ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3404/2024

Ședința publică din data de 19 iunie 2024

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 26 iulie 2018, pe rolul Curții de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2018, reclamanta A. S.R.L. Odorheiu Secuiesc, în contradictoriu cu pârâții Municipiul Odorheiu Secuiesc și Societatea Urbana S.A., a solicitat următoarele:

A. Capete de cerere principale:

(I) constatarea caracterului nelegal și, în consecință, anularea Hotărârii Consiliului Local al Municipiului Odorheiu Secuiesc nr. 3/25.01.2018;

(II) obligarea Municipiului Odorheiu Secuiesc la plata de despăgubiri, indiferent de soluția instanței cu privire la capătul I de cerere privind HCL nr. 3/25.01.2018, având în vedere că prin emiterea HCL nr. 3/25.01.2018 S.C. A. S.R.L. a fost prejudiciată de denunțarea unilaterală/încetarea/neexecutarea contractului de concesionare nr. x/11.12.1998, astfel cum acesta a fost modificat/novat prin actul adițional din 01.11.2006, prin care Municipiul Odorheiu Secuiesc a aprobat încheierea contractului de subînchiriere nr. x/01.11.2006 cu S.C. A. S.R.L. și prin care acest contract de subînchiriere a devenit parte integrantă a actului adițional care a modificat contractul de concesionare nr. x/11.12.1998, fie în temeiul răspunderii civile contractuale, fie în temeiul răspunderii reglementate de Legea nr. 554/2004, fie în temeiul răspunderii civile delictuale, după cum urmează: - investiții neamortizate/nerecuperate în cuantum de 23.738.171 RON + TVA; - profit nerealizat în cuantum de 6.473.142 RON + TVA; - cheltuieli generate de încetarea serviciului public în cuantum de 436.738 RON + TVA; - servicii prestate până la data de 31 martie 2018 în cuantum de 343.687 RON + TVA; - dobândă legală penalizatoare între profesioniști pentru sumele menționate anterior de la data de 1 aprilie 2018 și până la data achitării efective a sumelor.

B. Capete de cerere subsidiare (în ordinea priorității):

(III.) În ipoteza în care instanța va dispune repunerea părților în situația anterioară urmare a anulării HCL nr. 3/25.01.2018, s-a solicitat obligarea Municipiului Odorheiu Secuiesc la plata de despăgubiri, fie în temeiul răspunderii civile contractuale, fie în temeiul răspunderii reglementate de Legea nr. 554/2004, fie în temeiul răspunderii civile delictuale, după cum urmează: - investiții neamortizate în cuantum de 23.738.171 RON + TVA și profit nerealizat în cuantum de 6.473.142 RON + TVA, proporțional cu perioada dintre 1 aprilie 2018 (data încetării prestării serviciului apă-canal din Municipiul Odorheiu Secuiesc) și data la care S.C. A. S.R.L. va relua efectiv serviciile apă-canal din Municipiul Odorheiu Secuiesc, raportat la perioada contractuală rămasă (1 aprilie 2018 - 1 decembrie 2026); - servicii prestate până la data de 31 martie 2018 în cuantum de 343.687 RON + TVA; - cheltuieli generate de încetarea serviciului public în cuantum de 436.739 RON + TVA; - dobândă legală penalizatoare între profesioniști pentru sumele menționate anterior de la data de 1 aprilie 2018 și până la data achitării efective a sumelor;

sau

(IV.) obligarea S.C. Urbana S.A. la plata de despăgubiri pentru denunțarea unilaterală/încetarea/neexecutarea contractului de subînchiriere nr. x/01.11.2006, în temeiul răspunderii civile contractuale, indiferent de anularea sau neanularea HCL nr. 3/25.01.2018, după cum urmează: - investiții neamortizate/nerecuperate în cuantum de 23.738.171 RON + TVA; - profit nerealizat în cuantum de 6.473.142 RON + TVA; - cheltuieli generate de încetarea serviciului public în cuantum de 436.738 RON + TVA; - servicii prestate până la data de 31 martie 2018 în cuantum de 343.687 RON + TVA; - dobândă legală penalizatoare între profesioniști pentru sumele menționate anterior de la data de 1 aprilie 2018 și până la data achitării efective a sumelor;

și obligarea Municipiului Odorheiu Secuiesc, în solidar cu Urbana S.A.. în temeiul art. 1359 și 1382 din noul C. civ.

sau

(V.) obligarea Municipiului Odorheiu Secuiesc la plata de despăgubiri în temeiul îmbogățirii fără justă cauză, indiferent de anularea sau neanularea HCL nr. 3/25.01.2018, după cum urmează: - investiții neamortizate/nerecuperate în cuantum de 23.738.171 RON + TVA; - profit nerealizat în cuantum de 6.473.142 RON + TVA; - cheltuieli generate de încetarea serviciului public în cuantum de 436.738 RON + TVA; - servicii prestate până la data de 31 martie 2018 în cuantum de 343.687 RON + TVA; - dobândă legală penalizatoare între profesioniști pentru sumele menționate anterior de la data de 1 aprilie 2018 și până la data achitării efective a sumelor.

De asemenea, în toate cazurile, s-a solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de judecata prezentului litigiu (inclusiv cheltuielile realizate cu auditul juridic prealabil formulării acțiunii ce face obiectul prezentei cauze în cuantum de 9200 euro + TVA).

1.2. Prin cererea adițională din 29 august 2018, reclamanta a chemat în judecată, în calitate de pârât, și Consiliul Local al Municipiului Odorheiu Secuiesc.

1.3. Prin sentința civilă nr. 165 din 22 noiembrie 2018, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale a acestei instanțe și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Harghita.

1.4. Cauza a fost înregistrată, după declinare, pe rolul Tribunalului Harghita – secția civilă la data de 14 ianuarie 2019.

Prin sentința civilă nr. 1344 din 9 decembrie 2021, Tribunalul Harghita – secția civilă a dispus următoarele: (i) a respins excepțiile lipsei calității procesuale pasive a U.A.T. Municipiul Odorheiu Secuiesc și a Consiliului Local al Municipiului Odorheiu Secuiesc; (ii) a admis, în parte, acțiunea completată formulată de reclamanta A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâții U.A.T. Municipiul Odorheiu Secuiesc și Consiliul Local al Municipiului Odorheiu Secuiesc; (iii) a anulat, în parte, Hotărârea nr. 3/25.01.2018 emisă de Consiliul Local al Municipiului Odorheiu Secuiesc, numai cu privire la art. 2 și 4 din hotărâre; (iv) a obligat pârâtul U.A.T. Municipiul Odorheiu Secuiesc să plătească reclamantei următoarele despăgubiri: suma de 22.972.482,16 RON + TVA, cu titlu de investiții neamortizate; suma de 5.360.339,95 RON + TVA, cu titlu de profit nerealizat; suma de 142.327,86 RON + TVA, cu titlu de cheltuieli generate de încetarea serviciului public; suma de 118.969,80 RON + TVA, cu titlu de servicii prestate până la data de 31.03.2018 și dobânda legală penalizatoare între profesioniști calculată în raport de fiecare dintre sumele menționate anterior, începând cu data de 01.04.2018 și până la data plății efective. (v) a constatat rămase fără obiect capetele de cerere subsidiare formulate de reclamanta A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâții U.A.T. Municipiul Odorheiu Secuiesc, Consiliul Local al Municipiului Odorheiu Secuiesc și Urbana S.A.; (vi) a obligat pârâtul U.A.T. Municipiul Odorheiu Secuiesc să achite reclamantei A. S.R.L. suma de 103.399,37 RON cheltuieli de judecată.

3.1. Împotriva sentinței civile nr. 1344 din 9 decembrie 2021, precum și împotriva încheierilor de ședință din 13.03.2019, 8.05.2019, 18.11.2020, 26.04.2021, pronunțate de Tribunalul Harghita – secția civilă, pârâții Consiliul Local al Municipiului Odorheiul Secuiesc și UATM Odorheiul Secuiesc au declarat recurs, solicitând, în principal, casarea hotărârilor recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare, iar, în subsidiar: - casarea încheierii de ședință din 13.03.2019 și, în urma admiterii excepției insuficientei timbrări, să se dispună anularea capătului de cerere principal II și a tuturor capetelor de cerere subsidiare având ca obiect plata unor despăgubiri, ca netimbrate; - casarea încheierii de ședință din 08.05.2019 și, în urma admiterii excepției netimbrării în privința acțiunii înregistrate la 29.08.2018, să se dispună anularea acestei acțiuni, ca netimbrată; - casarea încheierii de ședință din 08.05.2019 și, în urma admiterii excepției inadmisibilității capătului de cerere principal II și a tuturor capetelor de cerere subsidiare având ca obiect obligarea la plata unor despăgubiri, pentru neparcurgerea procedurii prealabile obligatorii, să se dispună respingerea acestor capete de cerere ca inadmisibile (din ambele acțiuni); - casarea sentinței civile nr. 1344/09.12.2021 și, soluționând excepția prescripției dreptului material la acțiune în ceea ce privește primul capăt de cerere principal, să se dispună respingerea capătului de cerere privind anularea Hotărârii Consiliului Local al Municipiului Odorheiu Secuiesc nr. 3/25.01.2018 ca prescrisă, respectiv a restului capetelor de cerere, ca inadmisibile/nefondate; - casarea sentinței civile nr. 1344/09.12.2021 și, rejudecând cauza, să se dispună respingerea ambelor cereri de chemare în judecată formulate de către societatea reclamantă, având ca obiect anularea Hotărârii Consiliului Local al Municipiului Odorheiu Secuiesc nr. 3/25.01.2018 și obligarea recurenților la plata unor despăgubiri (sub toate formele principale și subsidiare indicate în acțiune), ca nefondată, iar în subsidiar, admiterea cererii în măsura dovedirii pretențiilor.

3.2. Totodată, împotriva sentinței civile nr. 1344 din 9 decembrie 2021, reclamanta A. S.R.L. a declarat recurs incident, solicitând și anularea pct. 1 și 5 din Hotărârea nr. 3/25.01.2018 adoptată de Consiliul Local al Municipiului Odorheiu Secuiesc, susținând că motivele pentru anularea acestora sunt comune cu cele care au atras anularea punctelor 2 și 4.

3.3. Recursul a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal la data de 4 noiembrie 2022, sub nr. x/2022.

3.4. Prin decizia nr. 187 din 24 aprilie 2023, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a dispus următoarele:

(i) a admis recursul declarat de pârâții Consiliul Local al Municipiului Odorheiul Secuiesc și UATM Odorheiul Secuiesc împotriva sentinței civile nr. 1344/09.12.2021 pronunțate de Tribunalul Harghita în dosarul nr. x/2018;

(ii) a casat în parte sentința amintită și în rejudecare, în limitele casării, a respins acțiunea formulată de reclamanta A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâții U.A.T. M. Odorheiu Secuiesc și Consiliul local al Municipiului Odorheiu Secuiesc și a menținut în rest dispozițiile sentinței atacate;

(iii) a respins recursul declarat de U.A.T.M. Odorheiu Secuiesc și Consiliul local al Municipiului Odorheiu Secuiesc împotriva încheierilor de ședință din 13.03.2019, din 08.05.2019, din 18.11.2020 și din 26.04.2021, pronunțate de Tribunalul Harghita în dosarul nr. x/2018;

(iv) a respins recursul incident formulat de A. S.R.L. împotriva sentinței sus-menționate;

(v) a dispus darea în debit în sarcina reclamantei A. S.R.L. a sumei de 313.522,38 RON, reprezentând taxă judiciară de timbru aferentă petitului II din acțiune, neachitată în fața primei instanței.

Împotriva deciziei nr. 187 din 24 aprilie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. S.R.L. a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 1, 5, 6 și 8 C. proc. civ., solicitând casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare, în principal altei instanțe de același grad, ca măsură de bună administrare a justiției conform art. 497 C. proc. civ., iar în subsidiar aceleiași instanțe.

În ceea ce privește admisibilitatea recursului, reclamanta susține că cererea de chemare în judecată conține cinci capete de cerere, capetele II – V fiind capete principale de cerere. Capetele de cerere III, IV și V au fost formulate în subsidiar față de capătul II de cerere, urmând a fi soluționate doar dacă se respinge capătul II de cerere.

Față de caracterul principal al capetelor de cerere II-V și față de natura lor de drept comun (capetele II și III fiind formulate din perspectiva răspunderii contractuale și delictuale, capătul IV de cerere din perspectiva răspunderii contractuale a Societății Urbana S.A. și a răspunderii solidare a acesteia cu ceilalți pârâți, iar capătul IV de cerere din perspectiva îmbogățirii fără justă cauză a Consiliului Local al Municipiului Odorheiul Secuiesc și UATM Odorheiul Secuiesc) susține că aceste petite sunt supuse și apelului și recursului, în condițiile art. 460 alin. (3) C. proc. civ., astfel că recursul de față este admisibil.

Mai susține că, și dacă nu s-ar califica judecata din fața Curții de Apel Târgu Mureș ca fiind în apel, recursul este admisibil raportat la prevederile art. 457 alin. (1) și (2) C. proc. civ., față de mențiunea inexactă din cuprinsul hotărârii primei instanțe, față de care curtea de apel putea constata inadmisibilitatea recursului, conform art. 457 alin. (3) C. proc. civ., dând astfel posibilitatea părților să formuleze apel.

Recurenta-reclamantă prezintă și motivele de fond ale recursului declarat în cauză, care nu vor mai fi detaliate în prezenta decizie, ci doar indicate punctual, în raport de prevederile art. 499 teza a doua C. proc. civ., potrivit cărora, "În cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivelor de casare.". Astfel, Înalta Curte reține că criticile recurentei-reclamante se referă la următoarele aspecte: instanța nu a fost alcătuită/compusă/constituită conform legii, cauza fiind judecată în complet de 3 judecători, iar nu de 2 judecători; instanța de control judiciar nu a soluționat și capetele subsidiare de cerere, deși prima instanță a admis primele două capete de cerere (doar pentru o parte din temeiurile invocate) și a constatat că celelalte sunt rămase fără obiect; motivarea necorespunzătoare a deciziei recurate; nelegalitatea soluției de respingere a primului capăt de cerere și a soluției de respingere a cererii de despăgubiri; nelegalitatea soluției instanței din perspectiva legislației UE și a jurisprudenței UE.

4.1. Intimata-reclamantă Societatea Urbana S.A. a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția inadmisibilității recursului, iar în subsidiar a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Susține că prezentul litigiu s-a judecat ca o cerere în contencios administrativ, obiectul principal al acțiunii fiind anularea Hotărârii nr. 3/25.01.2018 emisă de Consiliul Local al Municipiului Odorheiu Secuiesc, celelalte petite cu privire la despăgubirile solicitate fiind accesorii petitului principal care stabilește obiectul litigiului și instanțele competente.

Invocă dispozițiile art. 10 și 20 din Legea nr. 554/2004, față de care consideră că hotărârea Curții de Apel Târgu Mureș este definitivă, neexistând o cale de atac care să fie de competența Înaltei Curți de Casație și Justiție. Contestă susținerile recurentei, întemeiate pe dispozițiile art. 460 alin. (3) C. proc. civ. și pe ipoteza că petitele II – V sunt capete de cerere principale întemeiate pe răspunderea civilă contractuală sau delictuală.

Totodată, intimata-pârâtă prezintă argumente în combaterea motivelor recurentei vizând fondul recursului.

4.2. Intimații-pârâți Consiliul Local al Municipiului Odorheiul Secuiesc și UATM Odorheiul Secuiesc au depus întâmpinare prin care au invocat excepția netimbrării și excepția inadmisibilității recursului, iar în subsidiar au solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

În privința taxei de timbru datorate pentru exercitarea recursului, intimații susțin că aceasta ar fi trebuit stabilită în raport de prevederile art. 24 și 38 din O.U.G. nr. 80/2013, respectiv câte 100 de RON pentru fiecare dintre motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1, 5 și 6 C. proc. civ., iar motivul de nelegalitate întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. trebuie timbrat la valoare, astfel cum a dispus și Curtea de Apel Târgu Mureș.

