ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 29.05.2025

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3011/2025

HOTĂRÂRE
29.05.2025
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3011/2025 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2025)

Ședința publică din data de 29 mai 2025

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal la data de 09 martie 2023, sub nr. x/2023, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară, a solicitat anularea Deciziei A.S.F. nr. 105 din 03 februarie 2023, publicată în Buletinul A.S.F. aferent perioadei 01.02.2023/03.02.2023, paginile 23-24, iar în subsidiar, în cazul în care primul petit va fi găsit ca nefondat, înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu sancțiunea "avertisment".

Prin sentința civilă nr. 1227 din 07 iulie 2023, Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței sale teritoriale, declinându-și competența în favoarea Curții de Apel Brașov, secția de contencios administrativ.

La rândul său, Curtea de Apel Brașov a admis excepția necompetenței teritoriale invocată de pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară, declinându-și competența în favoarea Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal. Totodată, constatând ivit conflictul negativ de competență, a trimis cauza la Înalta Curte de Casație și Justiție, pentru soluționarea acestuia.

Prin decizia nr. 4773 din 24 octombrie 2023, instanța supremă a stabilit competența teritorială în favoarea Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, cauza înregistrându-se pe rolul acesteia la data de 08 ianuarie 2024, sub nr. x/2023*.

Prin sentința civilă nr. 1048 din 17 iunie 2024, Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară, a anulat Decizia nr. 105/03.02.2023, emisă de Autoritatea de Supraveghere Financiară și a exonerat reclamanta de la plata amenzii contravenționale în cuantum de 5.600 RON.

Împotriva sentinței civile nr. 1048 din 17 iunie 2024, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs recurenta - pârâtă Autoritatea de Supraveghere Financiară, în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și, pe fond, respingerea cererii de chemare în judecată, ca nefondată.

Recurenta-pârâtă a învederat, în esență, că hotărârea recurată a fost pronunțată cu greșita aplicare și interpretare a prevederilor art. 12 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 74/2015, coroborate cu dispozițiile art. 51 alin. (2) lit. b), în raport de situația de fapt prezentată pe larg prin cererea de recurs, precum și de responsabilitatea/atribuțiile intimatei-reclamante, expres prevăzute în ROF al C.S., aprobat în ședința C.S. din data de 14 ianuarie 2022.

În opinia recurentei-pârâte, fapta reținută în sarcina intimatei-reclamante se circumscrie domeniului la care se referă contravențiile stabilite de Legea nr. 74/2015, având în vedere faptul că, potrivit art. 51 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 74/2015, reprezintă contravenție nerespectarea regulilor prudențiale prevăzute la art. 12 din legea menționată anterior, astfel că, se impunea, pe cale de consecință, interpretarea și aplicarea corectă a acestor norme de drept material și reținerea săvârșirii acestei contravenții în sarcina intimatei-reclamante, astfel cum acest lucru s-a materializat prin Decizia A.S.F nr. 105/3.02.2023.

Intimata-reclamantă A. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, reiterând, în esență, apărările susținute în fața instanței de fond.

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul declarat de recurenta - pârâtă Autoritatea de Supraveghere Financiară este nefondat, pentru următoarele considerente:

Potrivit motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material. Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greșită a legii materiale, nu și a legii procesuale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii atunci când instanța a recurs la textele de lege aplicabile speței dar, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omițând unele condiții pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greșit.

În cauza de față aceste motive nu sunt incidente, soluția primei instanțe fiind expresia interpretării și aplicării corecte a prevederilor legale în raport cu starea de fapt reținută în cauză.

În fapt, prin Decizia nr. 105/03.02.2023, emisă de Autoritatea de Supraveghere Financiară, reclamanta A. a fost sancționată cu o amendă contravențională în cuantum de 5.600 RON pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 51 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 74/2015, respectiv pentru încălcarea regulilor prudențiale enunțate de art. 12 alin. (1) lit. c) din același act normativ, care statuează că B. stabiliți în România trebuie, în orice moment, pe parcursul desfășurării activității lor, să păstreze și să utilizeze eficient resursele și procedurile necesare pentru buna desfășurare a activităților lor.

