ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție

Sursă originală

ÎCCJ 15.11.2023

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2372/2023

HOTĂRÂRE

15.11.2023

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2023
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2372/2023 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2023)

Ședința publică din data de 15 noiembrie 2023

Asupra conflictului negativ de competență de față, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalul Dâmbovița, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal în data de 4 noiembrie 2022 sub nr. x/2022, reclamanta UNITATEA ADMINISTRATIV TERITORIALĂ MUNICIPIUL TÂRGOVIȘTE a chemat în judecată pârâtele A. S.R.L. și B. S.R.L., solicitând instanței să dispună obligarea pârâtelor, în solidar, la executarea obligației de a constitui garanția de bună execuție aferentă contractului de execuție lucrări nr. x/03.04.2019 la valoarea de 414.550,71 RON (respectiv 30% din valoarea finală a garanției de bună execuție care a fost de 1.381.835,70 RON, reprezentând 10% din valoarea finală a contractului, fără T.V.A.), în termen de 5 zile lucrătoare de la data rămânerii definitive a hotărârii, pentru toată perioada cuprinsă între data încetării de drept a poliței de asigurare de garanție seria x nr. x și data expirării perioadei de garanție de bună execuție a lucrărilor, respectiv între data de 11.05.2022 și data de 12.02.2026 (în condițiile prevăzute de art. 12 din contractul de lucrări - garanția de bună execuție a contractului, coroborat cu art. 154 alin. (4) din Legea nr. 98/2016 privind achizițiile publice; cu art. 40 alin. (1) din H.G. nr. 395/2016, pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor referitoare la atribuirea contractului de achiziție publică/acordului-cadru din Legea nr. 98/2016 privind achizițiile publice și cu art. I. punctul (2) din H.G. nr. 297/02.03.2022 privind modificarea și completarea anexelor nr. 1 și 2 la Hotărârea Guvernului nr. 1/2018 pentru aprobarea condițiilor generale și specifice pentru anumite categorii de contracte de achiziție aferente obiectivelor de investiții finanțate din fonduri publice); obligarea pârâtelor, în solidar, la plata daunelor moratorii, în conformitate cu prevederile art. 1.536 C. civ., precum și obligarea pârâtelor, în solidar, la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința nr. 73 din 2 februarie 2023, Tribunalul Dâmbovița, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis în parte cererea formulată de reclamanta UNITATEA ADMINISTRATIV-TERITORIALĂ MUNICIPIUL TÂRGOVIȘTE și a obligat pârâtele, în solidar, la executarea obligației de a constitui garanția de bună execuție aferentă contractului de execuție lucrări nr. x/03.04.2019 la valoarea de 414.550,71 RON, în termen de 5 zile lucrătoare de la data rămânerii definitive a hotărârii, pentru toată perioada cuprinsă între data încetării de drept a poliței de asigurare de garanție seria x nr. x și data expirării perioadei de garanție de bună execuție a lucrărilor, respectiv între data de 11.05.2022 și data de 12.02.2026 și a respins în rest cererea, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta S.C. A. S.R.L.

Prin încheierea din 16 mai 2023, Curtea de Apel Ploiești, secția de Contencios Administrat și Fiscal a admis excepția necompetenței funcționale a secției de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel Ploiești, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea secției a II-a Civile din cadrul Curții de Apel Ploiești.

Pentru a pronunța această încheiere, instanța a reținut că, potrivit art. 129 alin. (2) pct. 2 C. proc. civ., necompetența este de ordine publică în cazul încălcării competenței materiale, când procesul este de competența unei instanțe de alt grad sau de competența unei secții sau altui complet de judecată.

Conform art. 131 C. proc. civ., la primul termen de judecată în care părțile sunt legal citate și pot pune concluzii, judecătorul este obligat, din oficiu, să verifice și să stabilească dacă instanța sesizată este competentă general, material și teritorial să judece pricina. De asemenea, potrivit art. 130 alin. (2) necompetența materială și teritorială de ordin public trebuie invocată de păți sau de către judecător la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate și pot pune concluzii.

