ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1037/2021

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea înregistrată la data de 05 septembrie 2016 pe rolul Tribunalului Tulcea, secția civilă, de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2016, reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Județul Tulcea, prin Consiliul Județean Tulcea, în contradictoriu cu pârâta A. S.R.L., a solicitat să se constate rezilierea de plin drept a contractului de concesiune nr. x/1.04.1999, intervenită potrivit pactului comisoriu de grad IV, stabilit de comun acord de către părți în art. 22 din contractul de concesiune, precum și obligarea pârâtului concesionar la predarea către concedent a bunurilor care au constituit obiectul concesionării.

Hotărârea instanței de fond Prin sentința civilă nr. 2092 din 29 noiembrie 2017, Tribunalul Tulcea, secția civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea promovată de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Județul Tulcea, prin Consiliul Județean Tulcea, în contradictoriu cu pârâta A. S.R.L., a constatat rezilierea de plin drept a contractului de concesiune nr. x/1.04.1999, încheiat între Consiliul Județean Tulcea și A. S.R.L. și a obligat pârâta concesionară la predarea către concedent a bunurilor care au constituit obiectul concesionării.

Cererea de recurs exercitată în cauză Împotriva sentinței civile nr. 2092 din 29 noiembrie 2017, pronunțată de Tribunalul Tulcea, secția civilă, de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs pârâta A. S.R.L., întemeiat pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței atacate și, în rejudecarea cauzei, respingerea cererii de chemare în judecată. La data de 03 decembrie 2018 a formulat cerere de intervenție accesorie în interesul recurentei - pârâte societatea B. S.R.L., cererea de intervenție accesorie fiind admisă în principiu prin încheierea din data de 30 ianuarie 2019.

Soluția instanței de recurs Prin decizia nr. 898/CA din 05 iulie 2019, Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins recursul formulat de recurenta-pârâtă A. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 2092/29.11.2017, pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr. x/2016, în contradictoriu cu intimatul-reclamant Unitatea Administrativ Teritorială Județul Tulcea, prin Consiliul Județean Tulcea, ca nefondat și a respins cererea de intervenție formulată de intimata-intervenientă B. S.R.L., ca nefondată.

Cererea de revizuire formulată în cauză Împotriva deciziei nr. 898/CA din 05 iulie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2016, a formulat cerere de revizuire recurenta-pârâtă A. S.R.L., înregistrată pe rolul Curții de Apel Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal la data de 06 august 202019, sub nr. x/2019, solicitând admiterea cererii de revizuire, retractarea deciziei atacate și, în rejudecare, admiterea recursului, astfel cum a fost formulat. Prin precizările formulate la data de 21 august 2019, revizuenta a arătat că motivele cererii de revizuire sunt: - hotărârea atacată încalcă autoritatea de lucru judecat a deciziei nr. 348/11.03.2019, pronunțată de Curtea de Apel Constanța în dosarul nr. x/2016 (motiv de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.); - hotărârea atacată încalcă principiul priorității dreptului Uniunii Europene (motiv prevăzut de art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004) - raportat la dispozițiile Regulamentului (CE) 1882/2003, ale Regulamentului (CE) nr. 834/2007 și ale Regulamentului CE nr. 889/2008 (și interpretările acestora); - obiectul pricinii nu se află în ființă (motiv prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.). La termenul de judecată din data de 26 octombrie 2020, apărătorul ales al revizuentei a precizat că își întemeiază cererea de revizuire numai pe motivul de revizuire întemeiat pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. În motivarea cererii, întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., revizuenta a arătat că decizia atacată încalcă autoritatea de lucru judecat a deciziei nr. 348 din 11 martie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2016, prin care s-a stabilit deja că substanțele nepermise ar fi fost utilizate pe 300 ha din suprafața ce face obiectul Contractului nr. x/29.01.1999, în suprafață totală de 1580 ha. Pe cale de consecință, substanțele nepermise despre care face vorbire actul de constatare nr. x/19.12.2014, care stă la baza probatoriului părților adverse, nu au fost folosite pe o suprafață aferentă Contractului nr. x/01.04.1999. Învederează că, din moment ce există o hotărâre judecătorească definitivă prin care unul din contracte a fost reziliat, justificat de faptul că pe 300ha din cele 1580ha ale acelui contract ar fi fost folosite substanțe nepermise, înseamnă că cele 300ha sunt aferente doar acelui contract. În aceste condiții, revizuenta apreciază că instanța trebuia să respecte autoritatea de lucru judecat a hotărârii din dosarul nr. x/2016 și să observe că instanțele au stabilit deja definitiv că încălcarea obligațiilor de mediu s-ar fi realizat pe suprafața de teren aferentă Contractului nr. x/29.01.1999 și că aceleași probe și argumente nu pot justifica în același timp și rezilierea Contractului nr. x/01.04.1999.

Apărările formulate în cauză 6.1. Intimații Unitatea Administrativ Teritorială Județul Tulcea și Consiliul Județean Tulcea au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea cererii de revizuire, în principal, ca inadmisibilă, iar în subsidiar, ca nefondată. Intimații au învederat, în esență, că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 431 alin. (1) din C. proc. civ. care reglementează regimul de aplicare a autorității de lucru judecat, având în vedere că nu există identitate de obiect în cele două cauze. Astfel, în dosarul nr. x/2016 s-a solicitat rezilierea Contractului de concesiune nr. x/29.01.1999, ca urmare a folosirii substanțelor neomologate, iar dosarul nr. x/2016 a vizat folosirea substanțelor neomologate pe suprafața de teren ce face obiectul Contractului de concesiune nr. x/01.04.1999.

