ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1664/2024

Ședința publică din data de 26 septembrie 2024

Asupra cererii de recurs de față, reține următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Odorheiul Secuiesc la 18.01.2019 sub nr. x/2019, reclamanții Orașul Vlăhița și Consiliul Local Vlăhița au chemat în judecată pârâtele A., B. S.R.L., C. S.R.L. și D. S.R.L., solicitând instanței ca, prin hotărârea care o va pronunța, să rezilieze contractul de concesiune nr. x/31.05.2004, să oblige pârâtele la plata sumei de 2.599,8 euro, reprezentând redevența restantă aferentă perioadei 01.07.2018-31.12.2018, precum și în continuare până la momentul rămânerii definitive a hotărârii, și la predarea către reclamanți a bunurilor ce fac obiectul contractului menționat anterior, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 1182/2019 din 11.04.2019, Judecătoria Odorheiul Secuiesc a admis excepția necompetenței sale materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Harghita.

Prin încheierea civilă nr. 245/25.02.2020, Tribunalul Harghita, secția Civilă a admis excepția necompetenței sale materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Odorheiul Secuiesc; constatând existența conflictului negativ de competență, a înaintat dosarul Curții de Apel Târgu-Mureș pentru pronunțarea regulatorului de competență.

Prin încheierea civilă nr. 56/CC/16.09.2020, Curtea de Apel Târgu-Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Harghita, secția Civilă, pe rolul căruia a fost înregistrată sub nr. x/2019*.

Prin sentința civilă nr. 306/17.03.2022, Tribunalul Harghita, secția Civilă a admis excepția lipsei capacității de folosință a pârâtei A. și a respins acțiunea împotriva pârâtei A. pentru lipsa capacității de folosință; a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtelor B. S.R.L., C. S.R.L. și D. S.R.L.; a admis în parte acțiunea împotriva pârâtelor B. S.R.L., C. S.R.L. și D. S.R.L., a reziliat contractul de concesiune nr. x/31.05.2004 și a obligat pârâtele să predea reclamanților toate bunurile ce fac obiectul contractului enunțat; a respins în rest acțiunea și a obligat-o pe pârâta B. S.R.L. să achite reclamanților suma totală de 21.186 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe, atât reclamanții, cât și pârâta B. S.R.L. au declarat apel, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Prin decizia nr. 275/A/14.12.2022, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins apelul pârâtei, a admis apelul reclamanților și a schimbat în parte sentința apelată, în sensul că a admis cererea de obligare a pârâtelor la plata către reclamanți a redevenței restante pentru perioada 01.07.2018-13.12.2022 în cuantum de 5.200 euro/an, echivalentul în RON; a menținut celelalte dispoziții ale sentinței și a obligat pârâtele la plata către reclamanți a sumei de 15.067,48 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.

Împotriva acestei decizii, pârâta B. S.R.L. a declarat recurs, solicitând casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre o nouă judecată aceleiași curți de apel.

Prin decizia nr. 1973/10.10.2023, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a admis recursul, a casat decizia atacată și a trimis cauza spre o nouă judecată aceleiași curți de apel, ca instanță de recurs.

Cauza a fost reînregistrată pe rolul Curții de Apel Târgu Mureș - a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2019**.

Prin încheierea din 08.02.2024, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, pronunțată în dosarul nr. x/2019, a recalificat calea de atac din apel în recurs și a pus în vedere părților să formuleze cerere de recurs.

La 19.02.2024, reclamanții au declarat recurs, iar la 20.02.2024, pârâta B. S.R.L. a declarat recurs.

Prin decizia nr. 169/R/26.03.2024, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins recursul pârâtei, a admis recursul reclamanților și a casat în parte sentința atacată, în sensul că a admis cererea de obligare a pârâtelor la plata către reclamanți a redevenței restante începând cu 01.07.2018 până la pronunțarea prezentei decizii, în cuantum de 5.200 euro/an, echivalent în RON la cursul B.N.R. din ziua plății; a obligat pârâtele să plătească reclamanților suma totală de 25.061 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată; a menținut în rest sentința atacată; a respins cererea de intervenție accesorie formulată de intervenienta B. ȘI ASOCIAȚII S.R.L.; a obligat pârâtele să plătească reclamanților cu titlu de cheltuieli de judecată sumele de 15.067,48 RON, onorariu de avocat în apel și de 17.715,76 RON, onorariu de avocat în recurs.

Împotriva încheierii din 08.02.2024, pârâta B. S.R.L. a declarat recurs, solicitând casarea ei.

În motivare, recurenta a prezentat etapele procesuale și a arătat că, în urma soluționării conflictului negativ de competență, la 16.09.2020, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Harghita, secția Civilă, context în care calea de atac împotriva hotărârii tribunalului urma să fie apelul.

În continuare, a subliniat că litigiul a fost soluționat pe baza normelor de drept comun, iar calea de atac era apelul în considerarea regulatorului de competență, astfel că instanța nu avea posibilitatea legală de o recalifica ca fiind recursul decât dacă ar fi fost aplicabile dispozițiile legii speciale, situație în care litigiul ar fi trebuit soluționat de un complet de contencios administrativ specializat în achiziții publice.

Recurenta nu a indiciat niciunul dintre motivele de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ.

Analizând, cu prioritate, potrivit dispozițiilor art. 494, raportat la art. 482 și la art. 248 C. proc. civ., excepția inadmisibilității recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte reține următoarele:

Unul dintre principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este acela al legalității căilor de atac și el presupune că părțile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor și intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege și astfel nu pot exercita decât căile de atac reglementate legal.

Principiul enunțat este consacrat la nivel constituțional în art. 129 din Constituția României, iar în noul C. proc. civ. în art. 457 care prevede că "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei".

Recursul are ca obiect încheierea din 08.02.2024, pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2019, prin care a fost recalificată calea de atac, fiind dată în cadrul unui recurs.

Potrivit art. 235 C. proc. civ., încheierile care preced hotărârea și au scopul pregătirii soluționării pricinii sunt încheieri premergătoare.

Articolul 483 alin. (1) C. proc. civ. prevede că "Hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului".

Dispozițiile art. 466 alin. (4) C. proc. civ. prevăd că "Împotriva încheierilor premergătoare nu se poate face apel decât odată cu fondul, afară de cazul când legea dispune altfel"; aceste norme se coroborează cu cele ale art. 494 din același Cod, conform cărora dispozițiile din apel se aplică și în recurs, în măsura în care nu sunt potrivnice. Consecința practică a unei astfel de reglementări constă în faptul că încheierile premergătoare nu pot fi atacate decât odată cu fondul, făcând corp comun cu hotărârea finală, fiind supuse căii de atac numai odată cu aceasta.

Prin urmare, recursul împotriva încheierii prin care s-a dispus recalificarea căii de atac nu poate fi promovat decât odată cu fondul, întrucât reprezintă o încheiere premergătoare supusă regimului juridic de la art. 466 alin. (4) C. proc. civ., având în vedere că aceasta nu întrerupe cursul judecății.

Or, în cauză, hotărârea dată în cadrul litigiului în care a fost pronunțată încheierea atacată cu prezentul recurs este una definitivă în accepțiunea art. 634 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., potrivit căruia sunt definitive hotărârile date în recurs, chiar dacă prin acestea s-a soluționat fondul pricinii.

Pe de altă parte, aspectul referitor la calificarea căii de atac a fost definitiv tranșat prin decizia de casare nr. 1073/10.10.2023 pronunțată în cauză de Înalta Curte de Casație și Justiție.

Prin urmare, încheierea din 08.02.2024, pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2019, împotriva căreia s-a formulat prezenta cale extraordinară de atac, nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, având în vedere dispozițiile arătate mai sus, cât și cele ale art. 634 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., potrivit căruia sunt hotărâri definitive cele care nu sunt supuse apelului și nici recursului.

Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală ar constitui atât o încălcare a principiului legalității, cât și a principiului constituțional al egalității în fața legii, motiv pentru care, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Prin urmare, dând eficiență textelor de lege sus-menționate, Înalta Curte urmează ca, în baza art. 496 alin. (1) C. proc. civ., să respingă recursul ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de pârâta B. S.R.L. împotriva încheierii din 08.02.2024, pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2019, în contradictoriu cu intimații-reclamanți Orașul Vlăhița și Consiliul Local al Orașului Vlăhița și intimatele-pârâte C. S.R.L. și D. S.R.L.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 septembrie 2024.