ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2864/2024

Ședința publică din data de 27 mai 2024

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 23.03.2023 pe rolul Curții de Apel București, secția a -IX - a contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2022, reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Autoritatea de Supraveghere Financiară: în principal, anularea deciziei nr. 1172/25.08.2022 emise de către Autoritatea de Supraveghere Financiară; în subsidiar, înlocuirea măsurii amenzii în cuantum de 12.500 RON aplicate sau diminuarea cuantumului amenzii de la 12.500 RON la 10.000 RON; anularea Deciziei A.S.F. nr. 1247/13.09.2022 prin care a fost modificată Decizia nr. 1172/25.08.2022.

Prin sentința civilă nr. 545 din 24 martie 2023, Curtea de Apel București, secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea, ca neîntemeiată.

La data de 25 aprilie 2023, reclamantul A. a formulat cerere de lămurire a sentinței civile nr. 545 din data de 24 martie 2023, solicitând lămurirea dispozitivului hotărârii în sensul de a preciza dacă instanța s-a pronunțat și pe capătul de cerere privind anularea Deciziei ASF nr. 1247/13.09.2022 prin care a fost modificată Decizia nr. 1172/25.08.2022.

La aceeași dată, reclamantul A. a formulat și cerere de completare a aceleiași hotărâri, solicitând instanței să se pronunțe și pe capătul de cerere privind anularea Deciziei A.S.F. nr. 1247/13.09.2022 prin care a fost modificată Decizia nr. 1172/25.08.2022.

Prin sentința civilă nr. 1196 din data de 30 iunie 2023, Curtea de Apel București, secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal a admis cererea de completare și, pe cale de consecință, a dispus completarea sentinței civile nr. 545 din 24 martie 2023, în sensul respingerii ca neîntemeiate și a cererii de anulare a Deciziei nr. 1247 din 13.09.2022 emise de Autoritatea de Supraveghere Financiară; totodată, a respins cererea de lămurire, ca rămasă fără obiect.

3.1. Cererea de recurs promovată de reclamant împotriva sentinței civile nr. 545 din data de 24 martie 2023

Reclamantul A. a formulat recurs împotriva sentinței civile nr. 545 din data de 24 martie 2023 pronunțată de către Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2022, prin care a solicitat admiterea acestuia, casarea sentinței recurate, și, în rejudecare, admiterea cererii astfel cum a fost formulată.

În motivarea cererii de recurs, s-au arătat următoarele:

3.1.1. In ceea ce privește greșita aplicare de către prima instanță a legii referitor la lipsa vinovăției ca și condiție necesară pentru atragerea răspunderii contravenționale, precum și la faptul că reclamantul nu este persoana responsabilă; încălcarea dispozițiilor art. 1 din O.G. nr. 2/2001 și art. 155 alin. (1) din Legea nr. 24/2017

În acord cu jurisprudența recentă a Curții Constituționale precum și cu jurisprudența CEDO, având în vedere natura sancțiunii dispuse, A.S.F. are obligația de a face dovada săvârșirii faptei pentru care a dispus sancționarea reclamantului cu vinovăție. Prin Decizia nr. 1172/25.08.2022, A.S.F. a dispus sancționarea reclamantului pentru că nu a întreprins în timp util demersurile necesare publicării Raportului financiar anual aferent exercițiului financiar 2020, astfel încât investitorii să fie informați corect, complet și în termenul legal cu privire la situația financiară a societății. Instanța de fond a apreciat, în mod greșit, că nu au existat motive care să conducă la concluzia lipsei de vinovăție și nici a calității de persoană responsabilă a reclamantului.

În ceea ce privește lipsa calității de persoană responsabilă a reclamantului, instanța a pronunțat o hotărâre nelegală, în mod greșit aceasta reținând că obligația de a publica situațiile financiare reveneau reclamantului în calitate de Președinte al Consiliului de Administrație.

În primul rând, în ceea ce privește obligația Președintelui CA. de a convoca ședința Consiliului de Administrație, în conformitate cu dispozițiile art. 141 alin. (3) din Legea nr. 31/1990, Consiliul de Administrație poate fi convocat și la solicitarea a doi membri ai acestuia, competența de convocare a Consiliului de Administrație nerevenind în mod exclusiv Președintelui, astfel cum susține instanța de fond. Contrar celor reținute de către instanță, publicarea cu întârziere a situațiilor financiare nu s-a datorat reclamantului, ci transmiterii cu întârziere de către auditorul extern a situațiilor financiare auditate; este lipsit de relevanță faptul că convocarea Consiliului s-a făcut la data de 21.04.2021, în condițiile în care raportul auditorului financiar a fost primit de către Societate după data de 01.04.2021.

Instanța de judecată a omis să observe dispozițiile art. 117 din Legea nr. 31/1990, precum și dispozițiile art. 185, 188 din Regulamentul A.S.F. nr. 5/2018, potrivit cărora cu cel puțin 30 de zile înainte de data ținerii AGOA, Societatea are obligația de a pune la dispoziția acționarilor informații cu privire la punctele aflate pe ordinea de zi, încălcarea obligației de informare a acționarilor fiind sancționată cu nulitatea hotărârilor astfel adoptate. Or, termenul de întrunire nu poate fi mai mic de 30 zile de la data publicării convocatorului în Monitorul Oficial; chiar dacă convocarea Consiliului s-ar fi făcut imediat după primirea de către Societatea a Raportului auditorului extern, situațiile financiare nu ar fi putut fi publicate pe site-ul BVB până la data de 30.04.2021.

În ceea ce privește susținerea faptului că Președintele CA. este responsabil pentru realizarea diligentelor pentru depunerea în timp util a raportului, auditorul extern este ales de către Adunarea Generală Ordinară a Acționarilor, astfel cum prevăd dispozițiile art. 111 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 31/1990, Adunarea Generală Ordinară fiind, totodată, organul responsabil cu aprobarea situațiilor financiare conform dispozițiilor art. 111 alin. (2) lit. a) din același act normativ. Responsabilitatea ca situațiile financiare să fie auditate în termen util pentru a putea fi aprobate de către A.G.O.A. revine auditorului financiar iar nu Președintelui C.A., auditorul financiar având obligația de a audita situațiile financiare în conformitate cu dispozițiile art. 160 din Legea nr. 31/1990 și art. 65 alin. (4) din Legea nr. 24/2017. Or, în condițiile în care auditorul financiar nu a transmis Societății situațiile financiare auditate cel târziu la finalul lunii martie, Societatea a fost în imposibilitate de a publica Raportul anual până la data de 30 aprilie 2021.