Referitor la admisibilitatea recursului, intimații-pârâți consideră că este inadmisibilă prezenta cale de atac, raportat la obiectul cauzei și natura acțiunii de contencios administrativ. Fac trimitere în acest sens și la actele procesuale depuse de recurenta-reclamantă pe parcursul soluționării cauzei, în cuprinsul cărora aceasta a susținut că primul petit al cererii este în strânsă legătură cu cele de la punctele II-V, trebuind judecate împreună, s-a opus disjungerii solicitate de pârâți și a apreciat că revine instanței de contencios administrativ competența de soluționare a tuturor capetelor de cerere principale și subsidiare.

Intimații-pârâți au prezentat și argumente în combaterea motivelor recurentei vizând fondul recursului.

II. Soluția Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând cu prioritate, potrivit art. 248 C. proc. civ., excepția inadmisibilității recursului, invocată de intimații-pârâți, Înalta Curte constată că excepția este întemeiată și recursul declarat în cauză este inadmisibil, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 457 alin. (1) C. proc. civ. "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei.", respectiv art. 129 din Constituția României prevede că "Împotriva hotărârilor judecătorești părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii.".

Înalta Curte reține și textul art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 care arată că "Hotărârea pronunțată în primă instanță poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare", iar din dispozițiile art. 10 alin. (1) și (2) din aceeași lege rezultă că hotărârile pronunțate în fond de tribunalele administrativ-fiscale se judecă în recurs de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel.

Așadar, în contenciosul administrativ, legiuitorul a stabilit un sistem cu două grade de jurisdicție, respectiv fond și recurs, iar calea de atac a recursului poate fi exercitată numai împotriva hotărârii pronunțate de prima instanță.

Din cuprinsul textelor de lege menționate anterior rezultă că părțile pot uza doar de căile de atac prevăzute de lege, iar exercitarea unei căi de atac împotriva unei hotărâri judecătorești pentru care C. proc. civ. sau legea specială nu prevede o astfel de posibilitate reprezintă un demers inadmisibil, indiferent de criticile învederate de partea care a formulat calea de atac.

Cererea introductivă de instanță s-a înregistrat la data de 26 iulie 2018, moment la care reveneau în competența de judecată a instanței de contencios administrativ atât cererile de chemare în judecată având ca obiect actul administrativ unilateral, cât și cele privind contractul administrativ.

Cauza a fost soluționată în fond de Tribunalul Harghita – secția civilă prin sentința civilă nr. 1344 din 9 decembrie 2021, iar în recurs de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal prin decizia nr. 187 din 24 aprilie 2023, în ambele etape procesuale fiind înregistrată o cauză de contencios administrativ și fiscal.

Recurenta-reclamantă a declarat recurs împotriva deciziei curții de apel, susținând că petitele II-V ale cererii de chemare în judecată au caracter principal (capetele de cerere III, IV și V fiind formulate în subsidiar) și că, raportat la obiectul acestor capete de cerere, în fața Curții de Apel Târgu Mureș calea de atac a fost sau trebuia să fie apelul, astfel că recursul de față este admisibil, conform art. 460 alin. (3) C. proc. civ., potrivit cu care "În cazul în care prin aceeași hotărâre au fost soluționate mai multe cereri principale sau incidentale, dintre care unele sunt supuse apelului, iar altele recursului, hotărârea în întregul ei este supusă apelului. Hotărârea dată în apel este supusă recursului.".

Înalta Curte constată că obiectul acțiunii formulate de reclamantă cuprinde cinci capete de cerere, pe care aceasta le-a calificat drept «principale» (capetele I și II), respectiv «subsidiare» (capetele III-V).

Primul capăt de cerere privește anularea Hotărârii Consiliului Local al Municipiului Odorheiu Secuiesc nr. 3/25.01.2018, iar al doilea capăt de cerere are ca obiect o solicitare de obligare a Municipiului Odorheiu Secuiesc la plata de despăgubiri. Capetele de cerere III-V, formulate în "subsidiar" de partea reclamantă, cuprind solicitarea de plată a despăgubirilor, similare ca valoare, însă diferite referitor la pârâtul vizat și ca temei de drept substanțial, reclamanta cerând plata acestora fie conform răspunderii reglementate de Legea nr. 554/2004, ca o consecință a anulării actului administrativ atacat, fie, chiar în ipoteza respingerii petitului privind anularea actului administrativ, în temeiul normelor răspunderii civile contractuale ori a răspunderii civile delictuale sau a îmbogățirii fără justă cauză, după caz, reglementate de dreptul comun – C. civ.

Acțiunea de față a fost înregistrată inițial pe rolul secției de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel Târgu Mureș, care a dispus declinarea competenței materiale de soluționare a cauzei către Tribunalul Harghita, reținând că, din punct de vedere material procesual, prezenta cauză este de competența instanței specializate în cauze de contencios administrativ, stabilită în raport de obiectul capetelor de cerere I și II, indicate chiar de reclamantă ca având caracter principal. A arătat curtea de apel ca instanță inițial învestită că, în ceea ce privește primul capăt al cererii, referitor la anularea unui act administrativ emis de o autoritate publică locală, acesta este în competența de soluționare a secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului, conform art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, iar, în ceea ce privește al doilea capăt al cererii, acesta pune în discuție prejudicii decurgând din denunțarea unilaterală/încetarea/neexecutarea contractului de concesionare nr. x/11.12.1998, sens în care trebuie avute în vedere normele de competență specială cuprinse în art. 51 alin. (4)

1

din Legea nr. 51/2006 și art. 66 alin. (1) și (2) din O.U.G. nr. 54/2006, care, în forma în vigoare la data formulării acțiunii, prevedeau competența instanței de contencios administrativ, respectiv tribunalul în a cărui competență teritorială se află sediul operatorului sau în a cărui jurisdicție se află sediul concedentului.

Astfel fiind, cauza s-a judecat în condițiile și conform regulilor contenciosului administrativ, competența instanței specializate nefiind contestată de reclamantă prin actele procesuale depuse în cauză ori în calea de atac adresată Curții de Apel Târgu Mureș.

Cu toate acestea, în recursul de față, recurenta-reclamantă a pretins că normele Legii nr. 554/2004 nu ar guverna decât regulile de competență specializată a instanței, iar nu și căile de atac de care părțile pot uza, pornind de la împrejurarea că fiecare dintre capetele de cerere vizând despăgubiri se sprijină pe un alt temei de drept substanțial, astfel că petitele II-V au caracter principal, iar nu accesoriu, soluționarea lor nedepinzând nici de soluția dată primului capăt al cererii și nici de soluția ce s-ar da fiecărui petit în parte. Recurenta-reclamantă a apreciat că, întrucât capetele de cerere în despăgubiri sunt fondate pe dreptul comun, chiar dacă primul capăt de cerere se judecă conform normelor speciale ale contenciosului administrativ, hotărârea primei instanțe în întregul său trebuie să urmeze regulile dreptului comun în materia căilor de atac, prevăzute de C. proc. civ. (respectiv apel și recurs, nu doar recurs).

Înalta Curte constată că argumentele părții recurente sunt neîntemeiate.

Contrar susținerilor recurentei-reclamantei, normele de procedură din Legea specială nr. 554/2004 sunt incidente nu doar în privința competenței judecătorului, ci și în privința regimului căilor de atac exercitate împotriva hotărârilor judecătorești pronunțate de instanța sau completul specializat cu privire la toate pretențiile deduse judecății, indiferent de temeiul de drept substanțial invocat în susținere.

Normele de procedură aplicabile cauzei sunt stabilite în raport de obiectul cererii care constituie pretenția principală a părții reclamante, iar nu de petitele subsidiare/alternative, a căror soluționare devine necesară doar în cazul respingerii pretenției principale.

Câtă vreme petitele principale se judecă potrivit procedurii speciale reglementate de Legea nr. 554/2004, aceste norme guvernează acțiunea în tot ceea ce privește procedura de judecată, inclusiv calea de atac pusă la dispoziția părții interesate, normele generale ale dreptului procedural civil fiind înlăturate de la aplicare conform principiului specialia generalibus derogant. Or, potrivit art. 20 din Legea nr. 554/2004, procedura de declarare a recursului și de judecată a căii de atac este diferită de cea prevăzută de C. proc. civ., inclusiv sub aspectul termenului redus de declarare a recursului și soluțiilor pe care le va pronunța instanța de control judiciar, dar și a derogării de la prevederile art. 493 C. proc. civ., aspecte de natură a sublinia caracterul special al procedurii de contencios administrativ față de cea a dreptului comun.

Astfel fiind, nu se poate susține că judecata cauzei de față s-ar supune prevederilor art. 460 din C. proc. civ., în sensul existenței unei căi de atac a apelului.

Cât privește distincția invocată de recurenta-reclamantă între cererile principale și cele accesorii, insistând asupra împrejurării că petitele II-V au caracter principal, iar nu accesoriu și astfel beneficiază de căi de atac diferite raportat la temeiul de drept substanțial pe care se sprijină, Înalta Curte reține că, potrivit art. 30 alin. (4) din C. proc. civ., cererile accesorii sunt acele cereri a căror soluționare depinde de soluția dată unui capăt de cerere principal.

Prin Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 se reglementează, deopotrivă, atât procedura de judecată, cât și condițiile de acordare a despăgubirilor.

În ceea ce privește primul capăt de cerere, Înalta Curte arată ca fiind incontestabil că acesta, formulat în principal, reprezintă expresia unei acțiuni în contencios administrativ, câtă vreme se pretindea de partea reclamantă anularea unui act administrativ unilateral, anume o hotărâre de consiliu local.

Al doilea capăt de cerere avea ca obiect obligarea Municipiului Odorheiu Secuiesc la plata de despăgubiri, indiferent de soluția instanței cu privire la capătul I de cerere privind HCL nr. 3/25.01.2018, sub motiv că, prin emiterea HCL nr. 3/25.01.2018, A. S.R.L. ar fi fost prejudiciată de denunțarea unilaterală/încetarea/neexecutarea contractului de concesionare nr. x/11.12.1998, astfel cum acesta a fost modificat/novat prin actul adițional din 01.11.2006, prin care Municipiul Odorheiu Secuiesc a aprobat încheierea contractului de subînchiriere nr. x/01.11.2006 cu S.C. A. S.R.L. și prin care acest contract de subînchiriere a devenit parte integrantă a actului adițional care a modificat contractul de concesionare nr. x/11.12.1998, fie în temeiul răspunderii civile contractuale, fie în temeiul răspunderii reglementate de Legea nr. 554/2004, fie în temeiul răspunderii civile delictuale, anume investiții neamortizate/nerecuperate în cuantum de 23.738.171 RON + TVA, profit nerealizat în cuantum de 6.473.142 RON + TVA, cheltuieli generate de încetarea serviciului public în cuantum de 436.738 RON + TVA, servicii prestate până la data de 31 martie 2018 în cuantum de 343.687 RON + TVA, dobândă legală penalizatoare între profesioniști pentru sumele menționate anterior de la data de 1 aprilie 2018 și până la data achitării efective a sumelor.

Se observă că premisa esențială a despăgubirilor solicitate prin cel de-al doilea capăt de cerere o constituie situația «contractului de concesionare nr. x/1998, astfel cum acesta a fost modificat/novat prin actul adițional din 01.11.2006», cu privire la care partea recurentă-reclamantă a recunoscut natura sa de contract administrativ la termenul de judecată din 19 iunie 2024. Or, făcând referire la acel contract ca premisă esențială a capătului al doilea de cerere, recurenta-reclamantă a conferit cererii sale natura juridică a unui proces de contencios administrativ, dat fiind și art. 8 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, forma în vigoare la data sesizării instanței judecătorești, anume 26 iulie 2018.

În mod corespunzător, raportat la capetele de cerere I și II, calea de atac susceptibilă de formulare împotriva sentinței pronunțate de Tribunalul Harghita se stabilește potrivit art. 20 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, aceasta fiind recursul.

Pentru capetele de cerere III – V, cu privire la care partea reclamantă a menționat explicit a fi fost formulate "în subsidiar", Înalta Curte observă din analiza art. 30 din C. proc. civ. următoarele: "(2) Cererile în justiție sunt principale, accesorii, adiționale și incidentale. (3) Cererea principală este cererea introductivă de instanță. Ea poate cuprinde atât capete de cerere principale, cât și capete de cerere accesorii. (4) Cererile accesorii sunt acele cereri a căror soluționare depinde de soluția dată unui capăt de cerere principal. (5) Constituie cerere adițională acea cerere prin care o parte modifică pretențiile sale anterioare. (6) Cererile incidentale sunt cele formulate în cadrul unui proces aflat în curs de desfășurare.".

Raportat la tipurile de cereri în justiție, astfel cum sunt reglementate de C. proc. civ., capetele de cerere III – V se circumscriu categoriei de capete de cerere accesorii, întrucât soluționarea acestora depinde de soluția dată unui capăt de cerere principal.

Astfel, așa cum recurenta-reclamantă însăși arată prin cererea de recurs, acele capete de cerere III, IV și V «au fost formulate în subsidiar față de capătul II de cerere, urmând a fi soluționate dacă se respinge capătul II de cerere». Altfel spus, deși sub aspect substanțial s-ar putea argumenta că modul lor de soluționare nu este influențat de ceea ce ar dispune instanța judecătorească în ceea ce privește primele două capete de cerere, totuși din punct de vedere procesual o soluționare a acelor capete de cerere III, IV și V este pretinsă de partea reclamantă doar dacă pretențiile sale nu s-ar valorifica prin intermediul primelor două capete de cerere. În aceste condiții, capetele de cerere formulate "în subsidiar" nu reprezintă capete de cerere cu caracter principal, ci capete de cerere "accesorii", din moment ce soluționarea acestora depinde de soluția dată unui capăt de cerere principal.

Așadar, pentru stabilirea căii de atac susceptibile de formulare împotriva sentinței pronunțate de Tribunalul Harghita nu era relevantă dispoziția art. 460 alin. (3) C. proc. civ., ci aceea de la art. 460 alin. (2) C. proc. civ., anume "Dacă prin aceeași hotărâre au fost soluționate și cereri accesorii, hotărârea este supusă în întregul ei căii de atac prevăzute de lege pentru cererea principală".

Conchizând, Înalta Curte constată că hotărârea Tribunalului Harghita era susceptibilă doar de atacarea sa cu recurs, în condițiile art. 20 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, nefiind admisibilă exercitarea apelului în condițiile art. 460 și urm. C. proc. civ., iar hotărârea pronunțată în recurs de Curtea de Apel Târgu Mureș are caracter definitiv, conform art. 634 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

În final, Înalta Curte subliniază că partea reclamantă însăși a formulat în fața Curții de Apel Târgu Mureș un recurs incident, fără a pretinde la acel moment procesual că în cauză ar fi trebuit calificate căile de atac formulate ca fiind apeluri.

În consecință, constatând că decizia nr. 187 din 24 aprilie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, nu este susceptibilă de recurs, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 457 alin. (1), art. 496 C. proc. civ. și art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, va admite excepția inadmisibilității recursului și va respinge recursul declarat de reclamanta A., ca inadmisibil.

În raport de art. 453 C. proc. civ., Înalta Curte va obliga recurenta-reclamantă A. S.R.L. să achite intimatei-pârâte Societatea Urbana S.A. cheltuieli de judecată în sumă de 11.900 RON, reprezentând onorariu avocațial, achitat conform extrasului de cont nr. 1727 din 30.01.2024 .

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția inadmisibilității recursului.

Respinge recursul declarat de reclamanta A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 187 din 24 aprilie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibil.

Obligă recurenta-reclamantă A. S.R.L. la plata către intimata-pârâtă Societatea Urbana S.A. a cheltuielilor de judecată în sumă de 11.900 RON, reprezentând onorariu avocațial.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 19 iunie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței.