ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3530/2024

Ședința publică din data de 20 iunie 2024

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data de 30 octombrie 2020, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară, a solicitat anularea Deciziei Autorității de Supraveghere Financiară nr. 870/15.07.2020 și a Deciziei Autorității de Supraveghere Financiară nr. 1194 din 06 octombrie 2020.

Prin sentința civilă nr. 929 din 14 iunie 2021, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins cererea de chemare în judecată având ca obiect anularea Deciziei ASF nr. 870/15.07.2020 și a Deciziei ASF nr. 1194/06.10.2020 formulată de către reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară, ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței civile nr. 929 din 14 iunie 2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamantul A., în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și, în rejudecare, în principal, admiterea cererii astfel cum a fost formulată, respectiv să se dispună anularea Deciziilor ASF nr. 870/15.07.2020 și 1194/06.10.2020, iar în subsidiar, în principal, schimbarea sancțiunii aplicate cu sancțiunea prevăzută la art. 127 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 24/2017 respectiv, în subsidiar, diminuarea cuantumului amenzii spre minimul prevăzut de lege.

Recurentul-reclamant a învederat, în esență, că hotărârea recurată a fost pronunțată cu aplicarea și interpretarea greșită a prevederilor art. 46 alin. (4) din Legea nr. 24/2017, în condițiile în care în mod greșit instanța de fond a reținut că fapta imputată reprezintă o faptă neloială sau frauduloasă. Abținerea de la vot nu constituie o faptă neloială sau frauduloasă.

Instanța nu a arătat în ce a constat folosirea abuzivă a calității de administrator și care a fost fapta neloială sau frauduloasă săvârșită, cum au fost lezate drepturile acționarilor și care a fost prejudiciul suferit de aceștia.

Fapta prevăzută la art. 46 alin. (4) din Legea nr. 24/2017 presupune existența unei fapte comisive (recurgerea la fapte neloiale sau frauduloase), iar abținerea de la vot nu este o faptă ilicită, ci este consecința îndeplinirii de către acesta a unei obligații de abținere prevăzută de Regulamentul ASF nr. 1/2019, respectiv, art. 2 alin. (2) lit. e), art. 17 alin. (3) lit. e), precum și de dispozițiile din Reglementările interne ale SIF Oltenia S.A.

În ceea ce privește ipoteza legală din cuprinsul art. 46 alin. (4) din Legea nr. 24/2017 referitoare la "recurgerea la fapte neloiale", recurentul-reclamant a învederat că definirea faptelor neloiale sau frauduloase trebuie să se facă în raport de dispozițiile Legii nr. 24/2017, iar pentru a se putea constata încălcarea dispozițiilor pevăzute la art. 46 alin. (4) din Legea nr. 24/2017 este necesar ca termenii "neloial" și "fraudulos" să fie în mod expres definiți de către legiuitor și sa se precizeze în mod expres care sunt faptele ce se circumscriu acestor categorii. În absența unor dispoziții clare și previzibile cuprinse în Legea nr. 24/2017, nu este legal și temeinic ca o faptă să fie încadrată în categoria faptelor neloiale sau frauduloase, lucru făcut de instanța de fond.

În opinia recurentului-reclamant este obligatoriu ca faptele neloiale și frauduloase la care face referire art. 46 alin. (4) din Legea nr. 24/2017 să fie în mod precis și clar prevăzute de către legiuitor, pentru a nu lăsa loc arbitrariului și subiectivismului în aplicarea dispozițiilor legale și pentru a da dreptul cetățeanului de a-și adapta conduita, în funcție de dispozițiile legale.

Totodată este de reținut că Legea nr. 24/2017 nu precizează în mod expres faptul că această faptă se circumscrie obligației de loialitate, Legea nr. 24/2017 nu sancționează această faptă, motiv pentru care dacă legea nu sancționează în mod direct această faptă nu se poate susține că aceasta este subsumată obligației de loialitate, iar obligația de loialitate a administratorilor este față de societate, iar nu față de acționari, aceștia având la dispoziție remedii juridice pentru tragerea la răspundere a administratorilor sau exercitarea drepturilor conferite de acțiunile deținute.

Recurentul-reclamant a concluzionat că nu se poate reține faptul că este incidentă situația reglementată de art. 46 alin. (4) fără existența unui prejudiciu material, condiția legală prevăzută de norma de drept privind existența unei urmări a faptei ilicite nu a fost și nu este întrunită.

În aceste condiții, recurentul-reclamant a apreciat că instanța de fond în mod legal și temeinic a reținut că fapta imputată nu se circumscrie cazurilor expres prevăzute de dispozițiile art. 46 alin. (4), întrucât nu reprezintă nici o faptă neloială nici una frauduloasă.

Conduita sa nu izvorăște dintr-o atitudine culpoasă (mens rea), ci pur și simplu din interpretarea pe care de bună credință, a dat-o normelor incidente în materie. În consecință, nu este îndeplinită condiția privind vinovăția, hotărârea fiind pronunțată cu încălcarea dispozițiilor art. 1 din O.G. nr. 2/2001 si art. 133 alin. (1) din Legea nr. 24/2017.

Printr-un alt set de critici, recurentul-reclamant a arătat că legiuitorul a prevăzut alte remedii juridice prin care acționarii să poată supună dezbaterii și votului în cadrul AGA a unui punct ce vizează atragerea răspunderii membrilor CA și încălcarea dispozițiilor art. 92 alin. (3) din Legea nr. 24/2017 nu este sancționată de către legiuitor.

Potrivit acestuia, în mod greșit instanța de fond a apreciat că "abținerea de la vot" ar conduce în fapt la lipsirea de efect a prevederilor legale în ceea ce privește solicitările de convocare/completare a ordinii de zi a unei adunări cu puncte ce vizează revocarea unor administratori, instanța de fond pronunțând o hotărâre cu încălcarea dispozițiilor art. 2 alin. (9) din Legea nr. 24/2017 precum și dispozițiile art. 119 alin. (3) din Legea nr. 31/1990.

În acest sens, a reiterat susținerile prezentate prin acțiunea introductivă, respectiv că punctele solicitate a fi înscrise pe ordinea de zi nu respectau dispozițiile Regulamentului 1/2019, art. 117 alin. (6) din Legea nr. 31/1990, aspect ce nu ar fi fost verificat de instanța de fond.

Din moment ce textul art. 126 alin. (1) lit. a) pct. 3 din Legea nr. 24/2017 nu face trimitere la art. 92 alin. (3) din Lege, și nu există niciun alt temei legal invocat în Decizie fată de care să rezulte că ar constitui contravenție fapta de a nu suplimenta ordinea de zi a AGOA, Decizia este emisă în mod nelegal, fiind dispusă o sancțiune pentru o faptă care nu este prevăzută ca fiind contravenție în Legea nr. 24/2017, în contra dispozițiilor art. 1 din O.G. nr. 2/2001 și art. 133 alin. (1) din Legea nr. 24/2017, instanța de fond pronunțând o hotărâre cu încălcarea dispozițiilor legale.

Recurentul-reclamant a arătat și că nu contesta faptul că A.S.F. are atribuții în constatarea și sancționarea contravențiilor prevăzute în Legea nr. 24/2017, ci doar faptul că pentru fapta reținută în sarcina sa nu are acest atribut întrucât fapta reținută nu este prevăzută și sancționată de către Legea nr. 24/2017. Prin aplicarea unei sancțiuni pentru o faptă ce nu constituie faptă contravențională, este înfrânt principiul legalității incriminării, care guvernează răspunderea contravențională, întrucât nu există nicio normă legală care să confere natură contravențională încălcării dispozițiilor art. 92 alin. (3) din Legea nr. 24/2017 de către membrii consiliului de administrație ai unei societăți admise la tranzacționare pe o piață reglementată.

Totodată, recurentul-reclamant a susținut că prin fapta săvârșită nu a încălcat dispozițiile art. 92 alin. (6) din Legea nr. 24/2017 or, prevederile art. 126 alin. (1) lit. a) pct. 3 din Legea nr. 24/2017 prevăd ca și contravenție doar încălcarea dispoziției art. 92 alin. (6), latura obiectivă a contravenției (fapta propriu-zisă) fiind limitată în acest caz la situația în care se modifică ordinea de zi, ca urmare a cererii unui acționar de suplimentare a acesteia, însă societatea nu face disponibilă o ordine de zi revizuită, folosind aceeași procedură ca si cea utilizată pentru ordinea de zi anterioară.

În cazul de față, cea de-a doua condiție nu a fost îndeplinită, întrucât consiliul de administrație nu a putut adopta o hotărâre privind completarea convocatorului. Ca atare, nu au fost întrunite premisele legale privind modificarea ordinii de zi.

Printr-un alt set de critici, recurentul-reclamant a argumentat că Decizia a fost adoptată cu nerespectarea dispozițiilor art. 131 din Legea nr. 24/2017 și ale art. 21 alin. (3) din O.G. nr. 2/2001 în ceea ce privește individualizarea sancțiunii aplicate, contrar celor menționate de către instanța de fond, care nu a arătat care sunt pasajele relevante din cuprinsul Deciziei ASF nr. 870/2020 care indică aspectele avute în vedere de către A.S.F. la individualizarea sancțiunii și care au fost elementele în raport de care A.S.F. a stabilit sancțiunea amenzii în cuantum de 60.000 RON.

Or, autoritatea are obligația de a menționa aspectele care au fost luate în vedere la stabilirea unei anumite sancțiuni, astfel încât să dea posibilitatea atât contravenientului de a se apăra, cât și instanței de judecată de a verifica în ce măsură au fost respectate principiile aplicării sancțiunii contravenționale. Motivarea aplicării unei anumite sancțiuni de către autoritate se impune și pentru a se exclude arbitrariul.

În continuare, recurentul-reclamant a mai pretins și că în mod eronat instanța de fond a reținut că Decizia a fost emisă cu respectarea dispozițiilor art. 16 alin. (7) din O.G. nr. 2/2001, coroborat cu art. 133 alin. (8) din Legea nr. 24/2017.

De asemenea, recurentul-reclamant a opinat și că în mod greșit instanța de fond a apreciat că la adoptarea Deciziei nr. 870/2020 au fost respectate dispozițiile art. 14 din O.U.G. nr. 93/2012.

Acesta a solicitat instanței de fond admiterea cererii de respingere/înlăturare a Notei depusă de ASF la 14 aprilie 2021 întrucât nu reprezintă un înscris care a stat la baza deciziei de sancționare a în sensul dispozițiilor art. 13 din Legea nr. 544/2004 și a arătat totodată că ASF nu a făcut dovada că Nota depusă în varianta inițială a făcut obiectul unei cereri de aprobare a suplimentării ordinii de zi.

Astfel este afectată însăși legalitatea aplicării sancțiunii prin Decizia din 15 iulie 2020 ca urmare a nerespectării dispozițiilor procedurale privind sesizarea Consiliului Autorității de Supraveghere Financiară și includerea în proiectul de "ordine de zi" a Notei privind aprobarea sancționării sale.

Instanța de fond nu a analizat aspectele anterior menționate deși, legalitatea și temeinicia Deciziei a cărei anulare o solicită depinde în totalitate de valabilitatea și temeinicia actelor care au stat la baza emiterii acesteia.

Totodată, a învederat că în jurisprudența sa constantă Curtea Europeană a Drepturilor Omului, Cauza Timurtaș împotriva Turciei (Cererea nr. 23.531/94, paragraful 66, CEDO 2000-VI), Cauza Buzescu împotriva României (Cererea nr. 61.302/00), a arătat că un document fotocopiat trebuie supus unei verificări atente înainte de a fi acceptat ca o copie autentică a unui original.

Nu în ultimul rând, recurentul-reclamant a susținut și că în mod greșit instanța de fond a apreciat că motivele ce vizează nerespectarea dispozițiilor art. 14 și 212 din O.U.G. nr. 93/2012 și art. 133 din Legea nr. 24/2017 nu pot fi avute în vedere la soluționarea cererii de chemare în judecată. Conform dispozițiilor art. 133 din Legea nr. 24/2017, actul constatator al contravenției îl reprezintă actul întocmit de direcția de specialitate, act în baza căruia este emisă decizia a cărei anulare o solicită, iar dispozițiile art. 13 coroborat cu art. 18 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, menționează în mod expres că, în exercitarea controlului de legalitate, instanța trebuie să verifice toată documentația care a stat la baza emiterii deciziei a cărei anulare se solicită.

În ceea ce privește Decizia ASF nr. 1194/06.10.2020, recurentul-reclamant a învederat că în mod greșit instanța de fond a apreciat că aceasta este motivată în fapt și în drept prin Anexa care face parte integrantă din decizie.

Decizia nr. 1194/06.10.2020 emisă de ASF este nulă întrucât nu este motivată în fapt, nu menționează temeiul de drept și calea de atac, iar înscrisul anexat nesemnat, neînregistrat nu poate fi luat în considerare ca făcând corp comun cu decizia, întrucât nu îndeplinește niciun criteriu pentru a i se stabili autenticitatea și întocmirea lui după procedura și cu respectarea competențelor funcționale prevăzute de Regulamentul ASF nr. 10/2016.

Intimata-pârâtă Autoritatea de Supraveghere Financiară a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca fiind vădit netemeinic și nelegal și, pe cale de consecință, menținerea ca temeinică și legală a sentinței recurate, reiterând, în esență, apărările susținute în fața instanței de fond.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamant este nefondat, reținând următoarele considerente:

Potrivit motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material. Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greșită a legii materiale, nu și a legii procesuale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii materiale atunci când instanța a recurs la textele de lege aplicabile speței dar, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omițând unele condiții pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greșit.

În cauza de față aceste motive nu sunt incidente, soluția primei instanțe fiind expresia interpretării și aplicării corecte a prevederilor legale în raport cu starea de fapt rezultată din probele administrate în procedura administrativă și în cea judiciară.

În fapt, prin raportul curent publicat pe site-ul BVB în data de 20 martie 2020, Consiliul de Administrație al SIF Oltenia S.A. a convocat AGOA pentru data de 28/29.04.2020, pentru acționarii înregistrați la data de referință 14 aprilie 2020 .

Prin raportul curent publicat în data de 06 aprilie 2020 pe site-ul operatorului de piață, S.I.F. Oltenia S.A. a informat investitorii că a fost înregistrată la societate (cu nr. x/06.04.2020) solicitarea de completare a ordinii de zi a AGOA convocată pentru data de 28 aprilie 2020 formulată de acționarii S.I.F. Banat-Crișana S.A. și S.I.F. Muntenia S.A., care dețin împreună acțiuni reprezentând 5,00% din capitalul social al societății .

Prin raportul curent publicat în data de 06 aprilie 2020 pe site-ul operatorului de piață, S.I.F. Oltenia S.A. a informat investitorii că a fost înregistrată la societate (cu nr. x/06.04.2020) solicitarea de completare a ordinii de zi a AGOA convocată pentru data de 28 aprilie 2020 formulată de acționarii: B., B., B., care dețin împreună acțiuni reprezentând 5,0056% din capitalul social al societății .

Punctele de pe ordinea de zi propusă de acționari vizau, în principal, revocarea/alegerea administratorilor, aprobarea atragerii răspunderii administratorilor revocați, aprobarea remunerației administratorilor/membrilor conducerii executive nou aleși și constatarea încetării de drept a mandatelor directorului general/administratorilor împotriva cărora s-a hotărât declanșarea acțiunii în răspundere, aspecte care se află în aria de competență a adunării generale ordinare a acționarilor.

Prin raportul curent publicat în data de 13 aprilie 2020 pe site-ul operatorului de piață, S.I.F. Oltenia S.A. a informat investitorii că, potrivit Hotărârii nr. 7/13.04.2020 a Consiliului de Administrație, nu au fost aprobate solicitările privind completarea ordinii de zi a Adunării Generale Ordinare a Acționarilor SIF Oltenia S.A. convocată pentru data de 28/29.04.2020, anterior menționate.

Prin adresa nr. x/14.04.2020, A.S.F. a atenționat societatea cu privire la necesitatea respectării prevederilor legale incidente în materie, respectiv în ceea ce privește solicitările formulate de acționari și a solicitat membrilor Consiliului de Administrație al S.I.F. Oltenia S.A. să adopte în regim de urgență măsurile care se impun în vederea îndeplinirii obligațiilor legale prevăzute la art. 92 alin. (6) din Legea nr. 24/2017.

Prin adresa nr. x/14.04.2020, înregistrată la A.S.F. cu nr. RG/11585/15.04.2020, S.I.F. Oltenia S.A. a comunicat faptul că urmare adresei A.S.F. nr. x/14.04.2020, președintele Consiliului de Administrație a convocat în regim de urgență CA al SIF Oltenia S.A. pentru data de 14 aprilie 2020, care, prin Hotărârea nr. 8/14.04.2020, nu a aprobat completarea ordinii de zi a AGOA din 28/29 aprilie 2020 cu punctele solicitate de acționari, întrucât nu a fost întrunit votul majoritar al administratorilor participanți la ședință.

Totodată, reprezentanții SIF Oltenia S.A. au precizat că la acest moment completarea ordinii de zi nu mai poate fi pusă în aplicare cu respectarea prevederilor art. 92 alin. (6) din Legea 24/2017 deoarece data de referință este 14 aprilie 2020 și astfel societatea trebuia să facă disponibilă o ordine de zi revizuită, înainte de data de referință a adunării generale a acționarilor.

Prin adresa A.S.F. nr. x/15.04.2020, s-a reiterat solicitarea formulată anterior cu privire la dispunerea tuturor măsurilor care se impun în vederea îndeplinirii obligațiilor legale prevăzute la art. 92 alin. (6) din Legea nr. 24/2017, la care reprezentanții societății nu au dat curs.

Prin adresele înregistrate la ASF cu nr. RG/11630/15.04.2020 și RG/11479/14.04.2020 și RG/11636/15.04.2020, SIF Banat-Crișana, SIF Muntenia S.A. și B. S.A. au sesizat/informat ASF, printre altele, cu privire la nerespectarea drepturilor acționarilor de către SIF Oltenia S.A. în ceea ce privește cererile de completare a ordinii de zi a AGOA societății din 28 aprilie 2020.

Având în vedere faptul că SIF Oltenia nu a dat curs solicitărilor acționarilor îndreptățiți să ceară completarea ordinii de zi a AGOA societății din data de 28/29.04.2020, prin adresa VPI nr. x/15.04.2020, s-a solicitat SIF Oltenia S.A. transmiterea în copie a hotărârilor CA adoptate în datele de 13 aprilie 2020 și 14 aprilie 2020, precum și procesele-verbale aferente, în cadrul cărora nu a fost adoptată o decizie de aprobare a completării ordinii de zi a AGOA societății cu solicitările formulate de acționarii îndreptățiți.

Prin Decizia nr. 870/15.07.2020, emisă de Autoritatea de Supraveghere Financiară, reclamantul A., în calitate de membru al Consiliului de Administrație al Societății de Investiții Financiare Oltenia S.A. a fost sancționat cu amendă în cuantum de 60.000 RON întrucât, prin conduita sa (s-a abținut de la vot în ceea ce privește punctele 5 și 6 ale ordinii de zi a ședinței CA din data de 13 aprilie 2020, precum și în ceea ce privește punctele 2 și 3 ale ordinii de zi a ședinței CA din data de 14 aprilie 2020, respectiv propunerile privind aprobarea/respingerea completării ordinii de zi a AGOA convocată pentru 28 aprilie 2020, cu punctele solicitate de către acționarii B., B., B., respectiv de către acționarii SIF Banat-Crișana S.A. cu S.I.F. Muntenia S.A.) a afectat (a lipsit de efect) dreptul legal al acționarilor cu deținerea calificată prevăzută de lege de a solicita și obține completarea ordinii de zi a AGA cu rezoluțiile propuse de aceștia.

S-a reținut prin decizia contestată că nerespectarea interdicției prevăzute de art. 46 alin. (4) din Legea nr. 24/2017 constituie contravenție potrivit dispozițiilor art. 126 alin. (1) lit. a) pct. 3 din Legea nr. 24/2017 și se sancționează în conformitate cu prevederile art. 127 alin. (1) lit. c) pct. 2 (i) din același act normativ.

Împotriva Deciziei nr. 870/15.07.2020, emisă de pârâtă în contextul anterior menționat, reclamantul s-a adresat Autorității de Supraveghere Financiară cu plângere prealabilă, iar prin Decizia nr. 1194/06.10.2020 instituția pârâta a respins plângerea prealabilă împotriva Deciziei nr. 870/15.07.2020, pentru motivele cuprinse în Anexa care face parte integrantă din decizie.

Prin sentința recurată, acțiunea privind anularea Deciziilor A.S.F. nr. 870/15.07.2020 și nr. 1194/06.10.2020 a fost respinsă, reclamantul reiterând aspecte prezentate în fața primei instanțe, sub formă de critici de nelegalitate, pe care Înalta Curte le apreciază ca fiind nefondate, urmând să le analizeze în mod unitar și să le răspundă prin argumente comune în raport de finalitatea concretă a acestora.

Criticile privind greșita aplicare și interpretare a prevederilor art. 46 alin. (4) din Legea nr. 24/2017, precum și a art. 1 din O.G. nr. 2/2001 și a art. 133 alin. (1) din Legea nr. 24/2017, sunt nefondate.

Contrar susținerilor recurentului-reclamant, acesta a fost sancționat pentru nerespectarea conduitei prevăzute de art. 46 alin. (4) din Legea nr. 24/2017 în raport cu acționarii în drept să solicite și să obțină completarea ordinii de zi a AGOA convocată pentru data de 28/29.04.2020, faptă prevăzută ca și contravenție și sancționată de Legea nr. 24/2017 privind emitenții de instrumente financiare și operațiuni pe piață, și nu pentru modul în care și-a exprimat opțiunea decizională în ședințele consiliului de administrație.

În ceea ce privește conduita reținută în sarcina intimatului, cea a abținerii de la vot, instanța de control judiciar constată că în mod corect a reținut judecătorul fondului că fapta de abținere de la vot a fost realizată în modalitatea prevăzută de lege, adică recurgând la fapte neloiale sau frauduloase, procedând în acest sens la o analiză pe textul de lege, coroborată cu atribuțiile ce-i reveneau recurentului în calitatea deținută și atitudinea acestuia de a nu da curs solicitărilor A.S.F. de a adopta măsuri în conformitate cu dispozițiile legale incidente în speță.

Faptul că acționarii care se consideră vătămați prin refuzul societății de a da curs cererii de suplimentare a ordinii de zi a AGA au posibilitatea de a solicita instanței aprobarea convocării unei adunări generale cu ordinea de zi propusă de aceștia sau pot solicita anularea hotărârilor adoptate, în temeiul art. 132 din Legea nr. 31/1990, nu îi exonerează pe administratori de răspunderea contravențională pentru propria faptă.

Administratorii trebuie să își asume consecințele ce decurg, această conduită constituind elementul material al laturii obiective a contravenției prevăzute de art. 126 alin. (1) lit. a) pct. 3 din Legea nr. 24/2017 raportat la interdicția stabilită de art. 46 alin. (4) din același act normativ.

Abținerea de la vot în cadrul ședințelor CA poate fi justificată numai în cazurile expres prevăzute de lege și nu poate fi invocată în susținerea unei hotărâri a Consiliului de Administrație care încalcă prevederile legale și statutare ale SIF Oltenia S.A.

Contrar criticilor recurentului-reclamant, nimeni nu poate invoca în susținerea intereselor sale propria culpă și nici nu se poate apăra valorificând un asemenea temei, astfel că, nu poate fi acceptată ca justificare o împrejurare care este efectul nemijlocit al încălcării de către administratorii societății a prevederilor legale și ale celor statutare specifice SIF Oltenia S.A., care s-au abținut de la adoptarea unei decizii cu privire la publicarea ordinii de zi revizuite, conduită ce a avut consecințele unui vot exprimat împotrivă și a condus la nesocotirea dreptului acționarilor cu o deținere de cel puțin 5% din capitalul social al societății de a solicita și obține completarea ordinii de zi a respectivei AGOA.

Astfel, în speță, membrii CA aveau obligația de a adopta o decizie conformă cu prevederile legale care conferă acționarilor cu deținere calificată dreptul de a solicita completarea ordinii de zi a AGOA și cu atribuțiile legale și statutare ce le revin, neputând invoca drept motiv al abținerii de la vot solicitarea unor acționari de a se abține de la orice deliberare în ceea ce-i privește.

Din documentele și informațiile furnizate de societate, la solicitarea recurentei A.S.F. nr. VPI/3494/15.04.2020, reiese faptul că recurentul A., doamnele C. și D. și domnul E. s-au abținut de la vot în ceea ce privește punctele 5 și 6 ale ordinii de zi a ședinței CA din data de 13 aprilie 2020, respectiv aprobarea/respingerea completării ordinii de zi a AGOA convocată pentru 28 aprilie 2020 cu punctele solicitate de către acționarii B., B., B., respectiv de către acționarii S.I.F. Banat-Crișana S.A. cu S.I.F. Muntenia S.A.

În ceea ce privește ședința Consiliului de Administrație al SIF OLTENIA S.A., desfășurată în data de 14 aprilie 2020, care a avut pe ordinea de zi la punctele 2 și 3 aprobarea/respingerea completării ordinii de zi a AGOA convocată pentru 28 aprilie 2020, cu punctele solicitate de către acționarii B., B., B., respectiv S.I.F. Banat-Crișana S.A. și S.I.F. Muntenia S.A., voturile exprimate de A., E. și D. au fost de abținere, iar votul exprimat de C. a fost împotriva completării ordinii de zi.

Or, potrivit dispozițiilor art. 144 indice 1 alin. (1) și (4) din Legea nr. 31/1990, membrii consiliului de administrație au obligația de a-și exercita mandatul cu prudența și diligenta unui bun administrator, cu loialitate, în interesul societății.

Conform prevederilor art. 46 alin. (4) din Legea nr. 24/2017, în forma în vigoare în perioada de referință, "Sunt interzise folosirea în mod abuziv a poziției deținute de acționari sau a calității de administrator ori de angajat al emitentului, prin recurgerea la fapte neloiale sau frauduloase, care au ca obiect sau ca efect lezarea drepturilor privind valorile mobiliare și a altor instrumente financiare deținute, precum și prejudicierea deținătorilor acestora".

Nerespectarea interdicției prevăzute de art. 46 alin. (4) din Legea nr. 24/2017 - constituie contravenție potrivit dispozițiilor art. 126 alin. (1) lit. a) pct. 3 și se sancționează în conformitate cu prevederile art. 127 alin. (1) lit. c) pct. 2 (i) din același act normativ special cu amendă de la 10.000 RON până la cea mai mare valoare dintre 9.000.000 RON sau de două ori valoarea beneficiului rezultat din încălcare sau a pierderii evitate prin aceasta, în cazul în care aceste valori pot fi stabilite, în cazul persoanelor fizice.

Acest aspect a fost reținut în mod legal în actul administrativ de sancționare a cărui anulare s-a solicitat la fondul cauzei, astfel că nu pot fi reținute aprecierile recurentului potrivit cărora, pentru fapta reținută în sarcina sa nu există o contravenție corespondentă.

Prin urmare, în mod corect a reținut instanța de fond că nerespectarea interdicției prevăzute de art. 46 alin. (4) din Legea nr. 24/2017, faptă reținută în sarcina recurentului, constituie contravenție potrivit dispozițiilor art. 126 alin. (1) lit. a) pct. 3.

Întrucât, în speță, contravenția presupune alternativ o faptă frauduloasă sau una neloială, inclusiv o faptă contrară obligațiilor ce îi revin recurentului, potrivit legii sau actelor constitutive ale societății, în calitatea pe care o deține în cadrul societății, instanța de fond în mod corect a concluzionat că recurentul a lezat dreptului acționarilor cu deținerea calificată prevăzută de lege de a solicita și obține completarea AGOA cu rezoluțiile propuse de aceștia. Lipsirea acționarilor de posibilitarea de a-și exprima liber voința în cadrul AGOA/AGA reprezintă o îngrădire evidentă a unui drept recunoscut de lege.

Totodată, membrii consiliului de administrație nu au dreptul să respingă sau să se abțină de la vot, astfel încât să nu poată fi adoptată decizia de completare a ordinii de zi a unei AGA.

Consiliul de administrație are dreptul să-și prezinte opinia cu privire la punctele aflate pe ordinea de zi, dar acționarii întruniți în cadrul AGA sunt singurii în drept să respingă sau să aprobe respectivele rezoluții.

De altfel, instanța de control judiciar constată că recurentul-reclamant este nemulțumit de modul în care legiuitorul a înțeles să reglementeze situația faptelor neloiale și frauduloase la care face referire art. 46 alin. (4) din Legea nr. 24/2017, formulând veritabile critici de neconstituționalitate ale dispozițiilor acestui articol de lege, dar acestea excedează controlului de legalitate pe care îl poate efectua instanța de contencios administrativ, fiind, eventual, de competența Curții Constituționale a României.

Nu în ultimul rând, conduita recurentului-reclamant nu poate fi justificată nici de obligația de abținere prevăzută de art. 2 alin. (2) lit. e) și art. 17 alin. (3) lit. e) din Regulamentul ASF nr. 1/2019, raportat la situația de fapt reținută anterior, acesta trebuind doar să ia act de solicitarea acționarilor care dețineau 5% din acțiuni și să completeze ordinea de zi, neexistând astfel premisele unui conflict de interese care să activeze obligația de abținere de la vot.

Referitor la competența intimatei-pârâte A.S.F. de a-l sancționa contravențional pe recurent, instanța de recurs reține, contrar susținerilor acestuia că, potrivit prevederilor art. 2 alin. (1) lit. a) și d) din O.U.G. nr. 93/2012, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 113/2013, cu modificările și completările ulterioare, temei legal care a stat la baza emiterii deciziei contestate, A.S.F. exercită atribuții de autorizare, reglementare, supraveghere și control asupra:

"a) intermediarilor de operațiuni cu instrumente financiare; societăților de servicii de investiții financiare; organismelor de plasament colectiv; societăților de administrare a investițiilor; consultanților de investiții financiare; piețelor de instrumente financiare; operatorilor de piață și de sistem; depozitarilor centrali; caselor de compensare-decontare; contrapărților centrale; operațiunilor de piață; emitenților de valori mobiliare; Fondului de compensare a investitorilor; altor persoane fizice sau juridice ce desfășoară activități conform prevederilor Legii nr. 297/2004 privind piața de capital, cu modificările și completările ulterioare, Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 32/2012 privind organismele de plasament colectiv în valori mobiliare și societățile de administrare a investițiilor, precum și pentru modificarea și completarea Legii nr. 297/2004 privind piața de capital, Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 25/2002 privind aprobarea Statutului Comisiei Naționale a Valorilor Mobiliare, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 514/2002, cu modificările și completările ulterioare/.../;

d) tuturor entităților, instituțiilor, operatorilor de piață și emitenților de valori mobiliare, precum și operațiunilor și instrumentelor financiare reglementate de legislația secundară emisă anterior intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență de către Comisia Națională a Valorilor Mobiliare, Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, Comisia de Supraveghere a Sistemului de Pensii Private în sprijinul și pentru implementarea legislației primare aferente pieței financiare".

Potrivit art. 3 al aceluiași act normativ, supravegherea exercitată de A.S.F., prevăzută la art. 2 alin. (1), se realizează prin:

"a) acordarea, suspendarea, retragerea ori refuzul acordării, după caz, în condițiile legii, de autorizații, aprobări, avize, atestate, derogări;

b) emiterea de reglementări, care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I;

c) realizarea controlului asupra entităților și operațiunilor prevăzute la art. 2 alin. (1) pe baza raportărilor primite și prin verificări la fața locului;

d) dispunerea de măsuri și aplicarea de sancțiuni".

Conform art. 2 alin. (9) din Legea nr. 24/2017 privind emitenții de instrumente financiare și operațiuni pe piață:

"(9) în vederea aplicării prevederilor prezentei legi, A.S.F. are următoarele atribuții și competențe:

a) să verifice modul de îndeplinire a atribuțiilor și obligațiilor legale ale administratorilor sau, după caz, ale membrilor consiliului de administrație, directorilor, directorilor generali, directorilor executivi, membrilor consiliului de supraveghere sau membrilor directoratului ori reprezentantului legal, precum și ale altor persoane în legătură cu operațiuni ale emitenților reglementate de prezenta lege;

b) să solicite consiliului de administrație al emitenților întrunirea membrilor acestuia sau, după caz, convocarea adunării generale a acționarilor, stabilind problemele ce trebuie înscrise pe ordinea de zi;/.../f) să dispună măsurile necesare astfel încât persoanele ce desfășoară activități sau care efectuează operațiuni în legătură cu piața de capital și cu instrumentele financiare să se încadreze în prevederile prezentei legi, ale reglementărilor A.S.F. și ale celorlalte acte normative privind piața de capital".

Așadar, în vederea exercitării de către A.S.F. a activității de supraveghere în realizarea obiectivelor fundamentale și, implicit, a respectării dispozițiilor legale de către entitățile pieței, în baza prerogativelor conferite prin dispozițiile art. 1 din Legea nr. 297/2004 privind piața de capital, art. 1 din Legea nr. 24/2017 privind emitenții de instrumente financiare și operațiuni pe piață, art. 1 - 3, art. 5 și art. 6 din O.U.G. nr. 93/2012 privind înființarea, organizarea și funcționarea Autorității de Supraveghere Financiară, și în considerarea art. 2 alin. (9) lit. a), b) și f) și art. 126 alin. (2) lit. a) din Legea nr. 24/2017, A.S.F. este îndrituită să intervină în situațiile în care legislația incidentă este încălcată, iar drepturile și/sau interesele investitorilor pe piața de capital sunt afectate sau există o iminență de prejudiciere a acestora.

În consecință, intimata A.S.F. este în drept să dispună în sarcina Consiliului de Administrație al SIF Oltenia S.A., inclusiv în sarcina recurentului A., în calitate de membru, măsurile legale -sancțiuni- în caz de nerespectare a legislației incidente, astfel că, sunt nefondate criticile formulate de recurentul-reclamant sub acest aspect.

În ceea ce privește obligativitatea membrilor CA de a introduce pe ordinea de zi punctele solicitate de acționari, instanța de recurs reține că această obligație stabilită în sarcina Consiliului de Administrație al unei societăți comerciale, este strict reglementată și prevăzută atât de Legea nr. 31/1990 modificată, dar și de legislația specifică pieței de capital. Prin urmare, această obligație este stabilită de lege și nu arbitrar de intimata-pârâtă A.S.F., aceasta din urmă având obligația de a respecta legea, și de a o aplica în virtutea competențelor sale statutare.

Potrivit prevederilor art. 117 indice 1 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 R, consiliul de administrație sau directoratul, unul sau mai mulți acționari reprezentând, individual sau împreună, cel puțin 5% din capitalul social au dreptul de a cere introducerea unor noi puncte pe ordinea de zi.

Totodată, conform art. 117 indice 1 alin. (3) din Legea nr. 31/1990 R, "Ordinea de zi completată cu punctele propuse de acționari, ulterior convocării, trebuie publicată cu îndeplinirea cerințelor prevăzute de lege și/sau de actul constitutiv pentru convocarea adunării generale, cu cel puțin 10 zile înaintea adunării generale, la data menționată în convocatorul inițial".

Art. 92 alin. (3) lit. a) coroborat cu alin. (6) din Legea nr. 24/2017 consacră dreptul unuia sau mai multor acționari reprezentând, individual sau împreună, cel puțin 5% din capitalul social de a introduce puncte pe ordinea de zi a adunării generale, cu condiția ca fiecare punct să fie însoțit de o justificare sau de un proiect de hotărâre propus spre adoptare de adunarea generală și instituie obligația societății emitente de a face disponibilă o ordine de zi revizuită cu respectarea termenului prevăzut la art. 117 indice 1 alin. (3) din Legea nr. 31/1990, în cazurile în care exercitarea dreptului mai sus menționat determină modificarea ordinii de zi a adunării generale comunicate deja acționarilor.

Astfel, în raport de textele de lege sus aminitite, reiese că, libertatea de apreciere a administratorilor - situație în care se regăsește și recurentul, se limitează la verificarea îndeplinirii celor două cerințe prevăzute de art. 92 alin. (3) din Legea nr. 24/2017 pentru validitatea cererii, respectiv acționarii să dețină cel puțin 5% din capitalul social, cu condiția ca fiecare punct să fie însoțit de o justificare sau de un proiect de hotărâre propus spre adoptare de adunarea generală și de a prezenta proiecte de hotărâre pentru punctele incluse sau propuse spre a fi incluse pe ordinea de zi a adunării generale, iar aprobarea rezoluțiilor propuse să fie de competența adunării generale a acționarilor (AGOA sau AGEA, după caz).

Prin urmare, potrivit prevederilor legale și statutare incidente, administratorii societății, printre care și recurentul-pârât, aveau obligația de a da curs întocmai solicitării acționarilor cu deținerea calificată prevăzută de lege, dacă acestea sunt de competența AGA, astfel cum a fost formulată, aceștia neavând dreptul de a interveni asupra rezoluțiilor propuse de acționari, în sensul cenzurării acestora, adunarea generală a acționarilor fiind singurul organ decizional în măsură să se pronunțe cu privire la admiterea/respingerea acestora. Totodată, administratorii societății nefiind îndreptățiți să refuze completarea ordinii de zi a AGA la solicitarea acționarilor care îndeplinesc condițiile prevăzute lege, pe considerente subiective și de oportunitate de natura celor invocate.

Administratorii societății au dreptul de a-și prezenta opinia cu privire la punctele de pe ordinea de zi a AGA, dar acționarii societății sunt singurii în drept să respingă sau să aprobe respectivele propuneri.

Contrar celor susținute de recurentul-reclamant, sunt subsumate obligației de loialitate în înțelesul Legii nr. 24/2017 inclusiv neconvocarea adunării generale la cererea unui acționar ce deține singur sau împreună cu alți acționari cel puțin 5% din capitalul social al emitentului sau necompletarea ordinii de zi a unei adunări generale deja convocate la solicitarea unui acționar ce deține singur sau împreună cu alți acționari cel puțin 5% din capitalul social al emitentului.

Dreptul acționarilor, cum este cel de a solicita convocarea AGA - prevăzut de art. 119 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 și art. 92 alin. (3) lit. a) coroborat cu alin. (6) din Legea nr. 24/2017, trebuie să fie respectat voluntar de administratorii societății, și nu transformat într-o procedură litigioasă, care are ca efect amânarea realizării acestuia, prin determinarea acționarului de a se adresa instanței de judecată în vederea valorificării dreptului prevăzut de art. 119 alin. (3) din Legea nr. 31/1990.

Prin urmare, interpretarea propusă de recurentul-reclamant ar lipsi de eficiență un drept principal legal al acționarilor unei societăți.

Totodată, referitor la susținerea recurentului-reclamant potrivit căreia în situația în care administratorii societății nu dau curs solicitării acționarilor de convocare a AGA, aceștia se pot adresa instanței de judecată în temeiul art. 119 alin. (3) din Legea nr. 31/1990, care va putea autoriza convocarea adunării generale de către acționarii care au formulat cererea, Înalta Curte reține că această opțiune recunoscută acționarilor de legea generală în materia societăților, ca un remediu juridic pentru situația în care administratorii adoptă o atitudine pasivă față de cererea legitimă a acționarilor de convocare a AGA, nu poate condiționa sau înlătura prerogativa A.S.F. de a solicita administratorilor respectarea drepturilor acționarilor prevăzută de normele speciale în domeniul pieței de capital și de a dispune măsurile necesare, astfel încât persoanele ce desfășoară activități sau care efectuează operațiuni în legătură cu piața de capital și cu instrumentele financiare să se încadreze în prevederile Legii nr. 24/2017, ale reglementărilor A.S.F. și ale celorlalte acte normative privind piața de capital.

Prin urmare, este nerelevantă împrejurarea că acționarii în cauză nu și-au exercitat dreptul de a se adresa instanței pentru a obține convocarea AGOA, în condițiile art. 119 alin. (3) din Legea nr. 31/1990, întrucât ASF și-a îndeplinit atribuțiile de autoritate administrativă de supraveghere a pieței de capital, în limita competențelor sale legale, fără ca prin aceasta să se substituie prerogativelor autorității judecătorești.

Nefondate sunt și criticile recurentului-reclamant ce vizează încălcarea și aplicarea greșită de către instanța de fond a dispozițiilor art. 131 din Legea nr. 24/2017 referitoare la aplicarea criteriilor de individualizare a sancțiunii.

Contrar susținerilor recurentului-reclamant, la momentul individualizării sancțiunii aplicate, intimata-pârâtă A.S.F. a ținut cont prevederile art. 131 din Legea 24/2017, dispozițiile legale care sunt aplicabile în cauză și care privesc criteriile de individualizare a sancțiunii aplicate .

Textul cuprins în art. 131 din Legea 24/2017 prevede că A.S.F. stabilește tipul și nivelul sancțiunilor sau măsurilor administrative aplicate în conformitate cu prevederile art. 126 -129.

Astfel, potrivit prevederilor art. 131 din Legea 24/2017:

"(1) A.S.F. stabilește tipul și nivelul sancțiunilor sau măsurilor administrative aplicate în conformitate cu prevederile art. 126 - 129, cu luarea în considerare a tuturor circumstanțelor relevante, inclusiv, după caz, a următoarelor;

a) gravitatea și durata încălcării;

b) gradul de responsabilitate al persoanei fizice sau al entității legale responsabile;

c) capacitatea financiară a persoanei fizice sau a entității legale responsabile, astfel cum este indicată de cifra de afaceri totală a entității legale responsabile, de venitul anual al persoanei fizice responsabile, în măsura în care acestea pot fi identificate, sau de alți indicatori relevanți;

d) valoarea beneficiului obținut sau a pierderilor evitate de către persoana fizică sau entitatea legală responsabilă, în măsura în care acestea pot fi stabilite;

e) pierderile suferite de terți ca urmare a încălcării, în măsura în care acestea pot fi stabilite;

f) măsura în care persoana fizică sau entitatea legală responsabilă cooperează cu A.S.F.;

g) încălcările anterioare săvârșite de persoana fizică sau entitatea legală responsabilă".

Așadar, textul de lege statuează faptul că A.S.F. trebuie să țină cont atunci când stabilește sancțiunea amenzii și a cuantumului acesteia de circumstanțele relevante menționate de acesta. Norma nu prevede că aceste chestiuni trebuie menționate în cuprinsul actului sancționatoriu, ci doar că A.S.F. trebuie să țină cont de ele.

În speță, A.S.F. a respectat dispozițiile art. 131 Legea nr. 24/2017 prezentând în analiza direcției de specialitate care a stat la baza măsurii sancționării recurentului toate circumstanțele prevăzute de norma legală.

Este adevărat că aceste criterii nu au fost detaliate în cuprinsul actului administrativ atacat, însă acestea se regăsesc în analiza direcției de specialitate, aflată ca probă la dosarul de fond.

Înalta Curte de Casație și Justiție reține că, motivarea unui act administrativ trebuie să cuprindă acele elemente care să permită destinatarului să își exercite dreptul la apărare, cerință pe deplin acoperită în prezenta cauză.

