ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1973/2023

Ședința publică din data de 10 octombrie 2023

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la Judecătoria Odorheiu Secuiesc, la 17.01.2019, sub nr. x/2019, reclamanții Orașul Vlăhița și Consiliul local al Orașului Vlăhița în contradictoriu cu pârâții: A. S.R.L., S.C. B. S.R.L., S.C. C. S.R.L., D. a solicitat instanței să dispună:

- rezilierea contractului de concesiune nr. x din 31 mai 2004 încheiat între Consiliul local al Orașului Vlăhița, în calitate de concedent, pe de o parte și pârâtele în calitate de concesionare, pe de altă parte;

- obligarea pârâtelor la plata redevenței restante pe perioada 1.07.2018-31.12.2018 în cuantum de 2.599,8 Euro;

- obligarea pârâtelor la plata redevenței în continuare până la momentul rămânerii definitive a hotărârii privind rezilierea contractului de concesiune nr. x din 31 mai 2004;

- obligarea pârâtelor să predea reclamanților toate bunurile ce fac obiectul contractului de concesiune nr. x din 31 mai 2004;

- obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, reclamanții și-au întemeiat acțiunea pe dispozițiile Legii nr. 219/1998 și ale Legii nr. 215/2001, clauzele Contractului de concesiune nr. x din 31 mai 2004, dispozițiile Caietului de sarcini aferent procedurii de atribuire a contractului de concesiune sus menționat, oferta tehnică și financiară din 12.05.2004 care face parte integrantă din Contractul de concesiune, art. 1549 și urm. C. civ., art. 453 C. proc. civ.

Prin sentința civilă nr. 1182/2019, pronunțată de Judecoria Odorheiu Secuiesc s-a dispus declinarea competenței de soluționare a acțiunii favoarea Tribunalului Harghita.

Prin încheierea civilă nr. 245 din 25 februarie 2020, Tribunalul Harghita, secția Civilă a declinat în favoarea Judecătoriei Odorheiu Secuiesc competența de soluționare a cererii de chemare în judecată, a constatat existența conflictului negativ de competență între Tribunalul Harghita și Judecătoria Odorheiu Secuiesc, a suspendat din oficiu judecata cauzei și a trimis dosarul Curții de Apel Târgu-Mureș pentru soluționarea conflictului de competență.

Prin încheierea civilă nr. 56/CC/16.09.2020, Curtea de Apel Târgu Mureș a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Harghita, secția Civilă.

Pentru a pronunța regulatorul de competență, Curtea de Apel Târgu Mureș a reținut că, raportat la pretenția concretă a reclamanților și la dispozițiile legale aplicabile, prezentul litigiu are caracterul unei cereri de despăgubiri ce decurge din executarea contractului de achiziție publică și nu are legătură cu procedura de atribuire. De asemenea, în speță se cere și rezilierea unui contract de concesiune și nu se pune problema privind anularea sau nulitatea contractelor.

În consecință, competența este stabilită de art. 53 alin. (1) indice 1 din Legea nr. 101/2016 și nu alin. (1) al aceluiași articol, astfel cum acesta era în vigoare la data introducerii cererii. Acest articol a fost modificat prin ordonanța de urgență nr. 114 din 9 iulie 2020, privind modificarea și completarea unor acte normative cu impact în domeniul achizițiilor publice, publicată în Monitorul Oficial nr. 614 din 13 iulie 2020, însă, potrivit art. 25 alin. (2) din C. proc. civ., procesele în curs de judecată la data schimbării competenței instanțelor legal învestite vor continua să fie judecate de acele instanțe, potrivit legii sub care au început. În caz de trimitere spre rejudecare, dispozițiile legale privitoare la competență, în vigoare la data când a început procesul, rămân aplicabile.

În consecință, competența va fi stabilită de curtea de apel raportat la legea în vigoare la data sesizării instanței și anume data de 17.01.2019.

Potrivit acestui text normativ, procesele și cererile care decurg din executarea contractelor administrative se soluționează în primă instanță, de urgență și cu precădere, de către instanța civilă de drept comun în circumscripția căreia se află sediul autorității contractante.

În continuare, potrivit art. 94 alin. (1) lit. k) C. proc. civ., judecătoriile judecă în primă instanță, orice alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 RON inclusiv, indiferent de calitatea părților, profesioniști sau neprofesioniști. Per a contrario, dacă valoarea obiectului este de peste 200.000 RON, competența aparține tribunalului, secția civilă, care este secția de drept comun.

De asemenea a reținut că, atunci când se solicită și rezilierea unui contract, va fi avută în vedere la stabilirea competenței valoarea obiectului cererii, care în speța de față o reprezintă valoarea bunurilor care fac obiectul contractului, rezultînd o sumă de 648.960 RON, ceea ce atrage competența materială după valoare în sarcina tribunalului, secția civilă.

Cum în speța de față sunt incidente dispozițiile de competență prevăzute de art. 53 alin. (1) indice 1, în forma în vigoare la momentul introducerii cererii, care stabilește că procesele și cererile care decurg din executarea contractelor administrative se soluționează în primă instanță, de urgență și cu precădere, de către instanța civilă de drept comun în circumscripția căreia se află sediul autorității contractante, având în vedere această competență stabilită de art. 94 alin. (1) lit. k) din C. proc. civ., în temeiul art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., Curtea de Apel Târgu Mureș a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Harghita.

Ulterior, cererea formulată de reclamanții Orașul Vlăhița și Consiliul local al orașului Vlăhița în contradictoriu cu pârâții: A. S.R.L., S.C. B. S.R.L., S.C. C. S.R.L., D. a fost înregistrată la Tribunalul Harghita, sub nr. x/2019* la data de 01.10.2020.

Prin sentința civilă nr. 306/17 martie 2022 pronunțată de Tribunalul Harghita în dosarul nr. x/2019 s-a admis excepția lipsei capacității de folosință a pârâtei D. invocată de pârâta S.C. A. S.R.L. și s-a respins acțiunea formulată de reclamanții Orașul Vlăhița și Consiliul Local Vlăhița împotriva pârâtei D. pentru lipsa capacității de folosință; S-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtelor S.C. A. S.R.L., S.C. B. S.R.L., S.C. C. S.R.L. invocată de pârâta S.C. A. S-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții Orașul Vlăhița și Consiliul Local Vlăhița, împotriva pârâtelor S.C. A. S.R.L., S.C. B. S.R.L., S.C. C. S.R.L.; s-a dispus rezilierea contractului de concesiune nr. x din 31 mai 2004 încheiat între Consiliul local al Orașului Vlăhița și pârâte și pârâtele au fost obligate să predea reclamanților toate bunurile ce fac obiectul contractului de concesiune nr. x din 31 mai 2004; S-au respins capetele de cerere privitoare la plata redevenței pentru perioada 01.07.2018-31.12.2018 și în continuare, până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești privind rezilierea contractului de concesiune nr. x din 31 mai 2004; De asemenea, pârâta S.C. A. S.R.L. a fost obligată să plătească reclamanților parte din cheltuielile de judecată, respectiv suma de 10.186 RON cheltuieli cu expertiza tehnică judiciară, 1.000 RON cheltuieli pentru deplasare și 10.000 RON parte din onorariul avocațial.

Prin decizia nr. 275/A din 14 decembrie 2022 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins apelul formulat de A. S.R.L. împotriva sentinței nr. 306/17.03.2022 pronunțată de Tribunalul Harghita în dosarul nr. x/2019.

Totodată, a admis apelul formulat de Orașul Vlăhița și Consiliul Local al Orașului Vlăhița împotriva aceleiași sentințe; a schimbat în parte sentința apelată în sensul că a admis cererea de obligare a pârâtelor A. S.R.L., B. S.R.L. și C. S.R.L. la plata în favoarea reclamanților Orașul Vlăhița și Consiliul Local al Orașului Vlăhița a redevenței restante pt. perioada 01.07.2018-13.12.2022 în cuantum de 5200 euro/an (echivalent în RON).

A menținut celelalte dispoziții ale sentinței.

De asemenea, a obligat pârâții să plătească reclamanților cu titlu de cheltuieli de judecată în apel suma de 15.067,48 RON.

Împotriva acestei decizii, recurenta-pârâtă A. S.R.L. a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 3, 6 și 8 C. proc. civ., solicitând, în sinteză, admiterea recursului, casarea hotărârii atacate, trimiterea cauzei spre rejudecare Curții de Apel Targu Mureș care, constatând că sentința civilă nr. 306 din data de 17.03.2022 a Tribunalului Harghita a fost pronunțată cu încălcarea normelor de ordine publică privind competența materială procesuală, va dispune anularea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului Harghita, secția contencios administrativ și fiscal.

