ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1937/2025

Ședința publică din data de 11 decembrie 2025

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 28 octombrie 2021 pe rolul Judecătoriei Turda, reclamanții Consiliul Local al Municipiului Câmpia Turzii și Municipiul Câmpia Turzii, în contradictoriu cu pârâtele A. S.R.L., prin lichidator CII B., și C. S.R.L. au solicitat instanței de judecată să dispună obligarea pârâtelor la restituirea imobilul - bun de retur - situat în Câmpia Turzii, str. x, jud. Cluj compus din teren în suprafață de 1.127,60 mp și construcție cu destinația spațiu de birou și evacuarea pârâtelor din imobilul ocupat fără titlu.

Prin sentința civilă nr. 1432/2023 din 26 septembrie 2023, Tribunalul Specializat Cluj, a respins excepțiile prescripției și inadmisibilității invocate de pârâtele C. S.R.L. și A. S.R.L. și a respins acțiunea ca nefondată.

Prin cererea de completare a dispozitivului înregistrată la data de 11 decembrie 2024, pârâta C. S.R.L. a solicitat instanței să dispună completarea sentinței civile nr. 1432/2023 pronunțată la 26 septembrie 2023 de Tribunalul Specializat Cluj în dosar nr. x/2021, în sensul acordării cheltuielilor de judecată solicitate prin întâmpinarea formulată.

Prin sentința civilă nr. 32/2025 din 14 ianuarie 2025 a fost admisă cererea formulată de pârâta C. S.R.L și au fost obligați reclamanții în solidar să plătească pârâtei suma de 4.000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva sentinței civile nr. 1432/2023 din 26 septembrie 2023, pronunțată de Tribunalul Specializat Cluj, au declarat apel principal Municipiul Câmpia Turzii și Consiliul Local al Municipiului Câmpia Turzii, solicitând desființarea sentinței apelate, cu consecința admiterii acțiunii așa cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată.

Împotriva sentinței civile nr. 1432/2023 din 26 septembrie 2023 pronunțată de Tribunalul Specializat Cluj și împotriva încheierii civile pronunțate în ședința publică din 12 septembrie 2023, a formulat apel incident A. S.R.L. prin lichidator judiciar CII B., solicitând admiterea apelului incident și schimbarea în parte a sentinței atacate, în sensul admiterii excepției prescripției dreptului material la acțiune în ceea ce privește primul petit privind restituirea bunului de retur și, în consecință, respingerea cererii de chemare în judecată în contradictoriu cu apelanta; admiterea apelului incident și schimbarea în parte a încheierii civile și a sentinței atacate, în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a apelantei față de primul petit al acțiunii introductive, având ca obiect restituirea bunului de retur și, în consecință, respingerea cererii de chemare în judecată ca fiind formulată împotriva unei persoane fără legitimare pasivă în cauză, cu obligarea apelantelor la plata cheltuielilor de judecată.

Prin decizia civilă nr. 349/2025 din 26 mai 2025, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, a fost respins apelul declarat de apelanții Municipiul Câmpia-Turzii și Consiliul Local al Municipiului Câmpia-Turzii, împotriva sentinței civile nr. 1432/2023 din 26 septembrie 2023, care a fost păstrată în întregime, a fost respins apelul incident formulat de intimata A. S.R.L. prin lichidator judiciar CII B. și au fost obligați apelanții la plata sumei de 6.000 RON reprezentând cheltuieli de judecată.

Reclamanții Consiliul Local al Municipiului Câmpia Turzii și Municipiul Câmpia Turzii au declarat recurs împotriva deciziei pronunțate în apel, solicitând desființarea acesteia cu consecința admiterii acțiunii pe fond.

Din perspectiva motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ. recurentele au susținut că instanțele anterioare au ignorat puterea de lucru judecat stabilită prin sentința Tribunalului Cluj nr. 6075/01.11.2017, care a statuat că a operat rezilierea contractului de concesiune nr. x/05.11.2009 încă din luna aprilie 2014, pentru neexecutarea de către concesionar a obligațiilor de plată privind redevența, în acest fel fiind soluționată definitiv soarta raportului juridic de concesiune. Au arătat acestea că în conformitate cu prevederile art. 431 alin. (2) C. proc. civ., autoritatea de lucru judecat se întinde atât asupra dispozitivului cât și a considerentelor pe care se sprijină și fiind vorba de o manifestare pozitivă a autorității de lucru judecat, nu este necesară existența triplei identități ci este suficientă existența legăturii cu litigiul anterior judecat.

În susținerea motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. au susținut autoarele căii de atac că hotărârea recurată a fost pronunțată cu încălcarea prevederilor art. 1020 și următoarele din vechiul C. civ. referitoare la pactele comisorii exprese, raportat la clauza din art. 4 alin. (2) a contractului de concesiune și sentința nr. 6075/01.11.2017 a Tribunalului Cluj.

