ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1043/2023

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea înregistrată la data de 29 mai 2019 pe rolul Tribunalului Tulcea, secția civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamantul Județul Tulcea - Consiliul Județean Tulcea, în contradictoriu cu A. S.R.L., a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 2.694.075 RON reprezentând redevență restantă și majorări de întârziere aferente contractului de concesiune nr. x/2009, sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflație până la data plății efective, precum și plata accesoriilor calculate până la data plății debitului înregistrat din redevență. La data de 01 august 2019, reclamantul și-a modificat cererea de chemare în judecată în sensul completării cu două capete de cerere prin care a solicitat să se constate rezilierea contractului de concesiune nr. x din 16 noiembrie 2009, cu consecința obligății pârâtei la predarea terenului ce face obiectul contractului de concesiune și actualizarea debitului în sensul majorării la suma de 2.970.222 RON. La termenul de la 10 februarie 2020, Tribunalul Tulcea – secția civilă, de contencios administrativ și fiscal a invocat excepția necompetenței funcționale a instanței de contencios administrativ, pe care a admis-o prin încheierea din aceeași dată și a dispus repartizarea aleatorie a cauzei la un complet specializat în soluționarea cauzelor civile.

Hotărârea instanței de fond Prin sentința civilă nr. 1241 din 17 decembrie 2020, Tribunalul Tulcea, secția civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea formulată de reclamantul Județul Tulcea - Consiliul Județean Tulcea, în contradictoriu cu pârâta A. S.R.L., ca nefondată.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței civile nr. 1241 din 17 decembrie 2020, pronunțată de Tribunalul Tulcea, secția civilă, de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamantul Județul Tulcea - Consiliul Județean Tulcea, întemeiat pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței atacate și, în rejudecarea cauzei, admiterea cererii de chemare în judecată, dosarul fiind înregistrat la data de 14 mai 2021 pe rolul Curții de Apel Constanța, secției I civilă. Prin încheierea civilă nr. 197/30.06.2021, Curtea de Apel Constanța - secției I civilă a admis excepția necompetenței materiale procesuale a secției I civile a Curții de Apel și a declinat competența de soluționare a cererii de recurs declarate de recurentul-reclamant Județul Tulcea - Consiliul Județean Tulcea, în contradictoriu cu intimata-pârâtă A. S.R.L., în favoarea secției a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, dosarul fiind înregistrat la data de 16 iulie 2021 pe rolul Curții de Apel Constanța, secția a-II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal. La termenul de judecată din 01 noiembrie 2021, Curtea a constatat că Tribunalul Tulcea prin încheierea de ședință din 10 februarie 2020 a admis excepția necompetenței funcționale a instanței de contencios administrativ constatând că litigiul nu este unul care intră în sfera de competența a instanței de contencios administrativ ci a instanței civile de drept comun și a dispus repartizarea aleatorie în complet specializat în soluționarea cauzelor civile. Față de acest aspect, Curtea a calificat calea de atac legală împotriva sentinței pronunțate de Tribunalul Tulcea ca fiind apel și având în vedere că prin calificarea căii de atac din recurs în apel nu este prejudiciat apelantul întrucât motivele de apel nu sunt restricționate la motive de nelegalitate specifice recursului, instanța a dispus soluționarea cauzei în complet de apel, constitut conform art. 111 din ROI al instanțelor judecătorești din primii doi judecători din lista de recurs.

Soluția instanței de apel Prin decizia nr. 10 din 22 noiembrie 2021, Curtea de Apel Constanța, secția a-II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a dispus următoarele: - a admis apelul formulat de apelanta-reclamantă Județul Tulcea prin Consiliul Județean Tulcea împotriva sentinței civile nr. 1241 din 17 decembrie 2020, pronunțată de Tribunalul Tulcea, în contradictoriu cu intimata-pârâtă A. S.R.L., având ca obiect pretenții; - a anulat sentința civilă nr. 1241/17.12.2020 a Tribunalului Tulcea și rejudecând: - a respins excepțiile inadmisibilității și prescrierii parțiale a dreptului la acțiune; - a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul Județul Tulcea prin Consiliul Județean Tulcea, în contradictoriu cu pârâta A. S.R.L.; - a constatat reziliat Contractul de concesiune nr. x/16.11.2009, modificat prin actele adiționale nr. x/31.03.2010 și y/15.01.2014, încheiat între Județul Tulcea prin Consiliul Județean Tulcea și pârâta A. S.R.L.; - a obligat pârâta la predarea către reclamant a terenului în suprafață de 928 ha ce face obiectul Contractul de concesiune nr. x/16.11.2009; - a obligat pârâta la plata către reclamant a sumei de 2.970. 222 RON, reprezentând redevență restantă și majorări de întârziere, cu actualizarea tranșelor de redevență cu indicele prețurilor de consum.

Cererea de recurs exercitată în cauză Împotriva deciziei nr. 10 din 22 noiembrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția a-II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs pârâta A. S.R.L., întemeiat pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., solicitând casarea deciziei atacate. Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție – secția de contencios administrativ și fiscal, care, prin încheierea nr. 2018 din 31 martie 2022 a dispus scoaterea cauzei de pe rol și trimiterea spre competentă soluționare secției a II-a civile din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție, dosarul fiind înregistrat pe rolul acestei instanțe sub nr. x/2019**.

Soluția instanței de recurs Prin decizia nr. 1887 din 05 octombrie 2022, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a respins ca nefondat recursul declarat de recurenta-pârâtă A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 10/2021 din 22 noiembrie 2021, pronunțate de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Cererea de revizuire formulată în cauză Împotriva deciziei nr. 10 din 22 noiembrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția a-II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2019, a formulat la data de 08 noiembrie 2022 cerere de revizuire pârâta A. S.R.L., înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2022, solicitând admiterea cererii de revizuire și schimbarea în tot a hotărârii, în sensul respingerii cererii de chemare în judecată. Revizuenta și-a întemeiat cererea de revizuire pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., apreciind că decizia atacată este potrivnică deciziei nr. 2228/07.04.2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2016.

Apărările formulate în cauză Intimatul Județul Tulcea-Consiliul Județean Tulcea a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția inadmisibilității cererii de revizuire, iar pe fond, a solicitat respingerea cererii de revizuire, ca nefondată. II. Soluția Înaltei Curți de Casație și Justiție Analizând, cu prioritate, termenul de declarare a căii de atac, Înalta Curte constată că cererea de revizuire a fost declarată cu nerespectarea termenului prevăzut de lege, pentru următoarele considerente: Cererea ce face obiectul prezentei cauze a fost întemeiată de revizuenta A. S.R.L. pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., potrivit cărora revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri. Prin urmare, acest caz de revizuire vizează reformarea ultimei hotărâri pronunțate, care va fi anulată în raport de prima hotărâre, ale cărei dispoziții vor fi menținute. Din perspectiva termenului de promovare a revizuirii, sunt aplicabile dispozițiile art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., care stabilesc un termen de depunere a căii extraordinare de atac de o lună de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri. Coroborând aceste dispoziții, rezultă că cererea de revizuire se îndreaptă împotriva ultimei hotărâri pronunțate, iar termenul de exercitare se calculează, cu necesitate, în raport de hotărârea a cărei anulare se solicită. Totodată, conform art. 185 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ.: "Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate absolută". Înalta Curte constată că prezenta cerere de revizuire a fost îndreptată împotriva deciziei civile nr. 10 din 22 noiembrie 2021 a Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, pronunțată în dosarul nr. x/2019, pe care revizuenta a apreciat-o a fi potrivnică deciziei nr. 2228 din 07 aprilie 2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2016. Întrucât hotărârea supusă revizuirii a rămas definitivă la data de 05 octombrie 2022, data la care a fost pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă decizia nr. 1887, prin care s-a respins ca nefondat recursul declarat de recurenta-pârâtă A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 10/2021 din 22 noiembrie 2021, pronunțate de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în raport de modul de calcul al termenelor de procedură socotite pe luni, prevăzute de art. 181 alin. (1) pct. 3 și alin. (2) C. proc. civ., termenul de exercitare a revizuirii s-a împlinit la data de 07 noiembrie 2022. Având în vedere că revizuenta a formulat cererea de revizuire la data de 08 noiembrie 2022, conform filei 4 din dosarul cauzei, Înalta Curte constată că revizuirea este introdusă cu nerespectarea termenului legal, fiind tardiv formulată. Pentru considerentele arătate, în temeiul dispozițiilor art. 185 alin. (1) și ale art. 511 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va admite excepția tardivității, invocată din oficiu și va respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 10 din 22 noiembrie 2021 a Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, pronunțată în dosarul nr. x/2019, ca tardiv formulată.