ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3002/2024

Ședința publică din data de 31 mai 2024

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.1. Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Brăila la data de 27 octombrie 2022, sub nr. x/2022, reclamanta A. a formulat în contradictoriu cu Autoritatea de Supraveghere Financiară contestație împotriva Deciziei nr. 604/18.05.2022 prin care a fost respinsă plângerea prealabilă formulată împotriva Deciziei ASF nr. 385/29.03.2022.

1.2. Prin sentința civilă nr. 449/13.12.2022, Tribunalul Brăila a declinat competența de soluționare a a cauzei în favoarea Curții de Apel București, cauza fiind înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal la data de 12.01.2023.

Prin sentința civilă nr. 605 din 30 martie 2023, Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția tardivității și a respins cererea petentei A., formulată în contradictoriu cu intimata Autoritatea de Supraveghere Financiară, ca fiind tardiv formulată.

Împotriva sentinței civile nr. 605 din 30 martie 2023, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamanta A., prin care, invocând incidența cazului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond.

În esență, în motivare, recurenta - reclamantă a arătat că soluția pronunțată de instanța de fond este rezultatul încălcării principiului neretroactivității legii civile și se impune a fi desființată.

Instanța de fond a invocat din oficiu excepția tardivității formulării cererii, raportat la prevederile art. 155 alin. (7) din Legea nr. 24/2017, excepție pe care a și admis-o, respingând cererea ca atare.

Susține recurenta-reclamantă că soluția adoptată este nelegală din perspectiva textului de lege aplicabil raportat la momentul emiterii deciziei contestate.

Astfel, Decizia nr. 385 a ASF a fost emisă la data de 29.03.2022, iar la acea dată, forma alin. (7) din Legea nr. 24 era:

"Decizia de sancționare prevăzută la alin. (2), precum și celelalte acte administrative adoptate de A.S.F. conform prevederilor prezentei legi, inclusiv prin aplicarea corespunzătoare a regulamentelor europene direct aplicabile în statele membre, emise la nivelul Uniunii Europene în domeniile prevăzute de prezenta lege, sunt motivate în mod corespunzător, cu respectarea prevederilor alin. (3), și pot fi atacate la Curtea de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal, conform Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004 cu modificările și completările ulterioare."

Prin urmare, s-a procedat la formularea plângerii prealabile, cum, de altfel, în mod legal, era menționat și în cuprinsul deciziei contestate, emițându-se decizia nr. 604/18.05.2022.

În atare condiții, susține recurenta-reclamantă, procedura de urmat era cea prevăzută de dreptul comun, inclusiv prin formularea plângerii prealabile în temeiul disp. art. 7 din Legea nr. 554/2004 (republicată și modificată), iar ca urmare a soluționării acestei căi administrative prealabile, au devenit astfel incidente disp. art. 11 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 554, astfel că prezenta cerere este formulată în termenul de 6 luni prevăzut de textul citat.

Faptul că, ulterior nașterii conflictului de drept administrativ supus controlului judecătoresc în cauza pendinte, alin. (7) alin. art. 155 din Legea nr. 24/2007 a fost modificat în forma reținută de către instanță, eliminând procedura prevăzută de legea contenciosului administrativ, această modificare nu este aplicabilă actelor emise anterior.

Legal citată în cauză, cu copie a motivelor de recurs, intimata-pârâtă Autoritatea de Supraveghere Financiară a depus întâmpinare prin care a prezentat observații prin prisma cronologiei faptelor, corelate cu aplicare în timp a Legii nr. 24/2017.

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471

1

și art. 201 C. proc. civ., iar prin rezoluția din data de 26 iunie 2023 s-a fixat termen de judecată la data de 31 mai 2024, în ședință publică, cu citarea părților.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivele de casare invocate, probele administrate și normele legale incidente, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamanta A. este fondat și urmează a fi admis, pentru următoarele considerente:

Instanța de fond a fost investită de recurenta-reclamanta A. cu soluționarea contestației împotriva Deciziei nr. 604/18.05.2022 prin care a fost respinsă plângerea prealabilă formulată împotriva Deciziei ASF nr. 385/29.03.2022, solicitând reanalizarea sancțiunii aplicate prin prisma cuantumului amenzii, cu raportare la prevederile art. 151 din Legea nr. 24/2017.

Prin Decizia ASF nr. 385/29.03.2022, recurenta reclamantă a fost sancționată cu amendă în cuantum de 20.100 RON în conformitate cu disp. art. 146 alin. (1) lit. a) pct. 7 din Legea nr. 24/2017, ca urmare a încălcarii obligației de raportare în sensul transmiterii rapoartelor de audit pentru situațiile financiare aferente ultimelor exerciții financiare (2018-2020).

În cuprinsul deciziei, la art. 4, se menționează că persoana sancționată putea formula plângere prealabilă în conformitate cu prevederile art. 7 alin. (1) din Legea 554/2004 în termen de 30 de zile de la comunicare.

Recurenta- reclamantă a formulat plângere prealabilă, înregistrată de pârâta ASF la data de 29.04.2022, plângerea prealabilă fiind respinsă prin Decizia nr. 604/18.05.2022 .

La 27.10.2022, recurenta-reclamantă a atacat în instanță răspunsul la plângerea prealabilă, formulând contestație împotriva Deciziei ASF nr. 604/18.05.2022.

Înalta Curte constată că, într-adevăr, soluția recurata a fost pronunțată cu încălcarea principiului neretroactivității legii civile și se impune a fi desființată.

În soluționarea recursului, Înalta Curte are în vedere prevederile art. 6 alin. (1) și (2) din C. civ., ce reglementează aplicarea în timp a legii civile, conform cărora:

"(1) Legea civilă este aplicabilă cât timp este în vigoare. Aceasta nu are putere retroactivă.

(6) Actele și faptele juridice încheiate ori, după caz, săvârșite sau produse înainte de intrarea în vigoare a legii noi nu pot genera alte efecte juridice decât cele prevăzute de legea în vigoare la data încheierii sau, după caz, a săvârșirii ori producerii lor".

Așadar, raportat la art. 6 alin. (1) și (2) din C. civ., se vor avea în vedere prevederile legale în vigoare la data pronunțării deciziei de sancționare - 29 martie 2022, dând eficiență art. 6 alin. (2) C. civ., dar și principiului de drept: "tempus regit actum".

În acest sens, reține instanța de control că, la 29 martie 2022, conținutul art. 155 alin. (7) din Legea nr. 24/2017, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 772 din 10 august 2021, arăta că: "Decizia de sancționare prevăzută la alin. (2), precum și celelalte acte administrative adoptate de A.S.F. conform prevederilor prezentei legi, inclusiv prin aplicarea corespunzătoare a regulamentelor europene direct aplicabile în statele membre, emise la nivelul Uniunii Europene în domeniile prevăzute de prezenta lege, sunt motivate în mod corespunzător, cu respectarea prevederilor alin. (3), și pot fi atacate la Curtea de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal, conform Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare ".

Prin Legea nr. 237/2022, în vigoare începând cu data de 01 august 2022, alin. (7) al art. 155 din Legea nr. 24/2017 a fost modificat în sensul "Prin derogare de la prevederile art. 7 alin. (1) și art. 11 alin. (1) și (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, decizia de sancționare prevăzută la alin. (2), precum și celelalte acte administrative adoptate de A.S.F. conform prevederilor prezentei legi sau pentru aplicarea [...]regulamentelor adoptate la nivelul Uniunii Europene în domeniile prevăzute de prezenta lege,[...] motivate în mod corespunzător, pot fi atacate, în termen de 30 de zile de la data comunicării, la Curtea de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal. Actul administrativ individual prin care A.S.F. aplică sancțiunea cu amendă constituie titlu executoriu."

Art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 prevede că: "Înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual care i se adresează trebuie să solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia. Pentru motive temeinice, persoana vătămată, destinatar al actului, poate introduce plângerea prealabilă, în cazul actelor administrative unilaterale, și peste termenul prevăzut la alin. (1), dar nu mai târziu de 6 luni de la data emiterii actului."

Conform prevederilor art. 11 alin. (1) lit. a) din aceeași lege, "Cererile prin care se solicită anularea unui act administrativ individual, a unui contract administrativ, recunoașterea dreptului pretins și repararea pagubei cauzate se pot introduce în termen de 6 luni de la data comunicării răspunsului la plângerea prealabilă".

Prin urmare, în raport de conținutul alin. (7) al art. 155 din Legea nr. 24/2017, forma în vigoare la 29 martie 2022, reține instanța de control că, în mod corect, reclamanta a procedat la formularea plângerii prealabile, înregistrată la pârâta ASF la data de 29.04.2022, cu respectarea termenului prevăzut de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Ca urmare a soluționării acestei căi administrative prealabile, prin emiterea de către ASF a Deciziei nr. 604/18.05.2022, au devenit incidente dispozițiile art. 11 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 554/2004, astfel că, contrar celor reținute de instanța de fond, cererea reclamantei este formulată în termenul legal de 6 luni, prevăzut de textul citat.

Totodată, reține Înalta Curte că, modificarea alin. (7) al art. 155 din Legea nr. 24/2017 în forma reținută de prima instanță, prin care a fost eliminată procedura prevăzută de legea contenciosului administrativ, a avut loc la 01 august 2022, ulterior nașterii conflictului de drept administrativ supus controlului judecătoresc în speța de față, respectiv 29 martie 2022, astfel că nu este aplicabilă actelor emise anterior

Raportând aceste considerații ce reies din interpretarea textelor de lege identificate ca fiind incidente în cauză, prin raportare la forma în vigoare a textului de lege reprezentat de art. 155 alin. (7) din Legea nr. 24/2017 la momentul nașterii conflictului de drept administrativ supus controlului judecătoresc în speța de față, respectiv data de 29 martie 2022, rezultă că cererea reclamantei nu este tardivă, astfel cum a reținut prima instanță și, în atare condiții, Înalta Curte apreciază că, în mod greșit, instanța de fond a respins ca tardivă cererea formulată de reclamantă.

Procedând astfel, instanța a pronunțat o hotărâre netemeinică și nelegală, pe care Înalta Curte o va casa.

Pentru toate considerentele expuse, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentința atacată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenta - reclamantă A. împotriva sentinței civile nr. 605 din 30 martie 2023, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare primei instanțe.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 31 mai 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.