temeiul art. 36 alin. (1), art. 34 alin. (1) lit. b), art. 35 alin. (2), C. pen. din 1969, contopește pedepsele arătate mai sus stabilite pentru infracțiunile concurente, cu pedepsele aplicate prin prezenta, urmând ca inculpatul A. să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare, la care adaugă sporul de 9 luni - 6 luni în prezenta și sporul de 3 luni închisoare, stabilit prin sentința penală nr. 23/09.03.2017, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr. x/2014, definitivă prin decizia penală nr. 912/29.06.2018 a Curții de Apel Bacău, menținut prin sentința penală nr. 1080/13.09.2018 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, secția Penală în dosarul nr. x/2018, astfel cum a fost îndreptată material prin încheierea din 17.09.2018, rămasă definitivă prin necontestare la 19.09.2018, în final, pedeapsa principală rezultantă de 4 (patru) ani și 9 (nouă) luni închisoare, și pedeapsa complementară rezultantă a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. din 1969, pe o perioadă de 4 ani și pedeapsa complementară a interzicerii dreptului prev. de art. 66 lit. c) din C. pen. din 1969, rap. la art. 12 din Legea nr. 187/2012, pe o perioadă de 3 ani.

În temeiul disp. art. 404 alin. (4) lit. a) C. proc. pen.. rap. la art. 36 alin. (3) C. pen. din 1969 deduce din pedeapsa principală perioadele executare, respectiv durata reținerii din 28.10.2014, a arestării preventive și a arestului la domiciliu de la 29.10.2014 la 19.06.2015 și perioada executată de la data de 03.10.2016 la data de 20.09.2017 și de la 29.06.2018 la 15.11.2018.

II. 1. În temeiul art. 297 alin. (1) C. pen. raportat la art. 309 C. pen. și art. 13

2

din Legea 78/2000, cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen. condamnă pe inculpatul B. , la pedeapsa închisorii de 5 (cinci) ani și 6 (șase) luni pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu (denunțarea unilaterală a contractului cu S.C. F. SRL).

În temeiul art. 67 alin. (1) și (2) C. pen., interzice inculpatului B., ca pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), lit. b) și lit. g) C. pen., respectiv, dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a ocupa o funcție de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public, pe o perioadă de 3 ani, calculată conform art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.

În temeiul art. 65 alin. (1) C. pen., aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării acelorași drepturi.

2

din Legea 78/2000, cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen. (încheierea contractului cu S.C. H. S.R.L. fără organizarea unei proceduri de achiziție).

III. În temeiul art. 48 C. pen. cu referire la art. 297 alin. (1) C. pen. raportat la art. 309 C. pen. și art. 13

2

din Legea 78/2000, cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen. condamnă pe inculpatul C. , la pedeapsa închisorii de 4 (patru) ani și 6 (șase) luni pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la abuz în serviciu (denunțarea unilaterală a contractului cu S.C. F. SRL).

În temeiul art. 67 alin. (1) și (2) C. pen., interzice inculpatului C., ca pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), lit. b) și lit. g) C. pen., respectiv, dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a ocupa o funcție de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept public, pe o perioadă de 3 ani, calculată conform art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.

În temeiul art. 65 alin. (1) C. pen., aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării acelorași drepturi.

IV. În temeiul art. 396 alin. (5) C. proc. pen.. rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., cu ref. la Decizia nr. 405/2016 a Curții Constituționale, dispune achitarea inculpatului D. , cu privire la săvârșirea infracțiunii de participație improprie la abuz în serviciu, prevăzută de art. 52 alin. (3) C. pen., cu referire la art. 297 alin. (1) C. pen. rap. la art. 309 C. pen. și art. 13

2

din Legea 78/2000, cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen. (încheierea contractului cu S.C. F. S.R.L. fără organizarea unei proceduri de achiziție).

V. În temeiul art. 396 alin. (5) C. proc. pen.. rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., cu ref. la Decizia nr. 405/2016 a Curții Constituționale, dispune achitarea inculpatului E. , cu privire la săvârșirea infracțiunii de participație improprie la abuz în serviciu, prevăzută de art. 52 alin. (3) C. pen., cu rreferire la art. 297 alin. (1) C. pen. rap. la art. 309 C. pen. și art. 13

2

din Legea 78/2000, cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen. (încheierea contractului cu S.C. F. S.R.L. fără organizarea unei proceduri de achiziție).

VI. În temeiul art. 396 alin. (5) C. proc. pen.. rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., cu ref. la Decizia nr. 405/2016 a Curții Constituționale, dispune achitarea inculpatei persoană juridică S.C. F. S.R.L. (cu sediul social în București, Splaiul Unirii nr. 86, biroul 1, având număr de înregistrare în Registrul comerțului x, atribuit în data de 05.12.2001 și cod unic de înregistrare x, atribuit în data de 05.12.2001), cu privire la săvârșirea infracțiunii de participație improprie la abuz în serviciu, prevăzută de art. 52 alin. (3) C. pen., cu referire la art. 297 alin. (1) C. pen. rap. la art. 309 C. pen. și art. 13

2

din Legea 78/2000, cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen. (încheierea contractului cu S.C. F. S.R.L. fără organizarea unei proceduri de achiziție).