Nu în ultimul rând, instanța de fond a făcut o greșită interpretare a dispozițiilor art. 65 alin. (1) din Legea nr. 24/2017, art. 122 din Legea nr. 24/2017, art. 223 lit. A) alin. (1) din Regulamentul A.S.F. nr. 5/2018 potrivit cu care obligația de a publica Raportul și de a respecta cerințele de raportare revine emitenților, în speță B. S.A. (fostă C.). În acest sens este și optica recentă a Autorității de Supraveghere Financiară, care a emis decizia nr. 317/30.03.2023 prin care a aplicat sancțiunea amenzii în valoare de 15.000 RON D. S.A. pentru nepublicarea în termen a Raportului financiar aferent anului 2021. Astfel, A.S.F. a apreciat că persoană responsabilă pentru nerespectarea obligației stabilite prin art. 122, art. 124 din Legea nr. 24/2017 și art. 223 lit. A) alin. (1) din Regulamentul A.S.F. nr. 5/2018 în ceea ce privește publicarea Raportului financiar aferent anului 2021 este Societatea, aceasta fiind cea care are obligația publicării Rapoartelor și respectării cerințelor de raportare.

Este de observat că A.S.F. a dispus sancționarea reclamantului fără a arăta și demonstra că reclamantul este cel din culpa căruia nu a fost publicat în termenul de 4 luni Raportul financiar anual pentru exercițiul financiar 2020.

Totodată, instanța de fond nu a analizat aspectele învederate de către reclamantul, respectiv faptul că, în perioada analizată, persoana însărcinată cu asigurarea desfășurării AGOA și cea însărcinată cu efectuarea raportărilor către A.S.F. și către BVB era domnul E., astfel cum reiese din Rapoartele publicate pe site-ul B.V.B., semnatar al acestor rapoarte fiind dl. E.. Astfel cum reiese din Raportul financiar anual, situațiile financiare au fost semnate de către dl. E., acesta având obligația de a se asigura că situațiile financiare ale Societății sunt finalizate în timp util pentru a se putea convoca și desfășura AGOA în termen de maxim 4 luni de la încheierea exercițiului financiar. Mai mult decât atât, astfel cum reiese din evidențele B.V.B., până la data de 02.06.2021, când prin Hotărârea AGOA nr. 7 a fost revocat dl. E. din funcția de membru al CA., acesta avea obligația de a efectua în mod complet, corect și în termen legal al raportărilor către A.S.F. și către B.V.B. Aspectul că dl. E. este persoana responsabilă reiese și din Raportul de control permanent întocmit în scopul verificării modului în care au fost respectate dispozițiile legale incidente pieței de capital de către Consiliul de administrație al C. S.A. nr. 17344/10.12.2021, unde se reține că persoană responsabilă este "domnul E., semnatar al rapoartelor curente în calitate de membru al Consiliului de administrație al C. S.A. și, pe cale de consecință, persoană care exercită atribuții în ceea ce privește ducerea la îndeplinire a obligațiilor de transparență prevăzute de legislația pieței de capital (...)". În consecință, Decizia nr. 1172/25.08.2022 este nulă absolut, întrucât nu există identitate între persoana responsabilă (dl. E.) și persoana sancționată (dl. A.).

Având în vedere dispozițiile legale anterior referite, instanța de fond în mod nelegal a apreciat că reclamantul este vinovat și are calitatea de persoană responsabilă pentru fapta săvârșită.

În ceea ce privește aspectele ce vizează pandemia Covid-19, instanța de fond în mod nelegal a apreciat că, în anul 2021 nu au existat impedimente obiective care să împiedice îndeplinirea obligațiilor în discuție; efectele generate de către pandemia Covid-19 se resimt și în prezent. Dincolo de acest aspect, instanța de fond nu a avut în vedere dispozițiile Hotărârii Guvernului nr. 171 din 3 februarie 2022 privind prelungirea stării de alertă pe teritoriul României și stabilirea măsurilor care se aplică pe durata acesteia pentru prevenirea și combaterea efectelor pandemiei de COVID-19. Încetarea stării de alertă pe teritoriu României instituită prin Hotărârea nr. 394 din 18 mai 2020 a avut loc la data de 9 martie 2022. Or, la nivelul anului 2021 existau restricții în ceea ce privește activitatea hotelieră, restricții instituite prin Hotărârea nr. 394 din 18 mai 2020. În acest sens, instanța de fond în mod greșit a apreciat că la nivelul anului 2021 nu au existat impedimente obiective generate de pandemia Covid-19.

Nu în ultimul rând, nici A.S.F. nici instanța de fond nu arată în niciun moment care este prejudiciul suferit de către acționari pentru publicarea Raportului peste termenul prevăzut de legiuitor. Astfel cum a susținut, era necesar ca Societatea să efectueze o informare completă a acționarilor, acest lucru primând față de obligația de a publica niște situații financiare incomplete, neauditate.

Pentru toate aceste motive, se susține instanța de fond a pronunțat o hotărâre nelegală, reclamantul neavând calitatea de persoană responsabilă, lipsind, totodată, vinovăția ca element constitutiv al faptei contravenționale.

3.1.2. Încălcarea principiului non bis in idem, consacrat de art. 50 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene, precum si de art. 4 parag. 1 din Protocolul nr. 7 Adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului

Instanța de fond a reținut în mod greșit că prin adresa nr. x/08.10.2021 a A.S.F. nu s-a realizat o "sancționare" a reclamantului prin aplicarea sancțiunii avertismentului. Instanța de fond face o apreciere proprie, cu încălcarea dispozițiilor art. 7 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001.

Din conținutul adresei anterior referite, rezultă că se află în prezența elementelor prevăzute la art. 7 alin. (1) a O.G. nr. 2/2001, respectiv o "atenționare scrisă" însoțită de "recomandarea de a respecta dispozițiile legale." Dispozițiile art. 7 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001 nu instituite o anumită formă a actului prin care se aplică sancțiunea contravențională, legiuitorul stabilind că pentru a se reține aplicarea acestei măsuri contravenționale este suficient ca contravenientul să fie atenționat asupra pericolului social al faptei săvârșite, însoțită de recomandarea de a respecta dispozițiile legale, elemente ce sunt regăsite în Adresa A.S.F. nr. x/08.10.2021.