Au învederat acestea că în mod greșit a apreciat curtea de apel în sensul că rezilierea nu a intervenit datorită conduitei neechivoce a concedentului de a continua raportul juridic contractual. În opinia acestora raportul juridic de concesiune este guvernat de normele din O.U.G. nr. 54/2006 și analiza clauzei din cap. V art. 4 alin. (2) din contract urmează reglementările vechiul C. civ., caz în care rezilierea operează de drept, fiind vorba de un pact comisoriu expres de gradul 4.

Recurentele nu sunt de acord cu argumentele instanței de apel cu privire la dispozițiile O.U.G. nr. 54/2006 care stipulează pentru neexecutarea obligațiilor contractuale numai o reziliere pe cale judecătorească.

Au mai susținut aceștia că indiferent de poziția ulterioară a părților cu privire la continuarea contractului de concesiune, actul adițional nr. x din 06 mai 2014 prin care părțile au stipulat posibilitatea transmiterii prin cesiune a contractului de concesiune la momentul valorificării mansardei nu produce efecte juridice conform principiului accesorium sequitur principale. Au declarat că este inadmisibil ca părțile să procedeze contrar hotărârii judecătorești pronunțate de Tribunalul Cluj.

Nu în ultimul rând au reliefat recurenții incidența motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

În susținerea acestui motiv de recurs au invocat faptul că Curtea de Apel Cluj și-a întemeiat hotărârea pe motive contradictorii și străine de natura cauzei când a respins cererea de evacuare a S.C. C. S.R.L. din spațiul bun de retur ocupat fără titlu.

Deși instanța de apel a reținut în mod corect că actul adițional și contractul de concesiune nu se supun dispozițiilor noului C. civ., că raportat la prevederile actului adițional transmiterea contractului de concesiune către C. S.R.L. nu s-a realizat în lipsa acordului de voință al recurenților și că pe spațiul excedentar concesionat către A. S.R.L., C. S.R.L. trebuie să încheie un nou acord de concesiune, contrar acestor argumente, aceasta a menținut soluția de respingere a evacuării ocupantului din spațiu, admițănd că folosința se exercită fără un titlu și fără să motiveze hotărârea cu vreun alt raționament logico-juridic, decât lipsa criticilor explicite privind rezolvarea în prima instanță a acestui petit. Au fost aplicate astfel greșit prevederile art. 1040 C. civ. nereținându-se corect starea de fapt, respingerea cererii de evacuare fiind nelegală.

La 5 septembrie 2025, intimata-pârâtă A. S.R.L., prin lichidator judiciar C.I.I. B. a depus întâmpinare prin care a invocat excepțiile netimbrării și nulității recursului pentru neîncadrarea în motivele de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ.

La 10 septembrie 2025, intimata-pârâtă C. S.R.L. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

La 3 octombrie 2025, recurenta-reclamantă a depus răspuns la întâmpinările formulate solicitând respingerea excepțiilor formulate și admiterea recursului declarat.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția nulității recursului, invocată prin întâmpinare de către intimata-pâtâtă, Înalta Curte o va respinge, întrucât din cuprinsul memoriului de recurs se pot desprinde critici ce pot fi subsumate motivelor de casare invocate, ce pot fi încadrate în prevederile art. 488 alin. (1) din același Cod.

Analizând decizia recurată prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale aplicabile cauzei, Înalta Curte reține că recursul declarat de recurentele-reclamante Consiliul Local al Municipiului Câmpia Turzii și Municipiul Câmpia Turzii este nefondat, urmând a fi respins, pentru următoarele considerente:

Cercetând motivul de casare întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., conform căruia casarea unei hotărâri se poate cere când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei, Înalta Curte constată că este nefondat.

Potrivit dispozițiilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., hotărârea va cuprinde considerentele în care se vor arăta obiectul cererii și susținerile pe scurt ale părților, expunerea situației de fapt reținută de instanță pe baza probelor administrate, motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților.

Dispozițiile C. proc. civ., precum și art. 6 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale impun judecătorului obligația de a motiva corespunzător hotărârea pe care o pronunță, cu referire la probele administrate, indicând motivele de fapt și de drept pe care le reține și oferind răspuns apărărilor esențiale ale părților.

Dintre cele trei ipoteze reglementate de norma anterior evocată, recurenții au invocat nelegalitatea hotărârii instanței de apel din perspectiva motivării străine de natura cauzei și contradictorii.

În acest context, Înalta Curte amintește că art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. permite atacarea unei hotărâri atunci când cuprinde numai motive străine de natura cauzei, conținutul normei indicând că nu inserarea oricărui considerent pretins străin de natura pricinii este de natură să justifice casarea unei hotărâri judecătorești, ci, dimpotrivă, hotărârea poate fi reformată atunci când nu cuprinde decât motive străine de cauză, deci atunci când este, practic, nemotivată.

În cauză, se constată că instanța de apel a motivat în mod corespunzător decizia atacată, redând situația de fapt, prevederile legale incidente, expunând un raționament logico-juridic convingător și oferind răspuns detaliat susținerilor recurentelor, cu respectarea principiului disponibilității.