VII. În temeiul art. 396 alin. (5) C. proc. pen.. rap. la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., cu ref. la Decizia nr. 405/2016 a Curții Constituționale, dispune achitarea inculpatului G. , cu privire la săvârșirea infracțiunii de complicitate la abuz în serviciu, prevăzută de art. 48 C. pen., cu referire la art. 297 alin. (1) C. pen. rap. la art. 13

2

din Legea 78/2000, cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen. (încheierea contractului cu S.C. H. S.R.L. fără organizarea unei proceduri de achiziție).

În baza art. 19 C. proc. pen.. și art. 397 alin. (1) C. proc. pen.. rap. la art. 1357 si urm. C. civ. admite în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă Compania Națională Poșta Română S.A., astfel:

Obligă în solidar pe inculpații B. și C. către partea civilă Compania Națională Poșta Română S.A. la plata echivalentului în RON la data plății a sumei de 1.396.938,10 euro.

În temeiul art. 397 alin. (1) C. proc. pen.. rap. la art. 25 alin. (5) C. proc. pen.. lasă nesoluționată acțiunea civilă cu privire la infracțiunile de abuz în serviciu, complicitate la abuz în în serviciu, instigare la abuz în serviciu, participație improprie la abuz în serviciu, pentru care s-a dispus achitarea inculpaților.

Constată că inculpatul A. a depus suma de 582.663,86 RON prin OP nr. x/09.05.2015 în contul de trezorerie x, beneficiar Tribunalul București, cu specificația "se achită prejudiciul în dosar x/2015 Trib. București, pt. A., pt. art. 74

1

vechiul C. pen..’’.

În temeiul disp. art. 404 alin. (4) lit. d) C. proc. pen. raportat la art. 257 alin. (2) C. pen. din 1969, confiscă de la inculpatul A. echivalentul în RON, la data executării, a sumei de 35.306 euro, precum și suma de 422.138,07 RON, reprezentând sumă traficată.

În temeiul dispozițiilor art. 404 alin. (4) lit. d) C. proc. pen., raportat la art. 112 alin. (1) lit. e) C. pen. confiscă de la inculpatul B. suma de 62.000 RON (suma remisă de inculpatul G. fiului inculpatului, cu titlul de sponsorizare, în perioada iulie - septembrie 2009).

În temeiul disp. art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen. menține sechestrul asigurator instituit prin Ordonanța nr. 693/P/2014 din 06.05.2015 a Direcției Naționale Anticorupție, secția de combatere a infracțiunilor conexe infracțiunilor de corupție, asupra sumelor de bani deținute de inculpatul A. în conturile deschise la I. S.A., J. S.A., K. S.A..

În temeiul disp. art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen. menține sechestrul asigurator instituit prin Ordonanța nr. 693/P/2014 din 06.05.2015 a Direcției Naționale Anticorupție, secția de combatere a infracțiunilor conexe infracțiunilor de corupție, astfel cum a fost modificată prin încheierea din data de 28.10.2015, pronunțată în dosarul nr. x/2015 a Tribunalului București, secția I penală, asupra bunurilor imobile deținute de inculpatul B.: teren în orașul Sinaia, județul Prahova, strada x nr. 10, înscris în CF nr. x a orașului Sinaia, cu nr. cadastral x și ID electronic 21.977, în suprafață măsurată de 505 m

2

și în acte de 500 m

2

, în valoare estimată de 35.000 euro; apartament situat în mun. București, str. x, înscris în CF nr. xa sectorului 6 București, având număr cadastral x și ID electronic x, în valoare estimată de 30.000 euro și a sumelor de bani deținute de inculpatul B. în conturile deschise la K. S.A..

În temeiul disp. art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen. menține sechestrul asigurator instituit prin Ordonanța nr. 693/P/2014 din 06.05.2015 a Direcției Naționale Anticorupție, secția de combatere a infracțiunilor conexe infracțiunilor de corupție, asupra sumelor de bani deținute de inculpatul C. în conturile deschise la L. S.A. și J. S.A..

În temeiul disp. art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen. menține sechestrul asigurator instituit prin Ordonanța nr. 693/P/2014 din 06.05.2015 a Direcției Naționale Anticorupție, secția de combatere a infracțiunilor conexe infracțiunilor de corupție, asupra bunurilor imobile deținute de inculpatul G.: teren situat în București, Calea x, înscris în CF nr. x a sectorului 3 București, având număr cadastral x și ID electronic x; construcție situată în București, Calea x, înscris în CF nr. xa sectorului 3 București, având ID electronic x, cu valoare estimată a imobilului de 150.000 euro și a sumelor de bani deținute de inculpatul G. în conturile deschise la M. S.A., N., O., P. S.A..

