ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3863/2024

Cererea de chemare în judecată Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal la data de 02.02.2023, sub nr. x/2023, reclamanta A. S.A. a chemat în judecată pe pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară, solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună: în principal, în temeiul dispozițiilor art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., suspendarea judecării cauzei ce face obiectul prezentului dosar până la soluționarea definitivă a cauzei ce face obiectul dosarului nr. x/2022, înregistrat pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, întrucât dezlegarea cauzei ce face obiectul prezentului dosar depinde în tot de existența sau inexistența Deciziei nr. 383/29.03.2022 emisă de ASF, respectiv de legalitatea și temeiniciei sancțiunii aplicate; în subsidiar, anularea ca nelegală și netemeinică a Deciziei nr. 1743/29.12.2022 prin care ASF a decis sancționarea reclamantului cu amendă în valoare de 59.300 de RON.

Sentința instanței de fond Prin sentința civilă nr. 1089/2023 din 16 iunie 2023, Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția tardivității și a respins cererea privind pe reclamanta A. S.A. și pe pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară, ca tardiv formulată.

Recursul exercitat în cauză și apărările formulate de intimatul-pârât Împotriva sentinței civile au declarat recurs reclamanta A. S.A. solicită, în temeiul art. 488 lin. 1 pct. 5 și 8 C. proc. civ., admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare pe fond. În motivarea recursului întemeiat pe dispozițiile art. 488 lin. 1 pct. 8 C. proc. civ. recurenta arată că art. 74 alin. (2) din Legea nr. 24/2017 stabilește cum se face comunicarea prin email, iar Legea nr. 455/2001 face referiri la semnătura electronică. Concluzionează recurenta în sensul că intimata-pârâtă Autoritatea de Supraveghere Financiară era obligată să transmită actul contestat cu semnătură electronică atașată, câtă vreme instanțele aplică astfel de exigențe. Or, intimata-pârâtă Autoritatea de Supraveghere Financiară nu a probat semnătura electronică a actului atacat sau a deciziei, nu a probat transmiterea și primirea acelui email cu documente anexate la data de 30.12.2022.

Apărările formulate în cauză Intimata-pârâtă Autoritatea de Supraveghere Financiară a formulat întâmpinare în cuprinsul căreia a invocat excepția nulității recursului, iar, pe fond, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Soluția instanței de recurs Examinând recursul formulat prin prisma motivului de casare invocat prin cererea de recurs, prevăzut de art. 488 pct. 8) din C. proc. civ., care vizează încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantă este nefondat, pentru următoarele considerente: Cu caracter prealabil, Înalta Curte constată că, deși recurenta-reclamantă și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ., criticile sale se subsumează cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., urmând a fi analizate din această perspectivă. Înalta Curte respinge excepția nulității recursului pentru neîncadrare în cazurile de casare prevăzute de dispozițiile C. proc. civ. invocată de intimata-pârâtă Autoritatea de Supraveghere Financiară apreciind că, în mod formal, criticile recurentei se circumscriu cazului de casare reglementat de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal la data de 02.02.2023, sub nr. x/2023, reclamanta A. S.A. a chemat în judecată pe pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară, solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună: în principal, în temeiul dispozițiilor art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., suspendarea judecării cauzei ce face obiectul prezentului dosar până la soluționarea definitivă a cauzei ce face obiectul dosarului nr. x/2022, înregistrat pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, întrucât dezlegarea cauzei ce face obiectul prezentului dosar depinde în tot de existența sau inexistența Deciziei nr. 383/29.03.2022 emisă de ASF, respectiv de legalitatea și temeiniciei sancțiunii aplicate; în subsidiar, anularea ca nelegală și netemeinică a Deciziei nr. 1743/29.12.2022 prin care ASF a decis sancționarea reclamantului cu amendă în valoare de 59.300 de RON. In motivarea recursului promovat, recurenta-reclamantă apreciază că intimata-pârâtă Autoritatea de Supraveghere Financiară nu a probat semnătura electronică a actului atacat sau a deciziei, nu a probat transmiterea și primirea e-mailului cu documente anexate, respectiv decizia nr. 1743/29.12.2022, decizie prin care s-a dispus sancționare numitului B. în calitate de Președinte al Consiliului de Administrație al reclamantei, la data de 30.12.2022. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond, în contextul redării judicioase a dispozițiilor art. 155 alin. (7) din Legea nr. 24/2017 potrivit cărora,,7) Prin derogare de la prevederile art. 7 alin. (1) și art. 11 alin. (1) și (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, decizia de sancționare prevăzută la alin. (2), precum și celelalte acte administrative adoptate de A.S.F. conform prevederilor prezentei legi sau pentru aplicarea regulamentelor adoptate la nivelul Uniunii Europene în domeniile prevăzute de prezenta lege, motivate în mod corespunzător, pot fi atacate, în termen de 30 de zile de la data comunicării, la Curtea de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal. Actul administrativ individual prin care A.S.F. aplică sancțiunea cu amendă constituie titlu executoriu"." a reținut, în mod corect, că demersul judiciar al recurentei reclamante este tardiv. Înalta Curte reține că recurenta reclamantă a solicitat anularea Deciziei nr. 1743/29.12.2022, prin care pârâta a dispus sancționarea numitului B., în calitate de Președinte al Consiliului de Administrație al reclamantei, cu amendă în valoare de 59300 RON. Plecând de la aceste premise teoretice, Înalta Curte constată că prima instanță a făcut o apreciere corectă asupra termenul de depunere a cererii de chemare în judecată, în sensul că din actele existente la dosarul cauzei rezultă în mod clar că hotărâre a fost comunicată reclamantei la data de 30.12.2022, potrivit corespondenței electronice existente la dosar, iar cerere de chemare în judecată a fost depusă la data de 31.01.2023 (nota de inventar fila x), cu nesocotirea termenului reglementat de lege, termen împlinit la data de 30.01.2023 (luni). Dispoziția art. 187 C. proc. civ. conform căreia, 1) Când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate.". Sancțiunea ce intervine în cazul nerespectării unui termen legal imperativ este decăderea, potrivit art. 185 C. proc. civ., în speță decăderea din dreptul de a exercita calea extraordinară de atac. Înalta Curte nu poate primi alegațiile recurentei în sensul că "ASF era obligată să transmită actul contestat cu semnătură electronică atașată." sau că, … data de 30.12.2022 cade într-o zi de vineri, urmată de zile libere … și acel email putea fi deschis de către un representant al A. la 03.01.2023, data față de care constestarea din 31.01.2023 respectă termenul de 30 de zile.". Lipsa semnăturii olografe sau electronice nu este o condiție care să vicieze procesul de comunicare electronică a unui act sau data de la care se calculează exercitarea unei căi de atac, precum nici faptul că ultima zi în care putea fi depusă acțiunea s-a împlinit în data de 30.12.2022, aceasta fiind zi lucrătoare legală. Întrucât recurenta a exercitat calea de atac după împlinirea termenului legal și nu a dovedit că întârzierea s-ar datora unor motive temeinic justificate, în cauză operează sancțiunea decăderii, soluția pronunțată de instanța de fond fiind așadar legală. Înalta Curte, în conformitate cu dispozițiile art. 185 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul declarat de reclamanta A. S.A. împotriva sentinței nr. 1089/2023 din 16 iunie 2023 a Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru aceste considerente, nefiind incident motivul de casare invocat de recurenta reclamantă, prevăzut de dispozițiile art. 488 pct. 8) din C. proc. civ., în temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ și art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.