ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1194/2021

Ședința publică din data de 26 februarie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a chemat în judecată pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară, solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună: în principal, anularea în totalitate a deciziei nr. 67/19.01.2017 emise de A.S.F., cu consecința înlăturării în întregime a sancțiunii aplicate; în subsidiar, anularea în parte a deciziei nr. 67/19.01.2017 emise de ASF, cu consecința diminuării sancțiunii impuse sau înlocuirea cu aver­tisment scris; obligarea ASF la plata cheltuielilor de judecată ocazionare de prezentul dosar.

1.2. Hotărârea instanței de fond

Prin sentința civilă nr. 4650 din 28 noiembrie 2017, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară.

A anulat Decizia nr. 67/19.01.2017, emisă de Autoritatea de Supraveghere Financiară.

1.3. Cererea de recurs

Împotriva sentinței civile nr. 4650 din 28 noiembrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a formulat recurs pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie din perspectiva motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) punctele 6 și 8 din C. proc. civ.

1.4. Procedura în fața instanței de recurs

În ședința publică de la data de 26 februarie 2021, intimatul-reclamant A. a depus la dosar, prin apărătorul său, cerere de renunțare la judecata cauzei, solicitând, în temeiul art. 406 alin. (5) C. proc. civ. și anularea în tot a sentinței recurate, întrucât mandatul său în cadrul societății B.,.A. a încetat, nemaidesfășurând nicio activitate în cadrul acestei societăți.

La cererea de renunțare la judecată a fost atașată Declarația notarială autentificată sub nr. x din 15 noiembrie 2018 la Biroul Notarial "C." dată de intimatul-reclamant A. în sensul renunțării definitive și necondiționate la judecata cererii ce face obiectul Dosarului nr. x/2017 aflat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Recurenta-pârâtă Autoritatea de Supravegere Financiară, prin reprezentant legal, și-a exprimat acordul față de cererea de renunțare la judecata acțiunii și a solicitat obligarea intimatului-reclamant la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 200 RON, reprezentând taxă judiciară de timbru achitată în cauză.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Înalta Curte, învestită cu soluționarea recursului promovat în cauză, constată că intimatul-reclamant a depus, în ședința publică de la 26 februarie 2021, cerere de renunțare la judecata acțiunii, având ca obiect anularea Deciziei nr. 67/19.01.2017 emisă de Autoritatea de Supravegere Financiară.

Manifestarea de voință, în sensul de a se renunța la judecată, reprezintă o desistare, un act de dispoziție al reclamantului, care nu este supus cenzurii instanței, conform principiului disponibilității procesului civil, astfel cum este prevăzut de art. 9 C. proc. civ.

Dispozițiile art. 406 alin. (1) C. proc. civ. conferă reclamantului posibilitatea de a renunța oricând la judecată, fie verbal în ședință de judecată, fie prin cerere scrisă, iar alin. (5) al aceluiași articol statuează că atunci "când renunțarea la judecată se face în apel sau în căile extraordinare de atac, instanța va lua act de renunțare și va dispune și anularea, în tot sau în parte, a hotărârii sau, după caz, a hotărârilor pronunțate în cauză".

Având în vedere dispozițiile sus-enunțate, precum și acordul exprimat de recurenta-pârâtă față de cerera de renunțare la judecata acțiunii, în raport de art. 22 alin. (6) C. proc. civ., care impun judecătorului să se pronunțe asupra a tot ce s-a cerut, fără însă a depăși limitele învestirii, în afară de cazurile în care legea ar dispune altfel, Înalta Curte, fără a analiza motivele de casare invocate prin cererea de recurs, va lua act de cererea reclamantului de renunțare la judecată.

Pentru aceste motive, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) raportate la cele ale art. 406 alin. (5) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul formulat de pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară, va lua act de renunțarea la judecata cererii de chemare în judecată și va anula în tot sentința atacată.

Totodată, văzând cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de recurenta-pârâtă, constată că sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 406 alin. (3) raportate la cele ale art. 453 din C. proc. civ. și o va admite, obligând intimatul-reclamant la plata sumei de 200 de RON către recurenta-pârâtă, constând în taxa judiciară de timbru achitată în recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenta-pârâtă Autoritatea de Supraveghere Financiară împotriva sentinței civile nr. 4650 din 28 noiembrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Ia act de renunțarea la judecata cererii de chemare în judecată.

Anulează în tot sentința recurată.

Obligă intimatul-reclamant la plata sumei de 200 de RON către recurenta-pârâtă cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în taxa judiciară de timbru.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 26 februarie 2021.