ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2574/2024

Ședința publică din data de 19 noiembrie 2024

asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei:

I.1. Obiectul cererii de chemare în judecată:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Cluj, secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, conflicte de muncă și asigurări sociale la data de 17.08.2021, reclamanta A. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Primăria Municipiului Turda să constate refuzul nejustificat de a soluționa cererea/notificarea sa depusă și înregistrată la Primăria Turda sub nr. x/20 iulie 2021 prin care s-a anulat notificarea nr. 16762/8 iulie 2021 și să dispună repararea prejudiciului în valoare de 75.189,09 RON adus prin Hotărârea Consiliului Local nr. 80/2018, respectiv prin contractul de închiriere a spațiului situat în municipiul Turda, strada x nr. 3 jud. Cluj. De asemenea, a solicitat obligarea pârâtei la plata investițiilor la care a fost obligată prin hotărârea de consiliu local menționată, prin contractul de închiriere nr. x/03.04.2018, precum și obligarea pârâtei la plata de daune materiale și morale, cu cheltuieli de judecată.

În drept, a invocat disp. art. 1 si art. 2 din Legea nr. 554/2004, C. civ. si O.G. nr. 26/2000.

Prin sentința civilă nr. 2434/2022 pronunțată de Judecătoria Turda s-a admis excepția necompetenței materiale și a fost declinată competența de soluționare a cererii în favoarea Tribunalului Cluj, secția civilă.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Cluj, secția Civilă la data de 15.11.2022, sub nr. dosar x/2021

I.2. Hotărârea pronunțată în primă instanță

Prin sentința civilă nr. 324 pronunțată la data de 23 iunie 2023 de Tribunalul Cluj, secția Civilă în dosarul nr. x/2021 s-a admis în parte cererea de chemare în judecată precizată, formulată de către reclamanta A. în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Turda prin primar și, în consecință pârâtul a fost obligat să achite reclamantei suma de 75.189,09 RON reprezentând contravaloarea lucrărilor efectuate de reclamantă la imobilul situat în Turda, str. x, jud. Cluj. S-au respins în rest pretențiile formulate iar pârâtul a fost obligat să achite reclamantei suma de 2.608,78 RON cheltuieli de judecată.

I.3. Decizia pronunțată în apel

Prin decizia civilă nr. 162 A din 16 mai 2024 Curtea de Apel Cluj, secția I civilă a admis apelul promovat de pârâtul Municipiul Turda prin primar, împotriva sentinței civile nr. 324 din 23.06.2023 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. x/2021 pe care a schimbat-o după cum urmează: a respins ca nefondată acțiunea civilă formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Turda prin Primar. A admis excepția inadmisibilității invocată de intimatul Municipiului Turda, privind pretenția formulată în apelul declarat de reclamanta A. vizând reactualizarea cuantumului despăgubirilor. A respins apelul declarat de A., împotriva sentinței civile nr. 324 din 23.06.2023 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. x/2021 ca nefondat.

II. Calea de atac exercitată în cauză:

Împotriva deciziei civile nr. 162 A din 16 mai 2024 Curtea de Apel Cluj, secția I civilă, a declarat recurs reclamanta Fundația "Sfântul Ierarh Nicolae".

Dosarul a fost înregistrat la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, la data de 11 iulie 2024 și a fost repartizat aleatoriu spre soluționare completului filtru nr. 2, astfel cum reiese din fișa Ecris și referatul de repartizare aleatorie care, prin rezoluția din 16 iulie 2024, a dispus efectuarea procedurilor de comunicare, astfel cum acestea sunt reglementate de dispozițiile art. 490 alin. (2) C. proc. civ., stabilind în cadrul verificărilor privind îndeplinirea cerințelor de formă prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. a), c)-e) C. proc. civ. cuprinzând mențiunile privind denumirea și sediul recurentei-reclamante, indicarea hotărârii care se atacă și semnătura; în ceea ce privește cerința impusă de lit. d) a aceluiași articol, s-a constatat că recurenta-reclamantă nu a procedat la încadrarea criticilor formulate în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din același cod.

Recurenta-reclamantă datorează pentru soluționarea recursului o taxă judiciară de timbru în cuantum de 100 RON raportat la prevederile art. 24 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.

La data de 26.02.2024 recurenta-reclamant a depus la dosarul cauzei dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 RON, conform chitanței nr. POS/2024 nr. 710 din 22 ianuarie 2024 .

II.1. Motivele de recurs

Prin memoriul de recurs recurenta a solicitat admiterea acestuia și schimbarea în parte a hotărârii recurate fără a proceda la încadrarea motivelor de recurs în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Recurenta a făcut referire la sentința civilă prin care intimatul-pârât a fost obligat la plata sumei de 75.189,09 RON și a cheltuielilor de judecată în cuantum de 2608,78 RON susținând că a fost obligat la plata taxei judiciare de timbru pe care a achitatat-o integral însă această taxă nu se găsește în sentință și pentru acest motiv nu i-au fost admis pretențiile formulate cu toate că la momentul în care a efectuat investițiile în clădirea respectivă prețurile au crescut de mai multe ori.

Față de aceste susțineri recurenta a solicitat prin cererea de recurs ca suma să fie actualizată la suma de 189.990 RON, pe lânga cheltuielile de judecată să îi fie acordată contravaloarea taxelor judiciare de timbru în cuantum de 3.000 RON, respectiv 1.800 RON pe care recurenta le-a achitat precum și onorariul de avocat în cuantum de 2.000 RON. Totodată, recurenta a solicitat acordarea de daune morale în temeiul răspunderii civile contractuale în valoare de 950.000 RON, sumă calculată în funcție de perioada de 12,6 ani în care acesta nu a putut își desfășoare activitatea.

De asemenea, recurenta a susținut că la ultimul termen de judecată a depus o sesizare scrisă pe care instanța de fond nu a avut-o în vedere în contextul în care decizia a fost datată în data de 16 mai 2024 iar sesizarea fusese depusă în data de 23 mai 2024.

Prin respectiva notă recurenta a susținut că a dovedit faptul că apelul formulat de către Primăria Turda era tardiv deoarece data depunerii apelului la Oficiul Poștal Turda era de 12.03.2024 iar data la care a ajuns la Oficiul Poștal Cluj Napoca era de 11.03.2024, lucru ce reiese de pe stampilele poștei (termenul limită pentru apel fiind data de 07.03.2024, termen prevăzut în sentință). În acest sens a susținut că a depus copii după sentință și după plicul cu stampilele vizibile.

În final recurenta a susținut că pârâtul cu bună-știință i-a închiriat acesteia spațiul pe care nu îl deținea în proprietate și l-a obligat să efectueze lucrări pentru a-l putea păstra în vederea desfășurării activității Fundației.

Nu au fost identificate motive de recurs de ordine publică, în condițiile art. 489 alin. (3) C. proc. civ.

II.2. Apărările formulate în cauză

La data de 22 august 2024 intimatul-pârât Municipiul Turda, prin poștă electronică, a depus întâmpinare prin intermediul căreia a invocat excepția nulității recursului pentru neîncadrarea criticilor formulate în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ. precum și excepția lipsei calității procesuale pasive a Primăriei Municipiului Turda pentru lipsa capacității de folosință a Primăriei, iar pe fond a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

În susținerea excepției nulității recursului s-a susținut că prin cererea de recurs nu s-au indicat, în mod concret, motivele de casare și nelegalitate ale deciziei civile recurate, normele de drept pretins a fi greșit interpretate și aplicate de către instanța de apel. Argumentele invocate de către recurent nu se circumscriu motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ. ele constituind practic, nemulțumiri cu privire la situația de fapt stabilită de către instanțele de fond.

În susținerea excepției lipsei calității procesuale pasive a Primăriei Municipiului Turda a precizat că aceasta instituție nu are capacitate juridică de folosință.

Pe fondul cauzei, după expunerea detaliată a situației de fapt și a soluțiilor instanțelor de fond, intimatul-pârât a susținut, în esență, legalitatea și temeinicia deciziei civile recurate, instanța de apel interpretând în mod corect dispozițiile art. 1.270 alin. (1) din C. civ. potrivit cărora contractul valabil încheiat are putere de lege între părțile contractante, ale art. 1.350 alin. (1) din același cod care stipulează că orice persoană trebuie să își execute obligațiile pe care le-a contractat precum și dispozitiile art. 1823 C. civ. ce reglementează îmbunătățirile făcute de locatar.

De asemenea intimatul-pârât a arătat că în mod corect instanța de apel a valorificat H.C.L. nr. 80/2018 și contractul de închiriere nr. x din 3.04.2018, apreciind că executarea lucrărilor de investiție a constituit o condiție esențială, reprezentând însăși rațiunea pentru încheierea și menținerea convenției de locațiune (reprezentate de prețul derizoriu al chiriei, sancțiunea rezilierii în ipoteza nerespectării obligației de efectuare a lucrărilor de reparații, mențiunea expresă a suportării costurilor acestor lucrări de către locatar și imposibilitatea de a opera compensarea din prețul chiriei).

La data de 17.09.2024 recurenta a depus răspuns la întâmpinare prin care a solicitat admiterea recursului și actualizarea sumelor solicitate având în vedere inflația.

III. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție:

III.1 Examinând cu prioritate excepția nulității recursului, invocată de intimata-reclamantă în ședința publică de la termenul din data de 17 septembrie 2024, în conformitate cu dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată că aceasta este nefondată și se impune a fi respinsă, ca atare, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 483 alin. (3) C. proc. civ., recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile. Prin urmare, casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru motive de nelegalitate, acestea fiind enumerate în cuprinsul textului art. 488 alin. (1) C. proc. civ., la punctele 1-8.

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă, între altele, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar, în conformitate cu prevederile alin. (3) al aceluiași text legal, mențiunea privind motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea acestora este prevăzută sub sancțiunea nulității.

Potrivit art. 489 alin. (2) C. proc. civ., recursul este nul dacă motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 din același cod.

A motiva recursul înseamnă, pe de o parte, arătarea cazului de nelegalitate prin indicarea unuia dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 C. proc. civ., iar, pe de altă parte, dezvoltarea acestuia, în sensul formulării unor critici concrete cu privire la judecata realizată de instanța care a pronunțat hotărârea recurată, din perspectiva motivului de nelegalitate invocat.

Așadar, pe lângă cerința încadrării criticilor formulate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., Înalta Curte reține că aceste critici trebuie să vizeze argumentele instanței care a pronunțat hotărârea atacată, în caz contrar neputând fi exercitat controlul judiciar de către instanța de recurs.

Totodată, Înalta Curte reține că sancțiunea nulității privește calea de atac în ansamblul său, astfel încât aceasta nu va opera în măsura în care cel puțin unul dintre motivele invocate reprezintă o critică de nelegalitate, urmând a nu fi primite și analizate criticile de netemeinicie, prin care se urmărește schimbarea situației de fapt reținute de instanța de apel, pe baza probelor administrate, și nici acelea care nu se raportează la decizia atacată.

Examinând cererea de recurs formulată de reclamantă, din perspectiva respectării exigențelor prevăzute de art. 486 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată, contrar susținerilor intimatului-pârât că, deși în cuprinsul acesteia se regăsesc și susțineri care vizează situația de fapt și materialul probator, susțineri care, în mod evident, nu pot face obiect de analiză pentru instanța învestită cu soluționarea prezentei căi extraordinare de atac, există și critici a căror dezvoltare face posibilă încadrarea lor în motivele de casare reglementate de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Astfel, recurenta-reclamantă a invocat, printre altele, că apelul formulat de către intimatul-pârât a fost tardiv formulat.

În acest context, nu poate fi reținută nulitatea recursului câtă vreme recurenta s-a raportat la considerentele deciziei atacate, criticile formulate vizând respingerea excepției tardivității invocate de către recurent precum și soluția de respingere a apelului său.

Cum, de principiu, cererea de recurs are caracter unitar, iar cererea pendinte conține și critici care satisfac cerința de a viza aspecte de nelegalitate a deciziei atacate cu recurs, nu se poate vorbi de un act de procedură nul, în sensul prevederilor art. 489 alin. (1) C. proc. civ., acesta fiind, în realitate, unul apt a determina legala învestire a instanței de recurs cu analiza acelor motive care se încadrează în rigorile art. 488 C. proc. civ., motive ce urmează a fi analizate ca atare.

În considerarea acestor aspecte, reținând că în cuprinsul cererii de recurs se regăsesc și critici ce pot fi subsumate motivelor de nelegalitate reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte, având în vedere dispozițiile art. 486 alin. (1) și pe cele ale art. 489 alin. (2) C. proc. civ., va respinge, ca nefondată, excepția nulității recursului declarat de reclamantă, aceasta fiind incidentă numai în situația în care niciuna dintre criticile formulate prin cererea de recurs nu poate fi încadrată în motivele de casare prevăzute de lege, ipoteză care nu se verifică în speța de față.

III.2. Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate de recurenta-reclamantă, prin raportare la actele și lucrările dosarului precum și la dispozițiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul declarat este nefondat pentru considerentele ce urmează a fi expuse:

Raportat la considerentele expuse în analizarea excepției nulității recursului, Înalta Curte reține că, fără a se raporta la considerentele și fără a combate în vreun fel argumentele reținute de instanța de apel în motivarea soluției adoptate, recurenta s-a limitat la a afirma că nu i-au fost admise pretențiile formulate deși prețurile de pe piață au crescut și că intimatul-pârâtul, cu bună-știință, i-a închiriat spațiul pe care acesta din urmă nu îl deținea în proprietate. A mai susținut recurentul că intimatul a fost cel care l-a obligat pe recurent să efectueze lucrările imobilului ce a făcut obiectul contractului de închieriere pentru a-l putea păstra.

Or, aceste simple susțineri nu pot constitui critici de nelegalitate ale deciziei civile recurate, motiv pentru care nu pot fi analizate de către instanța de recurs, fiind necesar ca recurenta-reclamantă să arate, în concret, în ce au constat greșelile de judecată săvârșite de instanța de apel din perspectiva motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ.

În aceleași mod nici susținerile recurentului referitoare la lipsa mențiunii din decizia atacată a taxei judiciare de timbru pe care acesta a achitat-o în apel nu constituie o critică de nelegalitate în contextul în care recurenta, din nou, face o simplă afirmație fără să critice decizia recurată cu privire la acest aspect. Mai mult decât atât, instanța de recurs reține că în practicaua deciziei civile recurate instanța de apel a menționat taxa judiciară de timbru ce a fost redusă de la suma de 6553 RON la suma de 1800 RON a cărei plată a fost eșalonată în 12 rate lunare în urma admiterii cererii de ajutor public judiciar formulată în apel de către recurent precum și faptul că acesta din urmă achitase prima tranșă a taxei judiciare de timbru. Instanța de recurs precizează și faptul că soluția de respingere a apelului recurentei-reclamantă nu a avut ca motiv neachitarea taxei judiciare de timbru aferente apelului formulat de reclamantă, acesta fiind respins pentru alte considerente.

În ceea ce privește solicitările recurentului din memoriul de recurs de acordare a pretențiilor actualizate la suma de 189.990 RON, a contravalorii taxei judiciare de timbru și a cheltuielilor de judecată precum și a daunelor morale în baza răspunderii civile contractuale, Înalta Curte constată că acestea au fost solicitate de către parte și în apel, acestea fiind respinse prin decizia civilă recurată. În consecință, cum recurenta-reclamantă nu tinde, prin susținerile formulate, la infirmarea considerentelor instanței de prim control judiciar în legătură cu aceste elemente, procedând practic la reiterarea susținerilor deja analizate, ele nu pot fi deduse, spre examinare, instanței de recurs, ca fiind critici de nelegalitate.

Cât privește criticile ce vizează soluția de respingere a excepției tardivității, Înalta Curte apreciază că susținerile astfel formulate pot fi circumscrise unei critici de nelegalitate ce vizează încălcarea de către instanța de apel a normelor de drept procesual astfel că se impune a fi analizate din perspectiva cazului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) punctul 5 C. proc. civ.

Recurentul a susținut, în esență că apelul intimatului-pârât a fost tardiv formulat deoarece data depunerii apelului prin poștă la Oficiul Poștal Turda era d 12 martie 2024 iar data la care a ajuns la Oficiul Poștal Cluj Napoca era 11 martie 2024 iar termenul limită pentru depunerea apelului a fost 07 martie 2024. De asemenea recurentul a făcut referire la faptul că a sesizat acest aspect și în scris dar instanța de apel nu a ținut cont de notele sale scrise depuse la dosar.

Critica este nefondată.