Nu pot fi reținute nici aspectele potrivit cu care Adresa nr. x/08.10.2021 nu poate avea caracterul unui act sancționator, întrucât nu a fost respectată procedura prevăzută de Legea nr. 24/2017 (art. 155), având în vedere că aceasta a fost emisă de către A.S.F., finalitatea acesteia fiind aceea de a averiza (atenționa) emitentul cu privire la nerespectarea termenului legal de transmitere/publicare a raportului anual aferent exercițiului financiar 2020. Nerespectarea unor dispozițiile legale de emitere a actului nu poate fi imputată reclamantului. Modul în care A.S.F. a înțeles să dispună avertizarea (atenționarea) reclamantului cu privire la aspectele constatate nu pot fi imputate reclamantului.

Pe de altă parte, dispozițiile art. 7 din O.G. nr. 2/2001 derogă de la dispozițiile Legii nr. 24/2017, legiuitorul prevăzând că avertismentul poate îmbrăca atât forma verbală, cât și forma scrisă și că avertismentul se poate aplica și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune. Pe cale de consecință, nu era necesar să fie respectată procedură prevăzută la art. 155 pentru aplicarea avertismentului.

A.S.F. a aplicat cu privire la aceeași faptă, respectiv cu privire la transmiterea/publicarea raportului anual aferent execițiului financiar 2020 cu nerespectarea termenului legal, două sancțiuni, respectiv sancțiunea avertismentului aplicată prin Adresa x/08.10.2021 cât și sancțiunea amenzii contravenționale aplicată prin Decizia AS.F. nr. 1172/25.08.2022, fiind astfel încălcat principiul non bis in idem.

Este de observat că A.S.F. a constatat încălcarea dispozițiilor art. 122 din Legea nr. 24/2017R coroborat cu art. 223 A alin. (1) din Regulamentul A.S.F. nr. 5/2018 în data de 08.10.2021 și a ales să nu dispună aplicarea reclamantului una dintre sancțiunile prevăzute de art. 147 din Legea nr. 24/2017.

3.1.3. Decizia de sancționare nr. 1172/25.08.2022 a fost emisă cu încălcarea dispozițiilor art. 16 alin. (7) din O.G. nr. 2/2001 coroborat cu art. 155 alin. (1) din Legea nr. 24/2017 R

Dispozițiile art. 27 din O.G. nr. 2/2001 sunt de strictă interpretare si aplicare, comunicarea fiind necesar a se face la domiciliul contravenientului. In același sens sunt și mențiunile cuprinse la art. 5 din Decizie. Cu toate acestea, Decizia nr. 1172/25.08.2022 nu i-a fost comunicată la adresa de domiciliu prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, fiind comunicată societății prin intermediul poștei electronice, lucru recunoscut și de către A.S.F.

Este de observat că, deși prin Decizia nr. 1172/25.08.2022 A.S.F. a dispus sancționarea reclamantului, A., iar nu sancționarea C. S.A., A.S.F. nu a comunicat adresa x/22.03.2022 reclamantului, aceasta fiind comunicată doar Societății. Reclamantul nu a primit adresa A.S.F. nr. x/22.03.2022 fiind în imposibilitate de a putea formula obiecțiuni, fiindu-i îngrădit astfel dreptul la apărare. Deși cunoaște adresa de domiciliu a reclamantului, adresa menționată expres în cuprinsul deciziei de sancționare la art. 1, aceasta nu a transmis Raportul de control reclamantului, acesta fiind transmis la sediul C..

A.S.F. nu a făcut dovada că s-a aflat în imposibilitatea comunicării adresei A.S.F. nr. x/22.03.2022 și a Deciziei nr. 1172/25.08.2022 direct reclamantului, pentru a se putea susține că acestea au fost comunicate societății având în vedere imposibilitatea comunicării acestora la adresa de domiciliu a reclamantului. Posibilitatea comunicării actelor la sediul societății sau prin publicitate reprezintă o măsură subsidiară, o excepție de la regula comunicării actelor direct persoanei vizate, la domiciliul acesteia. Faptul că în partea finală a raportului se face referire la posibilitatea persoanei de a formula obiecțiuni cu privire la fapta prev la art. 155 alin. (1) teza a II a, aspect reținut de către instanța de fond, nu este de natură a duce la concluzia respectării procedurii de constatare și aplicarea a sancțiunii contravenționale prevăzute la art. 155 din Legea nr. 24/2017.

A.S.F. nu i-a permis să își exercite dreptul la apărare împotriva celor reținute prin raportul de control, întrucât nu i-a comunicat Raportul de control, aspect recunoscut de către aceasta în cuprinsul întâmpinării.

În aceste condiții, Decizia nr. 1172/25.08.2022 a fost emisă fără a fi respectată procedura prealabilă obligatorie prevăzută la art. 155 alin. (1) din Legea nr. 24/2017R. Instanța de fond a pronunțat o hotărâre cu încălcarea dispozițiilor art. 27 din O.G. nr. 2/2001, precum și art. 155 alin. (1) din Legea nr. 24/2017R, neexistând nicio excepție de la regula comunicării raportului de control, respectiv a deciziei de sancționare la adresa de domiciliu a contravenientului.

3.1.4. Decizia este lipsită de temei legal. Fapta imputată reclamantului și pentru care ASF-ul a dispus sancționarea nu constituie contravenție, aceasta nefiind sancționată prin lege

Contrar celor reținute de către instanța de fond, se află în prezenta unei contravenții de rezultat, iar nu a uneia de pericol, motivul pentru care legiuitorul a prevăzut obligația emitenților de a publica situațiile financiare este acela ca aceștia să aibă o imagine clară, completă asupra situației financiare a emitentului, pentru a cunoaște dacă investițiile acestora sunt sigure. Or, astfel cum reține chiar A.S.F. în Matrice, nu au fost identificate prejudicii cauzate terților, nefiind niciun investitor care să fi reclamant că i-a fost cauzat vreun prejudiciu pentru publicarea cu întârziere a informațiilor financiare.

Motivul pentru care legiuitorul a prevăzut obligația de a publica Raportul financiar anual îl reprezintă necesitatea ca investitorii să aibă o imagine clară și completă asupra activității și situației financiare a companiei, pentru a-și putea forma o opinie înainte de a decide dacă doresc sau nu să investească în acțiunile societății. Având în vedere scopul pentru care legiuitorul a prevăzut obligația publicării Raportului financiar anual, termenul prevăzut de lege este unul de recomandare, nefiind sancționată nepublicarea în termen a Raportului. Ținând cont de faptul că Societatea a publicat Raportul după ce situațiile financiare au fost aprobate de către AGOA, nu se poate susține că scopul pentru care legiuitorul a instituit obligația publicării Raportului nu a fost atins și că investitorii au fost prejudiciați.

3.1.5. Decizia ASF nr. 1172/25.08.2022 nu cuprinde nicio argumentație din care să rezulte modalitatea în care s-a realizat individualizarea sancțiunii, fiind încălcate dispozițiile art. 21 alin. (3) din O.G. nr. 2/2001 precum și ale art. 155 alin. (3) din Legea nr. 24/2017.

Decizia de sancționare nr. 1172/25.08.2022 nu cuprinde niciun motiv prin care A.S.F.-ul să precizeze criteriile care au stat la baza individualizării sancțiunii și aplicării unei amenzi în cuantum de 12.500 RON, decizia de sancționare având un caracter discreționar ce încalcă principiul proporționalității.

Dispozițiile art. 155 alin. (3) menționează în mod expres că Decizia de sancționare trebuie să cuprindă împrejurările avute în vedere la individualizarea sancțiunii.

În raport de toate cele prezentate, reiese faptul că autoritatea are obligația de a menționa aspectele care au fost luate în vedere la stabilirea unei anumite sancțiuni, astfel încât să dea posibilitatea contravenientului de a se apăra și instanței de judecată de a verifica în ce măsură au fost respectate principiile aplicării sancțiunii contravenționale.

Expunerea modalității prin care s-a realizat individualizarea sancțiunii în cuprinsul întâmpinării sau într-o notă ce nu este publică si care nu se comunică contravenientului nu este aptă să acopere încălcarea de către A.S.F. a dispozițiilor legale ce impun obligația de a fi menționate în cuprinsul Deciziei împrejurările avute în vedere la individualizarea sancțiunii aplicate.

Instanța de fond, în mod greșit a reținut că obligația de a indica împrejurările avute în vedere la individualizarea sancțiunii operează cu o mai mare pregnanță în acele situații în care organul constatator recurge la aplicarea unei sancțiuni orientate spre maximul acesteia.

Dispozițiile art. 155 alin. (3) la care a făcut anterior referire nu disting în acest sens, legiuitorul arătând în mod expres că decizia de sancționare trebuie să cuprindă împrejurările avute în vedere la individualizarea sancțiunii. Or, împrejurările avute în vedere la stabilirea sancțiunii sunt evidențiate printr-un înscris ce nu este comunicat contravenientului. De asemenea, prin motivarea sancțiunii aplicate printr-un alt înscris nu este în măsură să acopere deficiențele Deciziei de sancționare, în condițiile în care dispozițiile art. 155 alin. (3) din Legea nr. 24/2017 sunt clare, unul dintre elementele obligatorii ale deciziei de sancționare fiind reprezentat de elementele avute în vedere la individualizarea sancțiunii.

În cuprinsul Deciziei contestate, nu sunt tratate criteriile prevăzute la art. 151 din Legea nr. 24/2017, fiind emisă o Decizie cu încălcarea acestor dispoziții legale. Contrar celor reținute de către instanța de fond, împrejurările avute în vedere la individualizarea sancțiunii trebuie tratate în mod distinct, clar, nefiind îndeplinită cerință impusă de art. alin. (3) în măsura în care o parte dintre aceste elemente reies din descrierea faptei.

3.1.6. Decizia a fost emisă cu nerespectarea dispozițiilor art. 155 alin. (3). A.S.F. nu a arătat calea legală si termenul de exercitare a căii de atac.

La art. 4 din Decizia nr. 1172/25.08.2022 este menționat că "Domnul A. poate formula plângere prealabilă la A.S.F. în conformitate cu prevederile art. 7 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, în termen de 30 zile de la data comunicării prezentei decizii."

Or, potrivit dispozițiilor art. 155 alin. (7) din Legea nr. 24/2017 Decizia de sancționare se atacă, în termen de 30 de zile de la data comunicării, la Curtea de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal, iar nu cu plângere prealabilă la A.S.F., cum în mod eronat se menționează în Decizia atacată. Prin menționarea unei căi de atac greșite, A.S.F. i-a răpit dreptul de a cunoaște modul și termenul în care pot ataca Decizia de sancționare.

In mod greșit a apreciat instanța de fond că nu se poate retine existența unei vătămări a drepturilor reclamantului în condițiile în care cererea a fost formulată în termen și a fost adresată instanței competente. Legiuitorul a prevăzut obligația autorității emitente a actului administrativ de a indica în cuprinsul actului a căii de atac tocmai pentru protejarea dreptului la apărare al cetățenilor, lipsa indicării acestor elemente fiind sancționată cu nulitatea absolută. Norma care instituie obligația de a preciza modalitatea de contestare a actului administrativ este o normă absolută, menită să ocrotească un interes public, iar nu un interes privat, particular.

Dacă reclamantul ar fi atacat Decizia de sancționare cu plângere prealabilă la A.S.F., ar fi pierdut dreptul de a putea ataca Decizia cu cerere în anulare întrucât nu ar mai fi fost respectat termenul de 30 de zile de la data comunicării, cererea în anulare fiind respinsă ca tardiv formulată. În aceste condiții, Decizia nr. 1172/25.08.2022 este lovită de nulitate absolută.

În ceea ce privește pretinsa eroare materială strecurată în cuprinsul Deciziei nr. 1172/25.08.2022, se arată că nu se află în prezența unei erori materiale, ci a unei necunoașteri a textelor legale în raport de care A.S.F. își desfășoară activitatea și care reglementează procedura și condițiile necesar a fi îndeplinite în cazul emiterii Deciziei de sancționare.

3.1.7. Decizia nr. 1172/25.08.2022 a fost emisă cu nerespectarea dispozițiilor art. 156 din Legea nr. 24/2017

Instanța de fond a pronunțat o hotărâre cu greșita aplicare a dispozițiilor art. 156 din Legea nr. 24/2017, respectiv art. 9 C. civ.. În conformitate cu dispozițiile art. 156 din Legea nr. 24/2017, " Prin derogare de la prevederile art. 10 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001, în cazul săvârșirii a două sau mai multe contravenții, se aplică sancțiunea cea mai mare, majorată cu până la 50%, după caz."

Instanța de fond a apreciat în mod nefondat că nu se află în prezenta unui concurs de contravenții, aceasta apreciind în mod neîntemeiat că acesta constă în constatarea concomitentă a săvârșirii a două sau mai multe contravenții de către aceeași.

Este de observat că, în materie contravențională, nu este definit concursul de contravenții sub aspectul datei săvârșirii contravenției, însă, având în vedere jurisprudența CEDO potrivit cu care acuzația în materie contravențională reprezintă o acuzație în materie penală, în ceea ce privește "concursul de contravenții" poate fi reținută definiția concursului de infracțiuni prevăzută la art. 38 C. pen., potrivit cu care, "există concurs real de infracțiuni când două sau mai multe infracțiuni au fost săvârșite de aceeași persoană, prin acțiuni sau inacțiuni distincte, înainte de a fi condamnată definitiv pentru vreuna din ele." Astfel, pentru a fi în prezența unui concurs de contravenții este esențială data săvârșirii acestora, respectiv ca aceasta să fi fost săvârșite înainte ca pentru una dintre acestea să se fi aplicat sancțiunea contravențională, iar nu momentul constatării contravenției, astfel cum reține instanța de fond.

Prin Decizia nr. 171/17.02.2022, A.S.F. a dispus amendarea reclamantului cu suma de 25.000 RON, pentru o presupusă faptă contravențională săvârșită în perioada august- octombrie 2021. Prin decizia contestată, A.S.F. a dispus amendarea reclamantului cu suma de 12.500 RON, pentru o presupusă faptă contravențională săvârșită în perioada iunie 2021. Ambele fapte pentru care A.S.F. a dispus sancționarea reclamantului au fost săvârșite înainte de data efectuării controlului, respectiv înainte de februarie 2022. Se poate astfel observa că, în anul 2022, A.S.F. a efectuat un control permanent întocmit în scopul verificării modului în care au fost respectate dispozițiile legale incidente pieței de capital de către Consiliul de Administrație al C. S.A. în anul 2021.

Cu toate că, în conformitate cu dispozițiile legale anterior referite, A.S.F. avea obligația de a aplica o singură sancțiune, sancțiunea cea mai mare, sancțiune ce poate fi majorată cu până la 50 % după caz, A.S.F. a înțeles să aplice reclamantului două sancțiuni, cu încălcarea dispozițiilor art. 156. Astfel, deși este evident că A.S.F. a efectuat o verificare a activității desfășurate de către C. în anul 2021, a înțeles să emită două decizii de sancționare distincte, tocmai pentru a nu face aplicarea dispozițiilor art. 156. Dacă s-ar aprecia că A.S.F. are posibilitatea de a emite două decizii de sancționare pentru fapte săvârșite în perioada anterioară emiterii Deciziilor, înseamnă că dispozițiile art. 156 nu s-ar aplica niciodată, fiind astfel încălcat principiul potrivit cu care "dispozițiile legale trebuie interpretate în sensul în care pot produce efecte iar nu în sensul în care nu ar produce niciun efect. ", instanța pronunțând o hotărâre cu încălcarea prevederilor art. 9 alin. (3) C. civ.

De asemenea, nu pot fi avute în vedere susținerile A.S.F. conform cărora aplicarea metodei de cumul juridic prevăzute de art. 156 din Legea nr. 24/2017 este incident doar în cazul în care două sau mai multe contravenții sunt constatate și sancționate printr-o singură decizie.

De asemenea, în data de 25.08.2022, A.S.F. a dispus sancționarea reclamantului prin emiterea a două decizii, respectiv a Deciziei atacate cât și Decizia nr. 1166/25.08.2022 prin care a fost amendat cu suma de 11.600 RON. In condițiile în care A.S.F. a dispus la aceeași data amendarea reclamantului pentru doua fapte distincte, în raport de dispozițiile art. 156 din Legea nr. 24/2017 avea obligația de a aplica reclamantului o singură sancțiune.

Având în vedere toate aceste aspecte, A.S.F. a emis Decizia cu încălcarea dispozițiilor art. 156 din Legea nr. 24/2017, instanța de fond pronunțând o hotărâre cu greșita interpretare a normelor de drept material.

3.1.8. Mențiunile cuprinse la art. 2 din Decizia nr. 1172/25.08.2022 privind caracterul executoriu al Deciziei sunt nelegale

Instanța de fond nu s-a pronunțat asupra acestui aspect, fiind incident cazul prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

În primul rând, art. 2 din dispozitiv potrivit cu care Decizia nr. 1172/25.08.2022 ar constitui titlu executoriu pe baza prevederilor art. 17 alin. (4) din O.U.G. nr. 25/2002 coroborat cu art. 28 din O.U.G. nr. 93/2012, este nelegal, întrucât caracterul executoriu al unei sancțiuni trebuie să reiasă în mod expres din Legea nr. 24/2017, iar nu dintr-o normă cu caracter inferior, în speță din Statutul Comisiei de Valori Mobiliare aprobat prin O.U.G. nr. 25/2002. Pe de altă parte, dispozițiile art. 2 din Decizie sunt nelegale, întrucât prin modificările aduse Legii nr. 24/2017, caracterul executoriu al Deciziei de sancționare este prevăzut la art. 155 alin. (7).

3.1.9. Existența unui abuz de drept. Incidența dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004

Instanța de fond nu s-a pronunțat asupra incidenței, în cauza dedusă judecății a unui abuz de drept, astfel cum este acesta definit Ia art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004, în cauză fiind incident motivul de casare prevăzut Ia art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Astfel cum a arătat anterior, prin adresa nr. x/08.10.2021, A.S.F. a dispus avertizarea/atenționarea reclamantului cu privire la încălcarea dispozițiilor legale privind depunerea Raportului financiar anual cu nerespectarea termenului prevăzut de lege, ulterior, în legătură cu aceeași faptă, A.S.F. a apreciat că se impune sancționarea reclamantului cu amendă contravențională. De asemenea, deși, A.S.F. cunoștea că persoana responsabilă cu organizarea AGOA având ca obiect aprobarea situațiilor financiare și totodată persoana responsabilă ca aceste situații să fie întocmite în termenul legal a fost dl. E., nu a ținut cont de aceste aspecte și a dispus amendarea reclamantului. Totodată, A.S.F. știa că auditorul financiar a transmis către societate Raportul cu întârziere, respectiv la data de 01.04.20022, fapt ce făcea imposibilă publicarea Raportului financiar anual în termenul prevăzut de lege, respectiv până la finalul lunii aprilie. Nu în ultimul rând, în dezacord cu dispozițiile legale, prin Decizia nr. 1247/13.09.2022, A.S.F. a dispus modificarea Deciziei nr. 1173/25.08.2022, decizie ce a intrat în circuitul civil și a produs efecte juridice.

Demersul efectuat de către A.S.F., respectiv acela de sancționare a reclamantului este unul personal, A.S.F. urmărind, cu încălcarea dispozițiilor legale, sancționarea reclamantului iar nu aplicarea în mod legal si temeinic a dispozițiilor legale.

3.1.10. Motive de nulitate ale Deciziei nr. 1247/13.09.2022

În ceea ce privește nulitatea Deciziei nr. 1247/13.09.2022, instanța de fond nu s-a pronunțat cu privire la nulitatea acesteia și nu analizat aspectele învederate prin acțiunea introductivă, fiind incident motivul de casare prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Prin Decizia nr. 1247/13.09.2022, A.S.F. a modificat Decizia nr. 1172/25.08.2022, act administrativ individual care a intrat în circuitul civil și care a produs efecte.

În raport de dispozițiile legii contenciosului administrativ, autoritatea publică nu are posibilitatea de a modifica un act administrativ individual după ce acesta a fost comunicat subiectului de drept și a produs efecte juridice. În raport de dispozițiile 150 alin. (1) din Legea nr. 24/2017, Decizia de sancționare se publică în Buletinul A.S.F., pe website-ul A.S.F. la secțiunea/Piața de capital și pe website-ul B.V.B., Decizia nr. 1172/25.08.2022 fiind publicată pe site-ul B.V.B. la data de 29.08.2022.

In măsura în care actul administrativ a intrat în circuitul civil și nu mai poate fi revocat, A.S.F. avea obligația de a formula o cerere prin care să solicite anularea actului, legiuitorul neprevăzând posibilitatea autorității publice de a putea modifica actul nelegal emis.

A.S.F. a emis o Decizie nelegală, acesta fiind emisă cu încălcarea dispozițiilor Legii nr. 24/2017, respectiv cu încălcarea art. 155 din lege, care arată în mod clar că A.S.F. avea obligația de a menționa în cuprinsul Deciziei termenul și calea de atac prevăzute de lege. Contrar celor menționate de către A.S.F. în cuprinsul Deciziei nr. 1247/13.09.2022, mențiunile greșite din cuprinsul Deciziei, respectiv mențiunile de la art. 2 și 4 din Decizia nr. 1172/25.08.2022 afectează legalitatea Deciziei, acesta fiind emisă cu încălcarea prevederilor Legii nr. 24/2017. În consecință, Decizia nr. 1247/13.09.2022 este nulă, A.S.F. neavând posibilitatea de a dispune modificarea unui act administrativ individual intrat în circuitul civil și care a produs efecte juridice.

Nu în ultimul rând, un alt motiv de nelegalitate constă în aceea că din cuprinsul Deciziei A.S.F. nr. 1247/13.09.2022 nu se poate stabili dacă aceasta a fost adoptată cu respectarea prevederilor art. 155 alin. (2) din Legea nr. 24/2017 precum și ale art. 14 din O.U.G. nr. 93/2012 cu privire la cerințele minime de cvorum și majoritate. În cazul încălcării acestor prevederi, actul este lovit de nulitate.

În drept, au fost invocate prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 și urm. C. proc. civ.

3.2. Cererea de recurs formulată de reclamant împotriva sentinței civile nr. 1196 din data de 30 iunie 2023

Reclamantul A. a formulat recurs împotriva sentinței civile nr. 1196 din data de 30 iunie 2023 pronunțată de către Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2022, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței recurate, și, în rejudecare, admiterea cererii astfel cum a fost formulată, respectiv anularea Deciziei A.S.F. nr. 1247/13.09.2022 prin care a fost modificată Decizia nr. 1172/25.08.2022.

În motivarea recursului, s-au arătat următoarele:

Prin Decizia nr. 1172/25.08.2022, A.S.F. a dispus sancționarea reclamantului în calitate de Președinte al Consiliului de administrație cu amendă în cuantum de 12.500 RON. Ulterior, după ce Decizia nr. 1172/25.08.2022 fusese comunicată și publicată atât în Buletinul A.S.F. cât și pe site-ul Bursei de Valori București, A.S.F. a emis Decizia nr. 1247/13.09.2022, prin care a modificat Decizia nr. 1172/25.08.2022.

Prin cererea introductivă de instanță, a solicitat instanței atât anularea Deciziei nr. 1172/25.08.2022, cât și a Deciziei 1247/13.09.2022.

Prin sentința civilă nr. 545 din data de 24 martie Curtea de Apel București a respins cererea în anularea Deciziei A.S.F. nr. 1172/25.08.2022 și a omis să se pronunțe cu privire la cererea în anulare ce viza Decizia nr. 1247/13.09.2022.

În temeiul prevederilor art. 444 C. proc. civ., a solicitat completarea hotărârii nr. 545/24.03.2023. Prin sentința civilă nr. 1196/2023, Curtea de Apel București a admis cererea de completare și a dispus completarea sentinței civile nr. 545 din 24 martie 2023, în sensul respingerii ca neîntemeiată a cererii de anulare a deciziei nr. 1247 din 13.09.2022 emisă de Autoritatea de Supraveghere Financiară.

Instanța de fond a reținut că, deși corecte din punct de vedere teoretic, dispozițiile art. 1 alin. (6) din Legea nr. 554/2004 nu sunt incidente în cauză și nu determină anularea deciziei în discuție, întrucât prin Decizia nr. 1247/13.09.2022 au fost îndreptate erori materiale strecurate în Decizia nr. 1172/25.08.2022.

Instanța de fond a pronunțat o hotărâre cu greșita interpretare a normelor de drept material, fiind incident motivul de casare prevăzut la art. 488 pct. 8 C. proc. civ.

Prin Decizia nr. 1247/13.09.2022, A.S.F. a modificat Decizia nr. 1172/25.08.2022, act administrativ individual care a intrat în circuitul civil și care a produs efecte.

Prin cererea introductivă a arătat că, în raport de dispozițiile art. 1 alin. (6) din Legea nr. 554/2004, în măsura în care actul administrativ a intrat în circuitul civil și nu mai poate fi revocat, autoritatea emitentă are obligația de a formula o cerere prin care să solicite anularea actului, legiuitorul neprevăzând posibilitatea autorității publice de a modifica actul nelegal emis.

Prevederile art. 150 alin. (1) din Legea nr. 24/2017, stipulează că Decizia de sancționare se publică în Buletinul A.S.F., pe website-ul A.S.F. la secțiunea/Piața de capital și pe website-ul B.V.B., Decizia nr. 1172/25.08.2022 fiind publicată pe site-ul B.V.B. la data de 29.08.2022.

În mod eronat instanța de fond reține că dispozițiile art. 1 alin. (6) din Legea nr. 554/2004 nu sunt aplicabile atunci când are loc îndreptarea unor erori materiale.

În primul rând, prevederile art. 1 alin. (6) din Legea nr. 554/2004 nu disting între modificarea actului administrativ intrat în circuitul civil, modificări ce sunt apte de a schimba substanța actului administrativ inițial sau revocarea unor dispoziții din cuprinsul acestora (n.n. aspect reținut de către instanța de fond) și modificarea unor erori strecurate în cuprinsul actului administrativ intrat în circuitul civil.

Atunci când legiuitorul a dorit să acorde autorității publice posibilitatea de a îndrepta erorile materiale din cuprinsul actului administrativ, constând în orice greșeli de redactare, omisiuni sau mențiuni greșite din actele administrative, cu excepția acelora care atrag nulitatea actului administrativ, potrivit legii, sau care privesc fondul actului administrativ a făcut-o în mod expres, așa cum este cazul actelor administrativ fiscale (art. 53 Codul de procedură fiscală).

Dispozițiile Legii nr. 24/2017 nu prevăd posibilitatea autorității de a îndrepta erorile materiale strecurate în cuprinsul actului administrativ emis. Pe cale de consecință, având în vedere prevederile art. 1 alin. (6) din Legea nr. 554/2004, actele administrative ce au intrat în circuitul civil și care au produs efecte nu pot fi modificate nici atunci când modificările vizează îndreptarea unor erori materiale.

În al doilea rând, contrar celor reținute de către instanța de judecată nu se află în prezența îndreptării unor erori materiale, Decizia nr. 1172/25.08.2022 fiind adoptată cu încălcarea prevederilor legale, respectiv cu încălcarea art. 155 din legea nr. 24/2017, care arată în mod clar că A.S.F. avea obligația de a menționa în cuprinsul Deciziei termenul și calea de atac prevăzute de lege.

Contrar celor reținute de către instanța de fond, mențiunile de la art. 2 și 4 din Decizia nr. 1172/25.08.2022, mențiuni ce au fost modificate prin Decizia nr. 1247/13.09.2022, afectează legalitatea Deciziei nr. 1172, acesta fiind emisă cu încălcarea prevederilor Legii nr. 24/2017. Prin Decizia nr. 1247/13.09.2022 nu s-au îndreptat niște erori materiale ci s-au remediat neregularitățile Deciziei nr. 1172, Decizie ce a fost adoptată cu încălcarea prevederilor art. 155 din Legea nr. 24/2017. La data adoptării Deciziei nr. 1172, cadrul normativ a suportat modificări, Legea nr. 24/2017 fiind modificată prin Legea nr. 237/2022, lege intrată în vigoare la data de 01.08.2022.

Principala modificare intervenită prin Legea nr. 237/2022 a reprezentat-o calea de atac a Deciziilor emise de către A.S.F. care, înainte de modificările legislative, putea fi atacată cu plângere prealabilă la A.S.F. în conformitate cu prevederile art. 7 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, ulterior modificărilor legislative, împotriva actului administrativ putându-se formula doar acțiune în anulare, acțiunea fiind de competența Curții de Apel București, în ambele cazuri, termenul de atacare fiind de 30 zile de la comunicare.

Astfel cum s-a reținut în doctrină, nerespectarea formalităților prescrise pentru emiterea unui act administrativ, atrage nulitatea acestuia pentru viciu de formă. În condițiile în care Decizia nr. 1172 nu a fost emisă cu respectarea prevederilor art. 155 din Legea nr. 24/2017, aceasta era nulă pentru viciu de formă, A.S.F. neavând posibilitatea de a o modifica.

În drept, au fost invocate prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ.

4.1. Pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară (A.S.F.) a depus întâmpinare prin care a solicitat, în principal, constatarea nulității recursului formulat împotriva sentinței civile nr. 545/24.03.2023; în subsidiar, respingerea recursului formulat împotriva sentinței civile nr. 545/24.03.2023 ca nefondat; respingerea recursului formulat împotriva sentinței civile nr. 1196/30.06.2023 ca nefondat.

În motivarea întâmpinării, s-au arătat următoarele:

4.1.1. Sub aspectul nulității cererii de recurs, s-a arătat că recursul declarat împotriva sentinței civile nr. 545/24.03.2023 este depus peste termenul prevăzut de lege.

Pe fondul acestui recurs, s-au arătat următoarele:

4.1.2. Referitor la motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 1 din O.G. nr. 2/2021 și art. 155 alin. (1) din Legea nr. 24/2017 privind lipsa vinovăției

Prin motivele de recurs, recurentul-reclamant a susținut că A.S.F. are obligația de a face dovada existenței vinovăției. Contrar acestei susțineri, A.S.F. nu trebuie să facă o asemenea dovadă întrucât, în speță, nu se verifică îndeplinirea condițiilor unei acțiuni în răspundere patrimonială (faptă ilicită, prejudiciu, raport de cauzalitate, vinovăție). Reținerile A.S.F. au vizat nerespectarea prevederilor legale aplicabile în cauză, astfel cum reiese și din Decizia A.S.F. nr. 1172/25.08.2022, simpla săvârșire a faptei lezând valoarea socială protejată de norma legală încălcată, vinovăția fiind presupusă prin încălcarea prevederilor legale.

In ceea ce privește răspunderea recurentului-reclamant în calitatea de Președinte al C.A., ședința Consiliului de administrație al societății în care s-a decis convocarea A.G.O.A. în vederea aprobării situațiilor financiare a avut loc abia la data de 21.04.2021. Convocarea adunării generale a acționarilor este de competența consiliului de administrație, ca organ colegial, însă prima etapă în vederea convocării A.G.A. o reprezintă convocarea CA., atribuție ce aparține președintelui organului de administrare, conform dispozițiilor art. 141 alin. (1) și alin. (2) din Legea societăților nr. 31/1990, pe cale de consecință tot acestuia îi revine și răspunderea contravențională în cazul convocării tardive a acestuia.

Consiliul de administrație este convocat de președintele său, care stabilește ordinea de zi, veghează asupra informării adecvate a membrilor consiliului cu privire la punctele aflate pe respectiva ordine de zi și prezidează întrunirea.