Competența funcțională este una de ordine publică, fiind reglementată prin norme imperative, cu caracter absolut, interesul stabilirii acestora fiind dat de asigurarea principiului specializării, menținerea unui volum de muncă echilibrat între instanțe și în cadrul acestora, între judecători, astfel încât trebuie respectate și ocrotite inclusiv prin recunoașterea beneficiului invocării excepției necompetenței materiale procesuale atât din oficiu, de către instanță, cât și de către părți (inclusiv de reclamantul care a înțeles să sesizeze instanța, iar nu secția sau completul specializat, reclamant căruia nu îi pot fi imputabile eventualele erori de calificare ori de repartizare), atât în procedura reglementată de art. 200 din C. proc. civ., cât și la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe, conform art. 130 și 131 din C. proc. civ.

Totodată, în temeiul art. 1 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluționarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanței de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat, cât și public.

Potrivit art. 8 din Legea 554/2004, "Persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral, nemulțumită de răspunsul primit la plângerea prealabilă sau care nu a primit niciun răspuns în termenul prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), poate sesiza instanța de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate și, eventual, reparații pentru daune morale. De asemenea, se poate adresa instanței de contencios administrativ și cel care se consideră vătămat într-un drept sau interes legitim al său prin nesoluționarea în termen sau prin refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri, precum și prin refuzul de efectuare a unei anumite operațiuni administrative necesare pentru exercitarea sau protejarea dreptului sau interesului legitim".

Contenciosul administrativ este definit prin art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004, modificată, ca fiind activitatea de soluționare, de către instanțele de contencios administrativ competente potrivit legii organice, a litigiilor în care cel puțin una dintre părți este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul acestei legi, fie din nesoluționarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau interes legitim, astfel cum rezultă din prevederile art. 8, care reglementează obiectul acțiunii judiciare.

Pentru a stabili dacă este competentă instanța de contencios administrativ sau instanța civilă de drept comun, trebuie stabilită natura litigiului, respectiv dacă este vorba de un litigiu legat de încheierea actului administrativ, inclusiv litigiul având ca obiect anularea unui contract administrativ sau este vorba de un litigiu care decurge din executarea contractelor administrative.

Analizând cererea de chemare în judecată, Curtea a constatat că reclamanta a solicitat, în contradictoriu cu pârâtele B. S.R.L. și A. S.R.L., ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună obligarea pârâtelor, în solidar, la executarea obligației de a constitui garanția de bună execuție aferentă contractului de execuție lucrări nr. x/03.04.2019, la valoarea de 414.550,71 RON, în termen de 5 zile lucrătoare de la data rămânerii definitive a hotărârii, pentru toată perioada cuprinsă între data încetării de drept a poliței de asigurare de garanție seria x nr. x și data expirării perioadei de garanție de bună execuție a lucrărilor, respectiv între data de 11.05.2022 și data de 12.02.2026, obligarea pârâtelor, în solidar, la plata daunelor moratorii, precum și a cheltuielilor de judecată.

Curtea a reținut că prezenta cauză a fost soluționată de instanța de fond, respectiv de Tribunalul Dâmbovița, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, aceasta neavând secții distincte, respectiv secția a II-a civilă și secția de contencios administrativ și fiscal, și a fost analizată de judecătorul fondului ca un litigiu vizând executarea unui contract de achiziție publică, prin prisma dispozițiilor legale ce reglementează acest domeniu prin raportare la susținerile invocate de părți.

Or, fondul dreptului în această cauză nu îl reprezintă un litigiu ce se naște în fazele premergătoare încheierii unui contract administrativ de achiziție publică, precum și orice litigii legate de încheierea contractului administrativ, inclusiv litigiile având ca obiect anularea unui contract administrativ, ci se referă la executarea contractului încheiat între părți, sens în care competența nu aparține secției de contencios administrativ și fiscal, ci secției a II-a Civilă a Curții de Apel Ploiești.

Potrivit prevederilor art. 53 alin. (1)

din Legea nr. 101/2016 privind remediile și căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziție publică, modificat prin Legea nr. 208/11.07.2022, forma în vigoare începând cu data de 10.09.2022, "litigiile care decurg din executarea contractelor administrative (...) se soluționează în primă instanță, de urgență și cu precădere de către secția civilă a tribunalului în circumscripția căruia se află sediul autorității contractante sau în circumscripția în care își are sediul social/domiciliul reclamantul".

În plus, apelul nu reprezintă o cale de atac specifică materiei contenciosului administrativ, deoarece potrivit deciziei RIL nr. 17/2017 privind examinarea sesizării formulate de Colegiul de conducere al Curții de Apel Brașov cu privire la "interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor legale privind calea de atac a apelului în materia contenciosului administrativ" pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, "în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor legale privind calea de atac în materia contenciosului administrativ, împotriva hotărârilor pronunțate în această materie poate fi exercitată numai calea de atac a recursului, cu excepția cazului prevăzut de dispozițiile art. 25 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare".

Având în vedere că, începând cu data de 01.01.2019, în cadrul Curții de Apel Ploiești a fost reorganizată secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin înființarea a două secții distincte, respectiv secția a II-a Civilă și secția de contencios administrativ și fiscal, conform Hotărârii nr. 834 din 26.09.2018 a secției pentru judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, prin raportare la obiectul prezentului litigiu, Curtea a apreciat că în speță competența de soluționare a căii de atac a apelului împotriva sentinței nr. 1106 din data de 28 decembrie 2022, pronunțate de Tribunalul Dâmbovița, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, revine secției a II-a Civile din cadrul Curții de Apel Ploiești.

Dosarul a fost înregistrat la Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă sub nr. x/2022*.

Prin încheierea din 26 septembrie 2023, Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă a admis excepția necompetenței materiale procesuale a secției a II-a Civilă a Curții de Apel Ploiești, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea secției de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel Ploiești. A constatat ivit conflictul negativ de competență, a suspendat judecarea cauzei și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

Pentru a hotărî astfel, Curtea a arătat că pentru a stabili dacă este competentă instanța de contencios administrativ sau instanța civilă de drept comun, trebuie stabilită natura litigiului.

Curtea a reținut că prezenta cauză a fost soluționată de instanța de fond, respectiv de Tribunalul Dâmbovița, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, aceasta neavând secții distincte, respectiv secția a II-a Civilă și secția de contencios administrativ și fiscal, și a fost analizată de judecătorul fondului ca un litigiu de contencios administrativ, respectiv un litigiu în materia achizițiilor publice, legat de executarea unui contract administrativ de achiziție publică.

Cererea de chemare în judecată a fost introdusă pe rolul Tribunalului Dâmbovița la data de 04.11.2022, după modificarea Legii nr. 101/2016 prin Legea nr. 208/2022, forma în vigoare începând cu data de 10.09.2022.

Potrivit dispozițiilor art. 53 alin. (1) și alin. (1)

din Legea nr. 101/2016, modificată prin Legea nr. 208/2022, forma în vigoare începând cu data de 10.09.2022 "Art. 53 - (1) Procesele și cererile privind acordarea despăgubirilor pentru repararea prejudiciilor cauzate în cadrul procedurii de atribuire, precum și cele privind executarea, anularea, nulitatea, rezoluțiunea, rezilierea sau denunțarea unilaterală a contractelor se soluționează în primă instanță, de urgență și cu precădere, de către secția de contencios administrativ și fiscal a tribunalului în circumscripția căruia se află sediul autorității contractante sau în circumscripția căruia are sediul social/domiciliul reclamantul, prin completuri specializate în achiziții publice, în termen de 45 de zile.

