ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1566/2022

Ședința publică din data de 22 iunie 2022

Asupra perimării cererii de recurs, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin cererea formulată la 2 noiembrie 2017 și înregistrată pe rolul Judecătoriei Tulcea sub număr de dosar x/2017, reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Tulcea - Direcția de întreținere și Administrare Patrimoniu, prin Primar, în contradictoriu cu pârâta A. S.R.L., a solicitat instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună: obligarea pârâtei la plata sumei de 83.266 RON, reprezentând prejudiciul pe care aceasta i 1-a adus prin neexecutarea obligațiilor asumate prin contractul de concesiune nr. x/15.10.2001; rezilierea contractului și evacuarea pârâtei din imobil, în temeiul art. 1756, obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul proces.

Prin sentința civilă nr. 180 din 28 ianuarie 2019, Judecătoria Tulcea a admis cererea de chemare în judecată, a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 83.266 RON, formată din 53.217,31 RON redevență și 30.048,69 RON majorări de întârziere și totodată, a dispus rezilierea contractului de concesiune nr. x/15.10.2001 și evacuarea pârâtei din imobilul ce face obiectul acestui contract de concesiune.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, pârâta S.C. A. S.R.L. a formulat apel, care, prin decizia civilă nr. 595/2019 din 4 iulie 2019 pronunțată de Tribunalul Tulcea, secția civilă, de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2017, a fost respins ca nefondat.

Împotriva deciziei civile nr. 595/2019 din 4 iulie 2019 pronunțată de Tribunalul Tulcea, pârâta S.C. A. S.R.L. a declarat recurs, care a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel Constanța, secția a Ii-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, sub același număr de dosar.

Pe parcursul soluționării recursului, constatând că la termenul din 27 mai 2020, deși legal citate, părțile nu s-au prezentat și nici nu au solicitat în scris judecarea cauzei în lipsă, Curtea de Apel Constanța, secția a Ii-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin încheierea de la acea dată, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., a dispus suspendarea judecății recursului.

La 28 iulie 2020, împotriva încheierii de suspendare din 27 mai 2020 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, A. S.R.L. a declarat recurs, care a fost înaintat spre soluționare înaltei Curți de Casație și Justiție.

Prin cererea de recurs s-a susținut nelegalitatea acesteia, motivat de împrejurarea că instanța a suspendat în mod greșit judecata recursului pentru lipsa părților, întrucât se solicitase judecarea cauzei și în lipsă, la care a atașat înscrisuri, respectiv cererea de amânare a cauzei, motivată de existența protestului magistraților, și cerere de precizare a temeiului juridic al recursului, depusă la curtea de apel.

Prin încheierea din 20 octombrie 2021, a fost suspendată judecata recursului, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., iar prin viza din 11 mai 2022 a fost acordat termen astăzi, 22.06.2022, pentru discutarea perimării.

Înalta Curte, luând în analiză cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) raportat la art. 416 alin. (1) coroborat cu art. 420 alin. (1) din C. proc. civ., excepția perimării recursului, urmează să constate perimarea acestuia, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Potrivit dispozițiilor art. 416 alin. (1) C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, apel, recurs, revizuire și orice cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni.

Perimării i s-a atribuit o natură juridică mixtă, în sensul că reprezintă atât o sancțiune procedurală pentru nerespectarea termenului prevăzut de lege, cât și o prezumție de desistare, dedusă din faptul nestăruinței vreme îndelungată în judecată.

Reglementată ca o excepție de procedură, în strânsă legătură cu respectarea regulilor privind judecata, excepția de perimare este dirimantă, întrucât scopul admiterii sale este stingerea procesului în faza în care acesta se află și este absolută, întrucât este reglementată de norme imperative, fiind prevăzută în interesul părților dar și în interesul unei bune administrări a actului de justiție.

Pentru a interveni însă perimarea, este necesar să se constate că lăsarea în nelucrare a procesului se datorează culpei părții, existând în acest sens o prezumție simplă de culpă, dedusă din lipsa de stăruință în judecată în intervalul de timp reglementat de lege.

În speța de față, cauza a rămas în nelucrare din vina părților mai mult de 6 luni, fără ca în acest termen să intervină o cauză de suspendare sau întrerupere în condițiile art. 417-418 C. proc. civ., motiv pentru care, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 416 alin. (1) și art. 420 C. proc. civ., va constata perimată cererea de recurs.

Față de cele ce preced, având în vedere că lăsarea cauzei în nelucrare se datorează culpei părții, Înalta Curte constată incidența în cauză a dispozițiilor art. 416 alin. (1) C. proc. civ. și urmează să constate perimat recursul declarat de recurenta-pârâtă S.C. A. S.R.L.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat recursul declarat de recurenta-pârâtă S.C. A. S.R.L. împotriva încheierii din 27 mai 2020 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la pronunțare.

Recursul se depune la Înalta Curte de Casație și Justiție.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 iunie 2022.