ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1821/2025

Ședința publică din data de 22 octombrie 2025

Deliberând supra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 23.06.2022 pe rolul Tribunalului București, secția a III-a civilă, sub nr. x/2022, reclamanții Asociația A. și B. au chemat în judecată pe pârâții S.C. C. S.R.L. (D.) și E., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună obligarea în solidar a pârâților la:

De asemenea, reclamanții au solicitat obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.

Prin cererea depusă la data de 27.06.2023, ca răspuns la adresa instanței, au precizat câtimea sumelor de bani solicitate pentru fiecare dintre pretinsele drepturi încălcate și menționate la capătul 3 de cerere, după cum urmează: a) 25.000 euro cu titlu de daune morale pentru reclamanta Asociația A. pentru prejudiciul adus imaginii, dreptului la reputație (câte 12.500 euro fiecare); b) 225.000 euro cu titlu de daune morale pentru reclamantul B., pentru prejudiciul suferit de acesta ca urmare a atingerii dreptului la imagine, dreptului la reputație, dreptului la onoare și dreptului la demnitate (câte 56.250 euro fiecare).

Prin sentința civilă nr. 1394 din 23 septembrie 2022, Tribunalului București, secția a III-a civilă a admis excepția necompetenței sale materiale.

A declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 București, secția Civilă.

Cauza a fost reînregistrată la data de 10.10.2022 pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București.

Prin sentința civilă nr. 1083 din 13 februarie 2023, Judecătoria Sectorului 1 București a admis excepția necompetenței sale materiale, invocată prin întâmpinare, a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Tribunalului București, secția Civilă, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a dispus înaintarea dosarului la Curtea de Apel București, instanța în drept să hotărască asupra conflictului de competență.

Prin sentința civilă nr. 37 din 07 martie 2023, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a III-a civilă.

Cauza a fost reînregistrată la data de 28.03.2023 pe rolul Tribunalului București, secția a III-a civilă.

Prin sentința civilă nr. 637 din 21 mai 2024, Tribunalul București, secția a III-a civilă a respins ca neîntemeiate, atât excepția de netimbrare, cât și excepția lipsei de interes, invocate de către pârâți, prin apărător.

A respins, ca neîntemeiată, cererea de chemare în judecată precizată.

A obligat reclamanții, în solidar, la plata către pârâtul E. a cheltuielilor de judecată în cuantum de 10.000 RON, reprezentând onorariu de avocat.

Prin decizia civilă nr. 1183A din 26 noiembrie 2024, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a respins cererea de repunere în termenul de apel, ca nefondată.

A admis excepția tardivității.

A respins apelul declarat de apelanții-reclamanți Asociația A. și B. împotriva sentinței civile nr. 637/21.05.2024 pronunțate de Tribunalul București, secția a III-a civilă în dosarul nr. x/2022, ca tardiv formulat.

A respins cererea intimaților-pârâți privind cheltuielilor de judecată, ca nefondată.

A luat act că apelanții-reclamanți și-au rezervat dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.

Împotriva deciziei nr. 1183A din 26 noiembrie 2024 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie au declarat recurs reclamanții Asociația A. și B., cu a cărui soluționare a fost învestită Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă.

Prevalându-se de motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ., recurenții solicită admiterea recursului, casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de apel, arătând faptul că instanța a respins, în mod greșit, apelul acestora, ca tardiv declarat.

Menționează că prima instanță a fondului nu le-a comunicat hotărârea pronunțată la domiciliul, respectiv sediul acestora, ci, în mod eronat, la sediul avocatului.

Or, aceștia ar fi indicat și sediul avocatului care îi reprezenta, fără a face mențiunea că doresc comunicarea actelor de procedură la respectiva adresă.

Mai mult, la 10 iulie 2024 a transmis Tribunalului București faptul că hotărârea a fost comuicată greșit, solicitând recomunicarea acesteia la adresa corectă.

Totodată, solicită a se avea în vedere că sediul ales la avocat nu putea fi avut în vedere în lipsa menționării și a persoanei responsabile cu primirea actelor de procedură.

Conchizând, arată că instanțele au interpretat greșit conținutul înscrisurilor depuse de aceștia la dosar, nesolicitând comunicarea actelor de procedură la sediul avocatului, ci la domiciliul persoanei fizice, respectiv sediul persoanei juridice.

La 07 martie 2025, intimații E. și S.C. C. S.R.L. au formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului, ca nefondat.

Întâmpinarea a fost comunicată recurenților la 14 martie 2025, conform dovezilor aflate la dosar, nefiind formulat răspuns la întâmpinare.

Având în vedere data înregistrării cererii de chemare în judecată pe rolul instanțelor judecătorești, 23 iunie 2022, în cauză sunt aplicabile dispozițiile C. proc. civ., cu modificările aduse prin Legea nr. 310/2018.