Subsumat motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., recurenta-pârâtă a evidențiat, în cuprinsul memoriului de recurs, argumentele pentru care consideră că judecarea cauzei de către o secție/complet nespecializat în materia contenciosului administrativ și fiscal este nelegală.

Subsumat motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurenta-pârâtă a susținut că, deși instanța de apel înțelege să facă referire la condițiile de admisibilitate ale acțiunii în rezilierea contractului de concesiune, aceasta se pronunță cu privire la temeinicia acestei acțiuni.

Astfel, evidența motivelor contradictorii pentru care s-a reținut caracterul fondat al apelului promovat de apelantele-reclamante este certă, inadmisibilitatea neputând fi asimilată caracterului temeinic al acțiunii civile.

Totodată, instanța de apel a reținut că, în privința excepției de neexecutare a propriilor obligații de către reclamanți, privitor la predarea parțială a suprafeței de teren concesionate, pârâtele nu au făcut dovada, nu au notificat UAT Vlahita sau Consiliul Local Vlahita cu privire la predarea diferenței de suprafață concesionată, lăsând să se înțeleagă că soluționarea unei excepții s-a efectuat, în condițiile în care, în realitate, a fost invocată (din oficiu) o altă împrejurare care, dacă ar fi făcut obiectul apelului, ar fi trebuit soluționată separat.

Subsumat motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta-pârâtă a susținut că, în mod greșit, a aplicat instanța de apel dispozițiile vechiul C. civ. pe care Ie-a reținut ca fiind normele de drept substanțial aplicabile, în condițiile în care, așa cum s-a arătat, litigiul aparținea materiei conteciosului administrativ, fiind supus acestor norme de drept.

De asemenea, în mod greșit a făcut instanța de apel aplicarea dispozițiilor art. 193 alin. (2) C. proc. civ., în condițiile în care acest text de lege nu putea fi privit individual, ci prin coroborare cu dispozițiile art. 7 și art. 8 din Legea nr. 554/2004, întrucât natura litigiului era circumscrisă sferei contenciosului administrativ.

Intimații-reclamanți CONSILIUL LOCAL AL ORAȘULUI VLĂHIȚA și ORAȘUL VLĂHIȚA au depus o întâmpinare prin care au solicitat respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată, de asemenea, și intimatele-pârâte B. S.R.L. și S.C. C. S.R.L. au depus fiecare câte o întâmpinare.

La termenul de judecată din 26 septembrie 2023, Înalta Curte de Casație și Justiție a pus în discuție, în temeiul dispozițiilor art. 489 alin. (3) C. proc. civ., și a invocat, din oficiu, motivul de casare de ordine publică prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., respectiv nelegala alcătuire a instanței, prin raportare la hotărârea prealabilă nr. 40/2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, precum și la calea de atac incidentă în cauză.

Înalta Curte, analizând recursul din perspectiva motivului de casare de ordine publică prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., invocat din oficiu de instanță, reține următoarele:

Cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții Orașul Vlăhița și Consiliul local al Orașului Vlăhița în contradictoriu cu pârâții: A. S.R.L., S.C. B. S.R.L., S.C. C. S.R.L., D. a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu-Secuiesc la data de 17 ianuarie 2019, sub nr. x/2019, și are ca obiect o cerere de despăgubiri ce decurge din executarea contractului de achiziție publică, neavând legătură cu procedura de atribuire, precum și o cerere de reziliere a unui contract de concesiune, nepunându-se problema privind anularea sau nulitatea contractului, așa cum a statuat Curtea de Apel Târgu Mureș, în cadrul regulatorului de competență prin încheierea civilă nr. 56/CC/16.09.2020.

Prin același regulator de competență s-a reținut că, în speță, competența este stabilită de art. 53 alin. (1) indice 1 din Legea nr. 101/2016, astfel cum acesta era în vigoare la data introducerii cererii.

Prin Legea nr. 101/2016 a fost reglementat în mod distinct regimul juridic al remediilor și căilor de atac, aplicabil în mod unitar și valabil în materie de atribuire a contractelor de achiziții publice, achiziții sectoriale, concesiuni de lucrări și concesiuni de servicii.

Legea nr. 101/2016 prevede în mod expres, în art. 1 alin. (2), că acest regim juridic special se aplică și cererilor privind executarea contractelor sus-menționate, categorie de litigii în care se include și cererea dedusă judecății.

În conformitate cu Legea nr. 101/2016, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 212/2018 (forma în vigoare la data învestirii instanței cu soluționarea cererii de chemare în judecată - 17 ianuarie 2019):

"Art. 53. - (1) Procesele și cererile privind acordarea despăgubirilor pentru repararea prejudiciilor cauzate în cadrul procedurii de atribuire, precum și cele privind anularea sau nulitatea contractelor se soluționează în primă instanță, de urgență și cu precădere, de către secția de contencios administrativ și fiscal a tribunalului în circumscripția căruia se află sediul autorității contractante, prin completuri specializate în achiziții publice. (1^1) Procesele și cererile care decurg din executarea contractelor administrative se soluționează în primă instanță, de urgență și cu precădere, de către instanța civilă de drept comun în circumscripția căreia se află sediul autorității contractante. (...)"

"Art. 55. - (1) În cazuri justificate, dacă instanța de judecată nu ia hotărârea de îndată, poate dispune amânarea pronunțării pentru un termen de 5 zile.(2) Hotărârea se redactează într-un termen de 7 zile de la pronunțare și se comunică de îndată părților în cauză.(3) Hotărârea poate fi atacată cu recurs, în termen de 10 zile de la comunicare, la secția contencios administrativ și fiscal a curții de apel, care judecă în complet specializat în achiziții publice. Recursul este soluționat de urgență și cu precădere, într-un termen ce nu va depăși 30 de zile de la data sesizării legale a instanței.(4) Recursul suspendă executarea și se judecă de urgență și cu precădere. (5) În cazul admiterii recursului, instanța de recurs rejudecă, în toate cazurile, litigiul în fond."

Totodată, potrivit dispozițiilor exprese ale Legii nr. 101/2016:

"Art. 68. - Dispozițiile prezentei legi se completează cu prevederile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, ale Legii nr. 134/2010, republicată, cu modificările ulterioare, și cu cele ale Legii nr. 287/2009, republicată, cu modificările ulterioare, în măsura în care prevederile acestora din urmă nu sunt contrare."

Analiza coroborată a textelor legale sus - menționate relevă faptul că, în condițiile în care prin modificările aduse art. 53 din Legea nr. 101/2016, potrivit Legii nr. 212/2018, s-a făcut trimitere la dreptul comun exclusiv din perspectiva determinării instanței civile competente material să soluționeze o anumită categorie de litigii dintre cele avute în vedere de legea specială, respectiv litigiile decurgând din executarea contractelor administrative, rezultă că nu au fost modificate nici calea de atac incidentă în astfel de cauze, nici procedura specială de soluționare a acesteia, în lipsa unor dispoziții exprese în acest sens.

Prin urmare, trimiterea la dispozițiile dreptului comun cuprinsă în art. 68 din Legea nr. 101/2016 vizează exclusiv normele de reglementare a competenței materiale (funcțională și procesuală) a instanței civile competente să soluționeze litigiile decurgând din executarea contractelor de achiziții publice/sectoriale, fără ca această trimitere să poată fi extinsă implicit și asupra căii de atac de drept comun în materie civilă, prevederile cuprinse în Legea nr. 101/2016 fiind norme speciale nu numai prin raportare la procedura de drept comun în materie civilă, ci chiar și prin raportare la dreptul comun în materia contenciosului administrativ (Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004).

În același sens a statuat și Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, prin decizia nr. 40/2020 din 18 mai 2020, publicată în Monitorul Oficial nr. 683 din 31 iulie 2020.

Așa fiind, constatând fondat motivul de ordine publică prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., referitor la nealcătuirea instanței potrivit dispozițiilor legale aplicabile căii de atac a recursului, pe care legea o prevedea a fi exercitată împotriva hotărârii primei instanțe, și, pe cale de consecință, față de nelegalitatea deciziei pronunțate de instanța de apel, Înalta Curte de Casație și Justiție va admite recursul, în temeiul art. 497 C. proc. civ., va casa decizia recurată și va trimite cauza spre o nouă judecată Curții de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca instanță de recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenta-pârâtă A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 275/A din 14 decembrie 2022 pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Casează decizia recurată și trimite cauza spre o nouă judecată Curții de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca instanță de recurs.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 octombrie 2023.