În speță, contrar susținerilor recurentului-reclamant, intimata-pârâtă a respectat cerințele privind conținutului minim al deciziei contestate, cerințe reglementate expres în cuprinsul art. 133 alin. (3) din Legea nr. 24/2017. A.S.F. a respectat obligația de a indica neechivoc elementele de drept și de fapt care au stat la baza soluției adoptate, pentru a putea fi cunoscute de destinatar și în funcție de care să-și poată formula eventualele apărări pe de o parte, precum și pentru ca instanța de judecată să poată exercita un control efectiv a legalității actului.

Totodată, stabilirea naturii sancțiunii - amendă, și a cuantumului acesteia s-a realizat cu respectarea principiilor de individualizare a sancțiunilor și a regulilor prevăzute de art. 131 alin. (1) din Legea nr. 24/2017, sens în care au fost luate în considerare circumstanțele relevante cunoscute, atât cele personale, cu privire la conduita contravenientului, cât și cele reale, referitoare la circumstanțele săvârșirii faptei și gravitatea acesteia.

Individualizarea sancțiunii aplicate recurentului-reclamant respectă principiul proporționalității sancțiunilor, criteriile care au fost luate în considerare la individualizarea contravenției fiind abordate în cuprinsul analizei care a stat la baza măsurii dispuse.

Astfel, operațiunea de individualizare a sancțiunii are în vedere faptul că, persoana respectivă a mai fost sancționată anterior de către A.S.F., circumstanță agravantă prevăzută de art. 131 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 24/2017, precum și faptul că a fost afectat unul dintre drepturile principale ale acționarilor.

Recurentul-reclamant a mai fost sancționat de A.S.F. prin Decizia nr. 1287/23.10.2019, cu amendă în cuantum de 30.000 RON.

Sancțiunea în valoare de 30.000 de RON a fost aplicată pentru nerespectarea Deciziei A.S.F. nr. 937/18.07.2019, prin care s-a instituit în sarcina Consiliului de administrație al S.I.F. Oltenia S.A. obligația de a convoca și de a asigura desfășurarea adunării generale ordinare a acționarilor în termen de cel mult 45 de zile de la data emiterii prezentei decizii, având incluse pe ordinea de zi punctele propuse de acționarii S.I.F. Banat Crișana S.A. și S.I.F. Muntenia S.A. prin solicitarea înregistrată la sediul emitentului cu nr. 5071/11.06.2019, care a făcut obiectul raportului curent publicat la B.V.B. în data de 11.06.2019.

Pentru stabilirea gradului de responsabilitate - art. 131 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 24/2017, a fost luată în considerare calitatea deținută de contravenient în cadrul societății emitente, respectiv cea de membru al consiliului de administrație, acesta, împreună cu ceilalți membri C.A., fiind persoana care are, potrivit legii, atribuții în ceea ce privește convocarea și asigurarea desfășurării A.G.A. la solicitarea acționarilor îndreptățiți, pentru a căror încălcare a fost sancționat.

În ceea ce privește gravitatea încălcării reținute - art. 131 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 24/2017, se constată că, prin necompletarea ordinii de zi a AGOA societății cu punctele solicitate de acționari, s-a adus o gravă atingere unuia dintre drepturile principale în virtutea căruia acționarii pot lua parte direct la conducerea societății, respectiv dreptul de a propune adunării generale a acționarilor adoptarea anumitor decizii.

De asemenea, la stabilirea cuantumului amenzii au fost luate în considerare și informațiile disponibile notelor explicative atașate la situațiile financiare pentru exercițiul financiar încheiat la 31 decembrie 2019 al SIF Oltenia S.A., precum și faptul că recurentul-reclamant nu a cooperat cu autoritatea de control, persistând în refuzul de a se conforma prevederilor legale incidente.

În consecință, nu se poate reține că intimata-pârâtă nu ar fi avut în vedere acest text de lege pentru individualizarea sancțiunii aplicate, fiind justificată aplicarea și cuantumul amenzii și în cadrul Deciziei de soluționare a contestației administrative nr. 1194/2020.

În acest context, Înalta Curte mai reține și că, deși recurentul-reclamant a solicitat prin cererea de recurs schimbarea sancțiunii aplicate, respectiv, în subsidiar, diminuarea cuantumului amenzii spre minimul prevăzut de lege, prin cererea de chemare în judecată a solicitat exclusiv anularea deciziei contestate cu consecința exonerării de la plata amenzii.

Procedând de o asemenea manieră, reclamantul nu a îndeplinit, în faza de judecată a fondului, rigorile procedurale ale învestirii instanței de judecată cu sus indicatele aspecte, iar prin aceste noi critici de nelegalitate se tinde la schimbarea cauzei juridice a litigiului pendinte.

În considerarea prevederilor art. 478 alin. (3), art. 483 și art. 494 C. proc. civ., Înalta Curte reține că obiectul căii extraordinare de atac a recursului este limitat la analizarea legalității hotărârii de fond, în raport de pretențiile din cererea de chemare în judecată și de apărările evocate în fața acesteia, în recurs neputând fi schimbată calitatea părților, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecată și nici nu se pot formula pretenții noi.

Înalta Curte constată ca fiind nefondate și criticile privind vizând nulitatea actului atacat în ceea ce privește lipsa din cuprinsul deciziei atacate a obiecțiunilor formulate de acesta, respectiv aplicarea greșită a prevederilor art. 16 alin. (7) din O.G. nr. 2/2001, coroborat cu art. 133 alin. (8) din Legea nr. 24/2017.

În acest sens, Înalta Curte arată că decizia atacată cuprinde toate elementele prevăzute, într-o redactare exhaustivă, de art. 133 alin. (3) din Legea nr. 24/2017, conform căruia "Decizia de sancționare prevăzută la alin. (2) trebuie să cuprindă următoarele elemente: datele de identificare a contravenientului, data săvârșirii faptei, descrierea faptei contravenționale și a împrejurărilor care pot fi avute în vedere la individualizarea sancțiunii, indicarea temeiului legal potrivit căruia se stabilește și se sancționează contravenția, sancțiunea principală și eventualele sancțiuni complementare și măsuri administrative aplicate, termenul și modalitatea de plată a amenzii și termenul de exercitare a căii de atac".

Or, cum în mod corect a apreciat instanța de fond, prevederile art. 133 alin. (8) din Legea 24/2017 stabilesc că dispozițiile se completează cu dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 2/2001, însă această completare se realizează "în mod corespunzăto