(11) Litigiile și cererile care decurg din executarea contractelor administrative și cele care decurg din rezilierea, rezoluțiunea, denunțarea unilaterală sau încetarea anticipată a contractelor de achiziție publică din motive independente de autoritatea contractantă se soluționează în primă instanță, de urgență și cu precădere, de către secția civilă a tribunalului în circumscripția căruia se află sediul autorității contractante sau în circumscripția în care își are sediul social/domiciliul reclamantul."

Împrejurarea că prezenta cauză reprezintă un litigiu de contencios administrativ rezultă și din interpretarea Înaltei Curți de Casație și Justiție dată prin decizia nr. 11/2023 pronunțată în recurs în interesul legii, care în paragrafele 71-73 a stabilit că necorelarea legislativă între art. 53 alin. (1) și art. 53 alin. (1)

din Legea nr. 101/2016, după modificarea prin Legea nr. 208/2022, nu a ridicat însă probleme de interpretare și nu a generat practică neunitară, instanțele dând prevalență intenției legiuitorului de modificare a competenței în ceea ce privește litigiile decurgând din executarea contractelor de achiziții publice, fiind relevantă intenția legiuitorului exprimată la momentul aprobării spre dezbatere a modificării art. 53 alin. (1) din Legea nr. 101/2016 (competența de soluționare în sarcina completurilor specializate în cadrul secției de contencios administrativ).

Totodată, prin Decizia nr. 11/2023, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul în interesul legii și a stabilit că "În interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 53 alin. (1) și (1

) din Legea nr. 101/2016 privind remediile și căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziție publică, a contractelor sectoriale și a contractelor de concesiune de lucrări și concesiune de servicii, precum și pentru organizarea și funcționarea Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor și ale art. V alin. (3) din Legea nr. 208/2022 pentru modificarea și completarea Legii nr. 98/2016 privind achizițiile publice, Legii nr. 99/2016 privind achizițiile sectoriale, Legii nr. 100/2016 privind concesiunile de lucrări și concesiunile de servicii, precum și a Legii nr. 101/2016 privind remediile și căile de atac în materie de atribuire a contractelor de achiziție publică, a contractelor sectoriale și a contractelor de concesiune de lucrări și concesiune de servicii, precum și pentru organizarea și funcționarea Consiliului Național de Soluționare a Contestațiilor, competența materială de soluționare a litigiilor privind executarea contractelor de achiziții publice înregistrate pe rolul instanțelor după intrarea în vigoare a modificărilor aduse Legii nr. 101/2016 prin Legea nr. 208/2022, respectiv după data de 10.09.2022, aparține secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului."

Curtea mai reține că asupra problemei de drept ce vizează competența materială procesuală și specializată a instanței învestită cu soluționarea căii de atac s-a pronunțat Înalta Curte de Casație și Justiție-Completul competent să judece recursul în interesul legii, prin Decizia nr. 18/17.10.2016, care în paragraful 164 a stabilit că "164. În mod corespunzător se păstrează această competență și în căile de atac."

De asemenea, prin Decizia nr. 40/2020, Înalta Curte de Casație și Justiție-Completul pentru dezlegarea unei chestiuni de drept a arătat în cuprinsul paragrafului 132 că "132. De altfel, în practica Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a mai reținut deja și prin Decizia nr. 18 din 17 noiembrie 2016 - Completul competent să judece recursul în interesul legii (paragraful 164) că în căile de atac se păstrează în mod corespunzător competența materială procesuală a instanței care a judecat litigiul în fond", iar în paragraful 130 s-au reținut următoarele:

"130. Competenței materiale procesuale i se subsumează și competența specializată, care este reglementată în cuprinsul Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, precum și în cuprinsul unor legi speciale. Astfel, potrivit dispozițiilor art. 35 alin. (2) și ale art. 36 alin. (3) din Legea nr. 304/2004 (modificată prin Legea nr. 207/2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 636 din 20 iulie 2018), în cadrul curților de apel și al tribunalelor funcționează secții sau, după caz, completuri specializate pentru cauze civile, cauze cu profesioniști, cauze penale, cauze cu minori și de familie, cauze de contencios administrativ și fiscal, cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, insolvență, concurență neloială sau pentru alte materii, precum și completuri specializate pentru cauze maritime și fluviale. În consecință, dacă la nivelul unei instanțe există secții sau completuri specializate, o cauză ce intră în competența de soluționare a acestora trebuie repartizată la secția sau completul specializat corespunzător, inclusiv în calea de atac."

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă la 24 octombrie 2023.

Analizând actele și lucrările dosarului în vederea emiterii regulatorului de competență, Înalta Curte reține următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalul Dâmbovița, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal sub dosar nr. x/2022, reclamanta UNITATEA ADMINISTRATIV TERITORIALĂ MUNICIPIUL TÂRGOVIȘTE a chemat în judecată pârâtele A. S.R.L. și B. S.R.L., solicitând instanței să dispună obligarea pârâtelor, în solidar, la executarea obligației de a constitui garanția de bună execuție aferentă contractului de execuție lucrări nr. x/03.04.2019 la valoarea de 414.550,71 RON (respectiv 30% din valoarea finală a garanției de bună execuție care a fost de 1.381.835,70 RON, reprezentând 10% din valoarea finală a contractului, fără T.V.A.), în termen de 5 zile lucrătoare de la data rămânerii definitive a hotărârii, pentru toată perioada cuprinsă între data încetării de drept a poliței de asigurare de garanție seria x nr. x și data expirării perioadei de garanție de bună execuție a lucrărilor, respectiv între data de 11.05.2022 și data de 12.02.2026 (în condițiile prevăzute de art. 12 din contractul de lucrări - garanția de bună execuție a contractului, coroborat cu art. 154 alin. (4) din Legea nr. 98/2016 privind achizițiile publice; cu art. 40 alin. (1) din H.G. nr. 395/2016, pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor referitoare la atribuirea contractului de achiziție publică/acordului-cadru din Legea nr. 98/2016 privind achizițiile publice și cu art. I. punctul (2) din H.G. nr. 297/02.03.2022 privind modificarea și completarea anexelor nr. 1 și 2 la Hotărârea Guvernului nr. 1/2018 pentru aprobarea condițiilor generale și specifice pentru anumite categorii de contracte de achiziție aferente obiectivelor de investiții finanțate din fonduri publice); obligarea pârâtelor, în solidar, la plata daunelor moratorii, în conformitate cu prevederile art. 1536 C. civ., precum și obligarea pârâților, în solidar, la plata cheltuielilor de judecată, în conformitate cu prevederile art. 451 și urm. C. proc. civ.

Cererea de chemare în judecată a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița la data de 4 noiembrie 2022, după modificarea Legii nr. 101/2016 prin Legea nr. 208/2022.

În forma inițială a Legii nr. 101/2016, prin art. 53 alin. (1) se dădeau în competența instanței de contencios administrativ toate "procesele și cererile privind acordarea despăgubirilor pentru repararea prejudiciilor cauzate în cadrul procedurii de atribuire, precum și cele privind executarea, anularea, nulitatea, rezoluțiunea, rezilierea sau denunțarea unilaterală a contractelor".

Prin norma tranzitorie, cuprinsă în art. 69 alin. (2) din același act normativ, se statua, în principiu, că "Dispozițiile prezentei legi se aplică numai contestațiilor/cererilor/plângerilor formulate după intrarea ei în vigoare".

Ulterior, prin art. II din Legea nr. 212/2018 a fost modificat art. 53 din Legea nr. 101/2016, competența fiind scindată între instanțele civile și cele de contencios administrativ. Astfel, prin art. 53 alin. (1

) din Legea nr. 101/2016, astfel cum a fost introdus prin Legea nr. 212/2018, competența de judecare a proceselor și cererilor care decurg din executarea contractelor administrative a fost stabilită în favoarea instanțelor civile, în timp ce instanțele de contencios administrativ au rămas competente, conform art. 53 alin. (1) din același act normativ, doar în ceea ce privește "procesele și cererile privind acordarea despăgubirilor pentru repararea prejudiciilor cauzate în cadrul procedurii de atribuire, precum și cele privind anularea sau nulitatea contractelor".

Art. 53 alin. (1

) din Legea nr. 101/2016 a suferit o nouă modificare prin art. III din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 26/2022, care a dat în competența instanțelor civile "litigiile și cererile care decurg din executarea contractelor administrative și cele care decurg din rezilierea, rezoluțiunea, denunțarea unilaterală sau încetarea anticipată a contractelor de achiziție publică din motive independente de autoritatea contractantă".

În fine, prin art. IV pct. 1 din Legea nr. 208/2022 a fost modificat art. 53 alin. (1) din Legea nr. 101/2016, fiind date în competența instanțelor de contencios administrativ, prin completuri specializate în achiziții publice, "procesele și cererile privind acordarea despăgubirilor pentru repararea prejudiciilor cauzate în cadrul procedurii de atribuire, precum și cele privind executarea, anularea, nulitatea, rezoluțiunea, rezilierea sau denunțarea unilaterală a contractelor".

Legiuitorul nu a procedat însă cu această ocazie și la abrogarea sau modificarea art. 53 alin. (1

) din același act normativ, astfel încât, după modificarea survenită prin Legea nr. 208/2022, procesele și cererile privind executarea contractelor s-au regăsit și la alin. (1), și la alin. (1

) ale art. 53 din Legea nr. 101/2016.

Se impune a se arăta și că, prin Legea nr. 75/2023 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 26/2022 pentru modificarea și completarea unor acte normative în domeniul investițiilor publice au fost aduse noi modificări Legii nr. 101/2016. Între altele, a fost modificat art. 53 alin. (1

) din Legea nr. 101/2016, în sensul că au fost date tot în competența instanțelor de contencios administrativ și "litigiile și cererile care decurg din executarea contractelor administrative și cele care decurg din rezilierea, rezoluțiunea, denunțarea unilaterală sau încetarea anticipată a contractelor de achiziție publică din motive independente de autoritatea contractantă" și, de asemenea, a fost reglementată calea de atac a apelului la instanța de contencios administrativ în ceea ce privește hotărârile pronunțate în primă instanță, în soluționarea "litigiilor și cererilor privind acordarea despăgubirilor pentru repararea prejudiciilor cauzate în cadrul procedurii de atribuire, precum și al celor privind executarea, anularea, nulitatea, rezoluțiunea, rezilierea sau denunțarea unilaterală a contractelor administrative", adică a litigiilor reglementate de art. 53 alin. (1).

În concluzie, după intrarea în vigoare a modificării operate asupra art. 53 alin. (1) din Legea nr. 101/2016, prin Legea nr. 208/2022, competența de soluționare a litigiilor privind executarea contractelor de achiziții publice aparține secțiilor de contencios administrativ ale tribunalelor, indiferent de data la care s-a inițiat procedura de achiziție.

În acest sens a statuat și Înalta Curte de Casație și Justiție în recursul în interesul legii, prin decizia nr. 11/2023: "În interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 53 alin. (1) și (1

Totodată, se impune a se avea în vedere și că Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii, prin decizia nr. 18 din 17 noiembrie 2016 a statuat în sensul că în căile de atac se păstrează în mod corespunzător competența materială procesuală a instanței care a judecat litigiul în fond.

Având în vedere considerentele anterior expuse, în temeiul art. 135 alin. (2) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal.