ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 23 mai 2024

Asupra cauzei de față;

Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 767 din data de 20.06.2023, pronunțată de Tribunalul București, secția I Penală în dosarul nr. x/2022, s-au hotărât următoarele:

În baza art. 289 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000, a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită.

În temeiul art. 67 alin. (1) și (2) din C. pen., a fost interzisă inculpatului A., ca pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) din C. pen., respectiv, dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, precum și dreptul de a ocupa o funcție de conducere în cadrul Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură, pe o perioadă de 3 ani, calculată conform art. 68 alin. (1) lit. c) din C. pen.

În temeiul art. 65 alin. (1) din C. pen., a fost aplicată inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării acelorași drepturi.

În baza art. 97 alin. (1) din C. pen. a fost anulată suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 1478/28.12.2022 a Tribunalului București, secția I Penală, definitivă prin neapelare la data de 25.01.2023.

În baza art. 40 alin. (1) rap. la art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen. și art. 38 alin. (1) din C. pen. a fost contopită pedeapsa aplicată prin sentința apelată, respectiv 3 ani și 6 luni, cu pedeapsa aplicată prin sentința penală nr. 1478/28.12.2022 a Tribunalului București, secția I Penală și aplicată inculpatului A. pedeapsa cea mai grea de 3 ani și 6 luni închisoare, la care a fost adăugat un spor de o treime din cealaltă pedeapsă, respectiv 6 luni, impunându-se ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare.

În baza art. 45 alin. (3) lit. a) din C. pen. a fost aplicată inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) din C. pen., respectiv, dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, precum și dreptul de a ocupa o funcție de conducere în cadrul Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură, pe o perioadă de 3 ani, calculată conform art. 68 alin. (1) lit. c) din C. pen.

În baza art. 45 alin. (5) din C. pen. a fost aplicată inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) din C. pen. pe perioada executării pedepsei principale.

În baza art. 45 alin. (4) din C. pen. a fost dedusă din pedeapsa complementară rezultantă de 3 ani închisoare aplicată prin hotărâre partea executată de la data rămânerii definitive a sentinței penale nr. 1478/28.12.2022 a Tribunalului București, secția I Penală, definitivă prin neapelare la data de 25.01.2023.

În baza art. 45 alin. (6) din C. pen. au fost menținute măsurile de siguranță aplicate prin sentința penală nr. 1478/28.12.2022 a Tribunalului București, secția I Penală.

În baza art. 399 alin. (1) și (4) din C. proc. pen. a fost menținută măsura controlului judiciar dispusă față de inculpatul A. prin încheierea penală nr. 778/P/JDL din data de 29.12.2021 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, pronunțată în dosarul nr. x/2021.

În temeiul art. 72 din C. pen., au fost deduse durata reținerii și a arestării preventive, de la data de 21.12.2021 la data de 29.12.2021.

Pentru a hotărî în acest sens, instanța de fond a reținut, în esență, că la data de 10.12.2021 inculpatul A., în calitatea sa de director general adjunct al Agenției pentru Plăți și Intervenție în Agricultură - Aparatul Central, i-a pretins martorei B., pentru sine, suma de 2.000 euro pentru a o angaja pe fiica sa, denunțătoarea C. la A.P.I.A. - Aparatul Central și, ulterior să efectueze transferul acesteia la A.P.I.A. - Centrul Județean Călărași, în două tranșe, prima înainte de angajare și a doua după angajare, iar la data de 21.12.2021, în jurul orelor 13, în parcul din fața Teatrului Național București, a primit de la denunțătoarea C. prima tranșă, în valoare de 5.000 RON, din suma totală pretinsă, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de luare de mită, prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000.

Tribunalul a reținut că la data săvârșirii faptei inculpatul deținea funcția de director general adjunct 2 în cadrul APIA, Aparatul Central, impunându-se o primă observație referitoare la funcția deținută de inculpat ca fiind una de mare vizibilitate și de mare responsabilitate, practic a doua funcție în structura APIA. Astfel, s-a constatat că potrivit fișei postului acesta îi înlocuia pe directorul general și ceilalți doi directori general adjuncți.

Procurorul a identificat ca fiind sfera atribuțiilor de serviciu în competența inculpatului pentru care a primit bani de la denunțătoare cele prevăzute în fișa postului, pct. 36: "face propuneri privind încadrarea în muncă, promovarea, transferul sau încetarea raportului de serviciu sau, după caz, a contractului individual de muncă pentru personalul din subordine".

A reținut tribunalul, contrar celor menționate de procuror în rechizitoriu, că propunerile privind încadrarea în muncă privesc personalul din subordine, după cum poate rezulta în mod evident din interpretarea gramaticală și teleologică a respectivei dispoziții.

Astfel, s-a arătat că propunerile privind încadrarea în muncă vizează încadrarea în clase, grade, trepte, etc., specific funcției publice; acesta fiind sensul, rezultă și din alte dispoziții ale Regulamentului de organizare și funcționare al APIA, Aparatul Central . Spre exemplu, potrivit art. 36 lit. k), Serviciul stabilire drepturi salariale și gestiune funcții publice "monitorizează modificările intervenite în raportul de serviciu al salariaților din aparatul central (mobilitate, încadrare, stabilire drepturi salariale, tranșă de vechime, etc.) și actualizează lunar statul nominal de personal pentru aparatul central al Agenției" - fiind același sens pe care îl are în vedere și atribuția din fișa postului directorului general 2, aici apărând mult mai evident faptul că nu este vorba de încadrare în muncă, astfel cum a interpretat procurorul.

Pe de altă parte, absolut firesc, inculpatul din poziția pe care o deținea avea vocația reală de a face parte din comisia de concurs, poziție din care putea să faciliteze angajarea denunțătoarei.

Evident, deși a negat acest aspect, inculpatul i-a spus denunțătoarei că îi va da subiectele; chiar dacă nu a terminat propoziția, în context aceasta a fost singura interpretare rezonabilă.

În fine, atribuțiile legate de transferul denunțătoarei, aceasta odată angajată în aparatul central, au fost considerate lipsite de echivoc, arătându-se conștient și inculpatul de acest aspect, pe care l-a recunoscut (constrâns, evident, de conținutul înregistrărilor în mediu ambiental), însă l-a bagatelizat, astfel cum s-a arătat, ...i-am răspuns că doar prin examen la București, însă ulterior aș putea să rezolv cu un transfer la APIA Călărași. Am spus acest lucru, având în vedere faptul că eram convins că C. nu avea capacitatea necesară pentru a fi admisă în urma unui examen. Transferul ulterior era o chestiune lipsită de seriozitate…".

A reținut tribunalul, inculpatul prin funcția pe care o deținea, avea în sfera atribuțiilor de serviciu competențe legate de angajarea și transferul denunțătoarei.

În drept, s-a reținut că faptele inculpatului A. întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de luare de mită, prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000.

Astfel, inculpatul A. a realizat elementul material al laturii obiective al infracțiunii de luare de mită pretinzând martorei B. și primind bani de la denunțătoarea C. pentru ca prin exercitarea atribuțiilor de serviciu să determine angajarea acesteia din urmă și apoi să o transfere la APIA Călărași.

Precum s-a arătat mai sus, modalitățile alternative în care inculpatul a realizat activitatea infracțională, pretindere și primire, sunt integrabile unității naturale a infracțiunii (pretindere, realizată la data de 10.12.2021, și primire, la data de 21.12.2021, cu privire la suma de 5.000 RON), infracțiunea consumându-se la momentul 10.12.2021, când inculpatul a pretins suma de 2.000 euro martorei B..

Din probatoriul administrat în cauză a rezultat că acțiunile menționate anterior au fost comise în legătură cu îndeplinirea unor acte ce intrau în atribuțiile de serviciu ale inculpatului A..

În cauză, s-a constatat că urmarea imediată s-a produs, fapta săvârșită creând o stare de pericol pentru buna desfășurare a activității instituțiilor publice, în condiții care să asigure încrederea și prestigiul de care trebuie să se bucure funcționarii publici, legătura de cauzalitate rezultând ex re.

S-a apreciat că din punct de vedere subiectiv, inculpatul a prevăzut rezultatul faptelor, urmărind producerea lor prin comiterea infracțiunii, ceea ce caracterizează forma de vinovăție a intenției directe [art. 16 alin. (1) lit. a) C. pen..].

În consecință, a reținut tribunalul că dincolo de orice îndoială rezonabilă fapta există, constituie infracțiune și a fost comisă de inculpatul A., impunându-se condamnarea acestuia în conformitate cu art. 396 alin. (2) C. proc. pen.

Prin decizia penală nr. 56/A din 18.01.2024, pronunțată în dosarul nr. x/2022, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a admis apelul declarat de către A. împotriva sentinței penale nr. 767 din data de 20.06.2023, pronunțate de Tribunalul București, secția I Penală în dosarul nr. x/2022.

A desființat în parte sentința penală apelată și rejudecând:

A descontopit pedepsele rezultante principală, complementară și accesorie aplicate inculpatului A. în pedepsele componente pe care l-a repus în individualitatea lor.

În baza art. 289 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 396 alin. (1), (2) din C. proc. pen. și art. 19 din O.U.G. nr. 43/2002, l-a condamnat pe inculpatul A. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită.

În temeiul art. 67 alin. (1) și (2) din C. pen., a interzis inculpatului A., ca pedeapsă complementară, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) din C. pen., respectiv, dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, precum și dreptul de a ocupa o funcție de conducere în cadrul Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură, pe o perioadă de 2 ani, calculată conform art. 68 alin. (1) lit. c) din C. pen.

În temeiul art. 65 alin. (1) din C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării acelorași drepturi.

În baza art. 97 alin. (1) din C. pen. a anulat suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentința penală nr. 1478/28.12.2022 a Tribunalului București, secția I Penală, definitivă prin neapelare la data de 25.01.2023.

În baza art. 40 alin. (1) rap. la art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen. și art. 38 alin. (1) din C. pen. a contopit pedeapsa aplicată în cauză de 2 ani închisoare cu pedeapsa aplicată prin sentința penală nr. 1478 din 28.12.2022 a Tribunalului București, secția I Penală și a aplicat inculpatului A. pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare, la care se adaugă un spor de o treime din cealaltă pedeapsă, respectiv 6 luni, inculpatul urmând să execute pedeapsa rezultantă de 2 ani și 6 luni închisoare.

Pentru a hotărî în acest sens, instanța de apel a constatat, printre altele, că din înscrisurile existente la dosar, că la momentul săvârșirii faptei inculpatul A. exercita funcția de director general adjunct în cadrul Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură (în continuare APIA), Aparatul Central, prin detașare, potrivit deciziei nr. 1902/01.09.2020, modificată prin decizia nr. 1938/03.09.2020 . Anterior, inculpatul a exercitat funcția de director executiv adjunct în cadrul Agenției pentru Plăți și Intervenție în Agricultură, Centrul Județean Călărași.

Deși în actul de sesizare se reține că în sfera atribuțiilor de serviciu ale inculpatului pentru care a primit bani de la denunțătoare ar fi cele prevăzute în fișa postului, pct. 36: "face propuneri privind încadrarea în muncă, promovarea, transferul sau încetarea raportului de serviciu sau, după caz, a contractului individual de muncă pentru personalul din subordine", în mod just tribunalul a reținut că propunerile privind încadrarea în muncă privesc personalul din subordine.

Totodată, acest aspect a fost subliniat și de completul de drepturi și libertăți de la Curtea de Apel Constanța, ce a soluționat contestația formulată împotriva încheierii de luare a măsurii arestării preventive a inculpatului, prin încheierea nr. 778/P/JDL/29.12.2021 a Curții de Apel Constanța pronunțată în dosarul nr. x/2021 reținându-se că respectiva atribuție vizează personalul din subordine.

