ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 592/2024

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea înregistrată la data de 29 mai 2019 pe rolul Tribunalului Tulcea, secția civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamantul Județul Tulcea - Consiliul Județean Tulcea, în contradictoriu cu A. S.R.L., a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 2.694.075 RON reprezentând redevență restantă și majorări de întârziere aferente contractului de concesiune nr. x/2009, sumă ce va fi actualizată cu indicele de inflație până la data plății efective, precum și plata accesoriilor calculate până la data plății debitului înregistrat din redevență. La data de 01 august 2019, reclamantul și-a modificat cererea de chemare în judecată în sensul completării cu două capete de cerere prin care a solicitat să se constate rezilierea contractului de concesiune nr. x din 16 noiembrie 2009, cu consecința obligății pârâtei la predarea terenului ce face obiectul contractului de concesiune și actualizarea debitului în sensul majorării la suma de 2.970.222 RON. La termenul de la 10 februarie 2020, Tribunalul Tulcea – secția civilă, de contencios administrativ și fiscal a invocat excepția necompetenței funcționale a instanței de contencios administrativ, pe care a admis-o prin încheierea din aceeași dată și a dispus repartizarea aleatorie a cauzei la un complet specializat în soluționarea cauzelor civile.

Hotărârea instanței de fond Prin sentința civilă nr. 1241 din 17 decembrie 2020, Tribunalul Tulcea, secția civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea formulată de reclamantul Județul Tulcea - Consiliul Județean Tulcea, în contradictoriu cu pârâta A. S.R.L., ca nefondată.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței civile nr. 1241 din 17 decembrie 2020, pronunțată de Tribunalul Tulcea, secția civilă, de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamantul Județul Tulcea - Consiliul Județean Tulcea, întemeiat pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței atacate și, în rejudecarea cauzei, admiterea cererii de chemare în judecată, dosarul fiind înregistrat la data de 14 mai 2021 pe rolul Curții de Apel Constanța, secției I civilă. Prin încheierea civilă nr. 197/30.06.2021, Curtea de Apel Constanța - secției I civilă a admis excepția necompetenței materiale procesuale a secției I civile a Curții de Apel și a declinat competența de soluționare a cererii de recurs declarate de recurentul-reclamant Județul Tulcea - Consiliul Județean Tulcea, în contradictoriu cu intimata-pârâtă A. S.R.L., în favoarea secției a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, dosarul fiind înregistrat la data de 16 iulie 2021 pe rolul Curții de Apel Constanța, secția a-II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal. La termenul de judecată din 01 noiembrie 2021, Curtea a constatat că Tribunalul Tulcea prin încheierea de ședință din 10 februarie 2020 a admis excepția necompetenței funcționale a instanței de contencios administrativ constatând că litigiul nu este unul care intră în sfera de competența a instanței de contencios administrativ ci a instanței civile de drept comun și a dispus repartizarea aleatorie în complet specializat în soluționarea cauzelor civile. Față de acest aspect, Curtea a calificat calea de atac legală împotriva sentinței pronunțate de Tribunalul Tulcea ca fiind apel și având în vedere că prin calificarea căii de atac din recurs în apel nu este prejudiciat apelantul întrucât motivele de apel nu sunt restricționate la motive de nelegalitate specifice recursului, instanța a dispus soluționarea cauzei în complet de apel, constitut conform art. 111 din ROI al instanțelor judecătorești din primii doi judecători din lista de recurs.

Soluția instanței de apel Prin decizia nr. 10 din 22 noiembrie 2021, Curtea de Apel Constanța, secția a-II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a dispus următoarele: - a admis apelul formulat de apelanta-reclamantă Județul Tulcea prin Consiliul Județean Tulcea împotriva sentinței civile nr. 1241 din 17 decembrie 2020, pronunțată de Tribunalul Tulcea, în contradictoriu cu intimata-pârâtă A. S.R.L., având ca obiect pretenții; - a anulat sentința civilă nr. 1241/17.12.2020 a Tribunalului Tulcea și rejudecând: - a respins excepțiile inadmisibilității și prescrierii parțiale a dreptului la acțiune; - a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul Județul Tulcea prin Consiliul Județean Tulcea, în contradictoriu cu pârâta A. S.R.L.; - a constatat reziliat Contractul de concesiune nr. x/16.11.2009, modificat prin actele adiționale nr. x/31.03.2010 și y/15.01.2014, încheiat între Județul Tulcea prin Consiliul Județean Tulcea și pârâta A. S.R.L.; - a obligat pârâta la predarea către reclamant a terenului în suprafață de 928 ha ce face obiectul Contractul de concesiune nr. x/16.11.2009; - a obligat pârâta la plata către reclamant a sumei de 2.970.222 RON, reprezentând redevență restantă și majorări de întârziere, cu actualizarea tranșelor de redevență cu indicele prețurilor de consum.

Cererea de recurs exercitată în cauză Împotriva deciziei nr. 10 din 22 noiembrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția a-II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs pârâta A. S.R.L., întemeiat pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., solicitând casarea deciziei atacate. Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție – secția de contencios administrativ și fiscal, care, prin încheierea nr. 2018 din 31 martie 2022 a dispus scoaterea cauzei de pe rol și trimiterea spre competentă soluționare secției a II-a civile din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție, dosarul fiind înregistrat pe rolul acestei instanțe sub nr. x/2019**.

Soluția instanței de recurs Prin decizia nr. 1887 din 05 octombrie 2022, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a respins ca nefondat recursul declarat de recurenta-pârâtă A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 10/2021 din 22 noiembrie 2021, pronunțate de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Cererea de revizuire formulată în cauză Împotriva deciziei nr. 10 din 22 noiembrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția a-II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2019, a formulat la data de 08 noiembrie 2022 cerere de revizuire pârâta A. S.R.L., înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2022, solicitând admiterea cererii de revizuire și schimbarea în tot a hotărârii, în sensul respingerii cererii de chemare în judecată. Revizuenta și-a întemeiat cererea de revizuire pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., apreciind că decizia atacată este potrivnică deciziei nr. 2228/07.04.2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2016.

Apărările formulate în cauză Intimatul Județul Tulcea-Consiliul Județean Tulcea a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția inadmisibilității cererii de revizuire, iar pe fond, a solicitat respingerea cererii de revizuire, ca nefondată.

Soluția în primul ciclu procesual Prin decizia nr. 1043 din 23 februarie 2023, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a admis excepția tardivității, invocată din oficiu și a respins cererea de revizuire formulată de revizuenta A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 10 din 22 noiembrie 2021 a Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, pronunțată în dosarul nr. x/2019, ca tardiv formulată. Împotriva acestei decizii a formulat recurs revizuenta A. S.R.L., iar prin decizia nr. 186 din 11 septembrie 2023, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători a admis recursul declarat împotriva deciziei nr. 1043 din 23 februarie 2023, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a casat decizia recurată și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță. II. Soluția Înaltei Curți de Casație și Justiție Analizând condițiile de admisibilitate ale cererii de revizuire, potrivit art. 513 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte constată că revizuirea este inadmisibilă, pentru următoarele motive: Sub aspectul motivului prevăzut de art. 509 pct. 8 C. proc. civ., instanța reține că revizuirea unei hotărâri poate fi cerută atunci când "există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri". În jurisprudență și doctrină s-a reținut că pentru a fi aplicabil acest motiv de revizuire, este necesar ca hotărârile să conțină elemente caracteristice pentru existența lucrului judecat. Revizuirea nu poate fi admisă atunci când între decizia instanței de recurs și celelalte hotărâri invocate de revizuient nu există contrarietate, întrucât acestea nu conțin elementele caracteristice pentru existența lucrului judecat. Pentru a fi admisibilă cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 raportat la art. 430 C. proc. civ., este necesar ca hotărârile potrivnice să soluționeze, cu autoritate de lucru judecat, dar în mod diferit, fie fondul procesului, în tot sau în parte, fie aceeași excepție procesuală, același incident procesual sau aceeași chestiune litigioasă, situații care, însă, nu sunt identificate în prezenta cauză. Astfel, prin decizia nr. 2228/07.04.2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2016, s-a respins recursul promovat de Județul Tulcea - prin Consiliul Județean Tulcea împotriva încheierii de ședință din 24 iunie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Constanța – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal în același dosar, ca nefondat. Prin încheierea din 24 iunie 2020 nu s-a judecat și dezlegat fondul cauzei sau o altă chestiune litigioasă, ci doar s-a dispus suspendarea judecății recursurilor promovate de recurentul Județul Tulcea-Consiliul Județean Tulcea și de recurenta A. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 915/2019 a Tribunalului Tulcea, până la soluționarea definitivă a cauzei care face obiectul dosarului nr. x/2019 aflat pe rolul Tribunalului Constanța. Prin urmare, cauza invocată ca fiind în contradicție cu hotărârea ce face obiectul revizuirii privește soluționarea unui incident procedural, respectiv respingerea recursului împotriva încheierii de suspendare a judecății în dosarul nr. x/2016, iar în aceste condiții este evident că nu poate exista nicio contrarietate de hotărâri, din moment ce dosarul nr. x/2016 nu este soluționat definitiv. De altfel, în măsura în care ar fi existat o soluție definitivă obținută de revizuentă în dosarul anterior menționat, aceasta ar fi putut fi invocată în argumentarea recursului declarat față de decizia civilă nr. 10/2021 ca și motiv de recurs prevăzut de pct. 7 al art. 488 C. proc. civ. sub aspectul încălcării autorității de lucru judecat. În consecință, în speță, nu poate opera cazul de revizuire invocat de revizuentă, nefiind îndeplinită condiția hotărârilor definitive potrivnice și nici nu s-a încălcat efectul pozitiv al autorității de lucru judecat, astfel cum este acesta reglementat de dispozițiile art. 431 din C. proc. civ. Pentru considerentele arătate, în raport de dispozițiile art. 509 pct. 8 cu referire la art. 513 alin. (3) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta A. S.R.L., ca inadmisibilă.