ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1220/2023

Ședința publică din data de 16 mai 2023

Deliberând asupra recursului, constată următoarele:

În drept au fost invocate dispozițiile art. 1270 alin. (1) C. civ.

La data de 9 iunie 2020, pârâta a formulat întâmpinare și cerere reconvențională prin care a solicitat instanței să dispună obligarea pârâtului reconvențional la plata sumei de 365.000,74 RON reprezentând penalități pentru neexecutare de 0.1% pentru fiecare zi de întârziere, cheltuieli cu expertiza proiectului tehnic și contravaloarea proiectului tehnic dacă acesta nu corespunde din punct de vedere tehnic, precum și obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.

În drept și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 205 - 209 și următoarele C. proc. civ., precum și pe dispozițiile art. 1350 C. civ. și art. 10.b3, 10.bl8, 10.b20., 12.1 -1, 12.5, art. 25 și 26 și următoarele din Contractul de lucrări nr. x/2018.

Prin sentința civilă nr. 283/2021 din 3 februarie 2021, pronunțată de Judecătoria Odorheiu Secuiesc, s-a admis excepția necompetenței materiale, invocată din oficiu și s-a dispus declinarea competenței soluționării cauzei, în favoarea Tribunalului Harghita, secția Civilă.

De asemenea, s-a respins, ca nefondată, cererea reconvențională formulată de pârâta Comuna Praid, reclamanta fiind obligată să-i plătească suma de 14.280 RON, reprezentând jumătate din valoarea onorariului de avocat achitat și 14.484,23 RON contravaloarea taxei judiciare de timbru achitate.

A fost admisă în parte cererea reconvențională formulată de pârâta Comuna Praid și a fost obligată reclamanta A. S.R.L. să-i plătească pârâtei suma de 365.000,74 RON, cu titlu de penalități de întârziere. A fost respinsă în rest cererea reconvențională.

Totodată, a fost respins apelul declarat de reclamanta A. S.R.L. împotriva aceleiași sentințe. A fost obligată reclamanta să-i plătească pârâtei suma de 9.300 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată în calea de atac.

Subsumat motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta-reclamantă a susținut că lipsa actului adițional a determinat imposibilitatea derulării procedurilor de decontare, iar pentru modificările valorice ale contractului erau necesare fonduri alocate în prealabil, în caz contrar existând riscul derulării lucrărilor fără a putea fi decontate sau încasate, încălcând astfel prevederile art. 4

1

din Legea nr. 276/2006 privind finanțele publice locale, referitor la obligația de actualizare a graficelor de execuție corelat cu bugetul alocat, din capitolul Masuri pentru eliminarea arieratelor.

De asemenea, s-a mai susținut că instanța de apel nu a făcut nicio referire la faptul că apariția O.U.G. nr. 114/2018 constituie tocmai o situație imprevizibilă de tipul celei vizate de dispozițiile art. 6 și art. 7 din instrucțiunea ANAP nr. 2/2018, modificată și completată prin instrucțiunea ANAP nr. 1/2019, reprezentând un eveniment care, fără a intra în sfera forței majore, nu putea fi prevăzut în momentul depunerii ofertei.

S-a mai arătat că instanța de apel a nesocotit prevederile art. 1875 alin. (2) C. civ., text legal ce se impune a fi raportat la clauza de la art. II pct. 2 din contractul de lucrări încheiat între părți nr. x/24.07.2018, conform căreia la începerea lucrărilor achizitorul are obligația de a obține toate autorizațiile și avizele necesare execuției lucrărilor, precum și dispozițiile art. 1864 alin. (1) C. civ.

1

și art. 55 alin. (3)

1

din Legea nr. 101/2016. Totodată, a invocat și excepția nulității recursului, conform art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Recurenta-reclamantă a formulat răspuns la întâmpinare, prin care a solicitat respingerea excepțiilor și apărărilor invocate de intimata-pârâtă.

Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 248 alin. (1) și (2) C. proc. civ., stabilind ordinea de prioritate a soluționării excepțiilor de procedură, a luat în examinare excepția inadmisibilității căii extraordinare de atac, invocată de intimata-pârâtă, urmând a respinge recursul, ca inadmisibil, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta a solicitat instanței să constate că nu a operat rezilierea contractului de lucrări nr. x/24.07.2018 încheiat între reclamanta-executant și pârâta-achizitor și că acest contract produce efecte juridice, precum și să se dispună obligarea pârâtei de a-și îndeplini obligația legală de a perfecta cu reclamanta actul adițional de modificare a valorii contractului de lucrări nr. x/24.07.2018, în acord cu prevederile O.U.G. nr. 114/2018. Totodată, s-a solicitat să se constate prelungirea duratei contractului și să se dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 105.880,15 RON, reprezentând contravaloarea lucrărilor executate și evidențiate în factura nr. x/8.11.2019, precum și la plata sumei de 12.493,86 RON, reprezentând penalități de întârziere.

Înalta Curte constată că prima instanță, Tribunalul Harghita, secția Civilă, a fost învestită prin hotărârea de declinare a competenței, pronunțată de Judecătoria Odorheiu Secuiesc, care a constatat incidența dispozițiilor art. 53 alin. (1)

1

din Legea nr. 101/2016 în vigoare la data formulării cererii de chemare în judecată, cu motivarea că litigiul decurgând din executarea unor contracte administrative este de competența de soluționare a instanțelor civile de drept comun.

În acest sens, s-a reținut, cu privire la contractele de lucrări prin care se asigură prestarea unui serviciu public, în cauză, serviciul de proiectare, asistență tehnică din partea proiectantului și execuție lucrări de construcții alimentare cu apă potabilă și rețea de canalizare menajeră, că sunt contracte administrative.