În temeiul disp. art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen. menține sechestrul asigurator instituit prin Ordonanța nr. 693/P/2014 din 30.10.2015 a Direcției Naționale Anticorupție, secția de combatere a infracțiunilor conexe infracțiunilor de corupție, asupra bunurilor imobile deținute de inculpatul D.: apartament situat în Onești, jud. Bacău, strada x, având suprafața de 67,39 m

2

, ID electronic x, nr. cadastral x, nr. de carte funciară x/N și o valoare estimată de 30.000 euro; apartament nr. x, situat în sectorul 3 mun. București, str. x, având ID electronic x, nr. cadastral x, nr. de carte funciară x și o vloare estimată de 80.000 de euro și a sumelor de bani deținute de inculpatul D. în conturile deschise la I., J. S.A..

În temeiul disp. art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen. menține sechestrul asigurator instituit prin Ordonanța nr. 693/P/2014 din 30.10.2015 a Direcției Naționale Anticorupție, secția de combatere a infracțiunilor conexe infracțiunilor de corupție, asupra sumelor de bani deținute de inculpatul E. în conturile deschise la Q., R. S.A., S. S.A., T. S.A..

În temeiul disp. art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen. menține sechestrul asigurator instituit prin Ordonanța nr. 693/P/2014 din 30.10.2015 a Direcției Naționale Anticorupție, secția de combatere a infracțiunilor conexe infracțiunilor de corupție, asupra sumelor de bani deținute de inculpata persoană juridică S.C. F. S.R.L. în conturile deschise la Q., R. S.A., S. S.A., T. S.A..

În temeiul art. 399 alin. (1) și art. 493 alin. (8) C. proc. pen.. revocă măsurile preventive prevăzute de art. 493 alin. (1) lit. a), b) și c) C. proc. pen.. luate față de inculpata persoana juridică S.C. F. S.R.L. cu sediul social în București, număr de ordine în Registrul Comerțului x, atribuit la data de 05.12.2001 și C.U.I. nr. x, prin încheierea din data de 17.11.2016 în dosarul nr. x/2015

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. i) C. proc. pen. raportat la art. 25 alin. (3) C. proc. pen. dispune anularea contractelor de prestări servicii media nr. 211 din 01.08.2009 încheiate între S.C. U. S.R.L., S.C. V. S.R.L. și S.C. H. S.R.L. .

În temeiul art. 274 alin. (2) C. proc. pen. obligă inculpații A., B. și C. la plata sumei de 21.000 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat (din care 3.000 RON în cursul urmăririi penale), câte 7.000 RON fiecare,,.

Instanța de fond a reținut în fapt, că:

Același inculpat, director general adjunct, având în coordonare Direcția comercială din CN Poșta Română S.A., a denunțat unilateral, în calitate de reprezentant delegat al companiei, prin înscrisul denumit "scrisoare de reziliere" înregistrat sub nr. x/08.05.2009, contractul nr. x/4928/27.07.2006 încheiat cu F. S.R.L., asumându-și consecința plății unor daune interese care s-au ridicat la 1.396.938,09303 euro.

- i-a pretins inculpatului G., în primăvara anului 2009, jumătate din profitul pe care ar fi trebuit să-l obțină o societate comercială a sa, H. S.R.L. în executarea contractului care i s-ar fi atribuit "clientelar" de către inculpatul B., director general adjunct având în coordonare Direcția comercială din CN Poșta Română S.A., la intervenția lui A., în condițiile în care pretinderea a fost urmată de plata pentru acesta din urmă și pentru alții a sumei de 422.138,07 RON (circa 100.000 de euro) și 35.306 euro;

- a finanțat în al doilea semestru al anului 2009, televiziunea 1 TV Neamț aparținând S.C. X. S.R.L. (la care asociați erau copii săi), cu bani proveniți din trafic de influență, interpunând repetat S.C. U. S.R.L. pentru a ascunde adevărata natură a provenienței acestor bani.

În rechizitoriu s-a reținut că, din prejudiciul de 2.834.077,33303 euro, suma de 1.437.139,24 euro este aferentă facturilor emise, iar suma de 1.396.938,09303 euro este acordată în baza contractului, dar și ca o consecință a denunțării unilaterale, prin sentința arbitrală nr. 119/25.05.2010 pronunțată de Curtea de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României. Obținerea de S.C. F. S.R.L. a sumei de 1.396.938,09303 euro are o dublă cauză: încheierea contractului amintit, dar și denunțarea unilaterală.

Prejudiciul s-a produs începând cu luna februarie 2007.

Prejudiciul s-a produs începând cu luna februarie 2007.