Excepția tardivității apelului intimatului-pârât Municipiul Turda a fost invocată prin întâmpinarea formulată de recurenta-reclamantă.

În motivarea respingerii excepției tardivității, instanța de apel a reținut că apelul Municipiului Turda a fost formulat în termenul legal în contextul în care acestuia i-a fost comunicată sentința civilă la data de 06 februarie 2024 iar data expedierii prin poștă a apelului a fost 08 martie 2024.

Înalta Curte constată că soluția instanței de apel este corectă în contextul în care conform procesului-verbal de comunicare a hotărârii primei instanțe aflat la dosarul acestei instanțe intimatul-pârât Municipiul Turda prin Primar a primit sentința apelată la data de 06 februarie 2024 iar conform ștampilei oficiului poștal aplicată pe plicul aflat la fila x din același dosar, apelul a fost depus la oficiul poștal la data de 08 martie 2024, respectiv în ultima zi a termenului de 30 de zile în care apelul trebuia formulat.

Astfel deși demersul judiciar al apelantului a fost înregistrat la instanță la data de 11 martie 2024 (conform confirmării de primire depusă în copie la dosar și de către recurentă), apelul a fost transmisă prin poștă, la data de 08 martie 2024, aceasta fiind data învestirii instanței, în conformitate cu dispozițiile art. 183 alin. (1) C. proc. civ. ("Actul de procedură, depus înăuntrul termenului prevăzut de lege prin scrisoare recomandată la oficiul poștal sau depus la un serviciu de curierat rapid ori la un serviciu specializat de comunicare ori trimis prin fax sau e-mail, este socotit a fi făcut în termen").

Față de obiectul litigiului, acțiune în răspundere contractuală termenul de declarare a apelului este de 30 de zile de la comunicarea hotărârii atacate, în conformitate cu prevederile art. 468 alin. (1) C. proc. civ. legea neprevăzând un alt termen derogatoriu de la cel de drept comun.

Conform art. 181 alin. (1) pct. 2 când termenul se socotește pe zile, nu intră în calcul ziua de la care începe să curgă termenul, nici ziua când acesta se împlinește.

Față de aceste considerații teoretice, Înalta Curte constată că, în cauză, apelul intimatului-pârât Municipiul Turda a fost depus în termenul legal de 30 de zile de la data la care i-a fost comunicată hotărârea apelată cu respectarea dispozițiilor legale mai sus menționate.

Strict cu privire la aserțiunea recurentei-reclamante ce face referire la faptul că instanța de apel, în mod greșit, nu a avut în vedere notele scrise și înscrisurile depuse în susținerea tardivității apelului intimatului-pârât Municipiul Turda, Înalta Curte constată că o atare cerere a fost formulată de parte la data de 23 mai 2024 ulterior închiderii dezbaterilor ce au avut loc la termenul din 16 mai 2023, termen la care, reținând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept, instanța a rămas în pronunțare astfel cum reiese din practicaua deciziei civile recurate și ulterior la aceeași dată, a pronunțat decizia recurată conform minutei aflate la dosarul de apel.

Cu privire la momentul procedural al închiderii dezbaterilor în fond, art. 394 alin. (3) C. proc. civ. prevede că "după închiderea dezbaterilor, părțile nu mai pot depune niciun înscris la dosarul cauzei, sub sancțiunea de a nu fi luat în seamă" - text legal ce răspunde cerințelor principiilor contradictorialității și al dreptului la apărare.

Mai mult decât atât potrivit art. 429 C. proc. civ. după pronunțarea hotărârii instanța se dezinvestește și niciun judecător nu poate reveni asupra părerii sale, motiv pentru care instanța de apel nu ar fi avut posibilitatea de a analiza notele scrise depuse de recurentă ulterior pronunțării hotărârii recurate, acestea neputând influența în niciun mod soluția deja pronunțată în cauză.

Având în vedere considerentele expuse, constatând că prin hotărârea pronunțată instanța nu a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității și că decizia recurată este legală, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta Fundația "Sfântul Ierarh Nicolae" împotriva deciziei civile nr. 162/A din 16 mai 2024, pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția a I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția nulității recursului.

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta Fundația "Sfântul Ierarh Nicolae" împotriva deciziei civile nr. 162/A din 16 mai 2024, pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția a I civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 19 noiembrie 2024.