ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3974/2024

Ședința publică din data de 19 septembrie 2024

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 16.01.2023 pe rolul Tribunalului Brașov, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamanta S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară, a solicitat anularea Documentului constatator final nr. 3706/08.07.2022 referitor la neîndeplinirea unor obligații contractuale, anularea Adresei nr. x/08.07.2022 de notificare a executării garanției de bună execuție cu consecința restituirii sumei de 744,55 RON, anularea Adresei nr. x/19.12.2022 de comunicare a soluției în procedura prealabilă.

2.1. Prin sentința civilă nr. 542 pronunțată în data de 14 iunie 2023, Tribunalul Brașov, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței teritoriale invocată prin întâmpinare și a declinat competența de soluționare a cauzei, în favoarea Tribunalul București.

Pentru a pronunța această soluție, a reținut că reclamanta nu contestă doar Documentul constatator final ci supune atenției faptul că Documentul nu ține cont de procedura de atribuire care, în opinia sa, a respectat dispozițiile art. 167 alin. (1) lit. g) Legea nr. 98/2016 care preved că Autoritatea contractantă exclude din procedura de atribuire a contractului de achiziție publică/acordului-cadru orice operator economic care și-a încălcat în mod grav sau repetat obligațiile principale ce-i reveneau în cadrul unui contract de achiziții publice, al unui contract de achiziții sectoriale sau al unui contract de concesiune încheiate anterior, iar aceste încălcări au dus la încetarea anticipată a respectivului contract, plata de daune-interese sau alte sancțiuni comparabile.

Reținând că, în fapt este vorba despre o contestație privind procedurile de atribuire prevăzute la art. 68 din Legea nr. 98/2016, și, conform art. 49 alin. (2) Legea nr. 101/2016, competența de soluționare a acestor contestații aparține tribunalului în a cărui arie de competență teritorială se află sediul autorității contractante, secția de contencios administrativ și fiscal, Tribunalul Brașov a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta A. Art. S.R.L. și pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară, în favoarea Tribunalul București.

2.2. Prin sentința nr. 2300 din data de 19 aprilei 2024 Tribunalul București, secția a II-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția de necompetență teritorială a acestei instanțe, a declinat competența de soluționare a cauzei, având ca obiect litigiu privind achizițiile publice în favoarea Tribunalului Brașov.

Pentru a pronunța această soluție, a reținut că reclamanta nu a formulat o contestație împotriva procedurii de atribuire, ci împotriva documentului constatator argumentând pe marginea legalității și temeiniciei acestuia prin raportare la dispozițiile dispozițiile art. 167 alin. (1) lit. g) Legea nr. 98/2016, însă această susținere nu reprezintă un capăt de cerere, ci o apărare de fond a reclamantei care invocă în sprijinul pretențiilor sale tocmai procedura de atribuire pe care nu o contestă.

Având în vedere normele legale imperative menționate, care reglementează un caz de competență teritorială alternativă, alegerea având-o partea reclamantă și pe care deja și-a exercitat-o în sensul sesizării instanței de la sediul său, iar nu cel al pârâtei, văzând și dispozițiile art. 129 pct. 2 C. proc. civ., instanța apreciază întemeiată excepția invocată, urmând să o admită și să decline competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Brașov.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 alin. (2), art. 134, art. 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente cauzei.

Analizând aspectele cauzei, Înalta Curte reține că reclamanta A. Art. S.R.L. solicitat anularea Documentului constatator final nr. 3706/08.07.2022 referitor la neîndeplinirea unor obligații contractuale, anularea Adresei nr. x/08.07.2022 de notificare a executării garanției de bună execuție cu consecința restituirii sumei de 744,55 RON, anularea Adresei nr. x/19.12.2022 de comunicare a soluției în procedura prealabilă.

Instanțele aflate în conflict s-au considerat necompetente din punct de vedere teritorial reținând diferit obiectul cauzei și, pe cale de consecință, dispozițiile legale aplicabile.

În ceea ce privește competența teritorială de soluționare a cauzei, Înalta Curte reține că reclamantul nu contestă documente ce fac parte din procedura de atribuire ci documentul constatator astfel că, în raport de dispozițiile Deciziei R.I.L. nr. 25/2021 și ale art. 53 alin. (1^3) din Legea nr. 101/2016, conform cărora "Documentele constatatoare emise de către autoritatea/entitatea contractantă care conțin informații referitoare la îndeplinirea sau, după caz, neîndeplinirea obligațiilor contractuale de către contractant și, dacă este cazul, la eventualele prejudicii pot fi contestate la secția de contencios administrativ și fiscal a tribunalului, în termen de 30 de zile de la data comunicării acestora contractantului "(….)"

Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Brașov, secția a II- a civilă, de contencios administrativ și fiscal. Potrivit art. 399 alin. (1) C. proc. civ., împotriva executării silite înseși, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare, iar dispozițiile alin. (2) al aceluiași articol precizează că nerespectarea dispozițiilor privitoare la executarea silită înseși sau la efectuarea oricărui act de executare atrage sancțiunea anulării actului nelegal.

În materia contestației la executare, se reține că, potrivit art. 400 alin. (1) C. proc. civ., contestația la executare se introduce la instanța de executare, aceasta din urmă fiind definită prin dispozițiile art. 373 alin. (2) din același cod, ca fiind judecătoria în circumscripția căreia se va face executarea.

Din dispozițiile art. 452 și urm. C. proc. civ., rezultă că, pentru ipoteza executării silite prin poprire, instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia se află sediul sau domiciliul terțului poprit, căruia i se comunică adresa de înființare a popririi conținând interdicția de a plăti debitorului sumele de bani sau bunurile mobile incorporale ce i se datorează ori pe care i le va datora, declarându-se poprite în măsura necesară pentru realizarea obligației ce se execută silit.

Potrivit art. 453 din același cod, poprirea se înființează la cererea creditorului, de executorul judecătoresc de la domiciliul sau sediul debitorului ori de la domiciliul sau sediul terțului poprit.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența soluționării cauzei privind pe reclamanta A. ART. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară, în favoarea Tribunalului Brașov, secția a II- a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 19 septembrie 2024.