ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2154/2023

Obiectul cauzei: Dosarul nr. x/2018 Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la 7 septembrie 2018 pe rolul Tribunalului București, secția a III-a civilă, sub nr. x/2018, reclamantul A. a chemat în judecată: a) B.; b) toate persoanele aflate în structura de conducere a acestei asociații, respectiv: C., D., E., F. și G.; c) membrii B., prezentați pe site-ul www.x.ro, aparținând asociației, și anume: H., I., J., K., L., M., N., O., P., Q., R., S., T., U. și V., solicitând: a. obligarea, în solidar, a acestei asociații, a membrilor asociației aflați în structura sa de conducere, precum și a membrilor asociației prezentați pe site-ul acesteia la plata, cu titlu de daune morale, a sumei de 250.000 RON pentru prejudiciul cauzat prin încălcarea dreptului la demnitate, onoare și reputație, prevăzut de art. 30 alin. (6) din Constituția României, art. 72 din C. civ. și art. 8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. b. în măsura admiterii cererii formulate mai sus la lit. a), publicarea hotărârii judecătorești pe site-ul www.x.ro al B., precum și în trei ziare cu cea mai largă răspândire națională, pe cheltuiala pârâților. Prin încheierea din 19 noiembrie 2018, pronunțată de Tribunalul București, în temeiul dispozițiilor art. 200 alin. (3) din C. proc. civ., s-a anulat cererea de chemare în judecată formulată de către reclamantul A. pentru neîndeplinirea obligațiilor privind regularizarea cererii. Prin încheierea din 12 aprilie 2019, pronunțată de Tribunalul București, în dosarul nr. x/2018, s-a admis, în parte, cererea de reexaminare formulată de către reclamantul A., s-a anulat în parte încheierea pronunțată la 19 noiembrie 2018, în dosarul nr. x/2018, cu privire la măsura anulării cererii de chemare în judecată vizând pârâta persoană juridică B. și s-a dispus continuarea procedurii de judecată cu privire la pârâta persoană juridică B., respingându-se cererea de reexaminare cu privire la măsura anulării privind pârâții persoane fizice. Prin cererile de intervenție voluntară principală formulate în cauză, numiții A., W., X., Y. și Z. au solicitat: 1) obligarea pârâtei B. să publice dispozitivul hotărârii care se va pronunța, cu aceleași fonturi și în aceleași condiții grafice precum articolele incriminate; 2) obligarea pârâtei la plata către intervenienți a despăgubirilor și daunelor morale în cuantum de 250.000 RON; 3) obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată. La termenul de judecată din 18 ianuarie 2021 intervenienta Y. a formulat cerere modificatoare la cererea de intervenție voluntară principală, prin care a arătat că solicită: 1) obligarea pârâtei B. să publice dispozitivul hotărârii care se va pronunța, cu aceleași fonturi și în aceleași condiții grafice precum articolele incriminate; 2) obligarea pârâtei la plata către intervenientă a despăgubirilor și daunelor morale în cuantum de 1 leu. Prin încheierea din 16 noiembrie 2020, pronunțată de Tribunalul București, s-au admis în principiu cele cinci cereri de intervenție voluntară principală, în temeiul dispozițiilor art. 61 alin. (1) și (2) din C. proc. civ., având în vedere că intervenienții pretind un drept strâns legat de dreptul dedus judecății. Dosarul nr. x/2019 - conexat la dosarul nr. x/2018 Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a IV-a civilă, la data de 17 mai 2019, sub nr. x/2019, reclamantul Institutul Național de Boli Infecțioase "Prof. Dr. Matei Balș", în contradictoriu cu pârâta B., a solicitat: 1) obligarea pârâtei să retragă/radieze de pe site-ul ce-i aparține și din arhiva acestuia, articolele defăimatoare și orice alte articole subsecvente având același subiect; 2) obligarea pârâtei să publice dreptul la replică, cu aceleași fonturi și în aceleași condiții grafice precum articolele incriminate, însoțite de scuzele publice ale pârâtei; 3) obligarea pârâtei să publice dispozitivul hotărârii care se va pronunța, cu aceleași fonturi și în aceleași condiții grafice precum articolele incriminate; 4) obligarea pârâtei, la plata despăgubirilor și daunelor morale de 500.000 RON; 5) obligarea pârâtei sa plătească cheltuielile de judecată. Prin încheierea din 3 decembrie 2019, pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a civilă, în dosarul nr. x/2019 s-a admis excepția conexității și s-a înaintat dosarul care privește cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul Institutul Național de Boli Infecțioase "Prof. Dr. Matei Balș", în contradictoriu cu pârâta B. pentru a fi atașat la dosarul nr. x/2018 al Tribunalului București, secția a III-a civilă.

Sentința pronunțată de Tribunalul București: Prin sentința civilă nr. 870 din 27 mai 2021, Tribunalul București a admis, în parte, cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta B.. A obligat pe pârâtă la plata către reclamant a sumei de 10.000 RON cu titlu de daune morale pentru prejudiciul cauzat. A obligat pe pârâtă la publicarea hotărârii judecătorești pe site-ul www.x.ro al B., precum și în trei ziare cu cea mai largă răspândire națională, pe cheltuiala proprie. A respins, ca neîntemeiate, cererile de intervenție voluntară principală formulate de intervenienții A., Z., X., W. și Y.. A admis, în parte, cererea conexă formulată de reclamantul Institutul Național de Boli Infecțioase "Prof. Dr. Matei Balș" în contradictoriu cu pârâta B.. A obligat pe pârâtă la plata către reclamant a sumei de 10.000 RON cu titlu de daune morale pentru prejudiciul cauzat. A obligat pe pârâtă să retragă de pe site-ul ce-i aparține și din arhiva acestuia articolele "Institutul de boli inventate" și "Spitalul meu de stat". A obligat pe pârâtă să publice pe site-ul ce-i aparține dreptul la replică al reclamantului cu aceleași fonturi și în aceleași condiții grafice ca și articolele menționate mai sus, însoțite de scuzele publice ale pârâtei. A obligat pe pârâtă să publice pe site-ul ce-i aparține dispozitivul hotărârii cu aceleași fonturi și în aceleași condiții grafice ca articolele menționate. A obligat pe fiecare dintre intervenienții voluntari principali la plata către pârâtă a cheltuielilor de judecată în cuantum de 811,258 RON, reprezentând onorariu de avocat.

Decizia pronunțată de Curtea de Apel București: Prin decizia civilă nr. 1247A din 16 septembrie 2022, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă a admis excepția tardivității și a respins, ca tardiv, apelul declarat de apelanta-pârâtă B. împotriva sentinței civile nr. 870 din 27 mai 2021 pronunțată de Tribunalul București, secția a III-a civilă, în contradictoriu cu intimații-reclamanți A., W. și intimații-intervenienți Institutul Național de Boli Infecțioase "Prof. Dr. Matei Balș", Y., Z., X. și A..

Calea de atac formulată în cauză Împotriva deciziei civile nr. 1247A din 16 septembrie 2022 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă a declarat recurs pârâta B.. În cuprinsul cererii de recurs, recurenta a arătat că hotărârea instanței de apel este nelegală, fiind incidente motivele de nelegalitate prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 și pct. 6 din C. proc. civ.. În partea introductivă, a realizat o prezentare a situației de fapt și a hotărârilor pronunțate în cauză. În ceea ce privește incidența motivului de casare prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., a menționat că, în primul rând, excepția tardivității cererii de apel a fost ridicată de instanță, din oficiu, la unicul termen de judecată din data de 16 septembrie 2022, expunerea premiselor invocării acestei excepții fiind expuse foarte sumar, iar situația cererii conexe fiind ignorată cu desăvârșire. Prin urmare, posibilitatea apărătorului ales al pârâtei de a discuta și a aduce în ședința publică argumente adecvate și complete față de excepția astfel invocată a fost una limitată. Argumentele expuse în cuprinsul concluziilor scrise transmise la 16 septembrie 2022, ora 12:18, nu au fost avute în vedere de instanța de apel, împrejurare contrară principiului dreptului la apărare și principiului contradictorialității, respectiv dispozițiilor art. 14 alin. (5) și art. 224 din C. proc. civ. În al doilea rând, instanța de apel a aplicat în mod greșit și rigid Decizia nr. 34/2017 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, încălcând dispozițiile art. 521 alin. (3) din C. proc. civ., ignorând elementele specifice cauzei - contextul pandemic din perioada 2020 - 2022, evoluțiile înregistrate în materia tehnologiei informatice și digitalizării instanțelor din perspectiva utilizării mijloacelor tehnice informatice de comunicare. Din jurisprudența invocată rezultă că mijloacele tehnice informatice de trimitere a actelor de procedură sunt prevăzute de lege, fiind modalități de trimitere directe și instantanee. În speță, actul de procedură a fost transmis prin email, semnat electronic cu certificat calificat, existând și o recipisă de livrare, constând în mesajul de tip email autogenerat de furnizorul serviciului de găzduire e-mail al expeditorului. Prin urmare, apreciază că aplicarea Deciziei nr. 34/2017 ar trebui nuanțată. O altă situație aparte, care ar fi trebuit analizată de instanța de apel, este și cea privind chestiunea programului de lucru al instanței, având în vedere că nu este explicată de lege sintagma "ora la care activitatea încetează în acel loc în mod legal", din cuprinsul dispozițiilor art. 182 alin. (2) din C. proc. civ.. Această sintagmă afectează calculul termenului de procedură sub aspectul împlinirii acestuia, motiv pentru care apreciază că interpretarea și aplicarea sintagmei, din perspectiva normelor aplicabile, este contrară principiului legalității căii de atac prevăzut de art. 457 alin. (1) din C. proc. civ. și art. 24, 25 și 27 din același act normativ. Potrivit considerentelor deciziei nr. 605/2016 a Curții Constituționale, normele prevăzute indică noțiuni diferite. Apreciază că pe portal apăreau ședinte de judecată la ore târzii astfel încât nu se cunoaște ora exactă la care a încetat efectiv activitatea instanței de judecată. De aceea, instanța a interpretat și aplicat defectuos dispozițiile deciziei nr. 34/2017. Subsumat motivului de nelegalitate prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., recurenta-pârâtă a arătat că sentința civilă nr. 870 din 27 mai 2021 a fost pronunțată de Tribunalul București în dosarul nr. x/2018, conexat cu dosarul nr. x/2019, înregistrat pe rolul instanței de fond la 16 mai 2019, ulterior datei de intrare în vigoare a Legii nr. 310/2018, respectiv 21 decembrie 2018, astfel încât, în raport de cele reținute în cuprinsul Deciziei nr. 45/2020 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, s-ar fi cuvenit o discuție referitoare la legea de procedură aplicabilă cererii conexe. Or, instanța de apel s-a mulțumit să stabilească - în lipsa oricărei explicații, a oricărei dispoziții legale exprese și a oricărei referiri la doctrina sau jurisprudență - că, în speță, sunt incidente dispozițiile art. 182 și art. 183 din C. proc. civ., în forma în vigoare la data sesizării inițiale a instanței, respectiv 7 septembrie 2018, inclusiv în ceea ce privește soluționarea cererii conexe. Această împrejurare este contrară dispozițiilor legale imperative privind motivarea hotărârilor judecătorești, respectiv art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., precum și ale art. 6 par. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. În concluzie, solicită admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și trimiterea cauzei, spre rejudecare, la instanța de apel.

Apărările părților La data de 6 ianuarie 2023, intimații - reclamanți Institutul Național de Boli Infecțioase "Prof. Dr. Matei Balș" și A. și intimații-intervenienți A., Z., X., W. și Y. au transmis prin fax întâmpinare, comunicată, solicitând respingerea cererii de recurs, ca nefondată. La data de 27 ianuarie 2023, intimata - pârâtă B. a depus răspuns la întâmpinare, solicitând decăderea intimaților-reclamanți din dreptul de a mai propune probe și de a invoca excepții, în condițiile art. 494 din C. proc. civ., raportat la art. 208 alin. (2) din același act normativ, dat fiind faptul că întâmpinarea a fost depusă cu încălcarea termenului legal de 30 de zile de la comunicarea recursului. A invocat excepția lipsei de interes "a apărărilor formulate de intervenienții principali", având în vedere că pârâta a formulat apel, respectiv recurs, doar în contradictoriu cu intimații-reclamanți, nu și cu intervenienții, astfel încât se impune respingerea apărărilor în raport de dispozițiile art. 494 din C. proc. civ., raportat la art. 32 alin. (1) lit. d) și alin. (2) și art. 40 alin. (1) teza a II-a din același act normativ, întrucât intervenienții nu mai justifică un interes actual de a formula apărări în cauză.

Procedura în fața instanței de recurs Prin raportul întocmit la data de 9 februarie 2023, s-a reținut că hotărârea atacată este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, calea extraordinară de atac este declarată în termen procedural și este legal timbrată. Prin încheierea din 6 aprilie 2023, s-a admis în principiu recursul declarat de recurenta - pârâtă B. împotriva deciziei civile nr. 1247A din 16 septembrie 2022 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă și s-a stabilit termen de soluționare la data de 26 octombrie 2023, acesta fiind preschimbat la data de 1 noiembrie 2023. La termenul din data de 1 noiembrie 2023, Înalta Curte a respins cererea de suspendare a judecății recursului, formulată de către recurenta - pârâtă B., a respins excepția decăderii intimaților - reclamanți din dreptul de a mai propune probe și de a invoca excepții și excepția lipsei de interes a apărărilor formulate de intervenienții principali, invocate de către recurenta - pârâtă B. și a rămas în pronunțare asupra recursului declarat în cauză, amânând pronunțarea pentru data de 15 noiembrie 2023. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție Examinând recursul prin prisma criticilor invocate și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată următoarele: Sub un prim aspect, fundamentat pe motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., recurenta arată că instanța de apel a încălcat principiul dreptului la apărare și principiul contradictorialității întrucât a expus foarte sumar premisele invocării, din oficiu, a excepției tardivității. Acest motiv de recurs nu este fondat. La termenul din data de 16 septembrie 2022, Curtea de Apel București a invocat, din oficiu, excepția tardivității formulării cererii de apel, din perspectiva dezlegărilor date de Înalta Curte de Casație și Justiție, prin deciziile nr. 34/2017 și nr. 45/2020, care vizează formularea căii de atac și transmiterea acesteia, prin intermediul emailului, în ultima zi, după orele de program, și a acordat cuvântul părților asupra acestei chestiuni. După cum rezultă din practicaua deciziei recurate, care este parte integrantă a acesteia, instanța a expus situațiile care să fie avute în vedere în formularea apărărilor față de excepția invocată și a dat posibilitatea părților să pună concluzii asupra acestora. Atât apelanta - pârâtă, intimații - reclamanți, cât și intimații intervenienți au fost reprezentați de avocați, care și-au argumentat, oral, apărările referitoare la problematica tardivității și nu au solicitat termen pentru a aduce argumente suplimentare. Prin urmare, conduita instanței de apel respectă dispozițiile art. 14 alin. (5) și (6) din C. proc. civ. potrivit cu care "(5) Instanța este obligată, în orice proces, să supună discuției părților toate cererile, excepțiile și împrejurările de fapt sau de drept invocate. (6) Instanța își va întemeia hotărârea numai pe motive de fapt și de drept, pe explicații sau pe mijloace de probă care au fost supuse, în prealabil, dezbaterii contradictorii." Se susține încălcarea principiului dreptului la apărare. Însă, acest drept, reglementat în art. 13 din C. proc. civ., deși garantat, nu este un drept absolut, ci trebuie exercitat cu respectarea cerințelor prevăzute de lege. În aceste condiții, exercitarea dreptului la apărare nu trebuie să intre în conflict cu celelalte garanții procesuale. Or, în cauza pendinte, instanța a invocat, din oficiu, excepția tardivității apelului, excepție de procedură care trebuia analizată cu prioritate și a acordat părților cuvântul asupra acesteia, precizând inclusiv aspectele pe care să le aibă în vedere. Prin urmare, părțile au beneficiat de dreptul de a se apăra, și-au expus argumentele atât oral, în fața instanței de judecată, cât și scris, prin actele depuse, principiul dreptului la apărare fiind respectat, sub toate aspectele. De asemenea, se susține încălcarea principiului contradictorialității. Însă, acesta este unul dintre principiile specifice procedurii civile, fiind o componentă a dreptului fundamental la apărare, constând în dreptul părților aflate pe poziții cu interese contrare de a propune și administra probe și de a pune concluzii în legătură cu problemele de fapt și de drept care interesează dezlegarea pricinii, indiferent dacă elementele puse în discuție reprezintă rezultatul inițiativei părților ori al judecătorului. Corelativ acestui drept, pentru asigurarea respectării sale, instanța de judecată are obligația de a pune în discuția părților toate chestiunile de fapt și de drept apărute în cursul procesului, în baza cărora va soluționa litigiul. Sunt puse în discuția părților excepțiile, cererile, împrejurările de drept și de fapt invocate, instanța urmând a-și întemeia hotărârea numai asupra aspectelor supuse dezbaterii contradictorii a părților. În cauză, se reține că instanța de apel a pus în discuția părților excepția tardivității căii de atac, din perspectiva dezlegărilor date prin deciziile nr. 34/2017 și 45/2020, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție și a dispozițiilor legale incidente astfel că acestea și-au putut exprima punctul de vedere, fiind, astfel, respectat și principiul contradictorialității. Sub un al doilea aspect, fundamentat tot pe motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., recurenta arată că instanța de apel a reșinut, în mod eronat, tardivitatea apelului, aplicând, astfel, rigid și mecanic, dispozițiile cuprinse în decizia nr. 34/2017 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept. Nici acest motiv de recurs nu este fondat. Căile de atac și termenele în care acestea pot fi exercitate sunt reglementate prin norme imperative, de ordine publică, deoarece se întemeiază pe interesul general de a înlătura orice împrejurări ce ar putea tergiversa, în mod nejustificat, judecata unei cauze. În consecință, nici părțile și nici instanța de judecată nu pot deroga, pe cale de interpretare, de la termenele prevăzute de lege pentru exercițiul unei căi de atac și de la modalitatea în care acestea se calculează. Potrivit dispozițiilor art. 468 alin. (1) din C. proc. civ., termenul de apel este de 30 de zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel. Din examinarea actelor dosarului, Înalta Curte reține că data comunicării hotărârii apelate, respectiv a sentinței civile nr. 870 din 27 mai 2021 a Tribunalului București, secția a III-a civilă, este 28 februarie 2022, astfel cum rezultă din dovada de comunicare aflată la fila x din vol. VII al dosarului. În ceea ce privește data declarării și motivării apelului, se constată că cererea de apel a fost transmisă, prin poștă electronica, primei instanțe, la data de 31 martie 2022, ora 19:27, fiind înregistrată la Tribunalul București, secția a III-a civilă, la data de 1 aprilie 2022, conform ștampilei de înregistrare aplicate pe adresa de înaintare a cererii de apel aflate la dosar. Raportat la data comunicării sentinței apelate, 28 februarie 2022, termenul pentru declararea apelului, calculat potrivit dispozițiilor art. 181 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., s-a împlinit la data de 31 martie 2022. Așadar, cererea de apel a fost înaintată prin poștă electronică, în ultima zi a termenului de declarare a căii de atac, însă după ora la care activitatea încetează la instanță, respectiv la data de 31 martie 2022, ora 19:27, după cum în mod corect a reținut instanța de apel. Potrivit art. 182 alin. (1) și (2) din C. proc. civ., termenul care se socotește pe zile se împlinește la ora 24 00 a ultimei zile în care se poate îndeplini actul, iar, dacă este vorba despre un act ce trebuie depus la instanță sau într-un alt loc, termenul se va împlini la ora la care activitatea încetează în acel loc în mod legal. Recurenta susține că nu s-a avut în vedere chestiunea programului de lucru al instanțelor, care nu este clar, existând ședințe de judecată până la ore târzii. Însă, programul de lucru al instanțelor este de 8 ore zilnic și începe, de regulă, la ora 8 00 și se încheie la ora 16 00 , conform dispozițiilor art. 89 alin. (1) din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, aprobat prin Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1375/2015. Prin urmare, cum nu s-a susținut și nici nu a existat vreo dovadă în sensul că programul de lucru în cadrul Tribunalului București, secția a III-a civilă, nu s-ar desfășura în intervalul orar ce constituie regula instituită de dispozițiile regulamentare anterior evocate, depunerea la această instanță a apelului, prin poștă electronică, în ultima zi a termenului, după ora 16:00, este socotită a fi fost realizată cu nerespectarea termenului legal, cu atât mai mult cu cât cererea de apel a fost înregistrată în evidența instanței a doua zi, respectiv pe data de 1 aprilie 2021, când a primit dată certă. În sens celor anterior arătate, s-a statuat prin Decizia nr. 34/2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 803 din 11 octombrie 2017, dată de la care este obligatorie, potrivit art. 521 alin. (3) din C. proc. civ. Prin această decizie, s-a dat o interpretare unitară prevederilor art. 182 și art. 183 din C. proc. civ. (în forma anterioară modificărilor operate prin Legea nr. 310/2018), solicitându-se, prin sesizarea adresată instanței supreme, să stabilească dacă acțiunea introdusă prin e-mail/fax, în ultima zi a termenului ce se socotește pe zile, după ora la care activitatea încetează la instanță, este socotită a fi făcută în termen. Prin această decizie s-a stabilit că: "În interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 182 și art. 183 din C. proc. civ., actul de procedură transmis prin fax sau poștă electronică, în ultima zi a termenului care se socotește pe zile, după ora la care activitatea încetează la instanță, nu este socotit a fi depus în termen." În același sens, s-a pronunțat și Curtea Constituțională, prin decizia nr. 605 din 22 septembrie 2016, publicată în Monitorul Oficial nr. 2 din 03 ianuarie 2017, referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 182 alin. (2) din C. proc. civ., reținând, la paragrafele 27 și 28, că trimiterea actelor de procedură prin fax sau poștă electronică a fost asimilată depunerii personale la instanță și nu trimiterii efectuate prin oficiul poștal, serviciul de curierat sau prin alt serviciu specializat de comunicare. Actul de procedură transmis prin fax sau poștă electronică este considerat a fi făcut în termen la data la care a fost înregistrat la instanță, iar potrivit dispoziției legale criticate, deși termenele se socotesc pe zile întregi, totuși, în ziua în care se împlinește termenul, partea interesată trebuie să depună actul la instanță până la închiderea programului. Prin urmare, dispozițiile legale criticate nu limitează dreptul părților de a comunica cu instanțele judecătorești, deoarece nimic nu le împiedică pe acestea să se adreseze instanțelor prin orice mijloace, cu condiția, subînțeleasă, de a o face în termenele și condițiile prevăzute de lege. Curtea Constituțională a avut în vedere dispozițiile art. 182 și 183 din C. proc. civ. în forma în vigoare anterior modificărilor survenite prin Legea nr. 310/2018, care se aplică în prezenta cauză, astfel că, și potrivit deciziei menționate, în acord cu considerentele arătate, calea de atac, în măsura în care a fost depusă prin poștă electronică în ultima zi a termenului, era necesar a fi depusă până la închiderea programului de lucru al instanței, pentru a fi considerată efectuată în termen. Prin urmare, în mod corect, instanța de apel a apreciat că cererea de apel a fost depusă cu depășirea termenului legal și a folosit ca fundament inclusiv dispozițiile Deciziei nr. 34/2017, cu respectarea dispozițiilor art. 521 din C. proc. civ.. Orice alte susțineri referitoare la contextul pandemic sau evoluția tehnologică nu au relevanță în cauză. Sub un al treilea aspect, fundamentat pe motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., recurenta arată că instanța de apel nu a analizat împrejurarea că, în prezentul dosar, sunt două cauze conexate, una fiind inițiată după intrarea în vigoare a Legii nr. 310/2018, fiind supusă dispozițiilor obligatorii ale deciziei nr. 45/2020 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept. Înalta Curte reține că, în cuprinsul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ. sunt menționate trei ipoteze care conduc la casarea unei hotărâri și anume: a) hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se sprijină, în sensul că acestea lipsesc cu desăvârșire sau există o motivare, dar ea este insuficientă, nu răspunde tuturor cererilor sau, după caz, criticilor aduse hotărârii de primă instanță; b) motivele hotărârii recurate sunt contradictorii. Contradicția poate fi constatată în cuprinsul considerentelor sau prin analiza acestora în raport cu dispozitivul, fiind posibilă ipoteza în care ele nu susțin dispozitivul, ci, din contră, îl contrazic; c) hotărârea cuprinde motive străine de natura pricinii, ceea ce echivalează practic cu o nemotivare. Recurenta susține că instanța de apel nu a analizat împrejurarea că prezentul dosar cuprinde două cauze conexate, supuse unor reguli procedurale diferite. Însă, raportându-se la chestiunile de care se prevalează recurenta pentru a susține motivarea necorepunzătoare, precum și la aspectele care se regăsesc în considerentele deciziei recurate, Înalta Curte reține că, prin invocarea nemotivării aspectului menționat, practic, se contestă raționamentul juridic al instanței de apel. Înalta Curte constată că, în cuprinsul hotărârii judecătorești analizate, există motivele de fapt și de drept, instanța de apel înfățișând într-o manieră clară și coerentă argumentele avute în vedere în adoptarea soluției asupra cererii de apel. Instanța de apel a analizat problema tardivității, prin raportare la situația de fapt, dispozițiile legale incidente, cele statuate prin decizia nr. 34/2017 și apărările părților. Problema conexității nici nu a fost susținută de apelantă cu ocazia dezbaterilor contradictorii ale părților. Instanța de recurs învederează că garanțiile implicite ale art. 6 alin. (1) din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale includ obligația de a motiva hotărârile judecătorești. O decizie motivată permite părților să demonstreze că a fost audiată, în mod real, cauza lor. Aplicând principiile Curții, instanța de recurs apreciază că hotărârea instanței de apel corespunde exigențelor Curții Europene a Drepturilor Omului, iar împrejurarea că recurenta este nemulțumită de considerentele instanței de apel nu echivalează cu motivarea necorespunzătoare a hotărârii. Pentru toate considerentele expuse, se constată că nu este fondat motivul de recurs invocat, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ. Această critică, vizând o problemă procedurală, ar putea fi încadrată în motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din actul normativ menționat. Însă, este, de asemenea, nefondată. Înalta Curte reține că, la data de 7 septembrie 2018, a fost înregistrat pe rolul Tribunalului București, secția a III-a civilă, dosarul nr. x/2018. Ulterior, la data de 17 mai 2019, s-a înregistrat, pe rolul Tribunalului București, secția a IV-a civilă, dosarul nr. x/2019. Prin încheierea din data de 3 decembrie 2019, Tribunalul București, secția a IV-a civilă a admis excepția conexității și a înaintat dosarul către secția a III-a civilă, pentru a fi atașat dosarului nr. x/2018 Conexitatea reprezintă acea instituție procesuală care, în scopul asigurării unei mai bune judecăți în primă instanță, impune soluționarea împreună a cauzelor între care există o strânsă legătură de părți, obiect și cauză. Ea este destinată a servi la o mai bună administrare a justiției prin evitarea posibilităților virtuale de pronunțare a unor hotărâri judecătorești contradictorii. Potrivit dispozițiilor art. 139 alin. (4) din C. proc. civ. "Dosarul va fi trimis instanței mai întâi învestite, în afară de cazul în care reclamantul și pârâtul cer trimiterea lui la una dintre celelalte instanțe. Dacă instanțele sunt de grad diferit, conexarea dosarelor se va face la instanța superioară în grad." Prin această dispoziție legală, legiuitorul a impus, ca regulă generală, ca judecarea cauzelor conexate să se facă de către prima instanță învestită. Prin urmare, aceasta se va realiza potrivit regulilor procedurale aplicabile primei cauze. O astfel de împrejurare nu aduce atingere dreptului la un proces echitabil, nu încalcă niciun principiu ce guvernează procesul civil din moment ce părțile au optat pentru conexarea cauzelor și pentru soluționarea lor de către prima instanță învestită, cu toate consecințele ce decurg din această măsură. Or, în considerarea acestei împrejurări, în ceea ce privește problema tardivității apelului, sunt aplicabile dispozițiile deciziei nr. 34/2017, iar nu ale deciziei nr. 45/2020, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor probleme de drept, cum susține recurenta. După cum rezultă în mod expres din dispozitivul deciziei nr. 45/2020, precum și din considerente, soluția adoptată prin acestă hotărâre s-a raportat la textul art. 183 alin. (1) și (3) din C. proc. civ., în forma modificată prin Legea nr. 310/2018. La paragraful 92 din considerente, Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut că, spre deosebire de reglementarea inițială a art. 183 alin. (1) din C. proc. civ., la momentul adoptării Legii nr. 310/2018, legiuitorul a renunțat la soluția legislativă anterioară care, deși stipula expres posibilitatea părților de a utiliza mijloacele electronice de comunicare pentru a transmite acte de procedură către instanțe [art. 148 alin. (2), art. 149 alin. (4), art. 199 alin. (1), art. 154 alin. (6), art. 241 alin. (3) și art. 471 alin. (3) din C. proc. civ..], nu reglementa, în mod distinct, efectele depunerii actelor de procedură la instanță în această modalitate. Însă, la paragrafele 82 și 83 din decizie, Înalta Curte de Casație și Justiție a menționat că, întrucât normele interpretate prin această decizie sunt norme de procedură civilă, aplicarea în timp a acestora trebuie raportată la dispozițiile art. 24-27 din C. proc. civ., cu caracter general, în sensul că procedurilor judiciare (lites pendentes) le este incidentă legea în vigoare la momentul declanșării lor, iar hotărârile judecătorești rămân supuse căilor de atac, motivelor și termenelor prevăzute de legea sub care a început procesul. În consecință, cad sub incidența efectelor obligatorii ale deciziei nr. 34/2017 litigiile declanșate anterior modificării aduse C. proc. civ. prin Legea nr. 310/2018, iar pronunțarea deciziei nr. 45/2020 nu are semnificația "abrogării" deciziei nr. 34/2017, ci presupune aplicarea acesteia în cadrul litigiilor inițiate după intrarea în vigoare a modificărilor adoptate prin Legea nr. 310/2018, într-o corectă aplicarea în timp a legii procesuale (rationae temporis). În cauză, primul dosar, la care s-a conexat dosarul nr. x/2019, a fost înregistrat la data de 7 septembrie 2018, împrejurare care atrage incidența dispozițiilor deciziei nr. 34/2017. Odată stabilite aceste premise de analiză ce privesc fixarea legii aplicabile în timp (inclusiv a dezlegărilor obligatorii date de instanța supremă în mecanismele de unificare a practicii judiciare), Înalta Curte constată că, în speța de față, din perspectiva excepției tardivității, invocată de instanța de apel din oficiu, în mod corect curtea de apel a avut în vedere dispozițiile art. 182 și art. 183 din C. proc. civ. în forma anterioară Legii nr. 310/2018 și, respective, Decizia nr. 34/2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept. În aceste condiții, transmiterea apelului prin intermediul poștei electronice în ultima zi a termenului (31 martie 22, ora 19:27), după ora la care se încheiase activitatea la Tribunalul București, secția a III-a civilă, cerere care a primit dată certă la 1 aprilie 2022, astfel cum prevăd dispozițiile art. 199 din C. proc. civ., a determinat concluzia că această cale de atac a fost declarată cu depășirea termenului reglementat de 468 alin. (1) din același act normativ. Fiind vorba despre un termen legal peremptoriu, nerespectarea acestuia a atras sancțiunea decăderii apelantei din exercitarea dreptului la apel, sancțiune reglementată prin norma imperativă înscrisă în art. 185 alin. (1) din C. proc. civ., instanța de apel constatând în mod corect incidența acesteia. Drept urmare, nici aceste critici, întemeiate pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., nu pot fi primite, iar necercetarea fondului cauzei în apel este urmarea firească a soluționării cauzei prin admiterea excepției tardivității căii de atac, excepție de procedură absolută și peremptorie, care, potrivit art. 248 alin. (1) din același act normative, face inutilă cercetarea în fond a cauzei. În consecință, dat fiind că dispozițiile legale de drept procedural au fost aplicate, în mod corect, de către instanța de apel, Înalta Curte de Casație și Justiție, reținând că nu sunt incidente motivele de casare prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 și 6 din C. proc. civ., va respinge recursul recursul declarat de recurenta - pârâtă B. împotriva deciziei civile nr. 1247A din 16 septembrie 2022 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, ca nefondat. În ceea ce privește solicitarea intimatul - reclamant Institutul Național de Boli Infecțioase "Prof. dr. Matei Balș" de plată a cheltuielilor de judecată, aceasta va fi admisă. Art. 453 din C. proc. civ. stabilește că partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească părții adverse cheltuieli de judecată. Iar potrivit art. 452 din același act normativ"Partea care pretinde cheltuieli de judecată trebuie să facă, în condițiile legii, dovada existenței și întinderii lor, cel mai târziu la data închiderii dezbaterilor asupra fondului cauzei". În cauză, intimatul a făcut dovada existenței și întinderii lor, a depus la dosar factura și dovada plății. Prin urmare, cererea va admisă. PENTRU ACESTE MOTIVE,