Alte aspecte procesuale relevante Prin decizia nr. 847/CA din 26 octombrie 2020, Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cererii de revizuire formulate de revizuenta A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 898/05 iulie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Constanța în dosarul nr. x/2016, în contradictoriu cu intimații Unitatea Administrativ Teritorială Județul Tulcea, Consiliul Județean Tulcea și intimata-intervenientă B. S.R.L., în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție. Cauza a fost înregistrată la data de 04 noiembrie 2020 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, sub același număr. II. Soluția Înaltei Curți de Casație și Justiție Analizând condițiile de admisibilitate ale cererii de revizuire, potrivit art. 513 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte constată că revizuirea este inadmisibilă, pentru următoarele motive: Sub aspectul motivului prevăzut de art. 509 pct. 8 C. proc. civ., instanța reține că revizuirea unei hotărâri poate fi cerută atunci când "există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri". În jurisprudență și doctrină s-a reținut că pentru a fi aplicabil acest motiv de revizuire, este necesar ca hotărârile să conțină elemente caracteristice pentru existența lucrului judecat. Revizuirea nu poate fi admisă atunci când între decizia instanței de recurs și celelalte hotărâri invocate de revizuient nu există contrarietate, întrucât acestea nu conțin elementele caracteristice pentru existența lucrului judecat. Pentru a fi admisibilă cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 raportat la art. 430 C. proc. civ., este necesar ca hotărârile potrivnice să soluționeze, cu autoritate de lucru judecat, dar în mod diferit, fie fondul procesului, în tot sau în parte, fie aceeași excepție procesuală, același incident procesual sau aceeași chestiune litigioasă, situații care, însă, nu sunt identificate în prezenta cauză. În speță, condițiile prevăzute de art. 509 pct. 8 C. proc. civ. nu sunt îndeplinite, întrucât hotărârile pretins a fi contradictorii poartă asupra unor pricini diferite ca obiect. Înalta Curte constată că prin decizia nr. 898/CA din 05 iulie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2016, a fost soluționată cererea intimatei Unitatea Administrativ Teritorială Județul Tulcea, prin Consiliul Județean Tulcea de reziliere a Contractului de concesiune nr. x/01.04.1999. În ceea ce privește obiectul dosarului nr. x/2016, soluționat prin decizia nr. 348/CA din 11 martie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, se constată că acesta privește cererea intimatei Unitatea Administrativ Teritorială Județul Tulcea, prin Consiliul Județean Tulcea de reziliere a Contractului de concesiune nr. x/29.01.1999. Prin obiectul cererii se înțelege pretenția concretă dedusă judecății, iar, în speță, pretențiile depuse judecății în pricinile invocate de către revizuentă au fost diferite. Având în vedere că ambele cauze soluționate prin deciziile indicate de către revizuentă au avut ca punct de plecare câte o cerere, formulată de intimata Unitatea Administrativ Teritorială Județul Tulcea, prin Consiliul Județean Tulcea, de reziliere a unor contracte de concesiune diferite, nu se poate reține, față de obiectul distinct al acestora, că prin dispozitivul sau considerentele deciziei a cărei revizuire se solicită, s-ar fi încălcat ceea ce prima instanță a stabilit cu autoritate de lucru judecat. Contrar susținerilor revizuentei, Înalta Curte constată că prin decizia a cărei autoritate de lucru judecat se consideră a fi încălcată prin decizia contestată în cauză nu s-a stabilit că încălcarea obligațiilor de mediu s-ar fi realizat exclusiv pe suprafața de teren aferentă Contractului nr. x/29.01.1999. Chiar dacă în dosarul nr. x/2016 s-a decis de către Curtea de Apel Constanța că pe suprafața ce face obiectul Contractului de concesiune nr. x/29.01.1999 au fost utilizate substanțe neomologate, această constatare nu este de natură să conducă la concluzia că substanțele ar fi fost folosite doar pe acea suprafață. De altfel, în dosarul nr. x/2016, Curtea de Apel Constanța a reținut că probele administrate și apreciate de tribunal ca relevante demonstrează utilizarea substanțelor nepermise inclusiv pe suprafața ce face obiectul Contractului de concesiune nr. x/01.04.1999. Înalta Curte are în vedere că, în speță, nu poate opera cazul de revizuire invocat de către revizuentă, nefiind îndeplinită condiția hotărârilor definitive potrivnice, care presupune existența triplei identități de elemente care definesc cele două pricini - părți, obiect și cauză juridică, având în vedere obiectul distinct al acestora, și nici nu s-a încălcat efectul pozitiv al autorității de lucru judecat, astfel cum este acesta reglementat de dispozițiile art. 431 din C. proc. civ. Pentru considerentele arătate, în raport de dispozițiile art. 509 pct. 8 cu referire la art. 513 alin. (3) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de revizuire formulată de A. S.R.L., ca inadmisibilă. PENTRU ACESTE MOTIVE,