ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1832/2020

Ședința publică din data de 7 mai 2020

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 28.05.2019, A. S.R.L. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. obligarea pârâtei la restituirea sumei de 36 257,05 RON, reținută din garanția de bună-execuție.

Cererea a fost înregistrată inițial la data de 28.05.2019 pe rolul Tribunalului București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2019, însă ca efect al declinatorului de competență pronunțat la data de 28.06.2019 a fost înregistrată la data de 17.09.2019 pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a civilă, sub nr. x/2019* și repartizată spre soluționare, aleatoriu în sistem informatic prin programul Ecris, conform art. 101 alin. (1) din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, aprobat prin Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1375/2015, completului de judecată nr. 25 fond, în baza dispozițiilor art. 53 alin. (11) din Legea nr. 101/2016.

Prin sentința civilă nr. 3203/05.11.2019 Tribunalul București, secția a VI-a civilă a respins cererea de chemare în judecată.

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamantul A..

Prin încheierea de ședință din data de 28 noiembrie 2019, a fost admisă excepția necompetenței materiale procesuale a secției a VI- a civilă a Curții de Apel București și declinată competența de soluționare a cererii de recurs în favoarea unui complet specializat în achiziții publice din cadrul Secțiilor a VIII-a sau a IX -a de contencios administrativ și fiscal ale Curții de Apel București, potrivit dispozițiilor art. 53 alin. (3) din Legea nr. 101/2016.

Prin încheierea din data de 08 ianuarie 2020, Curtea de Apel București, secția a IX -a contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea secției a VI- civilă a Curții de Apel București.

Totodată, constatând ivit conflictul negativ de competență, a suspendat judecarea cauzei și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării acestuia.

Pentru a pronunța această hotărâre, secția a IX - a contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București a reținut, în esență, că în materia executării contractelor, indiferent că este vorba de contracte de achiziție publică sau de contracte încheiate între profesioniști, principalele norme de drept aplicabile sunt cele generale ale C. civ., ceea ce, coroborat cu intenția degrevării activității instanțelor de contencios administrativ, explică opțiunea legiuitorului de a trece litigiile legate de executarea contractelor de achiziție publică din competența instanțelor de contencios administrativ în competența instanțelor comune, măsură dispusă prin Legea nr. 212/2018 prin care au fost modificate prevederile Legii nr. 101/2016.

Este adevărat că există o necorelare între modificarea dispusă prin art. 53 alin. (11) din Legea nr. 101/2016 și art. 55 alin. (3), care a rămas neschimbat, însă, dacă s-a schimbat competența de soluționare a fondului în mod expres, rezultă că această modificare se aplică și în privința căii de atac, neexistând vreo rațiune care să explice această diferențiere.

Înalta Curte de Casație și Justiție, sesizată cu stabilirea regulatorului de competență, în conformitate cu dispozițiile art. 135 din C. proc. civ., republicat, analizând obiectul cauzei deduse judecății și dispozițiile legale incidente, va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a VI a civilă, pentru considerentele ce urmează:

Aspectul care a generat conflictul negativ de competență ivit între Curtea de Apel București, secția a IX - a de contencios administrativ și fiscal și Curtea de Apel București, secția a VI - a civilă, îl constituie problema instanței competente material/funcțional să soluționeze cererea de recurs formulată de către recurentul -reclamant A. S.R.L.împotriva sentinței civile nr. 3203 din data 05.11.2019 pronunțată în dosarul nr. x/2019 al Tribunalului București, secția VI - civilă

Cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A. obligarea pârâtei la restituirea sumei de 36 257,05 RON, reținută din garanția de bună-execuție.

Instanța învestită cu soluționarea în fond a cererii de chemare în judecată, respectiv Tribunalul București, secția a VI -a civilă, ca instanță de drept comun, a fost învesitită cu soluționarea cauzei prin încheierea din data de 28 iunie 2019, prin care a fost admisă excepția necompetenței funcționale a secției a II - a de contencios administrativ și fiscal a Tribunalului București, reținându-se incidența în speță a dispozițiilor art. 53 alin. (1)1 din Legea nr. 101/2016.

Așadar, recursul este formulat împotriva unei hotărâri civile prin care fost soluționată o cerere ce privește executarea unui contract de achiziție publică.

Din această perspectivă, se constată că, în cauză, sunt relevante prevederile art. 8 alin. (2) din Legea 554/2004, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 212/2018, potrivit cărora:

"(2) Instanța de contencios administrativ este competentă să soluționeze litigiile care apar în fazele premergătoare încheierii unui contract administrativ, precum și orice litigii legate de încheierea contractului administrativ, inclusiv litigiile având ca obiect anularea unui contract administrativ. Litigiile care decurg din executarea contractelor administrative sunt în competența de soluționare a instanțelor civile de drept comun".

Prin urmare, litigiile decurgând din executarea contractelor administrative au fost atribuite în competența instanțelor de drept comun, acesta fiind și motivul pentru care prezentul litigiu a fost soluționat, în primă instanță, de secția civilă a tribunalului.

Înalta Curte, astfel cum a reținut și secția a IX - a de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București, constată că dispozițiile art. 55 alin. (3) din Legea nr. 101/2016, potrivit cărora "Hotărârea poate fi atacată cu recurs, în termen de 10 zile de la comunicare, la secția contencios administrativ și fiscal a curții de apel, care judecă în complet specializat în achiziții publice. Recursul este soluționat de urgență și cu precădere, într-un termen ce nu va depăși 30 de zile de la data sesizării legale a instanței", reprezintă o necorelare legislativă cu noua reglementare, iar aplicarea lor ca atare ar echivala cu interpretarea greșită a normelor de competență astfel cum au fost configurate prin Legea nr. 212/2018.

Până la intrarea în vigoare a Legii nr. 212/2018, art. 53 alin. (1) din Legea nr. 101/2016 prevedea că (și) procesele privind executarea, anularea, nulitatea, rezoluțiunea, rezilierea sau denunțarea unilaterală a contractelor de achiziție publică se soluționează în primă instanță de secția de contencios administrativ și fiscal a tribunalului în circumscripția căruia se află sediul autorității contractante, prin complete specializate în achiziții publice.

Conform art. 55 alin. (3), hotărârea primei instanțe se ataca cu recurs la secția de contencios administrativ și fiscal a curții de apel, urmând a fi judecată în complet specializat în achiziții publice.

Prin Legea nr. 212/2018 pentru modificarea și completarea Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004 și a altor acte normative, abordarea legiuitorului a fost diferită, în ceea ce privește competența materială procesuală de soluționare a litigiilor generate de aplicarea Legii nr. 101/2016, astfel încât forma actuală a dispozițiilor art. 53 prevede că "(1) Procesele și cererile privind acordarea despăgubirilor pentru repararea prejudiciilor cauzate în cadrul procedurii de atribuire, precum și cele privind anularea sau nulitatea contractelor se soluționează în primă instanță, de urgență și cu precădere, de către secția de contencios administrativ și fiscal a tribunalului în circumscripția căruia se află sediul autorității contractante, prin completuri specializate în achiziții publice. (11) Procesele și cererile care decurg din executarea contractelor administrative se soluționează în primă instanță, de urgență și cu precădere, de către instanța civilă de drept comun în circumscripția căreia se află sediul autorității contractante".

Prin urmare, în competența instanței de contencios administrativ, prin completuri specializate în achiziții publice, sunt procesele și cererile care privesc procedura de atribuire și, respectiv, nulitatea sau anularea contractelor administrative, în vreme ce procesele și cererile care rezultă din executarea acestora se află în competența de judecată a instanței civile de drept comun.

Din interpretarea succesivă și sistematică a modificărilor legislative intervenite, rezultă că atribuirea de competență materială în recurs privește doar procesele care se judecă în primă instanță de secția de contencios administrativ și fiscal a tribunalului, nu și procesele care revin în primă instanță în competența instanțelor civile de drept comun.

Atribuirea de competență prevăzută la art. 55 alin. (3) din Legea nr. 101/2016 trebuie coroborată cu art. 53 alin. (1) și 11 din același act normativ, aplicându-se doar cu privire la litigiile judecate în primă instanță de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale tribunalului.

De asemenea, este de reținut și faptul că în calea de atac, competența funcțională nu se stabilește prin raportare la obiectul cererii de chemare în judecată, ci prin raportare la secția care a pronunțat sentința care formează obiectul căii de atac.

În această fază procesuală o eventuală necompetență (exceptând competența generală) a primei instanțe ar putea fi invocată doar prin intermediul căii de atac formulate, cu condiția invocării anterioare, la fond, a respectivei excepții.

Or, în cauză, problema competenței a fost tranșată definitiv prin încheierea din data de 28 iunie 2019 a Tribunalului București, secția a II - a de contencios administrativ și fiscal.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în favoarea în favoarea Curții de Apel București, secția a VI-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe recurentul A. S.R.L., în contradictoriu cu intimata Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere S.A., în favoarea Curții de Apel București, secția VI civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 mai 2020.