ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 854/2025

Ședința publică din data de 01 aprilie 2025

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu-Jiu, la data de 30 mai 2022, sub nr. x/2022, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții B. și C., a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună obligarea în solidar a pârâților la plata sumei de 50.000 RON euro, daune morale, reprezentând prejudiciul de imagine produs prin afirmații calomnioase, defăimătoare privind reputația și probitatea profesională, publicarea pe cheltuiala acestora, în scris, într-un ziar cu tiraj național, precum și publicarea unei postări pe pagina sa de socializare de pe rețeaua D., prin care să își ceară scuze pentru denigrarea reclamantului, în situația în care se va stabili că aceștia au produs prin afirmațiile lor un prejudiciu onoarei, cinstei, demnității, prestigiului sau reputației reclamantului și a firmei pe care o deține; în temeiul art. 453 C. proc. civ., obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, reclamantul și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 253 alin. (3) lit. a), art. 253 alin. (4) C. civ. coroborat cu art. 257 C. civ.

La data de 12 septembrie 2022, reclamantul a depus modificare a cererii de chemare în judecată, dosarul cauzei, prin care a învederat că înțelege să solicite obligarea pârâților în solidar la plata sumei de 100.000 euro daune morale, reprezentând prejudiciul de imagine produs prin afirmații calomnioase, defăimătoare privind reputația și probitatea profesională.

Pârâții nu au formulat întâmpinare în cauză.

Prin sentința civilă nr. 3364/13.06.2023 pronunțată de către Judecătoria Târgu-Jiu în dosarul nr. x/2022, a fost admisă excepția lipsei competenței materiale a Judecătoriei Târgu-Jiu, invocată din oficiu și s-a declinat competența de soluționare a cauzei formulate de reclamantul A., în calitate de administrator al S.C. E. S.R.L., în contradictoriu cu pârâții B. și C., în favoarea Tribunalului Gorj, secția I civilă.

La data de 14 noiembrie 2023 dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Gorj, secția I civilă, sub nr. x/2023, iar prin rezoluția din data de 16 noiembrie 2023 s-a stabilit prim termen de judecată la data de 13 decembrie 2023.

Prin sentința civilă nr. 102 din 18 aprilie 2024, pronunțată de Tribunalul Gorj, secția I civilă, în dosarul nr. x/2023 a fost respinsă cererea de chemare în judecată formulată de către reclamantul A. în contradictoriu cu pârâții B. și C., ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței pronunțate de Tribunalul Gorj a formulat apel reclamantul A., considerând-o netemeinică și nelegală, solicitând admiterea apelului, desființarea sentinței și pe fond admiterea acțiunii astfel cum a fost modificată la data de 12 septembrie 2022.

Prin decizia nr. 300/2024 din 24 septembrie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă s-a admis apelul formulat de apelantul reclamant A. împotriva sentinței civile nr. 102 din 18 aprilie 2024, pronunțate de Tribunalul Gorj, secția I civilă, în dosarul nr. x/2023, în contradictoriu cu intimații pârâți B. și C., având ca obiect pretenții.

A fost schimbată sentința atacată, nr. 102 din 18 aprilie 2024, pronunțată de Tribunalul Gorj, secția I civilă, în dosarul nr. x/2023, în sensul că s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul A., au fost obligați pârâții B. și C. în solidar la plata către reclamantul A. a sumei de 500 euro despăgubiri. Au fost obligați pârâții B. și C. să publice într-un ziar cu tiraj național, precum și pe pagina proprie de pe rețeaua de D. scuze pentru materialele defăimătoare postate în data de 08.04.2022, respectiv 17.08.2022. Au fost obligați pârâții B. și C. la plata către reclamantul A. a sumei de 100 RON cheltuieli de judecată (taxa de timbru fond și apel).

Împotriva deciziei nr. 300/2024 din 24 septembrie 2024, pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă a declarat recurs reclamantul A..

Prin cererea de recurs formulată, recurentul a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei și pe fond majorarea cuantumului daunelor morale, daune care astfel să-i satisfacă și perderile materiale suferite, nereprezentând o îmbogățire fără just temei de care face vorbire instanța de apel.

