ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2377/2021

Ședința publică din data de 10 noiembrie 2021

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal la data de 04.06.2019, reclamanta A. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâta B. S.R.L, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună admiterea cererii de chemare in judecata astfel cum a fost formulată și, pe cale de consecință, să se dispună obligarea pârâtei la plata următoarelor sume:

In drept, au fost invocate dispozițiile art. 94, 95, 106, 113 și urm., art. 663 C. proc. civ., art. 3 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, Ghidul Solicitantului POR 2.2.

Prin sentința nr. 1660 din data de 26 noiembrie 2019 pronunțată de Tribunalul Prahova a fost admisă cererea având ca obiect pretenții, formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L., fiind obligată pârâta la plata către reclamantă a sumei de 255238,64 RON reprezentând debit principal, la care se adaugă suma de 42114,3756 RON, reprezentând penalități de întârziere calculate începând cu 07.02.2019 până la data de 28.05.2019, precum și în continuare penalități de 0,15% pe zi de întârziere calculate începând cu data de 29.05.2019 și până la data achitării integrale a debitului principal.

Prin aceeași sentință a fost obligată pe pârâtă să plătească reclamantei contravaloarea în RON la data plății a sumei de 40 euro, reprezentând daune-interese suplimentare minimale.

De asemenea a fost obligată pârâta la plata către reclamantă a sumei de 10425,81 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru (8045,81 RON) și onorariu avocat (2380 RON).

Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta B. S.R.L., criticând-o ca nelegală și netemeinică și a solicitat admiterea apelului, schimbarea în tot a hotărârii apelate în sensul respingerii cererii de chemare în judecata, cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecata ocazionate de prezenta cauza.

Prin încheierea din 17 noiembrie 2020, Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă a respins excepția tardivității declarării apelului și a amânat, totodată, pronunțarea pentru data de 24 noiembrie 2020 și apoi pentru 2 decembrie 2020.

Prin decizia nr. 360 din 2 decembrie 2020, Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă a admis apelul declarat de pârâta B. S.R.L. împotriva sentinței nr. 1660 din data de 26 noiembrie 2019 pronunțate de Tribunalul Prahova, a schimbat în tot sentința atacată, în sensul că a respins acțiunea, ca neîntemeiată.

La 21 ianuarie 2021, reclamanta A. a declarat recurs împotriva încheierii din 17 noiembrie și a deciziei nr. 360 din 2 decembrie 2020, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ., solicitându-se admiterea recursului, casarea în totalitate a hotărârilor recurate și trimiterea cauzei în rejudecare la instanța de apel, cu obligarea pârâților-intimați la plata cheltuielilor de judecată.

Recurenta-reclamantă a susținut că instanța de apel a procedat la judecarea apelului fără legala sa citare, procesul desfașurându-se fără ca aceasta să fi avut cunoștință de termenul de judecată fixat de instanță; astfel i s-a pricinuit o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului, fiind încălcate principiile dreptului la apărare, publicității, oralității și contradictorialității.

Recurenta a arătat că prin cererea de apel, formulată de pârâta B. S.R.L., a fost indicat sediul reclamantei din București, str. x nr-31B, adresă la care instanța de apel avea obligația să comunice toate actele de procedură. Cu toate acestea, Curtea de Apel Ploiești a comunicat inițial apelul B. S.R.L. la adresa din București.

Prin întâmpinarea formulată, inițial în data de 14.09.2020, a fost indicat sediul profesional ales în București, str. x, Sector 4 la D., prin avocat E. și a fost solicitată comunicarea apelului.

Curtea de Apel Ploiești a luat cunoștință și de sediul procesual ales, care era identic cu sediul indicat prin cererea de apel, fiindu-i comunicată în București, str. x 31B, Sector 4 adresa din 17.10.2020 (în care nu se menționa termenul de judecată) însoțită de apelul B. S.R.L.

Recurenta a susținut că a formulat întâmpinare, în data de 09.11.2020, după ce i-a fost comunicat apelul pârâtei B. S.R.L., ocazie cu care a indicat iar faptul că sediul său este în București, str. x, Sector 4 și sediul procedural ales este tot la aceeași adresă, la D. prin avocat E..

După adresa Curții de Apel Ploiești din 17.10.2020, a susținut recurenta că nu a mai primit la sediul din București, str. x, Sector 4 niciun alt act procedural din partea instanței și nu a avut cunoștință de stabilirea unui termen de judecată în cauză; despre data la care a fost stabilit termenul de judecată luând cunoștință abia când 1-a fost comunicată decizia recurată, la adresa corectă, din București.

Verificând conținutul deciziei civile nr. 360/02.12.2020 și a încheierii din 17 noiembrie 2020, recurenta a arătat că, în privința sediului său social, Curtea de Apel Ploiești a reținut în mod eronat adresa din București.

După redarea dispozițiilor art. 153 alin. (1) C. proc. civ., recurenta-reclamantă a arătat că apelul pârâtei B. S.R.L. a fost soluționat fără citarea reclamantei și fără prezența sa, în condițiile în care aceasta nu a avut cunoștință de termenul de judecată.

În baza art. 153 alin. (2) C. proc. civ., a susținut recurenta, Curtea de Apel Ploiești trebuia să dispună, în data de 17.11.2020, amânarea cauzei și citarea sa corespunzătoare, în condițiile în care recurenta a lipsit de la judecata cauzei. În măsura în care Curtea de Apel Ploiești a comunicat totuși o citație și către reclamantă, aceasta nu a fost trimisă cu respectarea art. 155 alin. (3) pct. 3 sau art. 158 C. proc. civ., respectiv la sediul social sau la sediul procedural ales.

În concluzie, recurenta a subliniat că nelegala citare a unei părți este o nulitate expres prevăzută de lege, sens în care "vătămarea este prezumată", după cum se stipulează prin art. 175 alin. (2) C. proc. civ.. În lipsa citării sale și judecării apelului fără ca partea să aibă cunoștință de termenul de judecată, a susținut recurenta că nu i-a fost respectat dreptul la apărare, fiind încălcate principiile publicității, oralității și contradictorialității, iar remedierea încălcării dreptului se poate realiza doar prin anularea actului de procedură.

Pe fondul cauzei, recurenta-reclamantă a susținut, în sinteză, că încheierea și decizia recurate au fost luate cu încălcarea mai multor norme de drept material, respectiv cu încălcarea sau aplicarea greșită a prevederilor art. 431 C. proc. civ. privind puterea de lucru judecat, art. 1171 Noul C. civ. privind contractul de adeziune, art. 1270 Noul C. civ. privind forța obligatorie a contractelor, art. 1266 Noul C. civ. privind intepretarea contractelor, art. 1350 Noul C. civ. privind răspunderea contractuală, art. 1517 Noul C. civ. privind neexecutarea imputabilă creditorului și art. 1534 Noul C. civ. privind prejudiciul imputabil creditorului.

Intimata-pârâtă a transmis la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Recurenta-reclamantă a transmis răspuns la întâmpinare, relevând argumente cu privire la apărările părții adverse.

Înalta Curte, analizând încheierea și decizia atacate în raport cu criticile formulate, în limitele controlului de legalitate și temeiurilor de drept invocate, reține următoarele considerente:

Recurenta-reclamantă a declarat recurs împotriva încheierii din 17 noiembrie 2020 (încheiere de amânare a pronunțării) și împotriva deciziei nr. 360 din 2 decembrie 2020, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ., solicitându-se admiterea recursului, casarea în totalitate a hotărârilor recurate și trimiterea cauzei în rejudecare la instanța de apel, cu obligarea intimatei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată.

Analizând hotărârile recurate, prin prisma criticilor ce vizează modul de îndeplinire a procedurii de citare de la judecata în apel a pricinii, Înalta Curte constată că sunt incidente în cauză motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ.

Astfel, se reține că, în conformitate cu art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ. casarea hotărârii se dispune atunci "când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității".

Acest motiv de recurs include toate neregularitățile procedurale care atrag sancțiunea nulității, cu excepția celor menționate la punctele 1-4, precum și nesocotirea unor principii fundamentale a căror nerespectare nu se încadrează în alte motive de recurs.

Înalta Curte apreciază că este întemeiat acest motiv de casare, prin prisma faptului că procedura de citare desfășurată în fața instanței de apel a fost nelegal îndeplinită cu recurenta-reclamantă.

Potrivit dispozițiilor art. 153 C. proc. civ., "(1) Instanța poate hotărî asupra unei cereri numai dacă părțile au fost citate sau s-au prezentat, personal sau prin reprezentant, în afară de cazurile în care prin lege se dispune altfel. (2) Instanța va amâna judecarea și va dispune să se facă citarea ori de câte ori constată că partea care lipsește nu a fost citată cu respectarea cerințelor prevăzute de lege, sub sancțiunea nulității".

Dispozițiile art. 158 alin. (1) C. proc. civ. prevăd că "În caz de alegere de domiciliu, sau, după caz, de sediu, dacă partea a arătat și persoana însărcinată cu primirea actelor de procedură, comunicarea acestora se va face la acea persoană, iar în lipsa unei asemenea mențiuni, citarea se va face, după caz, potrivit art. 155 sau 156 C. proc. civ..".

De asemenea, conform prevederilor art. 174 alin. (1) și art. 175 alin. (1) C. proc. civ., actele de procedură efectuate cu nerespectarea cerințelor legale sunt lovite de nulitate, dacă s-a produs părții o vătămare care nu poate fi înlăturată altfel decât prin desființarea actului.

În speță, Înalta Curte constată că prin cererea de apel însăși, apelanta-pârâtă a indicat sediul intimatei-reclamante ca fiind în București, str. x, precum și că prin întâmpinare intimata-reclamantă a indicat sediul din București, str. x, cât și sediul procedural ales care este tot la aceeași adresă, la D. prin avocat E..

De asemenea, se constată că, potrivit proceselor-verbale de înmânare a citațiilor, aflate la fila x, respectiv dosarul curții de apel, intimata-reclamantă a fost citată pentru termenul de judecată din data de 17 noiembrie 2020, când cauza a rămas în pronunțare, la adresa din București, str. x, Sector 1 și la adresa din București, str. x, Sector 1 (indicată de reclamantă în primă instanță).

Astfel, în condițiile în care, la termenul de judecată din data de 17 noiembrie 2020, intimata-reclamantă A. S.R.L. a lipsit, iar aceasta a fost citată la adresa din București, str. x, respectiv la adresa din București, str. x, și nu la adresa menționată în cererea de apel de apelanta-pârâtă, respectiv în întâmpinare de intimata-reclamantă, Înalta Curte constată că instanța de prim control judiciar a încălcat dispozițiile art. 153 C. proc. civ. și a apreciat greșit să procedura de citare este îndeplinită, reținând cauza în pronunțare.

Instanța de apel a procedat la judecarea cauzei în lipsa intimatei-reclamante, deși, curtea de apel era obligată să respecte dispozițiile art. 153 alin. (2) C. proc. civ., care prevăd că instanța va amâna judecarea și va dispune să se facă citarea ori de câte ori constată că partea care lipsește nu a fost citată cu respectarea cerințelor prevăzute de lege, sub sancțiunea nulității.

Procedând astfel, instanța de apel a încălcat principiul dreptului la apărare, prevăzut la art. 13 C. proc. civ., și principiul contradictorialității, prevăzut la art. 14 C. proc. civ., potrivit cărora părțile au dreptul de a fi reprezentate în tot cursul procesului și de a li se asigura posibilitatea de a participa la toate fazele de desfășurare a procesului, instanța neputând hotărî asupra unei cereri decât după citarea sau înfățișarea părților, dacă legea nu prevede altfel.

Principiul contradictorialității, care guvernează procesul civil, presupune că toate elementele procesului trebuie supuse dezbaterii și discuției părților, pentru ca fiecare parte să aibă posibilitatea de a-și formula apărări și de a-și prezenta punctul de vedere asupra oricărui element care are avea legătură cu pretenția dedusă judecății.

Legalitatea desfășurării procedurii judiciare, având în vedere caracterul contradictoriu al acesteia și necesitatea respectării dreptului la apărare, implică obligația citării tuturor părților și comunicarea actelor de procedură în mod legal, "sub sancțiunea nulității", conform art. 153 C. proc. civ.

În condițiile în care încheierea de amânare a pronunțării, din 17 noiembrie 2020, (ulterior fiind amânată pronunțarea pentru data de 24 noiembrie 2020 și apoi pentru 2 decembrie 2020) a fost dată cu încălcarea regulilor de procedură (prevederile art. 153 C. proc. civ.), iar încheierile de amânare a pronunțării fac parte integrantă din decizia nr. 360 din 2 decembrie 2020, Înalta Curte reține că, în cauză, sunt incidente dispozițiile art. 174 și urm. C. proc. civ., potrivit cărora actele de procedură efectuate cu nerespectarea cerințelor legale, de fond sau de formă sunt sancționate cu nulitatea, vătămarea produsă neputând fi înlăturată decât prin anularea lor.

Prin urmare, hotărârea atacată este lovită de nulitate, în condițiile art. 175 alin. (2) C. proc. civ., iar, pentru respectarea principiului dublului grad de jurisdicție și asigurarea tuturor garanțiilor procesuale, se impune admiterea recursului, casarea hotărârilor recurate și trimiterea cauzei la aceeași instanță de apel, pentru a se relua judecata cu citarea legală a părților implicate în proces, în conformitate cu normele procedurale mai sus menționate.

În plus, răspunzând apărărilor intimatei-pârâte, Înalta Curte constată că nu sunt aplicabile dispozițiile art. 172 C. proc. civ., care stabilesc regula citării la vechiul loc de citare, întrucât această regulă este valabilă doar pentru aceeași instanța, nu și pentru instanța superioară.

Or, prin întâmpinarea depusă în apel intimata-reclamantă a indicat sediul din București, str. x, care coincide și cu sediul procedural ales, aceasta fiind astfel adresa corectă la care trebuia efectuată procedura de citare. Mai mult, acest sediu al reclamantei a fost indicat și de apelantă prin cererea de apel.

Totodată, trebuie subliniat și că logica pentru care legiuitorul a stabilit această regulă a încunoștințării părții adverse doar pentru aceeași instanță și nu pentru instanța superioară constă în aceea că întâmpinarea la apel se comunică părții adverse de către instanță, astfel apelantul fiind încunoștințat despre noul loc al citării intimatului.

Față de incidența motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., prin raportare la dispozițiile art. 153 C. proc. civ., coroborat cu dispozițiile art. 174 și următoarele C. proc. civ., Înalta Curte constată că nu se mai impune analizarea celorlalte critici formulate de recurenta-reclamantă, subsumate motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Având în vedere considerentele arătate, Înalta Curte, în temeiul art. 497 C. proc. civ., va admite recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L., potrivit dispozitivului.

În ceea ce privește cererea accesorie formulată de recurenta-reclamantă A. S.R.L. vizând plata cheltuielilor de judecată constând în taxa judiciară de timbru, aceasta va fi avută în vedere cu prilejul rejudecării pe fond a litigiului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L. împotriva încheierii din 17 noiembrie 2020 și a deciziei nr. 360 din 2 decembrie 2020, pronunțate de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, pe care le casează și trimite cauza spre o nouă judecată aceleiași instanțe.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 noiembrie 2021.