Tribunalul a recalificat juridic faptele reținute în sarcina inculpatului A. din infracțiunea de trafic de influență prev. de art. 291 C. pen. și art. 5 C. pen. în trafic de influență prev. de art. 257 C. pen. din 1969, cu aplic. art. 5 C. pen.

Prin urmare, a reținut ca fapta inculpatului A., care în primăvara anului 2009 (ulterior datei de 01.03.2009) în schimbul folosirii influenței sale pentru a-l determina pe inculpatul B., având funcția de director general adjunct la Compania Națională Poșta Română S.A., să înceteze contractele Companiei Naționale Poșta Română S.A. cu S.C. F. S.R.L. și să le atribuie S.C. H. S.R.L., i-a cerut inculpatului G. să-i dea jumătate din profitul pe care l-ar fi obținut această din urmă societate comercială, foloase necuvenite ce s-au acordat în mod disimulat, sub forma cumpărării de publicitate la o televiziune la care asociați erau copiii inculpatului A., prin suportarea costului unui sejur pe litoral petrecut de inculpatul A. și a costului unui cantonament efectuat în Italia de echipa Ceahlăul Piatra Neamț, întrunește sub aspect obiectiv și subiectiv elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de influență, prev. de art. 257 alin. (1) C. pen. din 1969, cu aplic. art. 5 C. pen.

De asemenea, fapta inculpatului A. care a disimulat proveniența infracțională a sumei totale de 302.845,48 RON, într-un număr de 8 acte materiale, prin încheierea a două contracte de prestări servicii fictive sub forma cumpărării de publicitate la o televiziune la care asociați erau copiii inculpatului A., întrunește sub aspect obiectiv și subiectiv elementele constitutive ale infracțiunii de spălare a banilor, în formă continuată, prev. de art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002 pentru prevenirea și sancționarea spălării banilor, precum și pentru instituirea unor măsuri de prevenire și combatere a finanțării terorismului (forma în vigoare la data faptei) cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969 și art. 5 C. pen.

Prejudiciul. Latura civilă.

Actul adițional nr. x/11.09.2007 la contractul de asociere în participațiune încheiat între S.C. F. S.R.L. și Compania Națională Poșta Română S.A. prevedea faptul că eventualele litigii apărute în legătură cu încheierea, executarea, încetarea, modificarea sau interpretarea contractului, care nu puteau fi soluționate între părți pe cale amiabilă, urmau să fie soluționate de către Curtea de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României, de trei arbitri numiți în conformitate cu regulile acestei instanțe.

SC F. S.R.L. s-a adresat Curții de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României cu cererea de chemare în judecată a CN Poșta Română S.A.. Dosarul nr. x/2009 deschis pentru acest litigiu comercial a fost soluționat prin sentința arbitrală nr. 119/25.05.2010, ca urmare a admiterii în parte, de Curtea de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României, a acțiunii formulate de S.C. F. S.R.L. .

Prin sentința arbitrală nr. 119/25.10.2010, Compania Națională Poșta Română S.A. a fost obligată la plata următoarelor sume:

- suma de 642.484,96 RON, reprezentând ultima factură neachitată de companie (factura nr. x/30.04.2009);

- suma de 11.885,97 RON, reprezentând daune moratorii pentru fiecare zi de întârziere la plată a sumelor restante;

- suma de 4.598.977 euro, reprezentând daune interese compensatorii pentru acoperirea prejudiciului creat S.C. F. S.R.L. de denunțarea unilaterală a contractului.

În cauză, prejudiciul a fost stabilit de o instanță arbitrală, legal constituită, soluția fiind rămasă definitivă după parcurgerea căilor de atac specifice. Astfel, prin sentința civilă nr. 173/12.12.2011, Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă a dispus respingerea acțiunii în anulare formulată de Compania Națională Poșta Română S.A. împotriva sentinței arbitrale nr. 119/25.05.2010, ca neîntemeiată . De asemenea, Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia din 14.05.2013 a respins ca nefondat recursul formulat de Compania Națională Poșta Română S.A. .

Compania Națională Poșta Română S.A. a suferit efectiv respectivul prejudiciu, fiind executată silit. Potrivit înscrisurilor depuse la dosar, aceasta a plătit efectiv, fiind executată silit, suma de 22.352.555,07 RON .

Procurorul, prin rechizitoriu, a diminuat cuantumul sumei imputată inculpaților B. și C. la suma de 1.396.938,09303 euro, constatând faptul că expertul judiciar desemnat în cauză (Z., inculpată și aceasta, față de care, în final a dispus o soluție de clasare) a exagerat prejudiciul (calculând nu profitul, ci și banii pe care, dacă executarea contractului ar fi fost dusă până la capăt, i-ar fi plătit, în realitate, către S.C. W.).

Instanta de fond a luat act ca inculpatul A. a depus suma de 582.663,86 RON prin OP nr. x/09.05.2015 în contul Tribunalului București, cu privire la săvârșirea infracțiunii de instigare la abuz în serviciu.