Consideră că decizia pronunțată de instanța de apel este legală, însă cuantumul daunelor morale este redus față de prejudiciul moral produs, care i-a adus pierderi și de ordin material, în sensul că vânzările au fost mult mai mici, comparativ cu anul 2021 și numărul de contracte încheiate cu furnizorii este mai mic, așa cum rezultă din înscrisurile contabile atașate cererii de recurs.

După expunerea pe larg a situației litigioase și a hotărârilor pronunțate în cauză, împreună cu considerentele avute în vedere la pronunțarea acestora, recurentul a susținut că suma stabilită de 500 de euro este mult prea mică față de prejudiciul moral produs, prin două fapte săvârșite de pârât, fapte care au avut ca impact și scăderea numărului contractelor pe care le-a încheiat în anul 2022, dar și a vânzărilor, comparativ cu anul anterior, 2021, când valoarea unui metru cub de material lemnos era mai mică.

Față de aceste considerente, opinează că suma stabilită trebuie majorată pentru a acoperi măcar o parte și din prejudiciul material suferit.

Apreciază că afirmațiile denigratoare ale pârâtului întrunesc condițiile răspunderii civile delictuale prevăzute de art. 1357 C. civ., ce constituie temei al acțiunii civile formulate și enumeră respectivele afirmații.

În drept, recurentul și-a întemeiat cererea de recurs pe prevederile art. 483-499 C. proc. civ.

Nu au fost invocate motive de recurs de ordine publică.

Dosarul a fost înregistrat la Înalta Curte de Casație și Justiție la 25 noiembrie 2024 și a fost repartizat aleatoriu Completului de filtru nr. 9, astfel cum reiese din fișa Ecris și referatul de repartizare aleatorie.

Prin rezoluția din 17 ianuarie 2025 s-a fixat termen de judecată la data de 18 martie 2025, în ședință publică, cu citarea părților.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând recursul în raport de excepția nulității invocată din oficiu, Înalta Curte reține următoarele:

Sub un prim aspect, Înalta Curte relevă că recursul este calea de atac de reformare, nedevolutivă, extraordinară și nesuspensivă de executare, prin care partea interesată solicită, în condițiile și pentru motivele expres prevăzute de lege, desființarea unei hotărâri date fără drept de apel, în apel sau a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege.

De asemenea, recursul este calea de atac de reformare prin care se realizează exclusiv un control de legalitate a hotărârii atacate.

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, sau, după caz, mențiunea că acestea vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar alin. (3) al aceluiași articol sancționează cu nulitatea lipsa din cererea de recurs a motivelor de nelegalitate.

Din interpretarea acestor prevederi legale rezultă că motivarea recursului înseamnă, pe de o parte, arătarea motivelor de recurs, prin indicarea uneia dintre ipotezele de nelegalitate prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., iar pe de altă parte, formularea unor critici concrete privind judecata realizată de instanța care a pronunțat hotărârea recurată, raportat la motivele de nelegalitate invocate, în caz contrar neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanța de recurs.

În situația în care nu sunt indicate cazurile de casare incidente, instanța de recurs are obligația de a proceda la încadrarea criticilor recurentului în motivele legale de recurs. Însă, deși nu se prevede în mod expres, este fără dubiu că, pentru a putea fi încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., criticile formulate trebuie să vizeze conduita instanței de apel și argumentele legale reținute de aceasta în justificarea soluției pronunțate, în caz contrar neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanța de recurs cu privire la modalitatea de interpretare și aplicare a normelor de drept procedural și material în cauza dedusă judecății.

Aplicând aceste considerații cu caracter teoretic la speța dedusă judecății, Înalta Curte reține următoarele:

Obiectul recursului este reprezentat de decizia nr. 300/2024 din 24 septembrie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, prin care s-a admis apelul formulat de apelantul reclamant A. împotriva sentinței civile nr. 102 din 18 aprilie 2024, pronunțate de Tribunalul Gorj, secția I civilă, în dosarul nr. x/2023, a fost schimbată sentința atacată în sensul că s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamant, au fost obligați pârâții în solidar la plata către reclamantul A. a sumei de 500 euro despăgubiri, la publicarea într-un ziar cu tiraj național, precum și pe pagina proprie de pe rețeaua de D. de scuze pentru materialele defăimătoare postate în data de 08.04.2022, respectiv 17.08.2022, precum și la plata către reclamant a sumei de 100 RON cheltuieli de judecată.

Prin cererea de recurs formulată de reclamantul A., acesta a criticat cuantumul daunelor morale, apreciindu-l redus față de prejudiciul moral produs, fiindu-i aduse și pierderi de ordin material, și anume vânzări mult mai mici, număr mai redus de contracte încheiate cu furnizorii, așa cum rezultă din înscrisurile contabile atașate cererii de recurs. Față de aceste considerente, consideră că suma stabilită trebuie majorată pentru a acoperi măcar o parte din prejudiciul material suferit.

Apreciază că afirmațiile denigratoare ale pârâtului întrunesc condițiile răspunderii civile delictuale prevăzute de art. 1357 C. civ., ce constituie temei al acțiunii civile formulate și enumeră respectivele afirmații.

În urma verificării cererii de recurs, se constată că, în cauza pendinte, recurentul nu a indicat incidența niciunui motiv de casare din cele prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Procedând la analizarea criticilor invocate în cererea de recurs cu care a fost învestită, Înalta Curte reține că nu este posibilă încadrarea acestora în nici unul dintre motivele de recurs, strict și limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Astfel, se observă că recurentul doar expune nemulțumiri față de cuantumul prejudiciului, învederând diferite elemente factuale care ar determina, în opinia sa, cuantumul majorat al prejudiciului, fără însă, să existe critici de nelegalitate care să vizeze normele juridice incidente speței.

În esență, recurentul solicită instanței de recurs să reevalueze afirmațiile făcute de pârâți și să stabilească diferit valoarea acestora, în contextul reaprecierii condițiilor răspunderii civile delictuale prevăzute de art. 1357 C. civ.

Însă, aceste critici, care vizează doar aspecte de netemeinicie, nu pot face obiect al recursului întrucât stabilirea situației de fapt rămâne în atribuția exclusivă a instanțelor de fond, ca instanțe devolutive, iar instanța de recurs nu poate reaprecia probele administrate în cauză, prin atribuirea unei alte valori probatorii decât cea acordată de instanțele de fond în configurarea situației de fapt a cauzei.

Înalta Curte observă că recurentul nu a învederat niciun temei de drept substanțial sau procedural care să fi fost ignorat sau încălcat de instanța de apel, trimiterea la condițiile răspunderii civile delictuale prevăzute de art. 1357 C. civ. fiind doar una generică, formală.

Or, cererea de recurs trebuie să conțină critici pertinente, determinate, la adresa hotărârii atacate, fiind necesar ca motivele de recurs să aibă corespondent în ipotezele normative ale art. 488 alin. (1) C. proc. civ. și în același timp, să se raporteze la ceea ce s-a statuat prin hotărârea atacată pentru ca instanța învestită cu judecarea recursului să poată exercita un control judiciar efectiv.

Din analiza motivelor de recurs rezultă că nu există nicio critică vizând modalitatea de aplicare a normelor juridice de drept procedural sau material de către Curtea de Apel Craiova, a cărei hotărâre este recurată.

Recursul este o cale extraordinară de atac, de reformare, prin care se supune cenzurii judiciare a instanței competente controlul conformității hotărârii atacate cu regulile de drept, date fiind prevederile art. 43 alin. (3) C. proc. civ. și art. 488 C. proc. civ., iar când criticile formulate nu se raportează punctual, la conținutul deciziei supuse acestei căi extraordinare de atac, respectiva situație atrage nulitatea recursului, întrucât aspectele invocate sunt străine problemelor concrete rezolvate prin hotărârea instanței de apel.

În consecință, reținând că recurentul nu a prezentat nicio critică ce poate fi încadrată în cazurile de nelegalitate expres și limitativ prevăzute de dispozițiile art. 488 C. proc. civ., ceea ce echivalează cu nemotivarea căii de atac, Înalta Curte urmează să constate nul recursul, în condițiile art. 489 alin. (2) din același act normativ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul formulat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei nr. 300 din 24 septembrie 2024 a Curții de Apel Craiova, secția I civilă, în contradictoriu cu intimații-pârâți B. și C..

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 01 aprilie 2025.