Pentru a hotărî astfel, entitatea pârâtă a reținut următoarea situație de fapt:

"Având în vedere controlul periodic efectuat la C. S.A. (fosta D.), în baza planului de control pe anul 2022, procesul-verbal întocmit ca urmare a acțiunii de control periodic transmis societății, precum și răspunsul societății la acesta, s-a constatat următoarea faptă pentru care este responsabilă dna. A., în calitate de secretar al Consiliului de Supraveghere, pentru ședința din data de 10.08.2022, care nu și-a îndeplinit în mod corespunzător atribuțiile și obligațiile aferente funcției deținute:

Procesul-Verbal aferent ședinței Consiliului de Supraveghere (C.S.) din data de 10.08.2022 nu conține punctul de vedere exprimat, prin adresa înregistrată la societate cu nr. 5622/10.08.2022 de unul dintre Membrii C.S., cu privire la punctele de pe ordinea de zi, contrar prevederilor din Regulamentul de organizare și funcționare a Consiliului de Supraveghere al D. S.A., aprobat în ședința C.S. din data de 14.01.2022, care menționează în cadrul capitolului 9.5: [ . . . . . . . . . . . .] Procesele-verbale vor cuprinde [...] punctele de vedere separate exprimate cu privire la fiecare punct de pe ordinea de zi [...], faptă care reprezintă încălcarea prevederilor art. 12 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 74/2015 privind administratorii de fonduri de investiții alternative, cu modificările și completările ulterioare".

Prin sentința recurată, s-a constatat că reclamantei nu i se poate imputa nerespectarea regulilor prudențiale instituite de art. 12 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 74/2015, pârâta nereușind, astfel, să probeze întrunirea în persoana acesteia a tuturor elementelor constitutive ale contravenției prevăzute de art. 51 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 74/2015, fiind dispusă astfel anularea deciziei de sancționare, pârâta reiterând apărări prezentate în fața primei instanțe, sub formă de critici de nelegalitate, pe care Înalta Curte le apreciază ca fiind nefondate, urmând să le analizeze în mod unitar și să le răspundă prin argumente comune în raport de finalitatea concretă a acestora.

Criticile formulate în susținerea motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., prin care recurenta-pârâtă a susținut, în esență, că instanța de fond a interpretat/aplicat greșit prevederile art. 12 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 74/2015, coroborate cu dispozițiile art. 51 alin. (2) lit. b) din același act normativ, sunt nefondate.

Potrivit art. 12 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 74/2015:

"(1) B. stabiliți în România trebuie să respecte în orice moment, pe parcursul desfășurării activității lor, următoarele reguli prudențiale:

(...)

c) să păstreze și să utilizeze eficient resursele și procedurile necesare pentru buna desfășurare a activităților lor;"

Dispozițiile art. 51 alin. (2) lit. b) prevăd că:

"(2) Constituie contravenții următoarele fapte săvârșite de către B., FIA autoadministrate, depozitarii FIA și/sau de către membrii consiliului de administrație ori ai consiliului de supraveghere ai B. ori FIA autoadministrat, directorii sau membrii directoratului B. ori FIA autoadministrat și reprezentanții compartimentului de control intern ai unui B. ori FIA autoadministrat, precum și de către persoanele fizice care exercită funcții de conducere ori exercită cu titlu profesional activități reglementate de prezenta lege sau săvârșite de către B. ori FIA autoadministrat, stabilite în alt stat decât România, precum și de către reprezentanții permanenți ai acestora, în funcție de obligațiile aflate în sarcina lor, conform prezentei legi:

(...)

b) nerespectarea regulilor prudențiale prevăzute la art. 12;"

Din interpretarea logico-juridică a dispozițiilor legale anterior enunțate rezultă că fapta contravențională stabilită și descrisă prin Legea nr. 74/2015 constă în nerespectarea regulilor prudențiale de păstrare și utilizare pentru buna desfășurare a activității.

Contrar susținerilor recurentei-pârâte, în speță, nu se poate reține o încălcare a prevederilor legale aplicabile sub acest aspect în raport cu datele factuale avute în vedere la emiterea deciziei de sancționare, precum și în raport de dispozițiile din Regulamente ce statuează cu privire la desfășurarea ședințelor și comunicarea punctelor de vedere prin corespondență electronică, fiind corectă interpretarea instanței de fond în sensul că respectivele puncte de vedere trebuie comunicate până la termenul stabilit în convocator, iar nu ulterior acestuia.

Astfel, în data de 10 august 2022 a fost organizată o ședință a Consiliului de Supraveghere al societății C. S.A. (fostă D.), prin corespondență electronică, iar exprimarea votului trebuia să se realizeze cel târziu în data de 10 august 2022, ora 16:00.

Unul dintre membrii Consiliului de Supraveghere, numitul E., și-a exprimat dreptul de vot "împotrivă" în data de 10 august 2022, ora 15:58, iar la ora 16:02 a transmis o adresă prin care comunică motivele care au stat la baza votului său împotrivă, mesajul fiind redirecționat de către secretariat tuturor membrilor în aceeași zi, la ora 16:19.

În Regulamentul de organizare și funcționare a Consiliului de Supraveghere al D. S.A. se prevăd următoarele:

"Voturile exprimate în scris, inclusiv în sistem de corespondență electronică, vor fi transmise direct Secretarului Consiliului, care îi va informa pe toți membrii Consiliului cu privire la rezultatul votului și cu privire la hotărârea adoptată. Votul electronic va fi exercitat în termenul specificat în convocator. În cazul votului prin poștă sau corespondență electronică (e-mail), eventualele puncte de vedere ale membrilor C.S. solicitări de informații și materiale aferente vor fi transmise de îndată de către secretar tuturor membrilor Consiliului".

În același timp, art. 9.5 din același Regulament statuează că procesele-verbale vor cuprinde, printre altele, punctele de vedere separate exprimate cu privire la fiecare punct de pe ordinea de zi.

Așadar, exprimarea de puncte vedere, convergente sau divergente, este însăși forma de manifestare a dezbaterilor pe marginea subiectelor aflate pe ordinea de zi, respectiv a etapei deliberării din cadrul ședinței, etapă care inevitabil precede și chiar fundamentează exprimarea votului.

Pe cale de consecință, deși nu este prevăzută expres în ROF al CS, ținând seama de succesiunea firească a etapelor unei ședințe de deliberare și decizie a unui organ colegial, formularea punctelor de vedere separate trebuie să se realizeze anterior exprimării votului, altfel spus, anterior termenului limită stabilit în acest sens prin convocator, deoarece un punct de vedere exprimat ulterior, așa cum s-a întâmplat în speță, nu își mai poate atinge scopul, acela de a atrage atenția celorlalți membri asupra unei chestiuni problematice supuse dezbaterii și de a determina schimbarea sau nuanțarea opțiunilor de vot ale acestora.

O interpretare contrară, ar putea da naștere de asemenea la situații în care întocmirea efectivă a procesului-verbal al ședinței ar putea fi amânată pe perioadă nedeterminată, în așteptarea înaintării punctelor de vedere, ori secretarul Consiliului ar fi pasibil oricând de aplicarea unei sancțiuni contravenționale pentru ipoteza în care ar întocmi procesul-verbal înainte de transmiterea tuturor punctelor de vedere.

Nu în ultimul rând, în cauză, trebuie avut în vedere și că ședința în discuție s-a desfășurat online, prin e-mail, fără participarea membrilor, motiv pentru care nu se poate pune problema consemnării unui punct de vedere care nu s-a exprimat până la data ședinței.

În condițiile în care punctul de vedere exprimat de către domnul E. a fost transmis ulterior orei pentru care a fost convocată ședința (închiderii sesiunii de vot), respectiv până când puteau fi exprimate voturile și eventualele puncte de vedere, neconsemnarea acestuia în cuprinsul Procesului-verbal al ședinței din 10 august 2022 nu se mai impunea, fiind tardiv.

În concluzie, se constată că hotărârea instanței de fond este dată cu interpretarea și aplicarea corectă a normelor de drept material incidente circumstanțelor de fapt reținute în cauză, motivele invocate prin cererea de recurs nefiind în măsură să conducă la reformarea acesteia.

Pentru considerentele expuse, constatând că în cauză nu este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) și (2) și art. 497 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de recurenta - pârâtă Autoritatea de Supraveghere Financiară împotriva sentinței civile nr. 1048 din 17 iunie 2024 a Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Respinge recursul declarat de recurenta - pârâtă Autoritatea de Supraveghere Financiară împotriva sentinței civile nr. 1048 din 17 iunie 2024 a Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, astăzi, 29 mai 2025.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2023-10-24
0,97
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4773/2023
Ședința publică din data de 24 octombrie 2023 Asupra conflictului negativ de competență de față, Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele: Circumstanțele cauzei Cadrul procesual Prin cererea înregistrată pe rolul Curții d
ÎCCJ 2025-02-05
0,97
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 540/2025
în favoarea uneia dintre Secțiile de contencios administrativ și fiscal ale Curții de Apel București, respectiv secției a VIII-a sau secției a IX-a contencios administrativ și fiscal. 1.3. Prin sentința civilă nr. 1241 din 16 iunie 2022, Cu
ÎCCJ 2024-05-31
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3002/2024
Ședința publică din data de 31 mai 2024 Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Cererea de chemare în judecată 1.1. Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Br
ÎCCJ 2024-09-17
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3863/2024
Ședința publică din data de 17 septembrie 2024 Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Cererea de chemare în judecată Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel București, secția a IX-a cont
ÎCCJ 2025-10-27
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4862/2025
ar, însă prin sentința civilă nr. 2124 din 28 iunie 2019, pronunțată în dosarul nr. x/2018, s-a dispus disjungerea cererii conexate și formarea unui nou dosar. 1.3. Prin sentința civilă nr. 2124 din 28 iunie 2019, astfel cum a fost îndrepta
Sursă