Convocarea pentru întrunirea consiliului de administrație va fi transmisă membrilor cu suficient timp înainte de data întrunirii, termenul putând fi stabilit prin decizie a consiliului. Legea nu stabilește un termen minim pentru convocare și nici nu ar putea, deoarece întrunirea consiliului nu implică o organizare deosebită; drept urmare, termenul va fi stabilit de președinte, de la caz la caz, în funcție de complexitatea problemelor de pe ordinea de zi. Convocarea va cuprinde data, locul unde se va ține ședința și ordinea de zi.

Recurentul-reclamant, în calitate de președinte al Consiliului de administrație al C., era chemat să facă toate demersurile necesare publicării în termenul legal a raportului financiar aferent anului 2020, respectiv convocarea organului de administrare pentru a decide în timp util convocarea A.G.O.A. având pe ordinea de zi aprobarea situațiilor financiare auditate. Sancțiunea nu i-a fost aplicată rccurentului-reclamant pentru aspecte de neconformitate identificate în situațiile financiare anuale, pentru care ar fi fost responsabile persoanele care le-au întocmit/semnat, ci pentru neîndeplinirea atribuțiilor proprii ce îi revin în calitate de președinte al Consiliului de administrație, în vederea asigurării publicării raportului anual în termenul legal.

Astfel, din reglementările mai sus menționate reiese faptul că autoritatea, prin actul administrativ individual supus controlului de legalitate, a reținut în mod corect culpa recurentului-reclamant, întrucât acesta, în calitatea sa de Președinte al C.A., avea obligația, prin toate mijloacele de comunicare, de a convoca consiliul de administrație, de a stabili ordinea de zi și de a hotărî împreună cu ceilalți membri ai CA., astfel încât în termenul prevăzut de legislația societăților și de cel al legislației pieței de capital să se organizeze A.G.A. și să se publice raportul anual aferent anului 2020.

In ceea ce privește afirmația referitoare la faptul că responsabilitatea revine auditorului financiar, recepționarea cu întârziere a raportului de audit financiar nu îl exonerează pe președintele CA. de responsabilitatea convocării și asigurării desfășurării A.G.O.A. având pe ordinea de zi aprobarea situațiilor financiare aferente exercițiului financiar 2020 cu respectarea termenului legal, respectiv cel târziu la 4 luni după sfârșitul exercițiului financiar. În acest scop, reprezentantul societății trebuia să fie diligent și să facă toate demersurile necesare asigurării desfășurării misiunii de audit astfel încât raportul de audit financiar aferent anului 2020 să fie livrat în timp util.

Totodată, raportul auditorului a fost comunicat societății în data de 01.04.2021. Așadar, cu respectarea termenului de 30 de zile necesar între data convocării și data ținerii AGA, adunarea generală putea fi convocată la data de 01.04.2021 și să se desfășoare chiar în primele zile ale lunii mai 2021. Astfel, întârzierea ar fi fost una neînsemnată, de 2-3 zile; cu toate acestea, AGA a fost ținută cu o întârziere nepermisă de mai mult de o lună zile, timp în care acționarii și investitorii au fost privați de cunoașterea situației financiare a societății.

Referitor la susținerile recurentului-reclamant referitoare la faptul că răspunderea revine emitentului/societății, și nu președintelui CA. și acestea sunt nefondate, deoarece revine conducerii societăților răspunderea privind respectarea tuturor prevederilor legale în vigoare.

Potrivit art. 7 alin. (2) din O.U.G. nr. 93/2012 privind înființarea, organizarea și funcționarea Autorității de Supraveghere Financiară, A.S.F. este singura autoritate în măsura să se pronunțe asupra considerentelor de oportunitate, a evaluărilor și analizelor calitative care stau ia baza emiterii actelor sale.

Prin urmare, din dispozițiile mai sus prezentate, reiese faptul că autoritatea poate emite acte administrative individuale prin care să dispună sancțiuni inclusiv în sarcina membrilor consiliului de administrație.

În mod evident, pandemia care a avut loc la nivel global nu a însemnat o suspendare a obligațiilor legale. Astfel, susținerea recurentului-reclamant nu poate fi primită, atâta timp cât restricțiile instituite în perioada stării de alertă nu împiedicau convocarea și desfășurarea adunărilor generale ale acționarilor, în prezență fizică sau prin corespondență, acest fapt fiind dovedit de către autoritate prin apărările și documentele formulate/depuse pe fondul cauzei.

4.1.3. Referitor la motivul de recurs privind încălcarea principiului non bis in idem

Principiul invocat de către recurentut-reclamant se aplică cu precădere în dreptul penal, or în prezenta cauză se află pe tărâmul contenciosului administrativ. Cu toate acestea, în contextul menționat mai sus, pentru ca acest principiu să-și găsească aplicarea în sfera dreptului contravențional și al contenciosului administrativ, ar fi trebuit să existe o identitate de obiect, părți și cauză. Or, recurentul-reclamant nu a făcut dovada unui act administrativ individual prin care să fi fost sancționat de către A.S.F. pentru aceeași faptă.

Procedura de constatare a contravențiilor și stabilire a sancțiunilor contravenționale invocată de către recurentul-reclamant, astfel cum aceasta este prevăzuta în O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, nu este aplicabilă în materia contravențiilor săvârșite pe piața de capital. Astfel, în ceea ce privește stabilirea, constatarea și aplicarea sancțiunilor contravenționale, legislația incidență pieței de capital prevede o procedură specifică, care face excepție de la norma generală statuată prin O.G. nr. 2/2001.

Procedura de constatare si aplicare a contravențiilor, astfel cum este prevăzută de dispozițiile O.G. nr. 2/2001, nu este aplicabilă în domeniul pieței de capital, întrucât procedura de constatare și sancționare a contravențiilor în domeniul pieței de capital face obiectul unei reglementări speciale.

Atât în fond, cât și în recurs, recurentul-reclamant dezvoltă o falsă teorie cu privire la faptul că i-a fost aplicată o sancțiune dublă, concluzie rezultată ca urmare a greșitei calificări efectuate/realizate de către acesta adresei A.S.F. nr. x/08.10.2021.

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 155 alin. (1) și (2) din Legea nr. 24/2017, săvârșirea contravențiilor prevăzute de acest act normativ se constată de către persoanele împuternicite din cadrul structurilor de specialitate ale A.S.F., iar sancțiunea se dispune de către [Consiliul] A.S.F., prin decizie individuală, adoptată după deliberarea în condițiile de cvorum și majoritate de vot prevăzute de art. 14 din O.U.G. nr. 93/2012. Pentru contravenția reținută în sarcina recurentului-reclamant, art. 147 din Legea nr. 24/2017 stabilește ca sancțiune contravențională exclusiv ame