În temeiul disp. art. 404 alin. (4) lit. d) C. proc. pen. raportat la art. 257 alin. (2) C. pen. din 1969, a dispus confiscarea de la inculpatul A. echivalentul în RON, la data executării, a sumei de 35.306 euro, precum și suma de 422.138,07 RON, reprezentând sumă traficată.

În temeiul disp. art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen. a menținut sechestrul asigurator instituit prin Ordonanța nr. 693/P/2014 din 06.05.2015 a Direcției Naționale Anticorupție, secția de combatere a infracțiunilor conexe infracțiunilor de corupție, asupra sumelor de bani deținute de inculpatul A. în conturile deschise la I. S.A., J. S.A., K. S.A..

Prin Ordonanța nr. 693/P/2014 din 06.05.2015 a Direcției Naționale Anticorupție, secția de combatere a infracțiunilor conexe infracțiunilor de corupție s-a dispus în vederea garantării reparării pagubei produse prin infracțiuni indisponibilizarea prin instituirea sechestrului asigurător asupra sumelor de bani deținute de A. în conturile deschise la I. S.A., J. S.A., K. S.A. până la concurența sumei de 267725,68 euro.

Curtea a constatat că potrivit textelor din legislația specială se consacră obligativitatea măsurilor asigurătorii, art. 32 din Legea nr. 656/2002 stipulând că "în cazul în care s-a săvârșit o infracțiune prevăzută de prezenta lege, luarea măsurilor asigurătorii este obligatorie", ceea ce înseamnă că, textele nu disting cu privire la scopul instituirii măsurilor asigurătorii, recuperarea prejudiciului lato sensu putând avea loc doar prin readucerea în patrimoniul privat al statului al bunurilor dobândite prin săvârșirea unor fapte de legea penală, altfel spus, prin confiscarea specială, ceea ce înseamnă că dispunerea acestora nu este lăsată la aprecierea organului judiciar.

Obligativitatea luării acestor măsuri semnifică, de fapt, că organul judiciar care o dispune nu mai trebuie să facă analiza oportunității luării unei asemenea măsuri, condiția generală a necesității (impusă de existența unui risc, constând în ascunderea, distrugerea, înstrăinarea sau sustragerea de la urmărire a bunurilor, cf. art. 248 C. proc. pen.) fiind prezumată în aceste cazuri.

(Încheierea nr. 996 din data de 8 noiembrie 2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. x/2016).

În prezenta cauză, existând o condamnare pentru infracțiunea de spălare de bani și măsura confiscării, luarea măsurii asiguratorii este obligatorie. Prin urmare, s-a apreciat că instanța nu mai trebuie să verifice dacă măsura este oportună în raport de situațiile pentru evitarea cărora este prevăzută de dispozițiile legale generale: ascunderea, distrugerea, înstrăinarea sau sustragerea de la urmărire a bunurilor care pot face obiectul confiscării speciale. În cazul infracțiunii de spălare bani, legiuitorul a prezumat aceste condiții având în vedere în special specificul acestei infracțiuni și scopul urmărit, acela de a ascunde originea ilicită a unor bunuri provenite din săvârșirea de infracțiuni. Prin urmare, condiția existenței unui pericol de ascundere sau sustragere a bunurilor, necesară pentru luarea măsurii asiguratorii, este inclusă în însuși conținutul constitutiv al infracțiunii ca element material sau ca scop infracțional, astfel încât instanța urmează a verifica doar dacă bunurile aparțin persoanelor prevăzute de lege (suspect sau inculpat/persoana responsabilă civilmente/terț care are în proprietate sau posesie bunuri supuse confiscării) și există unul dintre scopurile stabilite de art. 249 C. proc. pen.. (confiscarea/executarea despăgubirilor materiale/amenzii penale/cheltuielilor judiciare).

Măsurile asigurătorii sunt măsuri procesuale cu caracter real care au ca efect indisponibilizarea bunurilor mobile și imobile care aparțin suspectului, inculpatului, părții responsabile civilmente sau altor persoane, prin instituirea unui sechestru asupra acestora în vederea confiscării speciale, a confiscării extinse, executării pedepsei amenzii sau a cheltuielilor judiciare ori acoperirii despăgubirilor civile. Aceste măsuri au caracter provizoriu, având rolul de a preveni ascunderea, distrugerea, înstrăinarea sau sustragerea de la urmărire a bunurilor care ar putea să asigure repararea prejudiciului cauzat prin infracțiune, plata amenzii, a cheltuielilor judiciare sau realizarea confiscării, dispuse prin hotărâre judecătorească rămasă definitivă. Pentru instituirea sechestrului asigurător nu este necesar ca suspectul sau inculpatul să pregătească ori să realizeze manopere sau activități din care să rezulte că ar intenționa ascunderea bunurilor sale, măsura putând fi dispusă în toate cazurile în care s-a produs un prejudiciu sau legea impune confiscarea specială sau extinsă.

Sechestrul asigurător constituie o măsură asigurătorie menită să împiedice sustragerea bunurilor gajului general recunoscut creditorilor și constă în indisponibilizarea bunurilor mobile și/sau imobile ale debitorului în vederea vânzării lor în cadrul unei proceduri de executare silită, pentru realizarea creanței creditorului la momentul obținerii de către acesta a titlului executoriu, în caz de neîndeplinire benevolă a obligației de către debitor.

Masurile asiguratorii in prezenta cauza au fost luate pentru a se evita ascunderea, distrugerea sau înstrăinarea acestor bunuri pentru a se garanta repararea pagubei suferite în urma infracțiunilor, pană la concurența valorii probabile a acesteia.

Efectele măsurilor asigurătorii în penal sunt determinate chiar prin lege, art. 249 alin. (2) din C. proc. pen. vorbind despre "indisponibilizarea unor bunuri mobile sau imobile, prin instituirea unui sechestru asupra acestora" iar titularul bunului nu mai poate dispune liber de el, în sensul că nu îl mai poate înstrăina, greva cu sarcini, dona, fiindu-i interzis, în general, orice act voluntar care ar putea conduce la scăderea valorii bunului ori la sustragerea lui de la urmărire. Bunurile nu sunt scoase, ci rămân în circuitul civil, fiind suspendat, pe durata instituirii măsurii, doar dreptul de dispoziție voluntară asupra acestora aparținând proprietarului.

Astfel fiind, indisponibilizarea constituie o măsură de natură preventivă și constă în suspendarea temporară a dreptului de dispoziție juridică și/sau materială a proprietarului asupra bunurilor sale mobile sau imobile, cu scopul menținerii acestora în patrimoniul său spre a putea servi la nevoie pentru garantarea executării silite a unei creanțe ce s-ar obține împotriva sa.

Criticile referitoare la instituirea măsurilor asiguratorii care în opinia petenților ar trebui să aibă loc numai după ce justiția a stabilit că sumele de bani solicitate ca despăgubiri sunt datorate, nu sunt fondate. După cum rezultă chiar din denumirea dată prin lege, prin raportare la acțiunea civilă exercitată în cadrul procesului penal, aceste măsuri procesuale au doar o funcționalitate asigurătorie și nu reparatorie. Prin Decizia nr. 698/2017 Curtea Constituțională a reținut că măsurile asiguratorii în procesul penal se pot lua doar până la momentul pronunțării unei hotărâri definitive, având caracter provizoriu și temporar. Curtea a mai reținut că ulterior, prin soluționarea definitivă a cauzei, instanța de judecată va dispune fie confiscarea bunurilor sechestrate pe parcursul procesului, fie folosirea lor pentru repararea prejudiciului produs prin infracțiune, ori pentru plata amenzilor sau a cheltuielilor judiciare, fie ridicarea sechestrului asigurător, în situația în care constată că bunurile indisponibilizate nu sunt necesare pentru punerea în executare a hotărârii judecătorești pronunțate. Aceleași argumente sunt prevăzute și în Decizia nr. 146/27 martie 2018. După soluționarea definitivă a cauzei, când creditorii dețin titluri executorii, măsurile asiguratorii se transformă în măsuri executorii iar luarea acestora nu mai are justificare, putându-se purcede la executarea silită în vederea dezdăunării. În ceea ce privește regimul unora dintre bunurile sechestrate de bunuri în coproprietate sau codevălmășie, dobândite în timpul căsătoriei, Curtea a reținut că textul alin. (5) al art. 249 C. proc. pen. nu impune, explicit, condiția ca bunul respectiv să fie proprietatea exclusivă a suspectului sau inculpatului, iar apărarea dreptului de proprietate a codevălmașului urmează a se realiza în cadrul procesual civil, iar nu penal. Nicio dispoziție din materia măsurilor asigurătorii nu exceptează de la aplicarea acestora bunurile proprietate comună, întrucât acolo unde legiuitorul a înțeles să excepteze de la dispunerea unor asemenea măsuri de constrângere reală a făcut-o în mod expres. Existența proprietății comune asupra bunurilor imobile urmărite constituie numai un impediment temporar în realizarea executării silite, care nu contravine naturii juridice a măsurilor asigurătorii, împărțirea bunurilor aflate în devălmășie constituind o problemă de executare. Potrivit art. 712 alin. (4) C. proc. civ., împărțirea bunurilor proprietate comună pe cote-părți sau în devălmășie poate fi hotărâtă, la cererea părții interesate, și în cadrul judecării contestației la executare. Deopotrivă, Curtea a reținut și faptul că deși durata de timp care a trecut de la luarea măsurilor asiguratorii poate părea mare și de natură a aduce atingere dreptului de proprietate (7 ani), în același timp, are în vedere și stadiul avansat în care se află în prezent cauza, cu perspectiva finalizării într-un termen apropiat. Privind procedura judiciară în ansamblu, cu toate etapele sale procesuale, Curtea a reținut că aceasta a fost una echitabilă din perspectiva duratei măsurilor asiguratorii, fiind o ingerință legitimă în dreptul de proprietate și proporțională cu scopul urmărit. Curtea a mai reținut că aceste măsuri au fost dispuse cu respectarea dispozițiilor legale, au fost motivate la momentul dispunerii lor, din punct de vedere al necesității acestora, al întinderii prejudiciului prezumtiv cauzat și pus în evidență de rapoartele de expertiză întocmite în cursul urmăririi penale.

Având în vedere susținerile apărătorului ales al apelantului inculpat A., conform cărora inculpatul a achitat sumele care derivă din infracțiunea de abuz în serviciu și a depus sumele care ar consta obiect al confiscării speciale Curtea a reținut că inculpatul A. a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență, spălare de bani și instigare la infracțiunea de abuz în serviciu.

Totodată, prin sentința nr. 1145/12.10.2021 Tribunalul București a dispus condamnarea inculpatului A. la pedeapsa de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență, prev. de art. 257 alin. (1) C. pen. din 1969, cu aplicarea dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002 și art. 5 alin. (1) C. pen., la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 29 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 656/2002, pentru prevenirea și sancționarea spălării banilor, precum și pentru instituirea unor măsuri de prevenire și combatere a finanțării terorismului, cu aplicarea dispozițiilor art. 41 alin. (2) C. pen. din 1969, art. 19 din Legea nr. 682/2002 și art. 5 alin. (1) C. pen. si l-a achitat pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la abuz în serviciu contra intereselor publice, prevăzută de art. 25 C. pen. din 1969 rap. la art. 248 C. pen. din 1969, cu aplic. art. 5 alin. (1) C. pen., aplic. art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen.

În temeiul art. 397 alin. (1) C. proc. pen.. rap. la art. 25 alin. (5) C. proc. pen.. a lăsat nesoluționată acțiunea civilă cu privire la infracțiunile de abuz în serviciu, complicitate la abuz în serviciu, instigare la abuz în serviciu, participație improprie la abuz în serviciu, pentru care s-a dispus achitarea inculpaților.

A constatat că inculpatul A. a depus suma de 582.663,86 RON prin OP nr. x/09.05.2015 în contul de trezorerie x, beneficiar Tribunalul București, cu specificația "se achită prejudiciul în dosar x/2015 Trib. București, pt. A., pt. art. 74

1

vechiul C. pen..’’.

În temeiul disp. art. 404 alin. (4) lit. d) C. proc. pen. raportat la art. 257 alin. (2) C. pen. din 1969, a confiscat de la inculpatul A. echivalentul în RON, la data executării, a sumei de 35.306 euro, precum și suma de 422.138,07 RON, reprezentând sumă traficată.

De asemenea, Curtea a mai constatat următoarele aspecte:

- prin ordonanța parchetului s-a dispus în vederea garantării reparării pagubei produse prin infracțiuni indisponibilizarea prin instituirea sechestrului asigurător asupra sumelor de bani deținute de A. în conturile deschise la I. S.A., J. S.A., K. S.A. până la concurența sumei de 267725,68 euro, reprezentând prejudiciul prezumtiv pentru infracțiunile reținute în sarcina sa de trafic de influență, spălare de bani și instigare la abuz în serviciu.

- suma de 582.663,86 pusă la dispoziție de inculpatul A. acoperă suma confiscată de tribunal ca fiind suma traficată.

- cu privire la infracțiunile de abuz în serviciu, complicitate la abuz în serviciu, instigare la abuz în serviciu, participație improprie la abuz în serviciu, pentru care s-a dispus achitarea inculpaților a lăsat nesoluționată latura civilă.

Apelul declarat de PICCJ-DNA vizează tocmai soluția de achitare pentru săvârșirea infracțiunilor de abuz în serviciu, complicitate la abuz în serviciu, instigare la abuz în serviciu, motivându-se că urmarea modului defectuos în care a fost încheiat și executat contractul de asociere în participațiune nr. x/08.05.2009, prin introducerea fără organizarea unei proceduri de achiziție S.C. H. S.R.L. în lantul comercial, fapt ce a determinat achitareaîn perioada mai - octombrie 2009 în mod nejustificat a sumei de 224 997, 56 euro, ce reprezintă prejudiciul.

Deci, sechestrul asigurator este pus și pentru săvârșirea instigării la infracțiunea de abuz în serviciu, iar suma pusă la dispoziția instanței nu acoperă întreg prejudiciu în caz de condamnare.