Argumentul recurenților nu își găsește suport juridic. Raportat la criticile aduse în apel față de soluția pretins greșită dată de Tribunalul Specializat Cluj capătului de cerere privind evaluarea, Înalta Curte sesizează că referirea la acest aspect a fost generică, neinvocându-se argumente care să poată fi supuse cenzurii instanței de apel. Prin referirile la intrepretarea și aplicarea greșită a normelor prevăzute de art. 1040 C. civ., în cadrul acestui motiv de casare, recurenții tind la o reapreciere a faptelor deduse judecății, ceea ce este imposibil de realizat în calea de atac a recursului.

Subsumat motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ. recurenții supun cenzurii instanței nereținerea de către instanța de apel prin decizia recurată, a puterii de lucru judecat a considerentelor, apreciate de acestea decizorii, din sentința civilă nr. 6075/01.11.2017, pronunțată în dosarul nr. x/2017 de către Tribunalul Cluj, considerând raționamentul instanței greșit.

Înalta Curte constată această critică nefondată, din verificările efectuate reieșind că instanța de apel a examinat probele administrate în fața instanței de fond, a stabilit în mod corect situația de fapt reținând importanța datei la care a fost încheiat actul adițional la contractul de concesiune nr. x din 05 noiembrie 2009, precum și corespondența purtată între practicianul în insolvență desemnat în procedura insolvenței și reclamanta Municipiul Câmpia Turzii, concluzionându-se că acesta a fost încheiat la 06 mai 2014, după deschiderea procedurii de insolvență a concesionarului A. S.R.L.

În acest context, instanța de apel a înlăturat în mod justificat susținerile recurenților referitoare la existența efectului pozitiv al autorității de lucru judecat al sentinței nr. 6075/01.11.2017, întrucât, în dosarul respectiv, Tribunalul Cluj, învestit ca instanță de contencios administrativ și fiscal, a verificat legalitatea unei măsuri dispuse de Curtea de Conturi, fără a se pronunța asupra rezilierii contractului de concesiune, chestiune ce nu a făcut obiectul judecății.

Prin urmare, având în vedere situația de fapt reținută, conduita concedentului în contextul procedurii de insolvență care și-a manifestat fără echivoc intenția de a continua contractul de concesiune, precum și incidența dispozițiilor art. 86 alin. (1) din Legea nr. 85/2006, instanța de apel a avut posibilitatea legală de a statua diferit față de considerentele invocate de recurenți ca având putere de lucru judecat.

Mai mult, respectivele considerente nu tranșează o chestiune litigioasă dedusă judecății în mod efectiv, ci au caracter obiter dicta, nefiind apte să producă efectul autorității de lucru judecat într-un litigiu ulterior.

În consecință, Înalta Curte constată că nu poate fi reținută puterea de lucru judecat a considerentelor invocate, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 430 alin. (2) C. proc. civ.

Se constată că în cauză, în temeiul prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenții invocă pronunțarea hotărârii nr. 349/2025 din 26 mai 2025, de către curtea de apel cu aplicarea greșită a normelor de drept material prevăzute de art. 1020 și următoarele din vechiul C. civ.

Din verificările efectuate, analizând actele și lucrările deduse judecății cauzei, Înalta Curte constată că recurenții-reclamanți nu au adus în apel critici prin care să susțină aplicarea greșită în cauză a normelor de drept invocate.

Prin urmare aceste apărări al autoarelor căii de atac, au fost invocate pentru prima dată în faza recursului nefiind supuse cenzurii instanței de apel.

Motivarea cererii de recurs de către recurenți, în privința acestui motiv de casare, nu repectă rigorile impuse de prevederile art. 488 alin. (2) C. proc. civ., invocarea omisso medio a unor critici nefiind aptă să determine o verificare din partea instanței de recurs cu privire la legalitatea deciziei recurate.

Aceasta pentru că obiectul recursului este decizia dată de curtea de apel, ceea ce înseamnă că prin motivele de casare pot fi formulate critici doar cu privire la dezlegările date prin aceasta.

Astfel, față de cele anterior reținute, Înalta Curte constată că în speță criticile formulate de reclamanți în susținerea recursului declarat nu respectă condițiile impuse de alin. (2) al art. 488 C. proc. civ.

De aceea, constatând că în cauză, măsura casării, așa cum a fost solicitată de către recurentă, nu se justifică, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge ca nefondat recursul.

Totodată, reținând culpa procesuală a recurenților în această fază a judecății procesului, în baza art. 453 alin. (1) C. proc. civ., îi va obliga la plata către intimata-pârâtă C. S.R.L. a sumei de 6.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția nulității recursului.

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenții-reclamanți Consiliul Local al Municipiului Câmpia-Turzii și Municipiul Câmpia-Turzii împotriva deciziei civile nr. 349/2025 din 26 mai 2025, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, în contradictoriu cu intimatele-pârâte A. S.R.L., prin lichidator judiciar C.I.I. B. și C. S.R.L.

Obligă recurenții-reclamanți la plata către intimata-pârâtă C. S.R.L. a sumei de 6 000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 11 decembrie 2025.