Curtea, în acord cu tribunalul, a constatat că propunerile privind încadrarea în muncă vizează încadrarea în clase, grade, trepte, etc., specific funcției publice, aspect care rezultă și din prevederile art. 36 lit. k) din Regulamentul de organizare și funcționare al APIA, Aparatul Central: serviciul stabilire drepturi salariale și gestiune funcții publice "monitorizează modificările intervenite în raportul de serviciu al salariaților din aparatul central (mobilitate, încadrare, stabilire drepturi salariale, tranșă de vechime, etc.) și actualizează lunar statul nominal de personal pentru aparatul central al Agenției.

Pe de altă parte, ocupând funcția de director general adjunct în cadrul Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură, inculpatul putea să solicite scoaterea la concurs a unor posturi, după cum poate rezulta și din prevederile art. 36 lit. v), care fac referire la faptul că Serviciul stabilire drepturi salariale și gestiune funcții publice, care "colaborează cu direcțiile de specialitate din aparatul central și cu centrele județene în vederea stabilirii necesarului suplimentar de personal ca urmare a implementării recomandărilor cuprinse în rapoartele întocmite de auditorii CE… etc.".

Totodată, din procesul-verbal întocmit cu ocazia flagrantului rezultă fără echivoc faptul că inculpatul i-a spus martorei denunțătoarei:, (..) decât asta i-am spus lu’ maică-ta, cu cât demarez mai repede ... deci minim 45 de zile ... cam în 60 de zile se ... se face concursul ... 45 de zile e minim pe lege din momentul în care demarez procedura".

Inculpatul a arătat faptul că nu a spus niciun moment denunțătoarei că îi va pune la dispoziție subiectele, după cum, de altfel, nici nu avea competențe în ceea ce privește recrutarea de personal și nici nu a făcut parte din vreo comisie de concurs la APIA Central, ci a făcut parte din comisie de concurs de 2-3 ori la APIA Călărași.

Curtea a constatat, atât prin raportare la dispozițiile legale invocate, dar și materialul probator administrat în cauză și la modul în care însuși inculpatul s-a raportat la atribuțiile sale de serviciu în interacțiunea cu martorii audiați în cauză, că prin funcția pe care inculpatul o deținea, acesta avea în sfera atribuțiilor de serviciu competențe legate de angajarea și transferul denunțătoarei.

Astfel, martora denunțătoare a arătat faptul că la data de 10.12.2021, mama sa, martora B. (care lucra în cadrul APIA Călărași) s-a întâlnit la petrecerea de sfârșit de an de la APIA Călărași cu inculpatul A., care, în schimbul promisiunii angajării denunțătoarei la APIA, Aparatul Central, și ulterior transferarea acesteia la APIA Călărași, a solicitat suma de 2.000 euro, jumătate înainte de angajare și restul ulterior angajării. A arătat denunțătoarea în declarația dată în cursul urmăririi penale, faptul că mama sa, martora B., nu a participat efectiv la petrecere, organizată la restaurantul Dunărea din Călărași, dar auzind că la petrecere va veni și inculpatul A. a mers la restaurant pentru a discuta cu el, scopul întâlnirii mamei denunțătoarei cu inculpatul fiind acela de a-l întreba dacă ar putea ajuta să o ajute pe fiica martorei să o angajeze la APIA. În cursul acestei întâlniri, tot potrivit declarațiilor denunțătoarei, cei doi au stabilit ca martora să-l sune pe inculpat, ...atunci când are banii.’’.

Martora denunțătoare a relatat în fața instanței aceleași aspecte, precizând că motivul formulării denunțului l-a constituit faptul că a fost deranjată ("s-a supărat") de faptul că inculpatul, deși pretindea că este prieten de familie cu părinții săi, a cerut bani în schimbul angajării sale. A mai arătat martora faptul că dorea să schimbe locul de muncă (era angajată la Poliția Locală) și să se angajeze la APIA. De asemenea, a arătat denunțătoarea că s-a întâlnit cu inculpatul în fața Teatrului Național București și i-a dat suma de bani, după ce anterior i-a fost montată tehnică de înregistrare de către organele de urmărire penală. Cu prilejul respectivei întâlniri, inculpatul i-a spus denunțătoarei faptul că îi va da subiectele pentru examen și o va transfera apoi la Călărași.

Împrejurările de fapt relatate de către martora denunțătoare sunt confirmate de elementele de fapt ce rezultă din declarațiile martorei B., care a confirmat susținerile inculpatului în sensul că pe lângă relațiile de serviciu cu inculpatul A., a avut cu acesta și o relație de prietenie mai strânsă, în sensul că o cunoștea pe soția acestuia de foarte mulți ani; de asemenea, nașii de cununie ai martorei și ai inculpatului erau comuni, mergeau la petreceri împreună. Martora a arătat că după ce inculpatul a fost detașat la București, au ținut legătura telefonic și în acest context l-a întrebat pe inculpat dacă ar avea posibilitatea să o angajeze în cadrul APIA pe fiica sa, având în vedere că mai fuseseră scoase posturi la concurs. Inculpatul i-a răspuns că fuseseră "scoase pentru altcineva", iar martora a menționat în declarația dată în fața instanței că nu a înțeles exact sensul răspunsului inculpatului, dar a înțeles că nu s-a putut în ceea ce o privește pe C.... Cu privire la acest aspect, a arătat martora că au discutat cu aproximativ un an înainte de data de 10.12.2021, în două rânduri.

Aceste aspecte relatate de martoră se coroborează cu cele declarate de către inculpat în declarația dată în fața instanței, precizând acesta că a formulat un autodenunț la DNA Constanța în ceea ce privește angajarea D. și transferul acesteia.

Tot martora B. a arătat că înainte cu aproximativ o săptămână de petrecerea de la APIA Călărași l-a contactat pe inculpat și l-a întrebat din nou dacă se vor mai scoate posturi de debutant la APIA Călărași, iar cu o zi - două înainte de petrecerea din data de 10.12.2021, inculpatul a contactat-o și i-a spus să se întâlnească pentru a discuta; cei doi s-au întâlnit în apropierea restaurantului unde avea loc petrecerea. În cadrul discuției, a arătat martora, inculpatul A. i-a comunicat acesteia că "o să vorbească", sau "a vorbit" în legătură cu angajarea fiicei sale la APIA, însă va trebui să îi dea 1.000 euro înainte și 1.000 euro după angajare. I-a transmis martora acest lucru fiicei sale, martora denunțătoare C., exprimând totuși îndoiala "știind că nu avem acești bani". Ulterior, inculpatul A. i-a trimis un mesaj prin care o întreba "ne grăbim și noi puțin cu treaba aceea?", la care martora i-a răspuns că va veni C. la București.

Potrivit procesului-verbal de flagrant din data de 21.12.2021 în parc, în fața intrării principale în Teatrul Național București, la ora 13:10, denunțătoarea s-a întâlnit cu inculpatul A. și i-a remis acestuia suma de 5.000 RON, compusă din bancnote cu privire la care anterior se procedase la "înserierea’’ acestora (proces-verbal din data de 20.12.2021, filele x DUP). Cu ocazia întâlnirii dintre denunțătoare și inculpat, s-a încheiat procesul-verbal de redare a interceptărilor efectuate în mediul ambiental .

Potrivit mențiunilor procesului-verbal de flagrant, inculpatul A. a arătat faptul că suma de bani a primit-o de la fiica prietenilor de familie, E. și B., fiind solicitată cu împrumut de la aceasta din urmă.

În declarațiile date în cursul procesului penal, inculpatul a arătat că a avut, dincolo de o relație de serviciu și, respectiv apropiată între familii, și o relație intimă cu martora B.. A confirmat faptul că pe data de 10.12.2021 a purtat discuții cu B., în condițiile în care a fost invitat să participe la petrecerea de sfârșit de an la APIA Călărași, în condițiile relatate de martoră, dar că, în acel context, inculpatul i-a solicitat martorei suma de 2.000 euro cu împrumut. ...Aceasta a fost de acord, însă i-a spus să nu afle E., soțul său, și că nu poate să-i dea inculpatului 2.000 euro în decembrie, întrucât veneau sărbătorile. Martora i-a spus că-i dă 1.000 euro în luna decembrie și 1.000 euro ulterior, după sărbători. Mai mult, inculpatul i-a propus acesteia ca la momentul la care vine la București pentru a-i remite suma de 1.000 euro, să petreacă și o noapte împreună.

Inculpatul a confirmat și faptul că s-a discutat despre problema angajării fiicei martorei, C., la APIA în sensul că martora i-a reproșat inculpatului faptul că "a ajutat-o" pe D. la angajare la APIA Călărași. Inculpatul a arătat, cu privire la acest aspect, că a formulat autodenunț la DNA Constanța, întrucât, fiind într-o relație extraconjugală cu D., a intervenit la directorul de la APIA Călărași și apoi la directorul general pentru transferul acesteia. În ceea ce privește angajarea martorei C. la APIA, a arătat inculpatul faptul că, după părerea sa, aceasta nu îndeplinea condițiile (de ordin moral și intelectual) pentru a îndeplini o funcție publică, aspecte pe care nu i le-a comunicat martorei. Inculpatul a mai relatat că i-a spus martorei despre posibilitatea înscrierii fiicei acesteia la un concurs la București, unde chiar la momentul respectiv era un concurs în desfășurare și unde nu se înscrisese nimeni. La întrebările insistente ale martorei cum poate să ajungă la APIA, inculpatul i-a răspuns martorei că doar prin examen la București, însă ulterior aș putea să rezolv cu un transfer la APIA Călărași. În legătură cu aceste afirmații, inculpatul a arătat că le-a făcut convins fiind că C. nu avea capacitatea pentru a fi admisă în urma unui examen. Transferul ulterior era o chestiune lipsită de seriozitate.

Inculpatul a confirmat și faptul că a trimis un mesaj martorei "dacă ne grăbim cu problema respectivă", precizând că mesajul era eliptic, tocmai pentru a nu afla soțul martorei, și în perspectiva întâlnirii intime ce urma a avea loc, în jurul datei de 19.12.2021 a primit mesaj de la martora B. în sensul că urma ca banii să-i primească de la C., care oricum venea pentru o altă problemă în București.

În plus, așa cum s-a arătat, atâta timp cât inculpatul ocupa funcția de director general adjunct în cadrul Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură, putea să solicite scoaterea la concurs a unor posturi și tot în virtutea acestei funcții avea vocația reală de a face parte din comisia de concurs, context în care putea să faciliteze angajarea denunțătoarei, inclusiv prin comunicarea subiectelor, deși o astfel de posibilitate a fost negată de către inculpat.

Totodată, chiar inculpatul admite că martora B. a discutat cu el problema angajării fiicei martorei, C., la APIA în sensul că martora i-a reproșat inculpatului faptul că "a ajutat-o" pe D. la angajare la APIA Călărași. Ca atare, martora se raporta la inculpat ca fiind o persoană care poate "ajuta, alte persoane să se angajeze/transfere, iar inculpatul a arătat că a formulat autodenunț la DNA Constanța, întrucât a intervenit la directorul de la APIA Călărași și apoi la directorul general pentru transferul numitei D.. Mai mult, din cuprinsul procesului-verbal de flagrant din data de 21.12.2021 și al celui de redare în formă scrisă a interceptărilor efectuate în mediul ambiental rezultă că inculpatul spune textual martorei denunțătoare de două ori despre "delegarea’’ de la București la Călărași:, Dar te.., își dau delegare la Călărași dacă nu vrei aici (la București - sbl. ns.); da, dacă nu vrei să stai aici…, dacă nu vreți să stați aici (..) îți dau delegare acolo până când….

Ca atare, curtea de apel a reținut că este dovedit dincolo de orice îndoială rezonabilă că banii au fost pretinși de către inculpat în schimbul exercitării necorespunzătoare a atribuțiilor de serviciu, în vederea angajării și apoi a transferării denunțătoarei, legătura dintre suma de bani primită și exercitarea atribuțiilor de serviciu rezultând în mod indubitabil din înregistrările în mediul ambiental, astfel cum au fost analizate. În plus, chiar din procesul-verbal de redare în formă scrisă a interceptărilor efectuate în mediul ambiental rezultă că martor C. întreabă: "Și îți dau restul după aia?";, iar inculpatul A.: "După, da. Știe joaca!" "Îți dau eu ... Tu te duci și dai concurs";, ... cu cât demarez mai repede ...", ... îți dau delegare la Călărași dacă nu vrei să stai aici ..."). Curtea a constatat că s-a dovedit dincolo de orice îndoială rezonabilă că inculpatul A. se face vinovat de comiterea infracțiunii de luare de mită prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 6 din Legea nr. 78/2000.

Împotriva deciziei penale nr. 56/A din 18 ianuarie 2024, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală a declarat recurs în casație inculpatul A..

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția Penală la data de 04.04.2024, când s-a stabilit termen la data de 25.04.2024, pentru examinarea în cameră de consiliu a admisibilității în principiu a cererii de recurs în casație, conform art. 440 alin. (1) din C. proc. pen.

În cuprinsul raportului întocmit, în cauză, s-a menționat că, inculpatul A. a invocat cazul de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.

Sub aspectul motivării cazului invocat s-a susținut că a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală, respectiv pentru fapta de a primi cu împrumut de la un prieten de familie o sumă de bani, fără nicio legătură cu atribuțiile profesionale și chiar fără ca în fișa postului să existe o atribuție în acest sens.

În concret, s-a arătat că, în decembrie 2021, inculpatul s-a întâlnit cu o prietenă de familie, B., și i-a cerut o sumă de bani cu împrumut, așa cum procedase și cu alte ocazii, însă niciun moment această discuție nu a fost legată de angajarea C., aceasta fiind deja angajată și avea calitatea de funcționar public, în cazul său fiind suficient un transfer.

S-a susținut, totodată, că în mod greșit s-a reținut că inculpatul, prin funcția pe care o deținea, avea în sfera atribuțiilor de serviciu competențe legate de angajarea și transferul denunțătoarei.

Prin încheierea de ședință din data de 25 aprilie 2024, Înalta Curte a admis în principiu cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. și s-a acordat termen pentru data de 23 mai 2024.

Examinând decizia atacată prin prisma criticilor circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., Înalta Curte, cu majoritate, apreciază că recursul în casație declarat inculpatul A. este fondat, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 433 din C. proc. pen., în calea extraordinară a recursului în casație, Înalta Curte de Casație și Justiție verifică, în condițiile legii, conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, iar, conform art. 447 din C. proc. pen., pe această cale se verifică exclusiv legalitatea deciziei.

Se constată, așadar, că recursul în casație este o cale extraordinară de atac, prin care sunt supuse verificării hotărâri definitive care au intrat în autoritatea de lucru judecat, însă, numai în cazuri anume prevăzute de lege și doar pentru motive de nelegalitate. Drept urmare, chestiunile de fapt analizate de instanța de fond și, respectiv, apel, intră în puterea lucrului judecat și excedează cenzurii instanței învestită cu judecarea recursului în casație.

Prin limitarea cazurilor în care poate fi promovată, această cale extraordinară de atac tinde să asigure echilibrul între principiul legalității și principiul respectării autorității de lucru judecat, legalitatea hotărârilor definitive putând fi verificată doar pentru motivele expres și limitativ prevăzute, fără ca pe calea recursului în casație să poată fi invocate și, corespunzător, să poată fi analizate de către Înalta Curte de Casație și Justiție, orice încălcări ale legii, ci numai cele pe care legiuitorul le-a apreciat ca fiind importante.

Aceste considerații sunt valabile și cu privire la cazul de recurs prevăzut de dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., potrivit căruia hotărârile sunt supuse casării "dacă inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală" și care se circumscrie situațiilor în care fapta concretă pentru care s-a pronunțat soluția definitivă de condamnare nu întrunește elementele de tipicitate prevăzute de norma de incriminare ori când instanța a ignorat o normă care conține dispoziții de dezincriminare a faptei, indiferent dacă vizează vechea reglementare, în ansamblul său, sau modificarea unor elemente ale conținutului constitutiv, astfel încât nu se mai realizează o corespondență deplină între fapta săvârșită și noua configurare legală a tipului respectiv de infracțiune. Dată fiind natura juridică a recursului în casație, de cale de atac exclusiv de drept, acest caz de casare nu poate fi invocat pentru a se obține schimbarea încadrării juridice a faptei sau pentru a se constata incidența unei cauze justificative sau de neimputabilitate, acesta fiind atributul exclusiv al instanțelor de fond și de apel.

În esență, criticile inculpatului au vizat faptul că a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală, având în vedere că nu există legătură cu atribuțiile profesionale și fără ca în fișa postului să existe o atribuție care să-i permită angajarea unei persoane.

În fapt, acuzația adusă inculpatului a constat în aceea că la data de 10.12.2021, având calitatea de director general adjunct al Agenției pentru Plăți și Intervenție în Agricultură - Structura Centrală, i-a pretins martorei B., pentru sine, suma de 2.000 euro, pentru a o angaja pe fiica sa, denunțătoarea C. la A.P.I.A. - Structura Centrală și, ulterior, a o transfera la A.P.I.A. - Centrul Județean Călărași, bani pe care inculpatul îi dorea a fi remiși în două tranșe, prima înainte de angajare și a doua după angajare, respectiv în data de 21.12.2021, în jurul orei 13, în parcul din fața Teatrului Național București, a primit de la denunțătoarea C. prima tranșă, în valoare de 5.000 RON (echivalentul a 1.000 euro), din suma totală pretinsă (echivalentul a 2.000 euro), întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de luare de mită, prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen. cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000.

Pentru a verifica dacă inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală, Înalta Curte de Casație și Justiție are în vedere situația de fapt deja stabilită de instanța de apel, care nu poate fi schimbată, având caracter definitiv.

Potrivit art. 289 alin. (1) din C. pen., fapta funcționarului public care, direct ori indirect, pentru sine sau pentru altul, pretinde ori primește bani sau alte foloase care nu i se cuvin ori acceptă promisiunea unor astfel de foloase, în legătură cu îndeplinirea, neîndeplinirea, urgentarea ori întârzierea îndeplinirii unui act ce intră în îndatoririle sale de serviciu sau în legătură cu îndeplinirea unui act contrar acestor îndatoriri

Astfel, se observă că modificările survenite în legislația penală cu privire la infracțiunea de luare de mită au în vedere înlocuirea expresiei "în scopul" cu aceea de "în legătură cu" îndeplinirea, neîndeplinirea, urgentarea ori întârzierea îndeplinirii unui act ce intră în îndatoririle de serviciu ale funcționarului public sau în legătură cu îndeplinirea unui act contrar acestor îndatoriri. Această "înlocuire" semnifică condiționarea ca pretinderea, primirea de bani sau alte foloase să se facă în legătură cu atribuția de serviciu a celui în cauză.

În acest sens, în considerentele Deciziei nr. 2/2017 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală s-a statuat că "În ceea ce privește actul pentru a cărui îndeplinire, neîndeplinire, întârziere, se pretinde, se primește, se acceptă sau nu se resping bani sau alte foloase necuvenite - ca și condiție esențială pentru existența infracțiunii - trebuie să facă parte din sfera atribuțiilor de serviciu ale funcționarului, adică să fie un act privitor la îndatoririle de serviciu ale acestuia sau un act contrar acestor îndatoriri. (...)

Prin "act privitor la îndatoririle de serviciu" se înțelege actul care are legătură cu atribuțiile de serviciu ale subiectului activ al infracțiunii de luare de mită.

Prin urmare, atribuțiile de serviciu concrete ale subiectului activ reprezintă o condiție a laturii obiective a infracțiunii, în sensul că fapta trebuie să se raporteze la aceste atribuții concrete, să aibă legătură și să facă parte din sfera atribuțiilor de serviciu ale funcționarului.

În același sens este jurisprudența instanței supreme, a se vedea decizia penală nr. 867/RC/19.12.2023 a ÎCCJ, secția penală.

Privitor la fapta ce face obiectul acuzației penale, potrivit rechizitoriului, se reține că aceasta se referă la pretinderea de către inculpat, pentru sine, a sumei de 2.000 euro, pentru a angaja pe fiica mituitoarei la A.P.I.A. - Structura Centrală și, ulterior, a o transfera la A.P.I.A. - Centrul Județean Călărași.

Instanța supremă constată că, ceea ce este definitoriu pentru a stabili dacă fapta constituie sau nu infracțiunea de luare de mită, este stabilirea împrejurării dacă sfera atribuțiilor de serviciu ale inculpatului A. cuprinde competența de "angajare de personal în cadrul A.P.I.A." pentru a exista corelație între pretinderea și primirea de bani și atribuția de serviciu a acestuia.

Atât tribunalul cât și curtea de apel au combătut argumentele procurorului conchizând că atribuția de serviciu identificată de acuzare se referă exclusiv la personalul din subordine, din aparat de lucru propriu, deci la personalul încadrat în muncă, ci nu la recrutarea externă. Cu toate acestea, cele două instanțe au identificat din oficiu un alt set de competențe pe care le-au considerat proprii să compună sarcini apte de a întregi sferă atribuțiilor concrete de serviciu, astfel încât să atragă angajarea răspunderii penale a inculpatului A..

Sub un prim aspect, Înalta Curte subliniază că prin acest procedeu cele două instanțe au depășit limitele cu care au fost legal învestite. Potrivit art. 371 C. proc. pen., "judecata se mărginește la faptele arătate în actul de inculpare", ceea ce semnifică interdicția de a identifica temeiuri peste actul de sesizare în vederea stabilirii existenței faptei și a vinovăției inculpatului, atunci când deliberează asupra cauzei, conform art. 393 alin. (2) C. proc. pen.. Această interdicție este cu atât mai evidentă cu cât exercitarea funcțiilor judiciare este separată și expres delimitată prin art. 3 C. proc. pen.

În al doilea rând, așa cum a motivat instanța de apel, se reține că în sfera atribuțiilor de serviciu ale inculpatului sunt cele prevăzute în fișa postului, pct. 36: "face propuneri privind încadrarea în muncă, promovarea, transferul sau încetarea raportului de serviciu sau, după caz, a contractului individual de muncă pentru personalul din subordine", astfel că propunerile privind încadrarea în muncă privesc personalul din subordine.

Acest aspect a fost evidențiat încă din faza de urmărire penală, de către completul de drepturi și libertăți de la Curtea de Apel Constanța, care a soluționat contestația formulată împotriva încheierii de luare a măsurii arestării preventive a inculpatului, prin încheierea nr. 778/P/JDL/29.12.2021 a Curții de Apel Constanța pronunțată în dosarul nr. x/2021 reținându-se explicit că respectiva atribuție vizează personalul din subordine.

Astfel, propunerile privind încadrarea în muncă ce constituie atribuții ale inculpatului vizează încadrarea în clase, grade, trepte, etc., specific funcției publice, aspect care rezultă și din prevederile art. 36 lit. k) din Regulamentul de organizare și funcționare al APIA, Aparatul Central: serviciul stabilire drepturi salariale și gestiune funcții publice "monitorizează modificările intervenite în raportul de serviciu al salariaților din aparatul central (mobilitate, încadrare, stabilire drepturi salariale, tranșă de vechime, etc.) și actualizează lunar statul nominal de personal pentru aparatul central al Agenției.

Argumentele instanței de apel, în sensul că ocupând funcția de director general adjunct în cadrul APIA, inculpatul putea să solicite scoaterea la concurs a unor posturi, (potrivit art. 36 lit. v), și că tot în virtutea acestei funcții avea vocația reală de a face parte din comisia de concurs, context în care ar fi putut facilita angajarea promisă, sunt unele care nu se suprapun peste planul acuzației, sunt exterioare acestuia și concretizează, mai degrabă, un plan speculativ, incompatibil cu un act de justiție bazat pe supremația legii.

Înalta Curte, în opinie majoritară, consideră că faptele inculpatului A. nu întrunesc elementele de tipicitate obiectivă ale infracțiunii de luare de mită, nefiind îndeplinită inclusiv condiția atașată laturii obiective a infracțiunii, respectiv ca fapta să aibă legătură cu atribuțiile de serviciu ale subiectului activ, printre atribuțiile inculpatului neregăsindu-se încadrarea în muncă de personal nou și, doar, a personalului din subordine, în cadrul Aparatului Central al APIA.

În acest context, se apreciază că inculpatul nu avea atribuții privind încadrarea în muncă a personalului nou, iar motivarea instanței de apel conform căreia acesta putea să solicite scoaterea la concurs a unor posturi, după cum poate rezulta și din prevederile art. 36 lit. v) din Regulamentul de organizare și funcționare al APIA, întrucât ocupa funcția de director general adjunct în cadrul Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură, nu conferă inculpatului atribuții de încadrare în muncă a unui nou personal în cadrul instituției.

Se observă lipsa de conjugare a situației de fapt cu modelul abstract al normei de incriminare a infracțiunii de luare de mită, prin aprecierea că au fost încălcate dispoziții care fac parte din sfera atribuțiilor de serviciu ale inculpatului. Acestea însă reglementează atribuții generale și, în mod greșit, au fost considerate de instanța de apel ca făcând parte din sfera atribuțiilor de serviciu ale inculpatului A., în calitatea sa de director general adjunct în cadrul Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură și care i-ar fi permis să facă un act contrar îndatoririlor sale de serviciu.

Prin urmare, acestea nu se pot subsuma elementului material al infracțiunii de luării de mită care trebuie analizat exclusiv prin raportare la atribuțiile de serviciu reglementate expres și nu prin extinderea lor de către instanța de judecată sau deducerea implicită pornind de la atribuții reglementate generic.

Pentru aceste considerente, cu majoritate, Înalta Curte va admite recursul în casație declarat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 56/A din 18 ianuarie 2024, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală în dosarul nr. x/2022.

Va casa, în totalitate, decizia penală atacată precum și sentința penală nr. 767 din 20 iunie 2023, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală și, în rejudecare:

În baza art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen., cu referire la art. 396 alin. (5) C. proc. pen., raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., va achita pe inculpatul A. , pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită, prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000. Va anula formele de executare emise în cauză.

Va înlătură dispozițiile privind obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea cauzei vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Cu majoritate:

Admite recursul în casație declarat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 56/A din 18 ianuarie 2024, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală în dosarul nr. x/2022.

Casează, în totalitate, decizia penală atacată precum și sentința penală nr. 767 din 20 iunie 2023, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală și, în rejudecare:

În baza art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen., cu referire la art. 396 alin. (5) C. proc. pen., raportat la art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., achită pe inculpatul A. , pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită, prevăzută de art. 289 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 din Legea nr. 78/2000.

Anulează formele de executare emise în cauză.

Înlătură dispozițiile privind obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea cauzei rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 23 mai 2024.

Cu opinie separată, în sensul respingerii, ca nefondate, a recursului în casație declarat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 56/A din 18 ianuarie 2024, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală în dosarul nr. x/2022 și obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Motivarea opiniei separate

În dezacord cu opinia majoritară, consider că se impunea pronunțarea unei soluții de respingere, ca nefondata, a recursului în casație declarat de către recurentul A. împotriva deciziei penale nr. 56/A din data de 18.01.2024 pronunțată de Curtea de Apel București, secția A II-A Penală, în dosarul nr. x/2022, pentru următoarele considerente:

Fiind reglementat ca o cale extraordinară de atac, menită să asigure echilibrul între principiul legalității, pe de o parte, și principiul respectării autorității de lucru judecat, pe de altă parte, recursul în casație permite cenzurarea legalității unei categorii limitate de hotărâri definitive și numai pentru motive expres prevăzute de legea procesual penală.

În acest sens, dispozițiile art. 433 din C. proc. pen.. reglementează explicit scopul căii de atac analizate, statuând că acest mecanism urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție judecarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Analiza de legalitate a instanței de recurs nu este, însă, una exhaustivă, ci limitată la încălcări ale legii apreciate grave de către legiuitor și reglementate ca atare, în mod expres și limitativ, în cuprinsul art. 438 alin. (1) din C. proc. pen.., instanța de recurs în casație examinând cauza numai în limitele motivelor de casare invocate în cererea de recurs în casație și care pot fi circumscrise cazului de casare invocat, potrivit art. 442 alin. (2) din C. proc. pen.

Astfel, recursul în casație nu permite reevaluarea unor elemente sau împrejurări factuale stabilite cu autoritate de lucru judecat de către instanțele de fond, Înalta Curte de Casație și Justiție nefiind abilitată, în procedura extraordinară supusă analizei, să dea o nouă interpretare materialului probator și să rețină o stare de fapt diferită de cea descrisă și valorificată ca atare în hotărârea atacată. Aceasta deoarece instanța de casare nu judecă procesul propriu-zis, respectiv litigiul care are ca temei juridic cauza penală, ci judecă numai dacă, din punct de vedere al dreptului, hotărârea atacată este corespunzătoare.

Recurentul A. a criticat decizia pronunțată de către Curtea de Apel București, prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., susținând, în esență, că fapta pentru care s-a dispus condamnarea sa nu este prevăzută de legea penală în condițiile în care nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de luare de mită, suma primită reprezentând un împrumut de la un prieten de familie, fără nici o legătură cu atribuțiile profesionale și chiar fără ca în fișa postului să existe o atribuție în acest sens.

Cu provire la primul aspet recurentul susține că a cerut cu împrumut suma de bani de la denunțătoare, în condițiile în care erau prieteni de familie și nici un moment nu a discutat cu aceasta legat de angajarea fiicei sale la APIA.

În privința celui de-al doilea aspect, recurentul precizează că nu este îndeplinită cerința esențială atașată elementului material la infracțiunii reținute în sarcina sa, în condițiile în care nu avea nici un fel de atribuții, conform fișei postului, pentru a proceda la angajarea de personal nou în cadrul instituției.

Susținerile recurentului nu pot fi primite, în condițiile în care, în mod evident, ceea ce solicită aceștia instanței de recurs în casație este reanalizarea probelor administrate și stabilirea unei alte stări de fapt decât ceea care a fost reținută definitiv de către instanța de apel.

În condițiile în care mare parte din motivele de recurs formulate vizează legalitatea probelor administrate în cauză, este de precizat faptul că Înalta Curte, investită cu calea extraordinară de atac, nu poate proceda la o analiză a modului în care au fost administrate în cursul umăririi penale probe în cauză, acest atribut aparținând în mod exclusiv judecătorului de cameră preliminară.

Ca atare nu se impune analiza acestor critici, ele excedând procedurii judiciare de față.

Cu privire la susținerile recurentului, în primul rând, este de remarcat faptul că instanța de apel a stabilit pe baza probelor existente la dosarul cauzei, împrejurarea că suma de bani a fost primită cu titlul de mită și nu cu titlul de împrumut de la martora denunțătoare.

Înalta Curte nu poate proceda la reanalizarea probelor existente la dosarul cauzei, cu privire la acest aspect, întrucât o asemenea activitate ar depăși limitele competenței sale.

Starea de fapt este în mod definitiv stabilită de către curtea de apel, iar instanța de recurs în casație poate doar ca să constate eventuala neîncadrare a acestei stări de fapt în tipicitatea obiectivă a infracțiunii stabilită prin norma de incriminare.

Raportat la faptul că instanța de apel a reținut că suma de bani primită de către recurent nu reprezenta un împrumut primit de acesta de la martora denunțătoare, Înalta Curte nu poate ajunge la o concluzie contrară.

A stabilit în mod definiv Curtea de Apel București că "probatoriul administrat în cauză a relevat cu certitudine faptul că suma de bani remisă de denunțătoare inculpatului la data de 21.12.2021, cu ocazia flagrantului, nu a reprezentat acordarea unui împrumut, astfel cum a arătat inculpatul, ci a reprezentat prețul cerut de către inculpat în schimbul angajării denunțătoarei și transferul ulterior al acesteia la Călărași. Din conținutul interceptărilor în mediul ambiental realizate de către denunțătoare, redate pe larg, sunt elocvente în ceea ce privește legătura dintre suma de bani remisă și serviciile pe care le oferea inculpatul, replicile pe care le-au schimbat cei doi rezultând fără echivoc faptul că suma de bani remisă nu a reprezentat prima tranșă a unui împrumut, ci prețul cerut de inculpat pentru angajarea denunțătoarei și apoi transferul acesteia la APIA Călărași. Dialogul, caracterizat de cursivitate, a exprimat faptul că "restul" privește tranșa a doua a banilor, solicitați de inculpat (astfel cum au arătat denunțătoarea și martora B.) care s-au raportat la cele discutate anterior - nefiind vorba despre tranșa a doua a unui împrumut."

În privința celui de-al doilea argument prezentat de către recurent, vizând faptul că nu avea atribuții în angajarea denunțătoarei la APIA, instituția unde acesta avea calitatea de director general adjunct, este de remarcat faptul că acesta reprezintă tot o solicitare prin care se contestă starea de fapt reținută în mod definitiv prin decizia atacată. Așa cum anterior s-a precizat nu este în competența Înaltei Curți analiza probelor dosarului și reținerea unei stări de fapt contrare celei reținute de către instanța de apel.

Prin decizia atacată s-a reținut în mod definitiv faptul că "atât prin raportare la dispozițiile legale invocate, dar și materialul probator administrat în cauză și la modul în care însuși inculpatul s-a raportat la atribuțiile sale de serviciu în interacțiunea cu martorii audiați în cauză, că prin funcția pe care inculpatul o deținea, acesta avea în sfera atribuțiilor de serviciu competențe legate de angajarea și transferul denunțătoarei."

În consecință, Înalta Curte, investită cu prezenta cale de atac nu poate reține o altă stare de fapt prin interpretarea probelor dosarului, fie acte normative, fie declarații ale inculpatului, martorilor.

În esență, ceea ce solicită recurentul este ca în calea de atac a recursului în casație să se rețină că acesta nu avea nici un fel de atribuții în angajarea denunțătoarei la APIA, așa cum acest lucru ar rezulta din fișa postului, probă care se află la dosarului cauzei.

Prin analiza respectivei probe, pentru a reține aspectul invocat de către recurent, instanța de recurs în casație s-ar substitui în atribuțiile instanțelor investite cu soluționarea cauzei, aspect care excede în mod evident competenței Înaltei Curți.

Pe de altă parte, este de remarcat faptul că recurentul a fost condamnat pentru comiterea infracțiunii de luare de mită în legătură atât cu angajarea denunțătoarei la APIA Structura Centrală, cât și pentru transferul