Învestită cu soluționarea recursului declarat împotriva hotărârii primei instanțe prin decizia nr. 480/R din 6 octombrie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2020, s-a respins ca inadmisibil recursul declarat de recurenții A. S.R.L. și Comuna Praid împotriva sentinței civile nr. 688/09.06.2022 pronunțate de Tribunalul Harghita, secția Civilă.

În considerentele acestei decizii, s-a reținut că tribunalul a fost învestit cu soluționarea unei cereri referitoare la un contract administrativ supus legislației speciale care guvernează achizițiile publice. Totodată, s-a constatat că, încă de la momentul declinării cauzei de la Judecătoria Odorheiu Secuiesc către Tribunalul Harghita s-a reținut că sunt incidente în cauză dispozițiile art. 53 alin. (1)

1

din Legea nr. 101/2016, care fac referire la procesele și cererile ce decurg din executarea contractelor administrative.

De altfel, ambele părți au arătat pe parcursul derulării procedurii faptul că litigiul dintre ele se desfășoară sub auspiciile legislației speciale a achizițiilor publice, diferendele vizând executarea unui contract de achiziție publică.

Raportat la aceste argumente, cu aplicarea art. 547 alin. (2) C. proc. civ. s-a concluzionat că, în cauză, calea de atac corectă este cea a apelului, iar nu a recursului, astfel cum în mod greșit au procedat reclamanta și pârâta.

Prin urmare, Înalta Curte constată că problema căii de atac ce poate fi exercitată în cauză a fost dezlegată prin considerentele acestei decizii, stabilindu-se că hotărârile pronunțate în procesele și cererile care decurg din executarea contractelor de achiziție publică pot fi atacate numai cu apel.

În acest context, instanța supremă observă că regimul juridic al căilor de atac pentru litigiile având obiectul descris prin cererea de chemare în judecată este reglementat de Legea nr. 101/2016, în forma în vigoare la data introducerii acțiunii, 13 martie 2020, conform art. 27 C. proc. civ.

Potrivit art. 53 alin. (1

1

) din Legea nr. 101/2016, "procesele și cererile care decurg din executarea contractelor administrative se soluționează în primă instanță, de urgență și cu precădere, de către instanța civilă de drept comun în circumscripția căreia se află sediul autorității contractante".

Conform art. 55 alin. (3

1

) din Legea nr. 101/2016, "hotărârea pronunțată în cazul litigiilor de la art. 53 alin. (1

1

) poate fi atacată numai cu apel, în termen de 10 zile de la comunicare, la instanța ierarhic superioară. Apelul este soluționat de urgență și cu precădere, într-un termen ce nu va depăși 30 de zile de la data sesizării legale a instanței."

Având în vedere că litigiu se circumscrie dispozițiilor art. 53 alin. (1

1

) raportat la art. 55 alin. (3

1

) din Legea nr. 101/2016, rezultă că sentința primei instanțe putea fi atacată numai cu apel.

Prin urmare, fiind suprimată calea de atac a recursului, rezultă că decizia instanței de apel este o hotărâre definitivă de la data pronunțării, în sensul art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ.

De altfel, legiuitorul a prevăzut la art. 483 alin. (2) teza finală C. proc. civ. că "nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului".

Instanța are obligația de a analiza căile de atac în limitele și în condițiile impuse de lege, cu respectarea principiului preeminenței dreptului, recunoscut în preambulul Convenției pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale și, implicit, a principiului securității raporturilor juridice, conform căruia o hotărâre definitivă nu mai poate forma obiectul controlului de legalitate, în afara căilor extraordinare de atac expres și limitativ prevăzute de lege.

Astfel, recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală ori extinderea limitelor competenței atribuite prin lege constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii.

Prin urmare, în considerarea obiectului cererii de chemare în judecată privind executarea unui contract de achiziție publică, hotărârea recurată are caracter definitiv de la pronunțare potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., astfel că nu este susceptibilă a fi atacată cu recurs, întrucât aceasta se înscrie în ipoteza legală reglementată de art. 483 alin. (2) teza finală din același cod coroborat cu art. 55 alin. (3

1

) și art. 53 alin. (1

1

) din Legea nr. 101/2016.

În consecință, pentru considerentele ce preced, conform art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamanta A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 241/A din 14 noiembrie 2022 pronunțate de Curtea de Apel Târgu-Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Referitor la cererea intimatei-pârâte U.A.T. Comuna Praid privind obligarea recurentei-reclamante A. S.R.L. la plata cheltuielilor de judecată, Înalta Curte reține următoarele:

Conform dispozițiilor art. 452 C. proc. civ., "partea care pretinde cheltuieli de judecată trebuie să facă, în condițiile legii, dovada existenței și întinderii lor, cel mai târziu la data închiderii dezbaterilor asupra fondului cauzei", iar potrivit art. 453 din același cod, "partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată".

Prin raportare la aceste texte de lege, aplicabile și în recurs în temeiul art. 494 C. proc. civ., Înalta Curte constată că intimata-pârâtă a depus la dosarul cauzei dovezi care atestă efectuarea cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu avocațial, respectiv factura nr. x din 14 martie 2023 și extrasul de cont din 27 martie 2023, aflate la dosarul de recurs.

Constatând culpa procesuală a recurentei-reclamante în promovarea recursului și în raport cu solicitarea intimatei-pârâte privind acordarea cheltuielilor de judecată, aferente procesului, urmează să fie admisă cererea, în sensul obligării recurentei-reclamante la plata sumei de 7.500 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de reclamanta A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 241/A din 14 noiembrie 2022 pronunțate de Curtea de Apel Târgu-Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Obligă recurenta-reclamantă să achite intimatei-pârâte U.A.T. Comuna Praid suma de 7.500 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 16 mai 2023.