Constatându-se încheiată procedura de comunicare, în condițiile art. 490 alin. (2) coroborate cu art. 471

1

alin. (5) și (6) C. proc. civ., a fost fixat termen de judecată la 22 octombrie 2025, cu citarea părților, în ședință publică, în vederea soluționării căii de atac, termen la care instanța a rămas în pronunțare asupra fondului recursului.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate și prin raportare la actele și lucrările dosarului și la dispozițiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamanții Asociația A. și B. este nefondat, pentru considerentele ce urmează să fie expuse.

Prin motivele de recurs deduse judecății, recurenții au invocat critici referitoare la nerespectarea dispozițiilor legale privind îndeplinirea procedurilor de comunicare, susținând, în esență, că o comunicare greșită a hotărârii de primă instanță, care nu a fost realizată la domiciliul persoanei fizice și, respectiv, sediul persoanei juridice, a determinat o eronată apreciere a începutului curgerii termenului de apel și, pe cale de consecință, s-a respins ca tardivă calea ordinară de atac.

Deși susceptibile de încadrare în cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., din perspectiva cărora urmează a fi analizată legalitatea deciziei recurate, criticile nu sunt fondate.

Înalta Curte constată că reclamanții Asociația A. și B. au învestit Tribunalul București, secția a III-a civilă cu soluționarea unei cereri de chemare în judecată prin care au solicitat atragerea răspunderii civile delictuale a pârâților S.C. C. S.R.L. și E. pentru prejudiciul produs prin publicarea în ziarul online D. a unor informații pretins mincinoase, care ar fi adus atingere dreptului reclamanților la onoare, demnitate și reputație.

În preambulul cererii de chemare în judecată, reclamanții au menționat că au sediul (persoana juridică) în București și, respectiv domiciliază (persoana fizică) în București, Șos Colentina, nr. 87, fiind reprezentați de avocat F., cu sediul ales în București.

Conform dovezilor de înmânare aflate în dosarul instanței de fond, comunicările prevăzute de dispozițiile art. 200 alin. (3) C. proc. civ., referitoare la cuantumul și obligația plății taxei judiciare de timbru, au fost realizate, către recurenții-reclamanți, la sediul procesual ales al avocatului, anterior menționat. Similar, citațiile pentru primul termen de judecată, precum și pentru termenul când cauza a fost repusă pe rol (pentru termenul la care a fost soluționată cauza părțile având termen în cunoștință) au fost transmise reclamanților la sediul procesual ales, respectiv la avocat F., în București, str. x, conform dispozițiilor art. 158 alin. (1) C. proc. civ.

Totodată, comunicarea sentinței civile nr. 637 din 21 mai 2024 a Tribunalului București, secția a III-a civilă s-a realizat la data de 04 iunie 2024, la sediul procesual ales de reclamanți prin cererea de chemare în judecată, astfel cum reiese din dovezile aflate la dosarul instanței de fond.

Potrivit e-mailului aflat la dosar, prin intermediul căruia a fost transmisă cererea de apel formulată de reclamanții Asociația A. și B. împotriva sentinței nr. 637 din 21 mai 2024 a Tribunalului București, secția a III-a civilă, aceaste părți au declarat apel la data de 24 iulie 2024.

În raport cu circumstanțele expuse, Înalta Curte constată că toate actele de procedură efectuate în etapa procesuală a fondului și, implicit, sentința pronunțată în cauză au fost comunicate cu respectarea dreptului recurentelor-reclamante de alegere a domiciliului procesual, potrivit dispozițiilor art. 158 alin. (1) C. proc. civ., și cu îndeplinirea obligației corelative a instanței de a dispune comunicarea la adresa cabinetului de avocat indicat.

Cum părțile și-au ales domiciliul/sediul la avocatul împuternicit, indicând ca persoană însărcinată cu primirea corespondenței pe doamna avocat F., astfel cum reiese din înscrisul aflat la dosarul nr. x/2024 al Tribunalului București (cererea de reexaminare împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru), acestea nu își pot invoca propria culpă în susținerea unei presupuse vătămări procesuale sub aspectul nelegalei îndepliniri a procedurii de citare întemeiate pe modalitatea defectuoasă aleasă pentru formularea preambulului cererii de chemare în judecată.

În legătură cu susținerile potrivit cărora recurenții au indicat sediul, respectiv domiciliul acestora prin acțiunea introductivă de instanță, Înalta Curte apreciază că respectivele mențiuni au fost inserate în virtutea obligațiilor impuse prin dispozițiile art. 194 alin. (1) lit. a) din C. proc. civ., care presupuneau indicarea de către reclamanți a numelui prenumelui, domiciliul sau reședința acestora ori, pentru persoanele juridice, denumirea și sediul lor.

Nu exista nicio rațiune a indicării sediului ales la avocat în situația în care nu s-ar fi dorit primirea de către acesta a actelor de procedură la respectiva adresă. Este adevărat că dispozițiile art. 194 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ. prevăd că, în situația în care partea în proces este reprezentată prin avocat este necesară și indicarea numelui acestuia și a sediului profesional, însă, în cauză, recurenții nu au menționat faptul că la adresa din str. x se află sediul profesional al avocatului F., ci că la respectiva adresă se află "sediul ales", distincție pe care instanța de apel în mod corect a sesizat-o.

Totodată, confirmarea faptului că prima instanță a fondului a realizat în mod legal comunicarea actelor de procedură la sediul ales al avocatului este realizată și prin aceea că, deși prezent la termenele de judecată din data de 26 ianuarie 2024 și data de 23 martie 2024, reprezentantul convențional al reclamanților nu a ridicat problema nelegalei citări, admițând, practic, că procedura de citare a fost legal îndeplinită cu părțile pe care le reprezenta, la adresa din București.

Formularea unei cereri de recomunicare a sentinței primei instanțe, în data de 10 iulie 2024, deci ulterior împlinirii termenului de apel, a fost realizată doar în vederea justificării cererii de repunere în termenul de apel, părțile încercând, astfel, să justifice o pretinsă cunoaștere a hotărârii abia la acel moment, deși respectiva adresă a fost formulată prin același avocat, căruia comunicarea unui exemplar al hotărârii îi parvenise cu siguranță, în condițiile în care a fost transmis la adresa sa.

În acest sens, nu poate fi reținută motivarea pe care se grefează criticile recurentelor, referitoare la comunicarea defectuoasă de către prima instanță de fond a hotărârii pronunțate, prin ignorarea manifestării lor de voință în sensul art. 158 alin. (1) C. proc. civ., care, în opinia acestora, a influențat modalitatea de determinare a momentului de la care a început să curgă termenul de exercitare a căii de atac a apelului. Astfel cum s-a arătat anterior, critica invocată este construită pe propria culpă, de care părțile nu se pot prevala, întrucât principiul de drept nemo auditur propriam turpitudinem allegans limitează partea care dispune de un drept legal, de care nu a uzat la timp sau în mod corespunzător, să beneficieze de protecția normei care prevede stingerea sa tocmai din aceste motive.

Ca atare, în raport cu circumstanțele expuse, nu poate fi reținută ipoteza nelegalei comunicări a hotărârii primei instanțe a fondului, câtă vreme manifestarea de voință al părților recurente, în sensul aplicării art. 158 alin. (1) C. proc. civ., nu a fost înfrânt prin modalitatea de transmitere a actului de procedură.

În consecință, recurenților-reclamanți nu li s-a produs vătămarea reclamată, prevăzută de art. 175 alin. (1) C. proc. civ., pentru a se putea reține nulitatea deciziei recurate și a se dispune casarea acesteia, ca urmare a constatării tardivității formulării apelului împotriva hotărârii de primă instanță, de vreme ce, prin comunicarea actului de procedură la domiciliul/sediul ales încă de la începutul procesului, prin actul de învestire al instanței, părțile au avut posibilitatea să exercite calea ordinară de atac în termenul reglementat de art. 468 alin. (1) din C. proc. civ., în scopul susținerii intereselor lor procesuale.

Potrivit dispozițiilor art. 185 alin. (1) C. proc. civ.:

"Când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate".

Astfel, Înalta Curte, constatând că sentința primei instanțe a fost comunicată recurentelor în data de 04 iunie 2024, iar cererea de apel a fost formulată la data 24 iulie 2024, cu depășirea termenului legal prevăzut de art. 468 alin. (1) C. proc. civ., care s-a împlinit la 05 iulie 2024, sancțiunea decăderii aplicată de către instanța de apel are suport legal, soluția de respingere ca tardivă a căii ordinare de atac fiind pe deplin justificată.

Drept urmare, având în vedere că nu se poate reține în sarcina instanței de apel o încălcare a normelor procedurale, respectiv a dispozițiilor art. 468 alin. (1) și art. 158 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte, în conformitate cu art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., va respinge, ca nefondat, recursul declarat în cauză.

Cu privire la cererea formulată de intimatul E., de acordare a cheltuielilor de judecată, constând în onorariu de avocat în cuantum de 2.000 RON, dovedit cu extrasul de cont din data de 28 martie 2025, aflat la dosar, Înalta Curte, având în vedere soluția pronunțată în cauză, în temeiul art. 453 alin. (1) din C. proc. civ., va obliga pe recurenții Asociația A. și B. la plata sumei solicitate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanții Asociația A. și B. împotriva deciziei civile nr. 1183A din 26 noiembrie 2024, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă pe recurenții Asociația A. și B. la plata către intimatul E. a sumei de 2000 RON, cu titlul de cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 22 octombrie 2025, prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței.