ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4773/2023

Ședința publică din data de 24 octombrie 2023

Asupra conflictului negativ de competență de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

Circumstanțele cauzei

Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal la data de 09.03.2023, sub număr de dosar x/2023 reclamanta A. chemat în judecată pârâta AUTORITATEA DE SUPRAVEGHERE FINANCIARĂ, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună anularea Deciziei A.S.F. nr. 105 din 03.02.2023, publicată în Buletinul A.S.F. aferent perioadei 01.02.2023/03.02.2023, paginile 23-24, pentru motivele prezentate în cadrul cererii.

În subsidiar, în cazul în care primul petit va fi găsit ca nefondat, solicită înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu sancțiunea "avertisment", conform celor prezentate în prezenta contestație.

Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență

Hotărârea Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal

Prin sentința civilă nr. 1227 pronunțată la data de 07.07.2023 în dosar nr. x/2023 Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței teritoriale, invocate din oficiu și a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Curții de Apel Brașov.

Pentru a pronunța această soluție Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a reținut, în esență că prezenta cauză are ca obiect anularea unei decizii emise de ASF în exercitarea atribuțiilor specifice prevăzute de art. 2 alin. (1) lit. a) și d) și art. 3 alin. (1) lit. d) din O.U.G. nr. 93/2012, astfel cum rezultă din preambulul actului atacat, respectiv Decizia nr. 105 din 03.02.2023.

Relevante sub aspectul competenței de soluționare a cauzelor ce privesc deciziile și orice alte acte administrative emise de Autoritatea de Supraveghere Financiară sunt dispozițiile art. 21

3

din O.U.G. nr. 93/2012, care stabilesc regula de principiu conform căreia actele emise de Autoritatea de Supraveghere Financiară se contestă conform Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare. Or, potrivit art. 10 alin. (3) din legea nr. 554/2004, "reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său (…)". Norma legală anterior citată instituie o competență teritorială exclusivă, și nu alternativă așa cum pârâta a susținut în concluziile puse în fața instanței la termenul din 23-06.2023.

Cum în speță reclamanta este o persoana fizică, cu domiciliul în Municipiul Brașov, Curtea de Apel București a constatat că instanța competentă teritorial să soluționeze cererea dedusă judecății este Curtea de Apel Brașov, secția de contencios administrativ.

Ca urmare a declinării competenței, dosarul a fost înregistrat la data de 11.08.2023 pe rolul Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, sub același număr unic de dosar, respectiv sub nr. x/2023.

Hotărârea Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal

Prin sentința nr. 129/2023 pronunțată la data de la 25 septembrie 2023 Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal a admis la rându-i excepția necompetenței teritoriale invocată de pârâtă și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.

Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal a reținut, în esență că, dispozițiile O.U.G. nr. 93/2012 nu pot fi avute în vedere pentru determinarea competenței teritoriale a instanței, în condițiile normei de trimitere inserată la art. 21

3

din acest act normativ, deoarece actul în litigiu vizează aplicarea unor norme speciale, art. 51 alin. (2) lit. b) coroborat cu art. 12 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 74/2015, acte pentru care legiuitorul, în anul 2022, prin Legea nr. 237 din 19 iulie 2022, a stabilit o competență teritorială exclusivă, în favoarea Curții de Apel București.

Prin urmare, în raportul dintre art. 21

3

din O.U.G. nr. 93/2012, norma generală de reglementare a activității pârâtei Autoritatea de Supraveghere Financiară și art. 57 alin. (2) din Legea nr. 74/2015, norma specială în domeniul activității administratorilor de fonduri de investiții alternative, Curtea constată că prevalează dispozițiile normei speciale - Legea 74/2015, în temeiul principiului "specialia generalibus derogant" (norma specială derogă de la norma generală).

În plus, a mai constatat Curtea de Apel Brașov că această normă specială este, din punct de vedere cronologic, ulterioară normei generale, astfel că și acest aspect susține interpretarea de mai sus.

În consecință, reținând ca fiind incidente în cauză dispozițiile art. 57 alin. (2) teza I din Legea nr. 74/2015, Curtea de Apel Brașov a admis excepția necompetenței teritoriale, invocată de pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară și, în consecință, a dispus declinarea competenței de soluționare a cauzei, în favoarea Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.

A constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul către Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, pentru pronunțarea regulatorului de competență.

Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență.

Analizând prezentul conflict negativ de competență, în raport de hotărârile pronunțate, de obiectul litigiului și de normele legale incidente cauzei, Înalta Curte stabilește competența teritorială de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal, pentru următoarele considerente:

Înalta Curte constată că în cauză ne aflăm în fața unui conflict negativ de competență tipic, întrucât dispozițiile art. 133 pct. 2 din C. proc. civ., republicat, dispun că există conflict de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

În speță, conflictul privește competența teritorială de soluționare a cauzei și s-a ivit în soluționarea cauzei în primă instanță.

Aspectul care a generat conflictul negativ de competență între instanțele sesizate îl constituie problema instanței competente teritorial să soluționeze cauza, în raport cu obiectul dedus judecății și prevederile legale incidente în materie.

Înalta Curte reține că instanța de contencios administrativ a fost sesizată cu contestația formulată de către reclamanta A., în temeiul art. 57 alin. (2) teza I din Legea nr. 74/2015, cu modificările și completările ulterioare, împotriva Deciziei A.S.F. nr. 105/03.02.2023, prin care reclamanta, în calitate de secretar al Consiliului de Supraveghere al B. S.A., în urma controlului periodic efectuat de pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară, a fost sancționată de această pârâtă cu amendă în sumă de 5.600 RON, contravenția și temeiul juridic concret al sancțiunii dispuse fiind reglementate de art. 51 alin. (1) și (2) lit. b), art. 52 alin. (1) lit. a), art. 54, art. 55 și art. 56 alin. (1) din Legea nr. 74/2015.

În petitul contestației s-a solicitat anularea Deciziei A.S.F. nr. 105 din 03.02.2023, publicată în Buletinul A.S.F. aferent perioadei 01.02.2023/03.02.2023, paginile 23-24, pentru motivele prezentate în cadrul cererii.

În subsidiar, în cazul în care primul petit va fi găsit ca nefondat, reclamanta a solicitat înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu sancțiunea "avertisment".

Analizând actul administrativ ce face obiectul judecății, constată Înalta Curte că, astfel cum în mod corect a reținut Curtea de Apel Brașov, deși în preambulul Deciziei A.S.F. nr. 105/03.02.2023 sunt indicate o serie de dispoziții ale O.U.G. nr. 93/2012 (art. 2 alin. (1) lit. a) și d), art. 3 alin. (1) lit. c) și d), art. 5 lit. a) art. 6 alin. (1) și (3), art. 7 alin. (2), art. 14, art. 21

2

alin. (4) și art. 27), toate aceste norme sunt redate pentru a justifica, de fapt, competența administrativă a pârâtei Autoritatea de Supraveghere Financiară de întocmire a actului în litigiu, raportarea fiind făcută de emitenta pârâtă la actul normativ ce reglementează, la modul general, înființarea, organizarea și funcționarea Autorității de Supraveghere Financiară (O.U.G. nr. 93/2012) și, implicit, la competențele generale ale acestei instituții.

Dispozițiile O.U.G. nr. 93/2012 nu pot fi însă reținute pentru determinarea competenței teritoriale a instanței, în condițiile normei de trimitere inserată la art. 21

3

din acest act normativ, deoarece actul în litigiu vizează aplicarea unor norme speciale, respectiv art. 51 alin. (2) lit. b) coroborat cu art. 12 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 74/2015, acte pentru care legiuitorul, în anul 2022, prin Legea nr. 237 din 19 iulie 2022, a stabilit o competență teritorială exclusivă, în favoarea Curții de Apel București.

Înalta Curte constată că Legea nr. 74/2015 privind administratorii de fonduri de investiții alternative, conform art. 1, "stabilește normele în materie de autorizare, desfășurare a activității și transparență ale administratorilor de fonduri de investiții alternative, denumiți în continuare AFIA, care administrează și/sau distribuie în România titluri de participare ale unor fonduri de investiții alternative, denumite în continuare FIA".

Prevederile art. 51 alin. (2) din Legea nr. 74/2015 stabilesc faptele ce reprezintă contravenție "săvârșite de către AFIA, FIA autoadministrate, depozitarii FIA și/sau de către membrii consiliului de administrație ori ai consiliului de supraveghere ai AFIA ori FIA autoadministrat, directorii sau membrii directoratului AFIA ori FIA autoadministrat și reprezentanții compartimentului de control intern ai unui AFIA ori FIA autoadministrat, precum și de către persoanele fizice care exercită funcții de conducere ori exercită cu titlu profesional activități reglementate de prezenta lege, în funcție de obligațiile aflate în sarcina lor, conform prezentei legi".

De asemenea, art. 57 alin. (2) din Legea nr. 74/2015, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 237 din 19 iulie 2022, stabilește că "prin derogare de la prevederile art. 7 alin. (1) și art. 11 alin. (1) și (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, actele administrative adoptate de A.S.F. conform prevederilor prezentei legi sau pentru aplicarea regulamentelor adoptate la nivelul Uniunii Europene în domeniile prevăzute de prezenta lege, motivate în mod corespunzător, pot fi atacate, în termen de 30 de zile de la data comunicării, la Curtea de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal. Actul administrativ individual prin care A.S.F. aplică sancțiunea cu amendă constituie titlu executoriu."

În acest context prevederile legale speciale, derogatorii, prin care se stabilește competența materială și teritorială exclusivă în materia soluționării acțiunilor formulate împotriva actelor administrative individuale de sancționare emise de către ASF în domeniul pieței de capital, în sfera de activitate a administratorilor de fonduri de investiții sunt dispozițiile art. 57 alin. (2) din Legea nr. 74/2015.

De altfel, chiar în dispozitivul Deciziei nr. 105/03.02.2023 emise de Autoritatea de Supraveghere Financiară, la articolul 3 se menționează că " împotriva prezentei decizii, d-na A. poate formula contestație la Curtea de Apel București, în termen de 30 de zile de la data comunicării, conform art. 57 alin. (2) teza I din Legea nr. 74/2015, cu modificările și completările ulterioare. Prezenta decizie este executorie, iar contestația nu suspendă executarea".

Astfel, având în vedere obiectul acțiunii, ce constă în contestația formulată de reclamanta A. împotriva Deciziei ASF nr. 105/03.02.2023, (ce reprezintă un act administrativ individual de sancționare) precum și dispozițiile art. 57 alin. (2) din Legea nr. 74/2015, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 237 din 19 iulie 2022, aceasta fiind norma specială în domeniul activității administratorilor de fonduri de investiții alternative, ce prevalează dispozițiilor normei generale, reprezentate de art. 21

3

din O.U.G. nr. 93/2012, ce reglementează activitatea pârâtei Autoritatea de Supraveghere Financiară, în temeiul principiului " specialia generalibus derogant", Înalta Curte, în regulator de competență, va stabili competența teritorială de soluționare a cauzei, în favoarea Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.

Temeiul legal al soluției adoptate asupra conflictului de competență

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte, având în vedere dispozițiile art. 57 alin. (2) teza I din Legea nr. 74/2015, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 237 din 19 iulie 2022, va stabili competența teritorială de soluționare în primă instanță a cauzei având ca obiect cererea formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară în favoarea Curții de Apel București, secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența teritorială de soluționare a cauzei având ca obiect cererea formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară în favoarea Curții de Apel București, secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 24 octombrie 2023.