ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1498/2020

Ședința publică din data de 10 martie 2020

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 17 aprilie 2019, sub nr. x/2019 pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a civilă, reclamanta A. S.R.L., societate în insolvență, prin administrator judiciar B., în contradictoriu cu pârâta Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. (C.N.A.I.R.) a solicitat suspendarea executării contractului de servicii nr. x/2009/2/1/003/002 "Elaborarea studiului de fezabilitate, proiectului tehnic, detaliilor de execuție, documentației de atribuire pentru variantele de ocolire Roșiorii de Vede, Târgoviște și Titu" încheiat la data de 14.12.2010 până la soluționarea fondului cauzei; constatarea inexistentei dreptului pârâtei de a solicita prelungirea garanției de bună-execuție, materializată sub forma poliței de asigurare nr. x din 15.04.2014; obligarea pârâtei la plata sumei de 14.900 RON cu titlu de daune-interese reprezentând contravaloarea prejudiciului suferit de reclamantă ca urmare a prelungirii garanției de bună-execuție în mod nejustificat; obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 1577 din 05.06.2019, Tribunalul București, secția a VI-a civilă a respins excepția inadmisibilității capătului de cerere privind constatarea inexistenței dreptului pârâtei de a solicita prelungirea garanției de bună execuție, ca neîntemeiată, a respins acțiunea ca neîntemeiată și cererea privind suspendarea executării Contractului de servicii x/2009/2/I/003/002 din data de 14.12.2010, ca rămas fără obiect.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta, solicitând casarea hotărârii și, în consecință, constatarea inexistenței dreptului pârâtei de a solicita garanției de bună execuție.

2.1. Prin încheierea nr. 47R pronunțată în data de 11 septembrie 2019, Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă a admis excepția necompetenței materiale procesuale a secției a VI-a a Curții de Apel București și a declinat competența de soluționare a recursului în favoarea unui complet specializat în achiziții publice din cadrul Secțiilor a VIII-a și a IX-a ale Curții de Apel București.

În motivarea soluției, a reținut că sunt incidente prevederile Legii nr. 101/2016, fiind vorba în prezenta cauză despre un contract de achiziție publică care atrage incidența instanței de contencios administrativ.

2.2. Prin decizia nr. 1088 din 15 noiembrie 2020, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția de necompetență materială procesuale și a declinat competența soluționării recursului la Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, a constatat ivit un conflict negativ de competență și a înaintat dosarul la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal pentru soluționarea conflictului negativ de competență.

Curtea a apreciat că, litigiile care decurg din executarea contractelor administrative care s-au judecat în fond de instanța civilă de drept comun din Tribunal, tot o secție civilă de drept comun de la nivelul Curții de Apel va judeca și calea de atac.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 pct. 2, art. 136 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente cauzei.

Prin cererea dedusă judecății, reclamanta a solicitat suspendarea executării contractului de servicii nr. x/2009/2/1/003/002 "Elaborarea studiului de fezabilitate, proiectului tehnic, detaliilor de execuție, documentației de atribuire pentru variantele de ocolire Roșiorii de Vede, Târgoviște și Titu" încheiat la data de 14.12.2010 până la soluționarea fondului cauzei; constatarea inexistentei dreptului pârâtei de a solicita prelungirea garanției de bună-execuție, materializată sub forma poliței de asigurare nr. x din 15.04.2014; obligarea pârâtei la plata sumei de 14.900 RON cu titlu de daune-interese reprezentând contravaloarea prejudiciului suferit de reclamantă ca urmare a prelungirii garanției de bună-execuție în mod nejustificat; obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Instanțele aflate în conflict s-au considerat necompetente să soluționeze litigiul din punct de vedere material, în raport cu Legea nr. 101/2016, art. 53 alin. (1) și (1

1

) și art. 55 alin. (3) apreciind diferit asupra instanței competente să soluționeze calea de atac, respectiv instanța civilă sau instanța de contencios administrativ.

Înalta Curte reține că prezentul litigiu a fost inițiat ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 212/2018 care a adus o serie de modificări importante în derularea contenciosului contractelor administrative.

Una dintre modificările importante constă în segregarea litigiilor decurgând din contractele administrative, după cum urmează:

a) litigiile care apar în fazele premergătoare încheierii unui contract administrativ și litigiile legate de încheierea contractului administrativ, inclusiv litigiile având ca obiect anularea unui contract administrativ, sunt în competența instanței de contencios administrativ;

b) litigiile care decurg din executarea contractelor administrative sunt în competența instanțelor de drept comun.

Așadar, litigiile decurgând din executarea contractelor administrative au fost atribuite în competența instanțelor de drept comun, acesta fiind și motivul pentru care prezentul litigiu a fost soluționat, în primă instanță, de tribunal, secția civilă.

Este adevărat că art. 55 alin. (3) din Legea nr. 101/2016 reglementează competența instanței care soluționează calea de atac a recursului, respectiv secția de contencios administrativ și fiscal a curții de apel, care judecă în complet specializat în achiziții publice, însă această normă se referă doar la litigiile prevăzute de art. 53 alin. (1) - Procesele și cererile privind acordarea despăgubirilor pentru repararea prejudiciilor cauzate în cadrul procedurii de atribuire, precum și cele privind anularea sau nulitatea contractelor - care se soluționează în prima instanță de secția de contencios administrativ a tribunalului în circumscripția căruia se află sediul autorității contractante.

Or, în condițiile în care, scopul modificărilor intervenite prin Legea nr. 212/2018 pentru modificarea și completarea Legii nr. 554/2004 și a altor acte normative, și intenția legiuitorului au fost de a stabili competența litigiilor care decurg din executarea contractelor administrative în favoarea instanței civile de drept comun, care va aplica dreptul comun, este evident că art. 55 alin. (3) nu poate fi interpretat decât în sensul că recursul va fi soluționat de secția de contencios administrativ și fiscal a curții de apel, în complet specializat în achiziții publice, doar dacă calea de atac este formulată într-o cerere din materia ce face obiectul specializării lor, respectiv în litigiile prevăzute la art. 53 alin. (1) din același act normativ, nefiind așadar aplicabil în cauză.

Raportat la aceste statuări, norma prevăzută la art. 55 alin. (3) din Legea nr. 101/2016 este inaplicabilă prezentului litigiu, atribuit de la început în competența instanțelor de drept comun.

În cauză, calea de atac și termenul pentru declararea acesteia sunt cele de drept comun, iar instanța competentă cu soluționarea căii de atac este instanța ierarhic superioară celei care a judecat în primă instanță, respectiv secția civilă a curții de apel.

Că este așa o demonstrează și evoluția legislativă ulterioară în materie, respectiv faptul că prin O.U.G. nr. 23/2020 pentru modificarea și completarea unor acte normative cu impact asupra sistemului achizițiilor publice, art. IV, pct. 20 și 21 art. 55 din Legea nr. 101/2016 s-a modificat, introducându-se alin. (3

1

) care prevede expres:

"(3) Hotărârea pronunțată în cazul litigiilor de la art. 53 alin. (1) poate fi atacată cu recurs, în termen de 10 zile lucrătoare de la comunicare, la secția contencios administrativ și fiscal a curții de apel, care judecă în complet specializat în achiziții publice.(…)

(3

1

) Hotărârea pronunțată în cazul litigiilor de la art. 53 alin. (1

1

) poate fi atacată numai cu apel, în termen de 10 zile de la comunicare, la instanța ierarhic superioară."

În consecință, în condițiile art. 133 pct. 2, art. 135 alin. (1) și alin. (4) C. proc. civ. aplicate prin prisma art. 136, instanța competentă funcțional să soluționeze recursul este Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.

Temeiul legal al soluției

Pentru considerentele arătate mai sus, în aplicarea prevederilor art. 135 alin. (4) și art. 136 C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența funcțională de soluționare a cauzei, în recurs, în favoarea Curții de Apel București, secția a VI-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența soluționării cauzei privind pe recurenta A. S.R.L. PRIN ADMINISTRATOR JUDICIAR B. în contradictoriu cu intimata COMPANIA NATIONALA DE ADMINISTRARE A INFRASTRUCTURII RUTIERE S.A. în favoarea Curții de Apel București, secția a VI-a civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 10 martie 2020.