ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2142/2022

Ședința publică din data de 20 octombrie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. CIRCUMSTANȚELE CAUZEI. CADRUL PROCESUAL

I.1. Obiectul cererii, temeiul de drept.

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Cluj – secția civilă, la data de 19 februarie 2021, sub nr. x/2021, reclamantul MUNICIPIUL TURDA, reprezentat legal PRIN PRIMAR a chemat în judecată pe pârâta S.C. A. S.R.L, solicitând instanței să constate îndeplinite condițiile prevederilor art. 327 alin. (4) din O.U.G. nr. 57/2019 privind Codul administrativ (art. 35 lit. c) din Legea nr. 219/1998); să dispună rezilierea contractului de concesionare nr. x/09.06.2006, cu plata unei despăgubiri in cuantum de 100 RON/zi de la data la care pârâta nu a mai folosit în mod direct terenul, respectiv, din data de 31.01.2020, precum și evacuarea necondiționată a pârâtei din spațiul concesionat, rezilierea operând de drept ca urmare a nerespectării obligațiilor contractuale prevăzute la art. 7 alin. (2 - 3) din contractul de concesiune.

În drept, a invocat C. civ., Noul C. proc. civ.., O.U.G. nr. 57/2019, art. 7 alin. (2) – (3) și art. 9 lit. c) din Contractul de concesionare, precum și celelalte prevederi legale mentionate în cuprinsul cererii.

Prin întâmpinarea formulată, pârâta S.C. A. S.R.L a solicitat respingerea acțiunii, în principal, pe cale de excepție, ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă, iar, pe fond, a solicitat respingerea acțiunii, ca neîntemeiată.

Prin precizarea de acțiune depusă la data de 12.04.2021, reclamantul a solicitat, în principal:

- să se constate îndeplinite condițiile prevederilor art. 327 alin. (4) din O.U.G. nr. 57/2019 privind Codul Administrativ (art. 35 lit. c) din Legea 219/1998):

- să se dispună rezilierea contractului de concesiune nr. x/09.06.2006 din culpa pârâtei, pentru încălcarea obligațiilor concesionarului, cu plata unei despăgubiri în cuantum de 100 RON/zi de la data la care pârâta nu a mai folosit în mod direct terenul, respectiv data de 31.01.2020

- în subsidiar: să se constate că a operat rezilierea unilaterală a contractului de concesiune nr. x/09.06.2006 din inițiativa concedentului, din culpa pârâtei, pentru încălcarea obligațiilor concesionarului, cu plata unei despăgubiri în cuantum de 100 RON/zi de la data la care pârâta nu a mai folosit în mod direct terenul, respectiv data de 31.01.2020;

- să se dispună evacuarea imediată și necondiționată a pârâtei concesionar din spațiul concesionat;

- cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

I.2. Soluția primei instanțe

Prin sentința civilă nr. 378/2021, pronunțată la data de 07 iunie 2021, în dosarul nr. x/2021, Tribunalul Cluj – secția civilă a respins, ca neîntemeiată, excepția lipsei calității procesuale active a U.A.T. Municipiul Turda - prin Primar, invocată de pârâtă, și a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta U.A.T. Municipiul Turda - prin Primar, în contradictoriu cu pârâta A. S.R.L., dispunând rezilierea contractului de concesiune nr. x/09.06.2006 și evacuarea pârâtei din imobilul obiect al contractului de concesiune; a respins capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata unei despăgubiri, ca neîntemeiat; a respins capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată constând în taxa judiciară de timbru și a luat act de faptul că reclamanta a arătat că va solicita cheltuieli de judecată constând în onorariu avocațial pe cale separată.

I.3. Soluția instanței de apel. Hotărârea recurată.

Curtea de Apel Cluj – secția I civilă, prin decizia civilă nr. 391/A/2021 din 14 decembrie 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2021, a respins, ca nefondat, apelul declarat de pârâta A. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 378/F din 07.06.2021 a Tribunalului Cluj, în dosarul nr. x/2021, pe care a menținut-o.

II. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei decizii, a declarat recurs, pârâta A. S.R.L. Turda, solicitând, admiterea recursului, astfel cum a fost formulat, casarea deciziei civile atacate și, în consecință, trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de apel, cu cheltuieli de judecată.

În recursul său, întemeiat în drept pe prevederile pct. 8 al art. 488 alin. (1) C. proc. civ.., recurenta-pârâtă a relevat, pe larg, istoricul cauzei, în referire la judecata în fond și judecata în apel și, în dezvoltarea motivelor de recurs invocate, a susținut, în esență, că instanța de apel a pronunțat o soluție cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, în considerarea următoarelor argumente:

Instanța de apel a aplicat greșit dispozițiile art. 303 alin. (5) din O.U.G. nr. 57/2019, precum și cele ale art. 109 din același act normativ și, astfel a soluționat în mod greșit excepția lipsei calității procesual active a intimatului- reclamant.

Din punctul său de vedere, recurenta susține că legea aplicabilă contractului în discuție este Legea nr. 219/1998, cu prevederea de la art. 5 alin. (1) lit. b), în același timp evocând și dispozițiile art. 108 lit. b) din O.U.G. nr. 57/2019 și arătând că același conținut îl aveau dispozițiile art. 38 alin. (1) și (2) lit. c) și alin. (5) din Legea nr. 215/2001.

Recurenta- pârâtă arată că instanțele inferioare și-au bazat soluția de respingere a excepției lipsei calității procesual- active a intimatului- reclamant pe dispozițiile art. 109 și art. 303 alin. (5) din O.U.G. nr. 57/2019.

Cu privire la art. 303 din Codul administrativ, recurenta- pârâtă consideră că trebuie subliniat că acesta a fost introdus odată cu abrogarea succesivă a actelor normative care reglementau concesiunea publică, respectiv, a Legii nr. 219/1998 și, ulterior, a O.U.G. nr. 54/2006.

Prin urmare, susține că reținerea lui de către instanța de apel în motivarea soluției aduse excepției lipsei calității procesual- active este nelegală, acesta constituind în fapt sediul materiei concesiunii publice începând cu data intrării în vigoare a acestuia, respectiv, anul 2019. Or, contractul de concesiune a cărui reziliere se cere în prezenta procedură a luat ființă sub incidența Legii nr. 219/1998, astfel că, acest act normativ este cel ce guvernează contractul de concesiune în discuție.

Cu privire la art. 109 din Codul administrativ, arată că acesta statuează că "Reprezentarea în justiție a unităților administrativ- teritoriale se asigură de către primar", însă, solicită a se constata că recurenta a invocat lipsa calității procesual- pasive a Municipiului Turda, și nu a Primarului.

Recurenta- pârâtă susține că, din analiza dispozițiilor art. 5 din Legea nr. 219/1998 și ale art. 108 din O.U.G. nr. 57/2019, rezultă că atunci când se concesionează un bun aflat în proprietate publică sau privată, calitatea de concesionar aparține consiliului local, care exercită toate drepturile ce rezultă din clauzele contractuale, inclusiv, acela de a cere rezilierea contractului, de altfel, aceasta fiind opinia unanimă a instanțelor de judecată.

Recurenta-pârâtă subliniază și faptul că principul simetriei actelor juridice presupune că subiectul de drept care are capacitatea și calitatea de a încheia un act juridic este acela care are și dreptul de a hotărî sau cere, după caz, rezilierea lui, iar condițiile de formă prevăzute la încheierea actului trebuie respectate și pentru aplicarea sancțiunii rezilierii lui.

Din interpretarea coroborată a dispozițiilor art. 108 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 57/2019 și art. 8 din Legea nr. 219/1998, rezultă că legiuitorul a instituit obligativitatea hotărârii de concesionare a unui bun proprietate publică, fără să prevadă, însă, și ipoteza rezilierii contractului de concesiune.

Se mai arată că instanța de apel reține încheierea contractului de concesiune între Consiliul Local al Municipiului Turda și recurentă, însă, apreciază că doar sub aspect formal. Dincolo de principiul simetriei actelor juridice, a accepta soluția instanțelor inferioare cu privire la excepția în discuție, ar însemna și o nesocotire a principului relativității efectelor contractului.

Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție – secția a II-a civilă, la data de 04.04.2022, sub nr. x/2021.

III. Aplicabilitatea dispozițiilor art. 493 din C. proc. civ., în forma cu modificările aduse prin Legea nr. 310/2018

În cauză, nu este aplicabilă procedura de filtrare a recursului reglementată de art. 493 din C. proc. civ., deoarece procesul a început ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 310/2018, fiind astfel incident art. I pct. 56 din Legea nr. 310/2018 care prevede că art. 493 se abrogă, față de conținutul art. 24 din C. proc. civ., conform căruia, "dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare".

IV. Procedura de soluționare a recursului

În recurs, s-a derulat procedura de regularizare a cererii de recurs și de comunicare a actelor de procedură între părți, prin intermediul grefei instanței, în conformitate cu dispozițiile art. 490 alin. (2) C. proc. civ.

Prin rezoluția din 16.06.2022, a completului învestit aleatoriu cu soluționarea dosarului, s-a fixat termen pentru soluționarea recursului la data de 20 octombrie 2022, în ședință publică, cu citarea părților, în temeiul art. 490 alin. (2) din C. proc. civ., în forma modificată prin Legea nr. 310/2018.

V. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Analizând recursul formulat, prin prisma motivelor de nelegalitate invocate, Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat, urmând a fi respins, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

În esență, criticile din recurs formulate de recurenta-pârâtă sunt raportate, în principal, la aplicarea greșită de către instanța de apel a dispozițiilor art. 303 alin. (5) din O.U.G. nr. 57/2019, precum și ale art. 109 din același act normativ, sub aspectul soluționării excepției lipsei calității procesuale active a intimatului- reclamant Municipiul Turda – prin Primar.

În ceea ce privește modalitatea în care instanța de apel a soluționat excepția lipsei calității procesuale active, Înalta Curte apreciază că este temeinică, iar raționamentul care a stat la baza considerentelor este corect, față de dispozițiile legale incidente în speță.

În cauză, intimatul- reclamant Municipiul Turda – prin Primar s-a prevalat de un anumit temei juridic pentru cererea cu care a învestit instanța de judecată, și anume, O.U.G. nr. 57/2019 privind Codul administrativ, solicitarea de reziliere a contractului de concesionare, cu nr. x/09.06.2006 fiind cerută tocmai pentru îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 327 alin. (4) din O.U.G. nr. 57/2019.

Contrar susținerilor recurentei- pârâte, procesul de față a început după intrarea în vigoare a legii noi, data înregistrării cererii de chemare în judecată la instanță (19 februarie 2021) situându-se mult ulterior datei intrării în vigoare a O.U.G. nr. 57/2019 privind Codul administrativ, din 3 iulie 2019.

Dar, indiferent de legea aplicabilă, regulile de reprezentare a autorităților publice locale, ca principiu și regulă, nu au suferit modificări.

Primarul poate reprezenta în justiție doar unitatea administrativ- teritorială, conform prevederilor exprese ale art. 21 alin. (2) din Legea nr. 215/2001 și ale art. 109, coroborat cu art. 154 alin. (6) din O.U.G. nr. 57/2019, neavând niciun drept de reprezentare legală a autorității deliberative, consiliul local, atât timp cât ambele autorități ale administrației publice exercită competențe exclusive.

În acest context procesual, deși recurenta- pârâtă A. S.R.L. susține aplicarea greșită a dispozițiilor art. 303 alin. (5) din O.U.G. nr. 57/2019 și a celor de la art. 109 din același act normativ în ce privește soluționarea excepției lipsei calității procesual- active a intimatului-reclamant Municipiul Turda, nu și a Primarului, astfel cum a fost invocată, critica recurentei este nefondată, și, în niciun caz nu se poate admite că legea aplicabilă contractului în discuție ar fi Legea nr. 219/1998 – art. 5 alin. (1) lit. b), cum, de asemenea, nefondat pretinde recurenta.

Recurenta- pârâtă a mai susținut că, din analiza dispozițiilor art. 5 din Legea nr. 219/1998 și ale art. 108 din O.U.G. nr. 57/2019, rezultă că, atunci când se concesionează un bun aflat în proprietate publică sau privată, calitatea de concesionar aparține Consiliului Local, care exercită toate drepturile ce rezultă din clauzele contractuale, inclusiv, pe acela de a cere rezilierea contractului.

Această teză nu poate fi primită, pentru că, Municipiul Turda, ca titular al patrimoniului imobiliar, este reprezentat în justiție de către Primar, conform art. 21 din vechea Lege nr. 215/2001, abrogată în prezent prin O.U.G. nr. 57/2019 privind Codul administrativ, care reia, în art. 109, aceeași reglementare (Reprezentarea în justiție a unităților administrativ- teritoriale se asigură de către Primar sau Președintele Consiliului Județean. Primarul sau președintele consiliului județean stă în judecată, în calitate de reprezentant legal al unității administrativ- teritoriale, pentru apărarea drepturilor și intereselor legitime ale acesteia, și nu în nume personal).

Contrar susținerilor recurentei- pârâte, prima instanță nu a fost sesizată de către Primar, în nume propriu, ci în calitatea sa de reprezentant al unității administrativ- teritoriale, conferită de dispozițiile legale arătate.

Ca urmare, motivul de recurs prevăzut de pct. 8 al art. 488 alin. (1) C. proc. civ., nu este fondat, decizia instanței de apel fiind la adăpost de orice critică, dată cu aplicarea corectă a normelor de drept.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 391/A/2021 din 14 decembrie 2021, pronunțate de Curtea de Apel Cluj – secția I civilă, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 octombrie 2022.