ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2/2024

Ședința publică din data de 9 ianuarie 2024

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, la data de 08.04.2022, sub nr. x/2022, reclamanta A. S.A. a chemat în judecată pe pârâta AUTORITATEA DE SUPRAVEGHERE FINANCIARĂ, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună anularea parțială a Deciziei Autorității de Supraveghere Financiară nr. 249 din data de 07.03.2022, prin care reclamanta a fost sancționată cu amendă în cuantum de 113.100 RON, cu consecința diminuării sancțiunii impuse sau chiar schimbarea ei cu avertisment, respectiv a punctelor 1, 3, 6, 8, 13, 15 și 18 din Decizie.

Prin sentința civilă nr. 2303 din 6 decembrie 2022, Curtea de Apel București – secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal a respins cererea formulată de reclamanta A. S.A., în contradictoriu cu pârâta AUTORITATEA DE SUPRAVEGHERE FINANCIARĂ, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta A. S.A., întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare.

Motive de recurs invocate au fost încadrate de recurenta-reclamantă în cadrul dispozițiilor art. 488 alin. 1 pct. 6 C. proc. civ. invocându-se o motivare necorespunzătoare a soluției de respingere și dispozițiile art. 488 alin. 1 pct. 8 C. proc. civ. interpretarea și aplicarea greșită a normelor de drept material incidente în analiza legalității deciziei de sancționare nr. 249/7.03.2022 emisă de autoritatea pârâtă.

În raport de dispozițiile art. 488 alin. 1 pct. 5 C. proc. civ. recurenta-reclamantă invocă faptul că prima instanță nu a răspuns tuturor aspectelor de nelegalitate invocate ce vizau în principal solicitarea de individualizare corectă a amenzii aplicate și de înlocuire, cu consecința diminuării sancțiunii sau a aplicării sancțiunii avertisment, în raport de abaterile contestate la pct. 1,3,6,8,13,15 și 18 din decizie.

În raport de dispozițiile art. 488 alin. 1 pct. 8 C. proc. civ. se invocă interpretarea și aplicarea greșită a normelor de drept material incidente, respectiv a Regulamentelor ASF aplicabile în analiza legalității parțiale a deciziei de sancționare față de 7 din cele 20 de fapte contravenționale contestate și față de care s-a aplicat amenda în cuantum de 113.100 RON.

În raport de motivele de recurs invocate recurenta – reclamantă solicită în principal admiterea recursului casarea cu trimitere spre rejudecare și în subsidiar casarea cu reținere și rejudecarea în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată.

La doar intimata-pârâtă a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Analizând recursul declarat în raport de aspectele de nelegalitate invocate Curtea îl apreciază pentru următoarele considerente ca nefondat, în cauză nefiind îndeplinite condițiile cazurilor de casare prevăzute de art. 488 alin. 1 pct. 6 și pct. 8 C. proc. civ.

Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 6 C. proc. civ. este nefondat în cauză neputându-se reține o nemotivare a hotărârii recurate, în sensul nerespectării dispozițiilor art. 425 lit. b) C. proc. civ. Curtea apreciază că prima instanță a respectat dispozițiile art. 425 lit. b) C. proc. civ. în sensul că a motivat în fapt și în drept soluția de respingere a acțiunii dispusă prin sentința atacată.

Iar motivarea cuprinde și argumente proprii ale instanței față de susținerile reclamantei, nefiind o preluare, în lipsa unei analize, a argumentelor expuse de autoritate prin întâmpinare.

Curtea apreciază că hotărârea recurată a fost motivată în fapt și în drept cu respectarea dispozițiilor art. 425 lit. b) C. proc. civ. și art. 6 din CEDO, fiind posibil a fi exercitat controlul de legalitate pe calea recursului declarat în cauză.

În cauză, Curtea nu identifică motive de casare cu trimitere în sensul art. 20 alin. 3 din Legea nr. 554/2004.

Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 8 C. proc. civ. este nefondat în cauză sentința atacată fiind dată cu interpretarea și aplicarea corectă a dispozițiilor regulamentelor ASF incidente în analiza legalității deciziei de sancționare în raport de abaterile constatate - 20 față de care a fost stabilită amenda și față de cele contestate – 7 în fața primei instanțe.

Prima instanță a stabilit corect situația de fapt și pe faptele contestate a analizat abaterile reținute în sarcina reclamantei și ulterior plecând de la premisa existenței acestora modul în care autoritatea intimată a individualizat amenda pentru fiecare faptă și a fost stabilit cuantumul final al amenzii de 113.100 RON.

Prima instanță a interpretat și aplicat corect dispozițiile art. 50 alin. (3)

1

din Regulamentul ASF nr. 5/2019 privind abaterea de la pct. 1 al Deciziei contestate.

Nu poate fi reținută de Curte interpretarea recurentei în sensul că acordurile de distribuție ar fi exceptate de la obligația notificării către ASF similar angajamentelor deoarece norma legală nu prevede această distincție iar obligația de raportare vizează toate contractele care au legătură cu prestarea serviciilor și activităților de investiții.

În ceea ce privește pct. 3 din Decizie, pe aplicarea Normei ASF nr. 4/2018, Curtea nu va reține reiterarea în recurs a aspectelor invocate.

În mod corect prima instanță a menținut abaterea în conformitate cu dispozițiile art. 3 din Norma ASF nr. 4/2018 reclamanta având obligația de a identifica toate sistemele informatice importante utilizate, corelativ cu obligația monitorizării riscurilor operaționale generate de utilizarea sistemelor informatice și înregistrării lor, identificarea cu întârziere neputând fi reținută ca temei pentru înlăturarea abaterii.

În mod legal prima instanță a menționat abaterea de la pct. 6 din Decizie privind încălcarea dispozițiilor art. 55 alin. (9) din Legea nr. 126/2018 față de identificarea unor informații privind convorbiri telefonice realizate prin dispozitive private. Faptul că nu s-a constatat producerea în concret de prejudicii nu este de natură a înlătura abaterea în concret reclamanta neîndeplinind obligația vizată de art. 55 alin. (9) din Legea nr. 126/2018.

În ceea ce privește amenda aplicată, nu poate fi reținut caracterul excesiv sau discriminatoriu în raport de cuantumul aplicat ținând cont și de conduita de conformare a reclamantei, ulterioare constatării abaterii.

Abaterile de la pct. 8 și pct. 13 al Deciziei au fost corect analizate de prima instanță raportat la obligația reclamantei privind prevenirea riscului.

În mod corect prima instanță pe situația de fapt a analizat conduita reclamantei și a apreciat că există o încălcare a prevederilor art. 86 alin. 2 din Regulamentul ASF nr. 5(2019 și a art. 91 alin. 3 coroborat cu art. 90 alin. 2 din Regulamentul ASF nr. 5/2019 neputând fi reținute apărările privind specificul piețelor de tranzacționare și contextul pandemiei de COVID.

Abaterea de la pct. 15 din Decizie și amenda aplicată în cuantum de 75.400 RON au fost corect analizate și reținute de prima instanță.

Nu poate fi reținut caracterul excesiv al amenzii din perspectiva lipsei intenției reclamantei recunoscând culpa, iar autoritatea aplicând în final o amendă în cuantum de 113.000 RON în luarea în considerare a caracterului excepțional al operațiunii față de care s-a aplicat sancțiunea.

Abaterea de la pct. 18 din Decizie respectiv nerespectarea art. 234 alin. 1 lit. i) din Regulamentul ASF nr. 5/2018 privind obligația de raportare a fost corect analizată de prima instanță.

Lipsa prejudiciului nu înlătură abaterea, iar amenda aplicată în final a fost corect aplicată, neputându-se reține un caracter vădit disproporționat al amenzii, de natură a antama legalitatea aplicării.

Prima instanță a analizat pretinsul caracter exclusiv, iar Curtea apreciază legală această analiză față de prevederile art. 262 din Legea nr. 264/2018.

Curtea constată, contrar susținerilor din recurs, că prima instanță a analizat motivat critica reclamantei privind greșita stabilire a amenzii și a constatat în raport de gravitatea faptelor constatate la pct. 6, 8, 13 15 și 18 din Decizie că autoritatea a aplicat amenda la un cuantum corect, cu respectarea limitelor de proporționalitate.

În recurs față de aspectele invocate, Curtea apreciază că prima instanță a aplicat și interpretat corect dispozițiile art. 252 din Legea nr. 126/2018 cu privire la individualizarea amenzii neexistând aspecte de nelegalitate de natură a infirma sentința atacată sub aspectul modificării cuantumului amenzii aplicate.

În cauză nu poate fi reținut caracterul excesiv al amenzii sau tratamentul discriminatoriu, aspecte reiterate în cererea de recurs.

Intimata-pârâtă a emis decizia de sancționare a reclamantei în raport de cele 20 de abateri constatate și a aplicat amenda cu respectarea principiului proporționalității și cu luarea în considerare a circumstanțelor atenuante invocate de reclamantă cu privire la unele dintre aceste abateri.

Cu privire la interpretarea și aplicarea în concret a dispozițiilor Regulamentului ASF nr. 5/2018 Curtea apreciază că în mod corect prima instanță a analizat pe situația de fapt și a aplicat corect dispozițiile acestui act normativ special în analiza legalității deciziei de sancționare, pentru toate cele 20 de abateri constatate și pentru cele 7 abateri contestate de recurenta-reclamantă.

Motivat prima instanță a înlăturat criticile de nelegalitate invocate și reiterate în cererea de recurs cu privire la aplicarea regulamentelor nr. 4/2018 și nr. 5/2019.

Față de cele expuse mai sus, Curtea în baza art. 496-497 C. proc. civ. va respinge recursul ca nefondat menținând ca legală sentința pronunțată de instanța de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.A. împotriva sentinței civile nr. 2303 din 6 decembrie 2022 pronunțate de Curtea de Apel București – secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 9 ianuarie 2024.