ÎCCJ, Decizia nr. 90/2023

Ședința publică din data de 12 decembrie 2023

Deliberând asupra recursurilor în casație de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

I. Prin sentința penală nr. 74 din data de 08 februarie 2018, pronunțată de secția Penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție în dosarul nr. x/2015, a fost respinsă, ca nefondată, cererea formulată de inculpatul A., de schimbare a încadrării juridice din complicitate la infracțiunea de trafic de influență și complicitate la infracțiunea de spălare de bani, prevăzută de art. 48 din C. pen. raportat la art. 291 alin. (1) din C. pen. cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000 și de art. 48 din C. pen. raportat la 29 alin. (1) lit. a) și b) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 38 alin. (1) din C. pen. și art. 5 din C. pen., în infracțiunea de favorizare a infractorului prevăzută de dispozițiile art. 264 din C. pen. anterior.

În baza art. 291 alin. (1) din C. pen., cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000, a fost condamnat inculpatul B. la pedeapsa de 4 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență.

În baza art. 67 alin. (1) din C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din C. pen., pe o perioadă de 4 ani.

În baza art. 65 alin. (1) din C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din C. pen.

În baza art. 29 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 187/2012, a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 6 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de spălare a banilor.

În baza art. 67 alin. (1) din C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din C. pen., pe o perioadă de 4 ani.

În baza art. 65 alin. (1) din C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din C. pen.

În baza art. 12 lit. a) teza I din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de efectuare de operațiuni financiare, ca acte de comerț, incompatibile cu funcția, atribuția sau însărcinarea pe care o îndeplinește (în legătură cu S.C. C. S.A., S.C. D. S.R.L., S.C. E. S.R.L. și S.C. F. S.R.L.)

În baza art. 67 alin. (1) din C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din C. pen., pe o perioadă de 2 ani.

În baza art. 65 alin. (1) din C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din C. pen.

În baza art. 38 alin. (1) și art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., au fost contopite pedepsele stabilite prin prezenta și aplicată pedeapsa cea mai grea, de 6 ani închisoare la care a fost adăugat un spor de 2 ani închisoare, reprezentând o treime din totalul celorlalte pedepse de 4 ani și, respectiv, 2 ani închisoare, inculpatul urmând să execute, în final, pedeapsa de 8 ani închisoare.

În baza art. 45 alin. (1) și alin. (3) lit. a) din C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) și b) din C. pen., pe o durată de 4 ani după executarea pedepsei rezultante.

În baza art. 45 alin. (5) raportat la art. 45 alin. (1) și alin. (3) lit. a) din C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) și b) din C. pen., de la rămânerea definitivă a hotărârii și până la executarea pedepsei rezultante.

În baza art. 291 alin. (2) din C. pen., a dispus confiscarea de la inculpatul B. a sumei de 6.200.000 RON.

Au fost menținute măsurile asigurătorii luate față de inculpatul B. prin ordonanțele din 27 martie 2014, 31 martie 2015, 30 aprilie 2015 și 11 mai 2015 emise în dosarul nr. x/2014 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, secția de combatere a corupției, până la concurența sumei de 6.200.000 RON.

S-a dedus din pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului B. durata reținerii, arestului preventiv și arestului la domiciliu, începând cu data de 25 martie 2015 până la 23 iunie 2015, inclusiv.

În baza art. 26 din C. pen. anterior, raportat la art. 257 alin. (1) din C. pen. anterior, cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 din C. pen. și art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002, a condamnat pe inculpatul A. la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru complicitate la săvârșirea infracțiunii de trafic de influență.

În baza art. 65 alin. (1) din C. pen. anterior, a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) Din C. pen. anterior, pe o durată de 2 ani.

În baza art. 71 alin. (1) din C. pen. anterior, a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) din C. pen. anterior.

În baza art. 26 din C. pen. anterior, raportat la art. 29 alin. (1) lit. a) și b) din Legea nr. 656/2002, în varianta în vigoare anterior modificărilor intervenite prin Legea nr. 187/2012, cu aplicarea art. 5 din C. pen. și art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002, a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru complicitate la săvârșirea infracțiunii de spălare a banilor.

În baza art. 65 alin. (1) din C. pen. anterior, a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) din C. pen. anterior, pe o durată de 2 ani.

În baza art. 71 alin. (1) din C. pen. anterior, a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) din C. pen. anterior.

S-a constatat că faptele ce fac obiectul prezentei cauze au fost comise în concurs real cu fapta pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr. 1152 din 19 decembrie 2011 pronunțată de Judecătoria Slatina în dosarul nr. x/2009, definitivă prin decizia penală nr. 2498 din 07 decembrie 2012 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 13

2

din Legea nr. 78/2000, raportat la art. 248 din C. pen. anterior, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. anterior, fiindu-i stabilită pedeapsa principală de 4 ani închisoare, cu aplicarea art. 86

1

din C. pen. anterior, precum și pedeapsa accesorie constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b) și c) din C. pen. anterior.

În baza art. 86

5

din C. pen. anterior, raportat la art. 85 alin. (1) din C. pen. anterior, s-a dispus anularea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 4 ani închisoare aplicată inculpatului prin hotărârea anterior menționată.

În baza art. 36 alin. (1) din C. pen. anterior, raportat la art. 33 lit. a) și art. 34 alin. (1) lit. b) din C. pen. anterior, au fost contopite cele două pedepse de câte 3 ani închisoare aplicate prin prezenta cu pedeapsa de 4 ani închisoare stabilită prin hotărârea anterior menționată și aplică inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 4 ani închisoare, pe care o sporește cu 6 luni, urmând ca, în final, inculpatul să execute pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare.

În baza art. 35 alin. (2) din C. pen. anterior, a aplicat inculpatului alături de pedeapsa rezultantă, pedeapsa complementară constând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) din C. pen. anterior, pe o durată de 2 ani, în condițiile art. 66 din C. pen. anterior.

În baza art. 71 alin. (1) din C. pen. anterior, a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie constând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b) și c) din C. pen. anterior, pe durata executării pedepsei rezultante.

A fost dedus din pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului A. durata reținerii și arestului la domiciliu, începând cu data de 14 martie 2015 până la 19 iunie 2015, inclusiv.

În baza art. 26 din C. pen. anterior, raportat la art. 257 alin. (1) din C. pen. anterior, cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 din C. pen., art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002 și art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., a condamnat pe inculpatul G. la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru complicitate la săvârșirea infracțiunii de trafic de influență.

În baza art. 71 alin. (1) din C. pen. anterior, aplică inculpatului pedeapsa accesorie constând în interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) din C. pen. anterior.

În baza art. 26 din C. pen. anterior, raportat la art. 29 alin. (1) lit. a) și b) din Legea nr. 656/2002, în varianta în vigoare anterior modificărilor intervenite prin Legea nr. 187/2012, cu aplicarea art. 5 din C. pen., art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002 și art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru complicitate la săvârșirea infracțiunii de spălare a banilor.

În baza art. 71 alin. (1) din C. pen. anterior, a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie constând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) din C. pen. anterior.

În baza art. 26 din C. pen. anterior, raportat la art. 290 alin. (1) din C. pen. anterior, cu aplicarea art. 5 din C. pen., art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002 și art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 6 luni închisoare, pentru complicitate la săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, cu referire la contractul cadru de prestări servicii nr. x din 09 iulie 2012, actul adițional nr. x din 09 iulie 2012, actul adițional nr. x din 04 decembrie 2012, actul adițional nr. x din 10 decembrie 2012, actul adițional din 4 din 23 ianuarie 2013, toate la contractul cadru de prestări servicii nr. x din 09 iulie 2012.

În baza art. 71 alin. (1) din C. pen. anterior, a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie constând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) din C. pen. anterior.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 alin. (1) lit. b) din C. pen. anterior, cu aplicarea art. 5 din C. pen., a contopit pedepsele stabilite prin prezenta și aplică inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare.

În baza art. 71 alin. (1) din C. pen. anterior, a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie constând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) din C. pen. anterior.

În baza art. 86

1

din C. pen. anterior, a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată inculpatului pe durata unui termen de încercare de 5 ani, stabilit conform art. 86

2

din C. pen. anterior.

În baza art. 86

3

din C. pen. anterior, pe durata termenului de încercare inculpatul trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte, la datele fixate la Serviciul de probațiune Olt în a cărui circumscripție teritorială se află locuința inculpatului;

b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență.

A fost atrasă atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 86

4

din C. pen. anterior privind revocarea suspendării pedepsei sub supraveghere.

În baza art. 71 alin. (5) din C. pen. anterior, pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, a fost suspendată și executarea pedepselor accesorii aplicate.

A fost dedusă din durata pedepsei perioada reținerii, arestării preventive și arestării la domiciliu, începând cu data de 13 martie 2015 până la 19 iunie 2015, inclusiv.

În baza art. 26 din C. pen. anterior, raportat la art. 257 alin. (1) din C. pen. anterior, cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 din C. pen., a condamnat pe inculpatul H. la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru complicitate la săvârșirea infracțiunii de trafic de influență.

În baza art. 71 alin. (1) din C. pen. anterior, a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie constând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) din C. pen. anterior.

În baza art. 29 alin. (1) lit. a) și b) din Legea nr. 656/2002, în varianta în vigoare anterior modificărilor intervenite prin Legea nr. 187/2012, cu aplicarea art. 5 din C. pen., a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de spălare a banilor.

În baza art. 71 alin. (1) din C. pen. anterior, a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie constând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) din C. pen. anterior.

În baza art. 290 alin. (1) din C. pen. anterior, cu aplicarea art. 5 din C. pen., a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de un an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, cu referire la contractul cadru de prestări servicii nr. x din 09 iulie 2012, actul adițional nr. x din 09 iulie 2012, actul adițional nr. x din 04 decembrie 2012, actul adițional nr. x din 10 decembrie 2012 și actul adițional din 4 din 23 ianuarie 2013, toate la contractul cadru de prestări servicii nr. x din 09 iulie 2012, precum și facturile: nr. x din 21 ianuarie 2013, nr. 056 din 21 ianuarie 2013, nr. 057 din 21 ianuarie 2013, nr. 062 din 25 aprilie 2013, nr. 063 din 29 aprilie 2013 și nr. 064 din 17 mai 2013.

În baza art. 71 alin. (1) din C. pen. anterior, a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie constând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) din C. pen. anterior.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 alin. (1) lit. b) din C. pen. anterior, cu aplicarea art. 5 din C. pen., au fost contopite pedepsele stabilite prin prezenta și a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.

În baza art. 71 alin. (1) din C. pen. anterior, a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie constând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) din C. pen. anterior.

În baza art. 26 din C. pen. anterior, raportat la art. 257 alin. (1) din C. pen. anterior, cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 5 din C. pen., a condamnat pe inculpatul I. la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru complicitate la săvârșirea infracțiunii de trafic de influență.

În baza art. 71 alin. (1) din C. pen. anterior, a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie constând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) din C. pen. anterior.

În baza art. 29 alin. (1) lit. a) și b) din Legea nr. 656/2002, în varianta în vigoare anterior modificărilor intervenite prin Legea nr. 187/2012, cu aplicarea art. 5 din C. pen., a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de spălare a banilor.

În baza art. 71 alin. (1) din C. pen. anterior a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie constând în interzicerea exercitării drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b din C. pen. anterior.

În baza art. 290 alin. (1) din C. pen. anterior, cu aplicarea art. 5 din C. pen., a condamnat pe același inculpat la pedeapsa de un an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, cu referire la contractul cadru de prestări servicii nr. x din 19 iunie 2012, anexa nr. 1 la contract care reprezintă "Convenție de securitatea și sănătatea muncii, situații de urgență și protecția mediului", actul adițional nr. x iulie 2012 la contractul nr. x din 19 iunie 2012 și anexa 1 la actul adițional nr. 1.

În baza art. 71 alin. (1) din C. pen. anterior, a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie constând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) din C. pen. anterior.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 alin. (1) lit. b) din C. pen. anterior, cu aplicarea art. 5 din C. pen., au fost contopite pedepsele stabilite prin prezenta hotărâre și a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare, sporită cu 6 luni închisoare, inculpatul urmând să execute, în final, pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare.

În baza art. 71 alin. (1) din C. pen. anterior, a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie constând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) din C. pen. anterior.

În baza art. 25 alin. (3) din C. proc. pen., s-a dispus desființarea următoarelor înscrisuri care au stat la baza tranzacțiilor comerciale dintre S.C. J. S.R.L. - S.C. K. S.R.L: contractul cadru de prestări servicii nr. x din 09 iulie 2012, actul adițional nr. x din 09 iulie 2012, actul adițional nr. x din 04 decembrie 2012, actul adițional nr. x din 10 decembrie 2012 și actul adițional din 4 din 23 ianuarie 2013, toate la contractul cadru de prestări servicii nr. x din 09 iulie 2012, facturile emise de SC. K. S.R.L. către S.C. J. S.R.L.: nr. 055 din 21 ianuarie 2013 pentru suma de 222.735 RON, nr. 056 din 21 ianuarie 2013 pentru suma de 238.824 RON, nr. 057 din 21 ianuarie 2013 pentru suma de 273.699 RON, nr. 062 din 25.04.2013 pentru suma de 189.730 RON, nr. 063 din 29 aprilie 2013 pentru suma de 191.518 RON, nr. 064 din 17 mai 2013 pentru suma de 213.752 RON (din dosarul de urmărire penală, filele x, și filele101-106).

În baza art. 25 alin. (3) din C. proc. pen., s-a dispus desființarea următoarelor înscrisuri care au stat la baza tranzacțiilor comerciale dintre S.C. L. S.R.L. și S.C. M. S.R.L: contractul cadru de prestări servicii nr. x din 19.06.2012, anexa nr. 1 la contract care reprezintă "Convenție de securitatea și sănătatea muncii, situații de urgență și protecția mediului", actul adițional nr. x iulie 2012 la contractul nr. x din 19 iunie 2012, anexa 1 la actul adițional nr. x și factura nr. x din data de 28 ianuarie 2013 pentru suma de 1.238.598,80 RON (din dosarul de urmărire penală, filele x și 538).

II. Împotriva sentinței penale nr. 74 din data de 8 februarie 2018, pronunțate de secția Penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în dosarul nr. x/2015, au declarat apel, în termenul legal, Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție și apelanții intimați inculpați I., B., A. și H..

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători - Penal 3-2019 la data de 15 martie 2019, sub nr. x/2019 fiind fixat primul termen la data de 16 aprilie 2019.

Prin motivele de apel Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție a criticat hotărârea instanței de fond pentru netemeinicie susținând că pedepsele aplicate inculpaților B., A., H. și I. nu sunt just individualizate și prin urmare nu sunt apte să răspundă cerințelor de coerciție și reeducare și nu reflectă gradul concret de pericol social al faptelor și persoanei inculpaților.

Apelantul inculpat B. a solicitat, în principal, admiterea apelului și în temeiul art. 421 alin. (2) lit. b) din C. proc. pen. desființarea sentinței penale nr. 74 din 08 februarie 2018 si rejudecarea cauzei în fond de către un complet specializat pentru judecarea infracțiunilor de corupție și a infracțiunilor asimilate acestora.

În subsidiar, apelantul inculpat a solicitat desființarea sentinței apelate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond întrucât aceasta nu s-a pronunțat asupra mai multor fapte ce intră în conținutul constitutiv al infracțiunii prevăzute de art. 12 lit. a) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

Criticând soluția dispusă de instanța de fond s-a susținut că pentru fiecare dintre acuzațiile din conținutul unității legale care au determinat trimiterea în judecată ar fi trebuit să se pronunțe o soluție întemeiată pe probele din dosar, respectiv de achitare, de încetare a procesului penal sau de condamnare.

Din aceasta perspectivă s-a apreciat că lipsa vreunei soluții în cuprinsul dispozitivului care să reflecte considerentele exprimate de instanța de fond în privința actelor materiale pentru care nu s-a dispus condamnarea poate fi privită ca o contradicție vădită între considerente și dispozitiv, împrejurare ce imprimă un caracter de nelegalitate sentinței apelate.

În fine, apelantul inculpat a solicitat desființarea sentinței apelate și în rejudecare pronunțarea unei soluții de achitare a sa cu privire la toate infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată.

Susținând netemeinicia sentinței penale apelate prin motivele de apel formulate, inculpatul B. a arătat că soluția de condamnare pentru cele trei infracțiuni pentru care s-a dispus trimiterea în judecată se bazează pe o greșita stabilire de către instanța de fond a situației de fapt, greșita interpretare a probelor și, în final pe greșita apreciere potrivit căreia în cauză ar fi întrunite elementele constitutive ale acestor infracțiuni.

Astfel, sub aspectul infracțiunii de trafic de influență, apelantul a criticat greșita sa condamnare, susținând că din probatoriul administrat în cauză rezultă, pe de o parte, că nu se poate stabili existența faptelor, iar, pe de altă parte, că nu sunt întrunite elementele de tipicitate obiectivă ale acestei infracțiuni.

Totodată, apelantul inculpat a susținut că, în mod netemeinic, instanța de fond a dispus condamnarea sa sub aspectul săvârșirii infracțiunii de spălare a banilor. Astfel, reținerea în sarcina sa a concursului de infracțiuni constând în săvârșirea de către aceeași persoană atât a infracțiunii de trafic de influentă, cât și a infracțiunii de spălare de bani în varianta prevăzută de art. 29 lit. c) din Legea nr. 656/2002 intră în contradicție cu considerentele deciziei nr. 418 din 2018 a Curții Constituționale, potrivit căreia în cazul infracțiunii de spălare a banilor prevăzută de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 656/2002 nu poate fi subiect activ persoana care deține calitatea de subiect activ al infracțiunii din care provin bunurile.

Sentința penală a fost criticată și sub aspectul greșitei soluții de condamnare dispuse cu privire la infracțiunea prevăzută de art. 12 lit. a) din Legea nr. 78/2000.

Astfel, apelantul a susținut că faptele cu privire la care s-a dispus condamnarea sa pentru infracțiunea prevăzută de art. 12 lit. a) din Legea nr. 78/2000 nu pot fi considerate operațiuni financiare în sensul art. 1 alin. (1) lit. e) din aceeași lege.

Prin motivele de apel formulate apelantul inculpat I. a solicitat admiterea apelului, desființarea sentinței penale apelate și, în rejudecare, reanalizarea și reaprecierea, în mod obiectiv, a probatoriului administrat și pronunțarea unei soluții de achitare sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de complicitate la trafic de influență și spălare de bani (constatând că lipsește latura subiectivă) și de fals în înscrisuri sub semnătură privată (reținând că lipsește un element constitutiv al laturii obiective).

Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de apel invocate, precum și, în limitele impuse de art. art. 417 C. proc. pen. sub toate aspectele de fapt și de drept, prin raportare la probele administrate, atât în faza de urmărire penală, cât și în faza cercetării judecătorești în primă instanță și în apel, Completul de 5 Judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție referitor la motivul de apel ce vizează incidența în cauză a Deciziei Curții Constituționale nr. 417/2019 prin care se tinde la desființarea sentinței apelate și trimiterea cauzei spre rejudecare în primă instanță a constatat caracterul nefondat al criticilor formulate.

Totodată, susținerile apelantului - inculpat B. în sensul nelegalității probelor constând în interceptările telefonice efectuate în cauză, au fost apreciate ca fiind nefondate. Înalta Curte - Completul de 5 judecători nu a identificat nicio încălcare a vreunei dispoziții legale privind punerea în executare a măsurilor de supraveghere tehnică autorizate în cauză, acestea încadrându-se și în exigențele care derivă din decizia Curții Constituționale nr. 26/2019.

În egală măsură, în ceea ce privește susținerile apelanților - inculpați B. și A. referitoare la fiabilitatea probelor constând în declarațiile martorilor care au formulat denunțuri în cauză, critici însușite și de apelantul - inculpat I., Înalta Curte - Completul de 5 judecători a reținut că potrivit dispozițiilor art. 103 alin. (1) din C. proc. pen., probele nu au valoare dinainte stabilită prin lege și sunt supuse liberei aprecieri a organelor judiciare în urma evaluării tuturor probelor administrate în cauză.

În ceea ce privește susținerile apărării privind lipsa de credibilitate a martorilor denunțători, Înalta Curte, Completul de 5 Judecători, a constatat că aparenta implicare a martorilor în activitatea infracțională nu poate constitui motivul determinant și singular al înlăturării declarațiilor acestora. Faptul că martorul denunțător ar putea fi considerat o persoană interesată în cauză (în raport de cauza de nepedepsire) nu determină automat caracterul neveridic al declarațiilor acestuia, lipsa sa de sinceritate neputând fi prezumată, ci numai stabilită în concret, în urma examinării declarațiilor sale în contextul restului probatoriului existent.

Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul de 5 judecători a constatat că interpretarea asigurată de judecătorul fondului a probatoriului administrat, inclusiv a declarațiilor martorilor denunțători, s-a făcut prin analiza atentă și exhaustivă a întregului probatoriu, dând relevanță acelor probe ce configurează adevărul judiciar desprins în cauza de față.

Înalta Curte - Completul de 5 judecători cu referire la infracțiunea de trafic de influență, referitor la condițiile atașate elementului material, în esență, a reținut următoarele:

- acceptarea de către inculpatul B. a promisiunii făcute de martorul N. s-a făcut în mod direct, în cadrul discuției pe care aceștia au avut-o la sediul S.C. O. S.R.L. și a vizat obținerea unor sume de bani, cuantificate prin indicarea unui procent din sumele pe care societatea martorului urma să le încaseze pentru executarea lucrărilor ce formau obiectul licitațiilor în discuție. În acest context, absența indicării unei sume determinate nu afectează îndeplinirea condiției atașate elementului material, aceasta fiind cel puțin determinabilă prin raportarea procentului la încasările viitoare și având, astfel, o semnificație financiară evidentă.

- referitor la condiția ca subiectul activ al infracțiunii să aibă sau să lase să se creadă că are influență asupra unui funcționar public, Înalta Curte - Completul de 5 judecători a reținut că inculpatul B. i-a comunicat în mod direct martorului N. că are influență asupra funcționarilor publici din cadrul P., folosind expresia "acolo sunt oamenii mei".

- în ceea ce privește promisiunea că va determina funcționarii publici să îndeplinească, să nu îndeplinească, să urgenteze ori să întârzie îndeplinirea unui act ce intră în îndatoririle sale de serviciu sau să îndeplinească un act contrar acestor îndatoriri, Înalta Curte - Completul de 5 judecători a reținut că din declarațiile martorului N. coroborate cu declarațiile date de inculpat în cursul urmăririi penale, a rezultat că B., după ce a acceptat promisiunea martorului, i-a spus acestuia că va face demersuri în vederea obținerii celor trei contracte de către S.C. O. S.R.L., afirmație care în contextul în care inculpatul a susținut că la P. sunt "oamenii lui" a reprezentat o promisiune explicită că îi va determina pe funcționarii publici să atribuie contractele către societatea martorului.

Acceptarea de către inculpat a promisiunii formulate de martorul denunțător în schimbul traficării influenței a relevat, într-o primă etapă a dinamicii infracționale, respectiv, în perioada 2009-2010, că inculpatul B. a acționat în plan obiectiv și subiectiv cu scopul traficării influenței sale.

Totodată, acceptarea promisiunii de a-i fi remisă o sumă de bani, chiar dacă constituie un început de punere în executare a hotărârii infracționale, reprezintă, prin voința legiuitorului, momentul consumării infracțiunii de trafic de influență, fără însă ca aceasta să se fi epuizat, din moment ce, în succesiunea actelor de executare, a urmat primirea foloaselor acceptate de către inculpatul B..

Totodată, subsecvent acceptării promisiunii formulate de martorul N., (care a acționat având în vedere evaluarea unei influențe reale pe care inculpatul o avea, mizând pe aceasta) s-a reținut că inculpatul B. a primit în perioada 2011 - 2013, la diferite intervale de timp, suma totală de 1.500.000 de euro (6.200.000 de RON) în mai multe modalități, respectiv: în numerar, direct sau prin intermediul inculpatului A. și prin disimularea în încheierea unor contracte fictive.

În raport cu situația de fapt expusă, în acord cu cele constatate de prima instanță, Înalta Curte - Completul de 5 judecători a reținut că fapta inculpatului B. întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de influență, prevăzută de art. 257 alin. (1) din C. pen. anterior cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000, potrivit legii în vigoare la momentul comiterii faptei, criticile formulate sub acest aspect fiind nefondate.

Referitor la momentul săvârșirii infracțiunii s-a constatat că, deși infracțiunea de trafic de influență reținută în sarcina inculpatului B. s-a consumat la data actului inițial, de pretindere a unui procent de 20% din valoarea totală a unor contracte de reabilitare a rețelei de apă (dată la care s-a realizat elementul material al traficului de influență în modalitatea normativă a "pretinderii"), actele subsecvente constând în primirea, în mai multe rânduri, a folosului necuvenit pretins, se circumscriu în mod natural laturii obiective a aceleiași infracțiuni.

Aceste acte ulterioare se află în strânsă legătură, obiectiv și subiectiv, cu acțiunea inițială de pretindere, săvârșirea ultimului act de primire având, juridic, semnificația epuizării infracțiunii, moment distinct și ulterior celui al consumării sale.

Referitor la critica ce poartă asupra legalității soluției de condamnare a inculpatului B. pentru săvârșirea infracțiunii de spălare de bani, Înalta Curte a reținut că apărarea s-a prevalat de Decizia nr. 418 din 2018 a Curții Constituționale, potrivit căreia în cazul infracțiunii de spălare a banilor prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002 nu poate fi subiect activ persoana care deține calitatea de subiect activ al infracțiunii din care provin bunurile, solicitându-se achitarea inculpatului pe motiv că fapta nu este prevăzută de legea penală.

Critica a fost apreciată ca fiind nefondată.

Analizând acuzația adusă inculpatului B. în contextul normativ, apărut ca urmare deciziei Curții Constituționale, pronunțată după data soluției de condamnare din sentința instanței de fond și în raport de principiile aplicării în timp a legii penale, Înalta Curte a constatat că fapta pentru care acesta a fost trimis în judecată corespunde tipicității obiective a infracțiunii de spălare de bani prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. a) și b) din Legea nr. 656/2002, urmare a reconfigurării normei de incriminare care a exclus posibilitatea reținerii modalității alternative prev. de art. 29 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002, astfel încât s-a apreciat că suntem în prezența unei cauze de schimbare a calificării faptei ce a făcut obiectul acuzației de spălare de bani, iar nu a unei schimbări de încadrare juridică propriu-zisă.

Astfel, s-a reținut că schimbarea încadrării juridice vizează norma de incriminare, forma infracțiunii, variantele agravate și/sau atenuate, precum și cele de bază sau asimilate și participația penală, în considerarea semnificației sintagmei "săvârșirea unei infracțiuni" astfel cum este definită de art. 174 din C. pen., iar nu și identificarea modalității normative alternative a elementului material.

În acest sens s-a reținut că infracțiunea de spălare de bani a fost realizată printr-o pluralitate de acțiuni, astfel cum au fost descrise anterior și care, fiecare în parte, constituie modalități alternative ale elementului material, grupate și identificate prin notarea cu a), b) și c) prin voința legiuitorului, notare care însă nu înlătură unitatea infracțiunii fiind vorba despre o infracțiune simplă care înglobează mai multe acțiuni, modalități alternative de săvârșire specifice unității naturale colective ca formă a infracțiunii simple. Consecința reglementării modalităților normative alternative este aceea că se reține ca încadrare juridică forma simplă a infracțiunii, realizarea mai multor variante alternative neavând semnificația unor acte materiale distincte cu relevanță sub aspectul încadrării juridice.

Actele prin care sunt săvârșite modalitățile alternative de comitere a aceleiași infracțiuni se unesc în mod firesc într-o singură infracțiune, aflându-ne într-o situație de unitate naturală în care dinamica infracțională se oprește odată cu producerea ultimului rezultat din cadrul modalităților alternative ale elementului material.

Așadar, s-a observat că descrierea acuzației adusă inculpatului B. reflectă aceste considerente teoretice, activitatea subsecventă de primire a foloaselor inițial pretinse, activitate complexă prin care s-a realizat "albirea" produsului infracțional fiind înglobată în unitatea infracțională prin raportare la faptul că inculpatul a fost beneficiarul final al circuitelor financiare și al bunurilor rezultate în urma transferurilor efectuate, dându-se relevanță momentului producerii ultimului rezultat, cu toate consecințele ce decurg din această constatare, respectiv că, deși au fost descrise modalitățile alternative, prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. a) și b) din Legea nr. 656/2002, s-a reținut doar modalitatea alternativă prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002, considerată a îngloba, în cazul inculpatului B., celelalte modalități alternative descrise.

Faptul că în construirea acuzației s-a considerat că a operat o absorbție naturală a modalităților alternative comise anterior actelor finale de dobândire a produsului infracțional disimulat, reiese din identitatea descrierii faptelor de spălare de bani pentru care au fost trimiși în judecată în calitate de coautori, inculpații H. și I., și de complici, inculpații A. și G., faptele fiind încadrate juridic prin raportare la modalitățile alternative prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. a) și b) din Legea nr. 656/2002, acțiuni la care s-a limitat participația penală a acestora.

Ca atare, deși critica inculpatului B. a fost fundamentată pe modificări aduse normei de incriminare, aceste modificări nu au aptitudinea de a produce consecința pretinsă, aceea a dezincriminării, atât timp cât fapta ce face obiectul judecății, în maniera în care a fost concepută acuzația, realizează elementele constitutive ale aceleiași infracțiuni în considerarea altor modalități alternative ale elementului material și care au dobândit relevanță penală urmare a reconfigurării infracțiunii.

Înalta Curte, Completul de 5 Judecători, apreciind ca nefondate criticile formulate de apelantul inculpat B., a reținut că în speță sunt întrunite elementele de tipicitate ale infracțiunii prevăzută de art. 12 lit. a) din Legea nr. 78/2000, corespunzător operațiunilor financiare efectuate de inculpat astfel cum au fost reținute de instanța de fond prin sentința penală apelată.

În examinarea criticilor formulate de inculpatul I. s-a constatat că acuzația adusă acestuia, respectiv infracțiunea de trafic de influență sub forma complicității, faptă prevăzută de art. 26 din C. pen. anterior raportat la art. 257 alin. (1) din C. pen. anterior cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000, potrivit legii în vigoare la momentul comiterii faptei, constă în aceea că, în perioada 2012- 2013, l-a ajutat pe inculpatul B. ca prin intermediul S.C. M. S.R.L., să primească suma de 1.240.000 RON de la martorul denunțător N. prin S.C. O. S.R.L., cunoscând că această sumă reprezintă prețul exercitării influenței de către inculpatul B. pentru atribuirea contractelor de lucrări către această societate, reprezentată de martorul denunțător N., sumă ce a fost pusă la dispoziția inculpatului B. prin intermediul martorului Q. și folosită pentru achiziționarea de bunuri (opere de artă din Franța.)

În cauză, raportat la situația de fapt descrisă în rechizitoriu și reținută de instanța de fond, dar și față de probatoriul administrat, Înalta Curte de Casație și Justiție a constatat că fapta, astfel cum a fost reținută prin actul de sesizare și sentința penală apelată, întrunește elementele constitutive ale complicității la infracțiunea de trafic de influență, prevăzută în art. 291 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000.

Cu privire la critica ce poartă asupra temeiniciei soluției de condamnare a inculpatului I. pentru săvârșirea infracțiunii de spălare de bani, Înalta Curte a reținut că se susține, în esență, lipsa unor probe care să conducă la concluzia, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că acesta ar fi cunoscut că sumele de bani transferate provin din săvârșirea de infracțiuni.

În susținerea motivului de apel s-a arătat că inculpatul I. nu a făcut parte din cercul relațional al inculpatului B., iar întreaga activitate pe care instanța de fond a reținut-o ca fiind complicitate la infracțiunea de trafic de influență a fost realizată pentru a nu periclita relațiile cu factorii de conducere ai orașului Slatina.

Critica a fost apreciată ca fiind nefondată.

În argumentare s-a reținut că, sub aspect subiectiv infracțiunea de spălare de bani este condiționată de reprezentarea mentală a subiectului activ cu privire la faptul că bunurile provin din săvârșirea de infracțiuni, aspect ce rezultă atât din modalitatea de reglementare a incriminării pentru această faptă, cât și din standardele și recomandările internaționale, legislația europeană, jurisprudența Curții de la Strasbourg și practica judiciară națională recentă. În acest sens, apar relevante dispozițiile art. 29 alin. (4) din Legea nr. 656/2002, republicată, cu modificările ulterioare, "Cunoașterea provenienței bunurilor sau scopul urmărit poate fi dedusă/dedus din circumstanțele faptice obiective."

Așadar, cunoașterea provenienței bunurilor de către inculpatul I. decurge din chiar participarea la săvârșirea infracțiunii de trafic de influență -infracțiune predicat, fiind lipsit de relevanță dacă acesta cunoștea în detaliu înțelegerea dintre cei implicați, precum și mobilul faptei de spălare de bani comisă de acesta.

Înalta Curte, Completul de 5 judecători, examinând criticile formulate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție și de inculpatul B. cu privire la individualizarea pedepsei aplicate acestui inculpat a constatat ca fiind fondate criticile formulate.

Cu privire la fapta de efectuare de operațiuni financiare, ca acte de comerț, incompatibile cu funcția, atribuția sau însărcinarea pe care o îndeplinește o persoană, prevăzută de art. 12 lit. a) din Legea nr. 78/2000, s-a reținut că termenul general de prescripție a răspunderii penale pentru efectuarea de operațiuni financiare, ca acte de comerț, incompatibile cu funcția prevăzută de art. 12 lit. a) din Legea nr. 78/2000 care a început să curgă din anul 2013 s-a împlinit pe parcursul anului 2018, în speță devenind incidentă o cauză care împiedică exercitarea acțiunii penale cu privire la această infracțiune și impune soluția de încetare a procesului penal, în conformitate cu dispozițiile art. 396 alin. (6) raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen.

În ce privește solicitarea formulată de apelantul intimat inculpat B., de reducere a cuantumului pedepsei ca urmare a reținerii incidenței dispozițiilor art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002:

Raportat la conținutul adresei nr. x din 29 martie 2021 din care a rezultat că pe rolul Parchetului de pe lângă Tribunalul Olt a fost înregistrat dosarul nr. x/2021 în urma denunțului formulat de B. fiind furnizate informații și date cu caracter determinant în aflarea adevărului în urma cărora inculpata R. a fost cercetată și trimisă în judecată s-a constatat că sunt îndeplinite condițiile privind reținerea dispozițiilor art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002, cu privire la inculpatul B. fiind făcută aplicarea acestor dispoziții.

În procesul de individualizare a pedepsei instanța de control judiciar a apreciat că se impune stabilirea unor pedepse orientate către maxim, respectiv 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență prevăzută de art. 291 alin. (1) din C. pen. și 5 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de spălare a banilor, prevăzută de art. 29 alin. (1) lit. a) și b) din Legea nr. 656/2002. Ca urmare a aplicării dispozițiilor referitoare la tratamentul sancționator al concursului de infracțiunii, prevăzut de art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen. pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului B. este de 5 ani închisoare la care s-a adăugat 1/3 din cuantumul pedepsei stabilite pentru infracțiunea de trafic de influență, respectiv 1 an, inculpatul urmând a executa pedeapsa de 6 ani închisoare.

În examinarea criticilor formulate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție și de inculpatul I. cu privire la individualizarea pedepsei aplicate acestui inculpat s-a constatat că operațiunea de individualizare judiciară a pedepsei a fost corect realizată de către prima instanță, pornind de la limitele speciale ale pedepsei stabilite cu luarea în considerare a criteriile generale de individualizare prevăzute de legea penală mai favorabilă, prevăzute de art. 72 din C. pen. anterior, prin raportare la limitele de pedeapsă, gradul de pericol social al faptelor evidențiat de natura infracțiunilor, împrejurările și modul de comitere a infracțiunilor, data săvârșirii faptelor, persoana inculpatului, precum și contribuția avută în ansamblul activității infracționale.

Prin decizia penală nr. 38 din data de 02 mai 2023 pronunțată de Înalta Curte, Completul de 5 Judecători, în dosarul nr. x/2019 s-au dispus următoarele:

Au fost admise apelurile declarate de Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție și de inculpatul intimat B. împotriva sentinței penale nr. 74 din data de 08 februarie 2018, pronunțată de secția Penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție în dosarul nr. x/2015.

A fost desființată, în parte, sentința penală apelată, și în rejudecare:

A fost descontopită pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare în pedepsele componente pe care le repune în individualitatea lor astfel:

- pedeapsa de 4 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență prevăzută de art. 291 alin. (1) C. pen., cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000;

- pedeapsa de 6 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de spălare a banilor prevăzută art. 29 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 656/2002, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 187/2012;

- pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de efectuare de operațiuni financiare, ca acte de comerț, incompatibile cu funcția, atribuția sau însărcinarea pe care o îndeplinește (în legătură cu S.C. C. S.A., S.C. D. S.R.L., S.C. E. S.R.L. și S.C. F. S.R.L.) prevăzută de art. 12 lit. a) teza I din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

În temeiul art. 396 alin. (6) C. proc. pen., raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., a fost încetat procesul penal pornit împotriva inculpatului B. pentru săvârșirea infracțiunii de efectuare de operațiuni financiare, ca acte de comerț, incompatibile cu funcția, atribuția sau însărcinarea pe care o îndeplinește (în legătură cu S.C. C. S.A., S.C. D. S.R.L., S.C. E. S.R.L. și S.C. F. S.R.L.) prevăzută de art. 12 lit. a) teza I din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale.

În baza art. 291 alin. (1) din C. pen., cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000 și art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002 a fost condamnat inculpatul B. la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de influență.

În baza art. 67 alin. (1) din C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din C. pen., pe o perioadă de 3 ani.

În baza art. 65 alin. (1) din C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din C. pen.

În baza art. 29 alin. (1) lit. a) și b) din Legea nr. 656/2002, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 187/2012 și art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002 a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 5 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de spălare a banilor.

În baza art. 67 alin. (1) din C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din C. pen., pe o perioadă de 3 ani.

În baza art. 65 alin. (1) din C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din C. pen.

În baza 38 alin. (1) și art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., au fost contopite pedepsele stabilite prin prezenta decizie și a aplicat inculpatului B. pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare la care adaugă un spor de 1 an închisoare, reprezentând o treime din totalul celeilalte pedepse de 3 ani închisoare, acesta urmând să execute, în final, pedeapsa de 6 ani închisoare.

În baza art. 45 alin. (1) și alin. (3) lit. a) din C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) și b) din C. pen., pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei rezultante.

În baza art. 45 alin. (5) raportat la art. 45 alin. (1) și alin. (3) lit. a) din C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a) și b) din C. pen., de la rămânerea definitivă a hotărârii și până la executarea pedepsei rezultante.

Au fost menținute măsurile asigurătorii luate față de inculpatul B. prin ordonanțele din 27 martie 2014, 31 martie 2015, 30 aprilie 2015 și 11 mai 2015 emise în dosarul nr. x/2014 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, secția de combatere a corupției, până la concurența sumei de 6.200.000 RON.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale care nu contravin prezentei decizii.

Au fost respinse, ca nefondate apelurile formulate de intimați inculpați I., A. și H. împotriva sentinței penale nr. 74 din data de 08 februarie 2018, pronunțată de secția Penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție în dosarul nr. x/2015, privind și pe intimatul inculpat G..

În baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen. cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea apelurilor formulate de Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție și de inculpatul intimat B. au rămas în sarcina statului.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., au fost obligați intimați inculpați I., A. și H. la plata sumei de câte 600 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen. onorariile apărătorilor desemnați din oficiu pentru intimații inculpați B., I., A., H. și G. până la prezentarea apărătorilor aleși, în cuantum de câte 400 RON se au fost avansate din fondul Ministerului de Justiție.

III. Împotriva deciziei penale nr. 38 din data de 02 mai 2023 pronunțate de Înalta Curte, Completul de 5 Judecători, în dosarul nr. x/2019 au formulat cerere de recurs în casație Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție- Direcția Națională Anticorupție (la data de 17 mai 2023), și inculpații I. (la data de 31 mai 2023), și B. (la data de 31 mai 2023).

III. 1. Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a criticat modul de soluționare a laturii penale, cererea de recurs în casație fiind întemeiată în drept pe dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen. - în mod greșit s-a dispus încetarea procesului penal.

Circumscris cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., în esență, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a susținut că, în cauză instanța de apel a făcut o greșită aplicare a legii cu ocazia aprecierii asupra incidenței cauzei de încetare a procesului penal prevăzută de art. 16 lit. i) din C. proc. pen. în privința inculpatului B. pentru infracțiunea de efectuare de operațiuni financiare, ca acte de comerț, incompatibile cu funcția, atribuția sau însărcinarea pe care o îndeplinește (în legătură cu S.C. C. S.A., S.C. D. S.R.L., S.C. E. S.R.L. și S.C. F. S.R.L.), faptă prevăzută de art. 12 lit. a) teza I din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

În cuprinsul motivelor de recurs formulate Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a susținut că, pentru a dispune încetarea procesului penal pornit față de inculpatul B., instanța de apel a reținut, urmare a reconfigurării conținutului dispozițiilor art. 155 alin. (1) din C. pen. în baza deciziilor nr. 297/2018 și nr. 358/2022 ale Curții Constituționale și, subsecvent, a interpretării obligatorii r