ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1417/2023

Ședința publică din data de 14 martie 2023

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a, reclamanta A. S.A. a chemat în judecată pe parata Autoritatea de Supraveghere Financiară, solicitând instanței, ca prin hotărârea pe care o va pronunța, sa dispună, în principal, anularea în tot a Deciziei ASF nr. 186/14.02.2020, în sensul înlăturării în integralitate a sancțiunilor și măsurilor dispuse în sarcina A.. În subsidiar, s-a solicitat anularea în parte a Deciziei A.S.F. nr. 186/2020, în sensul înlocuirii măsurii sancțiunii contravenționale a amenzii în cuantum de 100.000 RON, cu măsura avertismentului scris, cu aplicarea principiului proporționalității, cu obligarea pârâtei ASF la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 335 din 17 martie 2021 a Curții de Apel București, secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal s-a respins acțiunea formulată de reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară, ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței menționate la pct. 2 a formulat recurs reclamanta criticând-o pentru motive de nelegalitate solicitând admiterea, în totalitate, a cererii de recurs formulate, casarea sentinței și, ca urmare a rejudecării cauzei în fond:

- în principal, anularea, în totalitate, a Deciziei Autorității de Supraveghere Financiară nr. 186 din data de 14.02.2020 și înlăturarea sancțiunilor și a măsurilor stabilite în sarcina Subscrisei, A. S.A.;

- în subsidiar, anularea Deciziei Autorității de Supraveghere Financiară nr. 186 din data de 14.02.2020 în sensul înlocuirii sancțiunii contravenționale a amenzii, în cuantum de 100.000 RON, cu sancțiunea contravențională a avertismentului scris, prin raportare la principiul proporționalității în ceea ce privește aplicarea sancțiunilor contravenționale;

- obligarea intimatei pârâte, la plata tuturor cheltuielilor de judecată ocazionate de prezenta cauză, aferente tuturor fazelor procesuale,

3.1. Printr-un prim motiv de recurs s-a arătat că sentința recurată a fost pronunțată cu încălcarea regulilor de procedură imperative a căror încălcare atrage sancțiunea nulității (art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ.).

Considerentele hotărârii criticate au la bază exclusiv aprecieri subiective, fiind încălcat principiul aflării adevărului în procesul civil (art. 12 din C. proc. civ.). Mai mult, soluția primei instanțe are la bază o veritabilă inversare a sarcinii probei în detrimentul reclamantei, prima instanță bazându-se pe extrapolări nejustificate ale concluziilor reținute pentru un număr nesemnificativ de dosare, fiind înlocuită cercetarea judecătorească cu simple supoziții și bănuieli subiective.

3.2. S-a susținut că sentința recurată a fost pronunțată cu încălcarea normelor de drept material care reglementează principiul proporționalității în ceea ce privește individualizarea sancțiunilor aplicate de către intimata A.S.F. (art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.).

În concret, prima instanță a refuzat să rețină faptul că, prin raportare la eșantionul vădit nereprezentativ de dosare de daună verificat de către autoritate, existența unui număr infim de pretinse abateri nu poate justifica aplicarea unei amenzi într-un cuantum substanțial de 100.000 RON.

Prin urmare, soluția pronunțată este contrară prevederilor art. 1 alin. (1) și ale art. 163 alin. (11) din Legea nr. 237/2015 privind autorizarea și supravegherea activității de asigurare și reasigurare, dar și dispozițiilor art. 5 alin. (5) și ale art. 21 alin. (3) din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor. Mai mult, prima instanță nu a procedat la analiza efectivă a niciunui criteriu de individualizare a sancțiunii stabilit prin actele normative menționate.

Pentru corecta individualizare a sancțiunii amenzii, intimatei A.S.F. îi incumba obligația legală de a proceda la o analiză temeinică a tuturor criteriilor stabilite de Legea nr. 237/2015, având în vedere, totodată, dimensiunile reale ale activității A., iar nu doar un eșantion lipsit de relevanță și de reprezentativitate.

Astfel, cota de piață privind asigurări generale și de viață a A. la data de 30.09.2019, este de 11,54%, iar cota de piață privind asigurări generale a A. la data de 30.09.2019, este de 14,51%. De asemenea, cota de piață reprezentând asigurări R.C.A. a A. la data de 30.09.2019 este de 31,67%23.

În ceea ce privește numărul total de dosare avizate pentru anul 2019, conform raportărilor către A.S.F. pentru luna decembrie 2019, acesta este de 136.822, dimensiunile reale ale activității A. reprezentând elemente ce se impuneau a fi avute în vedere de către prima instanță la interpretarea și la aplicarea prevederilor art. 163 alin. (11) și ale art. 1 alin. (2) pct. 39 din Legea nr. 237/2015.

Or, pentru aplicarea unei amenzi într-un cuantum semnificativ, de 100.000 RON, intimata A.S.F. a analizat numai 40 de dosare de daună instrumentate de către A., reprezentând 0.0292%.

Pornind de la aceste prevederi legale, se impunea ca prima instanță să rețină faptul că măsurile impuse de către A.S.F. sunt excesive și nejustificate prin raportare la circumstanțele concrete ale pretinselor încălcări, fiind încălcat principiul proporționalității și principiul raționamentului calificat.

Pretinsele nereguli constatate de către A.S.F. nu prezintă pericol social ridicat, împrejurare evidentă în condițiile în care presupusele deficiențe au fost reținute prin raportare la un eșantion reprezentând aproximativ 0,02% din totalul dosarelor de daună gestionate de către A..

3.3. Potrivit unei alte critici formulate, s-a arătat că hotărârea recurată a fost pronunțată cu nerespectarea jurisprudenței obligatorii a C.J.U.E. în ceea ce privește principiul fundamental al proporționalitații, incident în materia stabilirii de sancțiuni administrative de către autoritățile statelor membre, reprezentat de Cauza C - 368/95 (Vereiningte Familiapress Zeitungsverlags împotriva Heinrich Bauer Verlag), Cauza C - 188/09 (Dyrektor Izby Skarbowej w Biatymstoku împotriva Profaktor Kutesza, Frankowski, Jozwiak, Ortowski, Cauza C - 262/99 (Paraskevas Louloudakis împotriva Elliniko Dimosio), Cauza C - 210/91 (Comisia Europeană împotriva Republicii Elene).

Prin raportare la jurisprudența menționată, C.J.U.E. a stabilit criterii obligatorii de analiză pentru instanțele naționale în ceea ce privește aprecierea respectării principiului proporționalității la momentul emiterii de sancțiuni administrative restrictive de drepturi și de libertăți fundamentale, cu referire la oportunitatea măsurii și posibilitatea aplicării unei măsuri mai puțin restrictive care poate crea același rezultat. (avertismentul scris ori amenda în cuantumul minim prevăzut de lege).

3.4. Sentința recurată a fost pronunțată și cu încălcarea normelor de drept material prevăzute de art. 21

2

- art. 21

5

din Ordonanța de urgență nr. 93/2012 privind înființarea, organizarea și funcționarea Autorității de Supraveghere Financiară și de Regulamentul nr. 11/2016 privind activitatea de control periodic și inopinat desfășurată de către Autoritatea de Supraveghere Financiară (art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.).

Astfel, nu există nicio prevedere legală care să autorizeze autoritatea intimată să efectueze constatări, să stabilească măsuri ori să aplice sancțiuni în baza unor simple eșantioane, lipsite de orice relevanță prin raportare la activitatea entității controlate și la tematica investigației. Cu toate acestea, prima instanță a validat, în mod nelegal, constatările eronate ale A.S.F., cu încălcarea normelor.

Or, în prezenta cauză, A.S.F. a încălcat tocmai aceste exigențe stabilite prin O.U.G. nr. 93/2012 și prin Regulamentul nr. 11/2016, măsura sancționării fiind adoptată în baza exclusiv a unui eșantion cu totul lipsit de relevanță și de reprezentativitate pentru activitatea Societății (40 de dosare de daună din totalul de 136.822 avizate în cursul anului 2019).

3.5. Sentința recurată a fost pronunțată cu încălcarea normelor de drept material prevăzute de art. 19 alin. (5) lit. k) din Norma nr. 20/2017 (art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.).

Finalitatea prevederilor privind conținutul Procesului-verbal de constatare a fost respectată de către A. printr-o multitudine de mijloace și de instrumente menite să asigure informarea persoanelor prejudiciate. În plus, intimata A.S.F. nu a dovedit pretinsa absență a informării persoanei prejudiciate, astfel încât sancțiunea amenzii în cuantum de 100.000 RON nu este justificată ori rezonabilă.

Societatea a asigurat persoanelor prejudiciate, prin pagina proprie de internet, trimiteri la legislația primară și secundară, inclusiv la prevederile Legii nr. 132/2017 și ale Normei A.S.F. nr. 20/2017.

Mai mult, A. a asigurat tuturor persoanelor interesate informații privind drepturile decurgând din Legea nr. 132/2017 inclusiv prin operatorii din cadrul activității de call - center.

Prima instanță a refuzat să interpreteze prevederile legale menționate conform finalității pentru care acestea au fost instituite, trecând sub tăcere activitatea constantă a A. menită să asigure o informare completă și corectă a persoanelor prejudiciate cu privire la drepturile decurgând din contractele de asigurare RCA.

3.6. Hotărârea recurată a fost pronunțată cu încălcarea normelor de drept material prevăzute de art. 18 alin. (3) din Norma nr. 20/2017 (art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.).

Ipoteza art. 18 alin. (3) din Norma nr. 20/2017 se referă, în mod expres, la necesitatea înregistrării documentelor depuse la dosarul de daună, această obligație fiind pe deplin respectată de către reclamantă. În consecință, având în vedere inclusiv principiul legalității incriminării în materie contravențională și interdicția interpretării extensive a normei de incriminare, prima instanță a adăugat la lege prin aprecierile referitoare la dovada înregistrării cererii.

În toate cele 5 dosare semnalate de către intimata A.S.F., cererile de despăgubire au fost înregistrate la dosarele de daună prin intermediul sistemului electronic de evidență a documentelor, care asigură, în mod suplimentar, evidența datelor de înregistrare (număr unic și data sistemului). Față de siguranța oferită de sistemul informatic, nu există niciun dubiu în ceea ce privește momentul la care începe să curgă termenul de soluționare a cererilor (acesta fiind întotdeauna data înregistrării documentelor, conform art. 18 din Norma nr. 20/2017).

3.7. Sentința recurată a fost pronunțată și cu încălcarea normelor de drept material prevăzute de art. 19 alin. (11) din Norma nr. 20/2017 (art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.).

Având în vedere că rațiunea prevederilor art. 19 alin. (11) din Norma nr. 20/2017 este evitarea eventualei prejudicieri a persoanelor păgubite prin producerea evenimentului asigurat, aplicarea sancțiunii amenzii în cuantum substanțial este vădit contrară principiului proporționalității, în condițiile în care reclamanta a achitat persoanei asigurate contravaloarea lipsei de folosință a autovehiculului pe perioada de întârziere, astfel că este exclusă teza producerii unui prejudiciu consumatorului care să nu fie acoperit de către A..

3.8. Hotărârea recurată a fost pronunțată cu încălcarea normelor de drept material prevăzute de art. 21 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 132/2017 privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto pentru prejudicii produse terților prin accidente de vehicule și tramvaie (art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.).

Prima instanță a refuzat să rețină faptul că, potrivit art. 21 alin. (2) din Legea nr. 132/2017, în ipoteza în care asigurătorul RCA nu notifică părții prejudiciate respingerea pretențiilor de despăgubire, precum și motivele respingerii, acesta este obligat la plata despăgubirii.

Având în vedere că sancțiunea specifică este reglementată, în mod expres, de prevederile Legea nr. 132/2017, aplicarea sancțiunii amenzii este vădit nejustificată și excesivă față de urmările concrete ale pretinsei abateri.

3.9. Sentința recurată a fost pronunțată cu încălcarea normelor de drept material prevăzute de art. 29 alin. (1) lit. c) din Norma nr. 20/2017 (art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.).

Prima instanță a procedat, în mod nelegal, la o interpretare restrictivă a art. 29 alin. (1) lit. c) din Norma nr. 20/2017, apreciind, fără temei, că sursele de referință obiective ale costurilor avute în vedere de către recurenta - reclamantă la determinarea sumelor ofertate nu ar respecta dispozițiile menționate.

Contrar aprecierilor din cuprinsul sentinței recurate, nu există niciun temei legal care să interzică stabilirea despăgubirii prin raportare la elementele obiective de cost avute în vedere, "salariul mediu pe economie" sau "nivelul de trai din România".

3.10 Sentința recurată a fost pronunțată cu încălcarea normelor de drept material prevăzute de art. 1 alin. (1) și de art. 2 lit. o) și lit. p) din Legea nr. 554/2004 (art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.).

Astfel, vătămarea provocată de către intimată ca urmare a emiterii, în mod nelegal, a Deciziei nr. 186/2020, precum și ca urmare a publicării acesteia pe pagina de internet a A.S.F., a fost exclusă de către prima instanță, fără temei, din sfera de incidență a art. 1 alin. (1) și a art. 2 lit. o) și lit. p) din Legea nr. 554/2004.

Prin emiterea Deciziei nr. 186/2020 cu încălcarea principiului proporționalității și prin comunicarea publică a măsurilor dispuse chiar pe pagina de internet a Autorității, A. înregistrează grave prejudicii de imagine în raporturile cu clienții, cu partenerii contractuali și cu investitorii.

Prejudiciul reputațional produs ca urmare a emiterii, în mod nelegal, a Deciziei nr. 186/2020 și ca urmare a modalității în care intimata A.S.F. a dat publicității informațiile privind sancționarea A. poate fi înlăturat exclusiv prin anularea actului administrativ contestat.

Intimata-pârâtă Autoritatea de Supraveghere Financiară a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Referitor la considerentele pentru care recurenta apreciază că este incident motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., s-a arătat că instanța de fond nu a încălcat nicio regulă de procedură în prezenta cauză, apreciind într-o manieră concisă că nu pot fi reținute argumentele recurentei din perspectiva modalității în care a fost aplicată metoda eșantionului în speță.

Motivul de casare invocat de recurentă, respectiv art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., potrivit căruia casarea unei hotărâri se poate cere atunci când "hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material", nu poate fi reținut întrucât instanța de fond a interpretat în mod corect textele legale incidente în cauza de față și a făcut o aplicare corectă atât a normelor speciale incidente domeniului asigurări - reasigurări, cât și a normelor generale prevăzute în materie administrativă.

Recurenta a invocat încălcarea principiului proporționalității, aceasta apreciind că sancțiunea aplicată pentru cele 5 fapte contravenționale reținute ar fi excesivă.

Contrar susținerilor recurentei, elementele de fapt concrete, menționate în preambulul actului cu respectarea exigențelor cuprinse în art. 5 alin. (5) și art. 21 alin. (3) din O.G. nr. 2/2001, au condus la sancționarea recurentei în limitele legale, cu sancționare orientată spre minimul legal, limitele sancțiunii amenzii situându-se între 50.000 RON și 500.000 RON. Cu luarea în considerare a acestei realități și a elementelor de fapt concrete reținute în act, aprecierile recurentei din perspectiva amenzii aplicate, care invocă o practică judiciară națională și europeană de maximă generalitate, sunt subiective și nu pot fi reținute.

Principiul proporționalității, definit de legislația în domeniul asigurărilor nu se raportează la mărimea unui eșantion pentru verificarea unei activități, ci se referă la natura, amploarea și complexitatea riscurilor inerente activității desfășurate de societăți.

La data de 17.12.2019, prin adresa nr. x/17.12.2019, echipa de control a stabilit de comun acord cu reprezentanții societății de asigurare, prezentarea unui eșantion reprezentativ al dosarelor solicitate inițial.

A fost verificată o perioadă determinată de timp (daunele avizate în zilele de 18 și 29 noiembrie, respectiv dosarele de daună lichidate din ziua de 29 noiembrie, potrivit eșantion) potrivit deciziei de control.

Dosarele de daună în care A.S.F. a constatat încălcări ale legislației, pentru care s-a dispus sancțiunea, reprezintă doar dosare instrumentate în 2 zile dintr-o lună potrivit eșantionului stabilit fără a putea asuma că celelalte dosare de daună instrumentate de societate pe parcursul anului, sau chiar în aceeași zi, sunt fără deficiențe.

Totodată, eșantionul a fost stabilit de comun acord cu conducerea societății ca fiind unul obiectiv și reprezentativ pentru perioada supusă controlului.

Susținerea potrivit căreia hotărârea ar fi fost dată cu nerespectarea jurisprudenței C.J.U.E. este greșită, fiind invocată o jurisprudență de maximă generalitate.

S-a invocat netemeinicia susținerilor recurentei de la pct. V-X referitoare la încălcarea dispozițiilor art. 18 alin. (3), (19) alin. (5) lit. k) și alin. (11) din Norma A.S.F. nr. 20/2017, art. 21 alin. (1) și alin. (2), art. 29 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 132/2017

Contrar aprecierilor recurentei, cazurile identificate nu sunt izolate având în vedere și faptele reținute anterior pentru care prin Decizia nr. 1181/26.09.2019 societatea a fost sancționată cu avertisment scris de către A.S.F. pentru încălcări similare, respectiv efectuarea reconstatării daunelor cu întârziere.

În ceea ce privește susținerile recurentei referitoare la inexistența unui prejudiciu pentru consumatori întrucât societatea a achitat persoanelor asigurate contravaloarea lipsei de folosință a autovehiculului pentru perioada de întârziere, s-a precizat că achitarea acestor sume de bani nu înlătură răspunderea contravențională și/sau o exonerează de la aplicarea prevederilor legale.

Netransmiterea ofertei de despăgubire potrivit prevederilor legale incidente în 23% din dosarele de daună, lipsa înregistrării documentelor depuse de către persoanele păgubite la dosarele de daună în 16% din dosarele de daună, precum și utilizarea unor formulare care nu sunt conforme cu prevederile legale aplicabile (procesul-verbal de constatare în 39 din 40 de dosare verificate), reprezintă un risc semnificativ în procesul de administrare și gestionare a daunelor, având în vedere că practica societății poate conduce la întârzierea nejustificată a soluționării dosarelor de daună, raportat la cota de piață și impactul asupra sectorului de asigurări.

Intimata -pârâtă a reținut și încălcarea prevederilor art. 29 alin. (1) lit. c) din Norma 20/2017, raportat la prevederile art. 14 alin. (3) din Legea 132/2017, întrucât salariul mediu nu reprezintă o sursă de referință pentru costurile calculate în domeniul asigurărilor, acestea fiind stabilite folosind sistemele de evaluare specializate sau prin documente emise în condițiile legii în care unitatea reparatoare auto își poate utiliza propria valoare a orei de manoperă afișată.

Sunt neîntemeiate și susținerile referitoare la încălcarea dispozițiilor art. 1 alin. (1) și ale art. 2 lit. o) și lit. p) din Legea nr. 554/2004, neputând fi reținut ca motiv de nelegalitate care să atragă invalidarea hotărârii de fond aplicarea sau interpretarea greșită a dispozițiilor art. 1 alin. (1) și ale art. 2 lit. o) și lit. p) din Legea nr. 554/2004, având în vedere conținutul acestor dispoziții și soluțiile pe care le poate da instanța prevăzute de art. 18 din Legea nr. 554/2004.

În aprecierea gravității faptei s-a avut în vedere că societatea A. S.A. înregistrează un număr semnificativ de aspecte neconforme cu legislația, în contextul în care aceasta deține o cotă de piață semnificativă pe segmentul de răspundere civilă auto, plasându-se, la data sancționării, pe locul al doilea în piață pe acest segment, astfel că o conduită necorespunzătoare, inclusiv prin nerespectarea legislației, poate avea ca efect prejudicierea unui număr semnificativ de clienți/persoane păgubite/asigurați.

Din perspectiva gradului de conformare, prin interpretarea indicatorilor de risc aferenți activității de protecție a consumatorilor, societatea are un grad mediu spre redus, așa cum sunt stabiliți la nivelul A.S.F. în situația Calculul indicatorilor specifici activității de protecție a consumatorilor calculați pentru piața asigurărilor-reasigurărilor la nivelul anului 2018 și la finele primului semestru al anului 2019. Valorile rezultate din analiza indicatorilor specifici activității de protecție a consumatorilor, pe datele statistice aferente anului 2018 și ale primului semestru al anului 2019 cu privire la societatea A. S.A., au confirmat faptul că societatea are un risc de conduită ridicat, înregistrând un număr de petiții raportat la numărul de daune avizate de aproximativ 5 ori peste media pieței.

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamanta este nefondat, pentru următoarele considerente:

Argumente de fapt și de drept relevante

Autoritatea de Supraveghere Financiară din Romania a efectuat un control inopinat în baza Deciziei Președintelui ASF nr. 1521/04.12.2019, având ca obiectiv verificarea respectării, în perioada 01.11.2019 04.12.2019, a cadrului legal în materie de instrumentare și lichidare a dosarelor de daună RCA, inclusiv evaluarea proceselor procedurilor interne ale Societății din perspectiva respectării legislației a drepturilor consumatorilor de produse de asigurare.

Controlul a fost finalizat prin emiterea de către Echipa de Control ASF a Procesului-Verbal înregistrat la registratura ASF sub nr. x/15.01.2020.

Ca urmare a constatărilor realizate cu ocazia controlului, ASF a reținut o serie de nereguli cu privire la modul de gestiune a dosarelor de daună, iar ca urmare a acestor nereguli constatate a emis Decizia nr. 186/2020 prin care a dispus sancționarea A. cu amendă contravențională în valoare de 100.000 RON.

În motivare, ASF a arătat că:

"Pct. 1. {...} Se constată astfel că în 39 dosare de daună, reprezentând 97,5% din eșantionul stabilit societatea a utilizat formularul Proces-verbal de constatare revizuit începând cu data de 11.11.2019 care nu conține prevederea potrivit căreia persoana prejudiciată are dreptul să se poată adresa oricărei unități reparatoare auto, fără nicio restricție sau constrângere din partea asiguratorului RCA, fiind încălcate prevederile art. 19 alin. (5) lit. k) din Norma 20/2017 privind asigurările auto din România"

Pct. 2. În urma verificării a 30 de dosare lichidate în data de 28.11.2019, s-a constatat că în cazul a 5 dosare de daună, reprezentând 16% din eșantionul stabilit, cererea de despăgubire depusă la dosar nu este înregistrată la asigurător (nu are data înregistrării).

Prin urmare, prin neînregistrarea tuturor documentelor depuse la dosarul de daună, societatea nu a respectat prevederile art. 18 alin. (3) din Norma nr. 20/2017 privind asigurările auto din România".

"Pct. 3. În 3 dosare de daune, reprezentând din eșantionul stabilit (x 5 zile, x 13 zile E-100661388 5 zile) s-a constatat faptul că societatea nu a procedat la întocmirea procesului-verbal suplimentar de constatare într-un termen de 3 zile lucrătoare de la solicitare, astfel, societatea nu a respectat prevederile art. 9 alin. (11) din Norma nr. 20/2017 privind asigurările auto din Romania".

"Pct. 4. În 7 dosare de daună, respectiv: x. x, x, x, x, x, x, nu a răspuns solicitării de despăgubire formulând o ofertă în acest sens, astfel, societatea nu a respectat prevederile art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea 132/2017 privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto pentru prejudicii produse terților prin accidente de vehicule și tramvaie".

"Pct. 5. Prin Nota internă 93 (N193) a fost actualizat formularul Ofertei de despăgubire (tipizat A.). Din analiza dosarelor de daună lichidate puse la dispoziția echipei de control (30 de dosare de daună), se constată că în 8 dosare de daună, respectiv: x. x, x, x, x, x, x, x, este transmisă oferta de despăgubire a persoanelor păgubite, aceasta conținând următorul paragraf: «Despăgubirea cuvenită s-a stabilit în baza datelor furnizate de sistemul de evaluare specializat DAT cu privire la valoarea pieselor de schimb a normativelor orare precum în baza salariului mediu pe economie și a nivelului de trai în România». [...] "Societatea a implementat procesul de transmitere a ofertei de despăgubire în termenul prevăzut de legislația aplicabilă, mențiunea cu privire la modul de calcul al acesteia nu are o sustinere legală se poate crea prejudiciul persoanelor păgubite, având în vedere faptul că legislația în vigoare nu precizează faptul că despăgubirea cuvenită poate fi stabilită în baza salariulul mediu pe economie a nivelului de trai".

Având în vedere acest aspect, pârâta a retinut încălcarea prevederilor art. 29 alin. (1) lit. c) din Norma 20/2017, raportat la prevederile art. 14 alin. (3) din Legea 132/2017, întrucât salariul mediu nu reprezintă o sursă de referință pentru costurile calculate în domeniul asigurărilor, acestea fiind stabilite folosind sistemele de evaluare specializate sau prin documente emise în conditiile legii în care unitatea reparatoare auto poate utiliza propria valoare a orei de manoperă.

Pe lângă sancțiunea amenzii, prin Decizia nr. 186/2020, ASF a dispus obligarea A. ca în termen de 30 de zile de la primirea Deciziei să transmită un plan de măsuri în care să fie luate în considerare următoarele aspecte:

"1. revizuirea tuturor procedurilor instrucțiunilor interne care vizează fluxul de soluționare a dosarelor de daună astfel încât să se asigure respectarea cadrului legal incident ținând cont de constatările echipei de control.

Sub un prim motiv de recurs, recurenta - reclamantă a invocat cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., criticând soluția primei instanțe pentru încălcarea principiului aflării adevărului în procesul civil reglementat de art. 12 din C. proc. civ.

A susținut recurenta - reclamantă, în raport de considerentele primei instanțe că cercetarea judecătorească a fost fundamentată prin extrapolarea concluziilor reținute pentru un număr nesemnificativ de dosare de daună.

În fapt, Înalta Curte reține că recurenta - reclamantă nu indică norme de procedură încălcate de prima instanță și care atrag sancțiunea nulității, astfel cum prevăd dispozițiile invocate, ci antamează principala critică de nelegalitate a deciziei nr. 186/2020 emise de A.S.F. cu privire la lipsa de relevanță a eșantionului analizat cu implicații asupra proporționalității sancțiunii aplicate, aspecte care vizează greșita aplicare a normelor de drept material.

Reține instanța de recurs că prin Decizia nr. 1521/04.12.2019 s-a dispus efectuarea unui control inopinat, care, potrivit art. 2 alin. (2) lit. c) din Regulamentul A.S.F. nr. 11/2016 A.S.F., constă în verificarea anumitor activități/operațuni aferente unei perioade de timp determinate.

În timpul acțiunii de control, au fost solicitate societății Situația privind dosarele de daună avizate în perioada 18 noiembrie - 2 decembrie 2019 și Situația privind dosarele de daună lichidate în perioada 25-29 noiembrie 2019. Echipa de control a solicitat societății de asigurare prezentarea documentației aferente dosarelor de daună avizate în zilele de 18 și 29 noiembrie, precum și documentația aferentă dosarelor de daună lichidate în data de 29 noiembrie 2019.

Prin adresa nr. x/13.12.2019, reprezentanții societății de asigurare au solicitat modificarea abordării echipei de control a A.S.F. prin alegerea unei metode de eșantionare sau selecție sau prelungirea termenului de prezentare a documentelor solicitate cu un număr de 15 zile lucrătoare, motivând că pentru furnizarea integrală a informațiilor solicitate ar trebui alocate din partea societății resurse semnificative din perspectiva timpului și efortului resursei umane.

La data de 17.12.2019, prin adresa nr. x/17.12.2019, echipa de control a stabilit de comun acord cu reprezentanții societății de asigurare, prezentarea unui eșantion reprezentativ al dosarelor solicitate inițial, respectiv documentația aferentă dosarelor de daună avizate în zilele de 18 și 29 noiembrie (un eșantion de 10%, format din selectarea dosarelor din 10 în 10) și documentația aferentă dosarelor de daună lichidate în data de 29 noiembrie 2019 (un eșantion de 10%).

Criticile recurentei - reclamante privind încălcarea de către prima instanță a normelor de drept material prevăzute de art. 21

2

- art. 21

5

din Ordonanța de urgență nr. 93/2012 privind înființarea, organizarea și funcționarea Autorității de Supraveghere Financiară și de Regulamentul nr. 11/2016 privind activitatea de control periodic și inopinat desfășurată de către Autoritatea de Supraveghere Financiară sunt nefondate.

Nicio prevedere legală din cele invocate nu impune intimatei pârâte obligația de a analiza toate dosare de dauna avizate de societatea A. în cursul anului 2019, recurenta - reclamantă invocând fără temei împrejurarea că eșantionul de 40 de dosare este nereprezentativ în raport de numărul total de 136.822 de dosare din an. De altfel, la o medie de 500 de dosare avizate/zi, apare în mod evident imposibilă operațiunea de verificare a celor 5214 dosare avizate, de exemplu, în perioada 18 noiembrie - 2 decembrie 2019.

Reține Înalta Curte că prin Decizia nr. 1181/26.09.2019 societatea a fost sancționată cu avertisment scris de către A.S.F. pentru încălcări similare, respectiv efectuarea reconstatării daunelor cu întârziere, astfel că verificările punctuale au vizat și abateri constatate prin controale efectuate anterior.

Aspectul relevant și care nu a fost contestat de recurenta reclamantă cu ocazia efectuării controlului inopinat, este ca selecția dosarelor să fie efectuată aleatoriu, în intervalul de timp verificat, circumstanțe în care, așa cum a reținut și prima instanță, metoda de selecție este una este reprezentativă, asigurându-se matematic un grad ridicat de probabilitate pentru obținerea unei situații conforme realității.

În ceea ce privește încălcarea principiului proporționalității, se constată că recurenta - reclamantă a formulat critici sub un dublu aspect, pe de o parte apreciind că numărul mic de abateri constatate, dintr-un eșantion nereprezentativ, nu ar dovedi gradul de vinovăție, în raport de dimensiunea activității A. (art. 1 alin. (2) pct. 39 și art. 163 alin. (11) din Legea nr. 237/2015), iar, pe de altă parte, față de încălcarea prevederilor art. 5 alin. (5) și ale 21 alin. (3) din O.G. nr. 2/2001 în ceea ce privește modalitatea de individualizare și a cuantumului sancțiunii aplicate.

Cu privire la prima împrejurare Înalta Curte reține, raportat la numărul de abateri constatate din eșantionul reprezentativ și la cota de piață deținută de recurenta - reclamantă, că rezultă un impact foarte mare asupra sectorului de asigurări și un risc semnificativ în procesul de administrare și gestionare a daunelor, impunându-se aplicarea unei sancțiuni.

Conform prevederilor art. 163 alin. (11) din Legea nr. 237/2015:

"La stabilirea tipului sancțiunii sau a măsurii sancționatoare și a cuantumului amenzii, pentru faptele prevăzute la alin. (1), (3) și (5), Consiliul A.S.F. are în vedere principiul proporționalității și al raționamentului calificat, precum și toate circumstanțele relevante ale săvârșirii faptei, inclusiv următoarele aspecte, după caz: a) natura și gravitatea faptelor, inclusiv a celor care pot genera risc sistemic, în sensul Regulamentului (UE) nr. 1.092/2010 al Parlamentului European și al Consiliului din 24 noiembrie 2010 privind supravegherea macroprudențială la nivelul Uniunii Europene a sistemului financiar și de înființare a unui Comitet european pentru risc sistemic; b) forma de vinovăție; c) situația financiară; d) stabilitatea financiară; e) cuantumul profiturilor realizate sau al pierderilor evitate, în măsura în care acestea pot fi determinate; f) prejudiciile cauzate terților, în măsura în care pot fi determinate; g) gradul de cooperare cu A.S.F.; h) încălcările săvârșite anterior."

Recurenta afirmă că sancțiunea amenzii de 100.000 RON nu respectă cerința proporționalității în raport de gradul de pericol social redus al faptelor și împrejurările în care au fost săvârșite, dat fiind numărul nesemnificativ de nereguli față de numărul foarte mare de dosare de daună instrumentat de reclamantă, dar și de urmările produse, recurenta invocând luarea măsurilor de remediere, inclusiv prin acoperirea prejudiciilor provocate clienților pentru întârzierile constatate.

Înalta Curte costată că instanța de fond a aplicat corect dispozițiile legale anterior evocate, constatând că reclamanta a fost sancționată cu amenda îndreptată spre minimul prevăzut de art. 37 și alin. (2) lit. a) din Legea nr. 132/2017 pentru motivul utilizării formularului Proces-verbal de constatare revizuit începând cu data de 11.11.2019 care nu mai conținea prevederea potrivit căreia persoana prejudiciată are dreptul se poate adresa aricărei unitati reparatoare auto, fiind astfel încălcate prevederile art. 19 alin. (5) lit. k) din Norma 20/2017 privind asigurările auto din Romania.

Pentru restul abaterilor, identificate într-un număr mai mic de cazuri, s-a aplicat sancțiunea avertismentului scris, așa încât o lipsă de proporționalitate a sancțiunii cu privire la acestea nu ar putea fi invocată.

Cât privește circumstanțele invocate de recurenta-reclamantă, Înalta Curte constată că numărul neregulilor este semnificativ (97,5%) raportat la scurta perioadă de control la care se raportează emiterea deciziei, precum și la impactul pe care neregulile le au asupra persoanelor păgubite, respectiv, diminuarea cuantumului despăgubirilor solicitate.

Instanța de fond a apreciat corect asupra gravității faptei care a condus la aplicarea amenzii contravenționale, câtă vreme A. a fost supusă unui proces de monitorizare intensivă din partea ASF, începând cu luna ianuarie 2019, ca urmare a numărului mare de petiții înregistrate la autoritate și care o privesc pe reclamantă. Astfel, în decizia contestată au avut în vedere și încălcările săvârșite anterior și pentru care s-a aplicat doar sancțiunea avertismentului.

Referitor la cuantumul amenzii de 100.000 de RON, din perspectiva situației financiare a recurentei - reclamante, se constată că acesta nu este într-o vădită disproporție cu scopul urmărit de legiuitor la instituirea acesteia, cu atât mai mult cu cât maximul prevăzut de lege este de 500.000 RON. Dimensionarea abaterilor, în mod firesc, nu s-a restrâns la aspectele de ordin financiar, vizând și sfera protecției consumatorilor.

În dezacord cu susținerile recurentei, Înalta Curte reține că, în cauză, cuantumul sancțiunii a fost stabilit în conformitate cu dispozițiile art. 163 alin. (11) din Legea nr. 237/2015 și ale art. 5 alin. (5) și 21 alin. (3) din O.U.G. nr. 2/2001, pe baza unor criterii obiective și concrete, în funcție de circumstanțele reținute în speță.

Referitor la jurisprudența CJUE invocată în susținerea motivelor de recurs, pretins încălcată de prima instanță, Înalta Curte apreciază că principiile generale care se deprind din cuprinsul acesteia cu privire la aplicarea unei sancțiuni corect individualizate care să corespundă scopului reglementării au fost respectate în cauză, însă, punctual, acestea nu sunt aplicabile speței, întrucât vizează sancțiunea aplicabilă în situația nerespectării unor formalități de înregistrare în scop de deducere TVA (Cauza C-188/09), interdicții din Codul Rutier Italian (Cauza C110/05), ori vânzarea unor publicații (C-368/95).

În ceea ce privește aspectele punctuale invocate împotriva punctelor 1- 5 din decizia contestată, subsumate cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. și care reprezintă reiterarea criticilor formulate împotriva deciziei pârâtei, Înalta Curte reține caracterul nefondat al acestora.

Referitor la încălcarea dispozițiilor art. 19 alin. (1) lit. k) din Norma nr. 20/2017, care a atras aplicarea sancțiunii contravenționale de 100.000 de RON, Înalta Curte constată că art. 6 alin. (8) din Legea nr. 132/2017 îi dă dreptul asiguratului de a se adresa pentru efectuarea reparației oricărei unități reparatoare auto, în condițiile legii, fără nicio restricție sau constrângere din partea asigurătorului RCA sau a unității reparatoare auto, care ar putea să-i influențeze opțiunea, informație obligatorie care a fost înlăturată de recurenta - reclamantă de pe formularul revizuit în baza notei interne nr. 95/08.11.2019 utilizat în dosarele analizate începând cu data de 11.11.2019.

Împrejurarea că recurenta - reclamantă a organizat un serviciu de call - center și a publicat legislația în materie de asigurări pe pagina de internet, nu este aptă să înlăture această lipsă.

Același considerente sunt aplicabile și cu privire la deficiențele constatate în procesul de înregistrare al cererilor, sancționate cu avertisment, instanța de fond apreciind în mod corect că prevederile art. 18 alin. (3) din Norma nr. 20/2017 dau dreptul persoanei de a beneficia de dovezi ale depunerii cererii și a documentelor necesare (dată certă), nefiind suficientă înregistrarea în aplicația informatică.

Reține Înalta Curte și dispozițiile art. 19 alin. (10) și 11 din Norma ASF nr. 20/2017 care prevăd că pentru daune constatate ulterior asigurătorul RCA întocmește procesul-verbal suplimentar de constatare într-un termen de 3 zile lucrătoare de la solicitare.

Intimata - pârâtă a aplicat sancțiunea avertismentului pentru 3 dosare în care s-a constatat nerespectarea acestui termen, în timp ce anterior, prin Decizia nr. 1181/2019 s-a dispus aceeași sancțiune pentru aceleași fapte. Împrejurarea că recurenta - reclamantă a despăgubit persoanele pentru lipsa de folosință a autovehiculului nu înlătură dreptul intimatei - pârâte de a-și exercita atribuțiile de supraveghere și control și de a lua măsuri în vederea intrării în legalitate.

Și cu privire la motivul de recurs referitor la încălcarea dispozițiilor art. 21 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 132/2017, Înalta Curte constată că recurenta - reclamantă invocă lipsa de proporționalitate în raport de cuantumul însemnat al sancțiunii și de numărul mic de dosare în care s-a constatat că asigurătorul nu a notificat respingerea pretențiilor, deși, așa cum s-a arătat, autoritatea pârâtă a aplicat sancțiunea avertismentului. Argumentul referitor la obligația de despăgubire instituit de art. 21 alin. (2) din Legea nr. 132/20017, este de asemenea, nerelevant, pentru motivele expuse cu privire la abaterea anterioară, plata despăgubirilor vizând strict raportul dintre asigurător și asigurat.

În ceea ce privește dispozițiile art. 29 alin. (1) lit. c) din Norma 20/2017, Înalta Curte constată că nu ne aflăm în prezența unei interpretări restrictive din partea primei instanțe, aceasta apreciind în mod întemeiat că tariful orar pentru manoperă avut în vedere de asigurator nu are legătură directă cu salariul mediu pe economie sau cu nivelul de trai din Romania.

Nici ultima critică privind aplicarea sau interpretarea greșită a dispozițiilor art. 1 alin. (1) și ale art. 2 lit. o) (drept vătămat) și lit. p) (interes legitim privat) din Legea nr. 554/2004 nu este întemeiată. Vătămarea reprezentând prejudiciul de imagine suferit de recurenta - reclamantă ar putea fi analizată doar în condițiile constatării nelegalității actului administrativ potrivit art. 18 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, iar nu ca motiv de nelegalitate cum propune recurenta - reclamantă. În contenciosul administrativ, cererea privind constarea vătămării și repararea pagubei cauzate este subsecventă anulării actului administrativ.

Or, instanța de fond a reținut în mod corect că nu este îndeplinită această premisă, constatările pârâtei fiind corecte, iar sanctiunea aplicată fiind dimensionată corespunzător.

Prin urmare, Înalta Curte constată că sentința recurată este legală, fiind dată cu corecta interpretare și aplicare a normelor de drept incidente circumstanțelor de fapt reținute în cauză, motivele invocate prin cererea de recurs nefiind în măsură să conducă la reformarea acesteia.

Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a sentinței prin prisma dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 sau 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva sentinței civile nr. 335 din 17 martie 2021 a Curții de Apel București, secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 14 martie 2023.