Curtea, în ceea ce-l privește pe inculpatul G. a constatat că prin încheierea de camera de consiliu din data de 05.08.2015, în baza art. 250 alin. (1) si 4 C. proc. pen. a fost admisă contestația formulată de petentul G., împotriva Ordonanței din 6.05.2015 pronunțată în dosarul nr. x/2014 a Parchetului ICCJ - DNA s-a dispus ridicarea măsurii sechestrului asigurător instituit asupra unui teren situat în București, Calea x înscris in CF nr. xa sectorului 3 București, având nr. cadastral x și ID electronic x cu suprafața măsurată de 454 mp și suprafața în acte de 402 mp și construcție situată în București, Calea x înscris în CF nr. xa sectorului 3 București având ID electronic x cu suprafața măsurată de 253 mp, întrucât s-a stabilit că imobilul construcție și teren situate în Calea x, sector 3 și cu terenul în suprafață de 402 mp situat aparțin părinților petentului.

Împotriva încheierii din data de 12 octombrie 2022, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a Penală, în dosarul nr. x/2015 au formulat contestații, contestatorii D., E., S.C. F. S.R.L..

Primul motiv de contestație se referă la nemotivarea încheierii atacate, având în vedere că, în opinia apărării, Curtea analizând necesitatea menținerii măsurilor asigurătorii s-a raportat doar la inculpatul A. și la faptele de spălarea a banilor, fără a face referire la situația inculpați inculpaților D., E., S.C. F. S.R.L. și la infracțiunile comise de aceștia (participație improprie la abuz în serviciu).

Un alt motiv de contestație se referă la constatarea nelegalității încheierii contestate luate din perspectiva proporționalității acesteia.

În continuare, apărarea a făcut trimitere la împrejurarea că prin hotărârea contestată nu s-a făcut trimitere la specificul situației de fapt reținute de organele de urmărire penală prin ordonanța din data de 30.10.2015 prin care a fost instituit sechestrul asigurător cu privire la bunurile inculpaților D., E., S.C. F. S.R.L., sau la subzistența temeiurilor care au determinat luarea și menținerea măsurilor dispuse. În acest sens a făcut trimitere la împrejurarea că deși, în fond a fost pronunțată o soluție de achitare, acțiunea civilă fiind lăsată nesoluționată, de peste 7 ani contestatorii inculpați au fost lipsiți de posibilitatea de a dispune de bunurile asupra cărora s-au instituit măsuri asigurătorii.

Concluzionând, față de durată îndelungată a procedurilor, ingerința în dreptul de proprietate al inculpaților a solicitat admiterea contestației și ridicarea măsurilor asigurătorii.

Examinând contestația formulată de inculpații D., E., S.C. F. S.R.L., prin prisma dispozițiilor legale incidente în materia măsurilor asigurătorii, a criticilor formulate, precum și a actelor și lucrărilor dosarului, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, pentru următoarele motive:

Înalta Curte reține că potrivit dispozițiilor art. 250

2

C. proc. pen. (text de lege introdus, începând cu data de 28 februarie 2021, prin Legea nr. 6/2021 privind stabilirea unor măsuri pentru punerea în aplicare a Regulamentului (UE) 2017/1.939 al Consiliului din 12 octombrie 2017 de punere în aplicare a unei forme de cooperare consolidată în ceea ce privește instituirea Parchetului European, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 167 din 18 februarie 2021.) "în tot cursul procesului penal, procurorul, judecătorul de cameră preliminară sau, după caz, instanța de judecată verifică periodic, dar nu mai târziu de 6 luni în cursul urmăririi penale, respectiv un an în cursul judecății, dacă subzistă temeiurile care au determinat luarea sau menținerea măsurii asigurătorii, dispunând, după caz, menținerea, restrângerea sau extinderea măsurii dispuse, respectiv ridicarea măsurii dispuse, prevederile art. 250 și 250

1

aplicându-se în mod corespunzător."

Măsurile asigurătorii sunt măsuri procesuale cu caracter real, care au ca efect indisponibilizarea bunurilor mobile și imobile care aparțin inculpatului sau părții responsabile civilmente, prin instituirea unui sechestru asupra acestora, în scopul asigurării reparării prejudiciului cauzat prin infracțiune sau realizării confiscării, executării pedepsei amenzii sau a cheltuielilor judiciare.

Aceste măsuri au caracter provizoriu, având rolul de a preveni ascunderea, distrugerea, înstrăinarea sau sustragerea de la urmărire a bunurilor care ar putea să asigure atingerea scopului prevăzut de lege, în variantele alternative prevăzute de lege.

Potrivit art. 249 C. proc. pen.: (1) Procurorul, în cursul urmăririi penale, judecătorul de cameră preliminară sau instanța de judecată, din oficiu sau la cererea procurorului, în procedura de cameră preliminară ori în cursul judecății, poate lua măsuri asigurătorii, prin ordonanță sau, după caz, prin încheiere motivată, pentru a evita ascunderea, distrugerea, înstrăinarea sau sustragerea de la urmărire a bunurilor care pot face obiectul confiscării speciale sau al con