ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 11/2022

Ședința publică din data de 18 ianuarie 2022

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1719 din 09.10.2019, pronunțată de Tribunalului Specializat Cluj în dosarul nr. x/2019, a fost respinsă cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul Consiliul Local al Municipiului Câmpia Turzii prin primar în contradictoriu cu pârâta A. S.R.L, ca fiind formulată de o persoană fără capacitate procesuală de folosință. A fost admisă excepția prescripției dreptului material la acțiune a reclamantului excepție invocată de pârâta A. S.R.L., și, pe cale de consecință, s-a respins, ca fiind prescrisă, cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul Municipiul Câmpia Turzii, prin Primar în contradictoriu cu pârâta A. S.R.L., având ca obiect rezoluțiunea parțială a contractului de vânzare-cumpărare. A fost obligat reclamantul Municipiul Câmpia Turzii să plătească pârâtei suma de 28.920,95 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în onorariu avocațial.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel Municipiul Câmpia Turzii și Consiliul Local al Municipiului Câmpia Turzii solicitând admiterea apelului, cu consecința schimbării hotărârii atacate, în sensul respingerii excepției prescripției dreptului material la acțiune și a diminuării cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu de avocat și, consecutiv, trimiterea cauzei spre rejudecare.

Prin decizia civilă nr. 500 din 16 octombrie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, apelul declarat de Consiliul Local al Municipiului Câmpia Turzii a fost anulat, ca fiind tardiv formulat. S-a respins apelul declarat de reclamantul Municipiul Câmpia Turzii împotriva sentinței civile nr. 1719 din 09.10.2019. S-a dispus obligarea apelantului la plata sumei de 35.043,27 RON către intimata A. S.R.L, cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.

Împotriva deciziei pronunțate de instanța de apel au formulat recurs principal reclamanții Consiliul Local al Municipiului Câmpia Turzii și Municipiul Câmpia Turzii, iar pârâta A. S.R.L. a formulat recurs incident.

Prin decizia nr. 1756 din 21 septembrie 2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2019, a fost respins recursul declarat de recurenta-reclamantă Consiliul Local al Municipiului Câmpia Turzii împotriva deciziei civile nr. 500/2020 din 16 octombrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă și recursul incident declarat de recurenta-pârâtă A. S.R.L. împotriva aceleiași decizii, ca nefondate. Totodată, a fost admis recursul declarat de recurentul-reclamant Municipiul Câmpia Turzii, au fost casate, în parte, decizia atacată și sentința civilă nr. 1719/2019 din 9 octombrie 2019 pronunțată de Tribunalul Specializat Cluj și s-a dispus trimiterea cauzei primei instanțe, pentru o nouă judecată a cererii formulate de reclamantul Municipiul Câmpia Turzii. Au fost menținute, în rest, dispozițiile deciziei atacate.

Împotriva acestei decizii, intimata A. S.R.L. a formulat cerere de revizuire întemeiată pe motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea acesteia, cu consecința, în principal, a respingerii cererii de recurs formulate de Municipiul Câmpia Turzii împotriva deciziei civile nr. 500 din 16 octombrie 2020, pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă ca inadmisibilă, iar în subsidiar, trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de contencios administrativ, ca instanță competentă funcțional să soluționeze cererea de chemare în judecată.

Revizuenta consideră că decizia nr. 1756 din 21 septembrie 2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2019 este contrară încheierii nr. 8 din 22.02.2017 pronunțate de Curtea de Apel, secția a II-a civilă în dosarul nr. x/2016, motivul rezultând din încălcarea acestei încheieri în privința calificării contractului ca fiind de achiziție publică, care este guvernat de prevederile O.U.G. nr. 34/2006 astfel cum s-a arătat cu autoritate de lucru judecat, iar nu pe dispozițiile C. civ., cum greșit s-a reținut prin decizia atacată.

Revizuenta susține că, indiferent de pretențiile formulate, acestea rămân fundamentate pe un contract de achiziție publică, care este guvernat de O.U.G. nr. 34/2006, așa cum s-a reținut cu autoritate de lucru judecat, iar nu pe un contract de vânzare-cumpărare, supus reglementărilor vechiul C. civ., cum eronat s-a reținut prin decizia atacată.

Or, stabilind calificarea juridică a contractului de vânzare-cumpărare, ca reprezentând un veritabil contract translativ de proprietate supus reglementărilor vechiul C. civ., în cadrul căruia dreptul la acțiune al vânzătorului ar fi imprescriptibil, prin decizia a cărei revizuire se solicită a fost încălcată autoritatea de lucru judecat a aspectelor juridice dezlegate jurisdicțional anterior.

Revizuenta învederează existența triplei identități de părți, obiect și cauză între cele două litigii.

Astfel, atât în litigiul nr. 1361/117/2016* cât și în litigiul ulterior cu nr. x/2019 Municipiul Câmpia Turzii a avut calitatea de reclamant și revizuenta calitatea de pârâtă, iar obiectul și cauza celor două litigii au a avut ca fundament pretinsa neîndeplinire a obligațiilor asumate.

În raport cu actuala reglementare a motivului de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., puterea lucrului judecat nu poate fi redusă la noțiunea de excepție a autorității de lucru judecat, ci noua reglementare acoperă și efectul pozitiv, respectiv prezumția de adevăr absolut în raporturile dintre părți a celor stabilite judiciar anterior, fără posibilitatea contrazicerii ulterioare întrucât servește securității raporturilor juridice.

Intimata Municipiul Câmpia Turzii a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de revizuire, în principal ca inadmisibilă, iar în subsidiar ca nefondată.

Cu privire la inadmisibilitatea revizuirii s-a arătat că nu este îndeplinită condiția privind tripla identitate prevăzută de art. 431 C. proc. civ., sub aspectul obiectului și cauzei celor două litigii care au existat între părți.

Pe fondul revizuirii se arată că aceasta nu întrunește condițiile prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., autoritatea de lucru judecat nefiind încălcată, deoarece nu există hotărâri potrivnice care să nu poată fi executate.

Analizând condițiile de admisibilitate a cererii de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată următoarele:

Revizuirea este o cale extraordinară de atac, dispozițiile legale care o reglementează fiind de strictă interpretare, astfel că exercitarea ei nu poate avea loc decât în cazurile și în condițiile prevăzute în mod expres de lege.

Potrivit dispozițiilor art. 513 alin. (3) C. proc. civ., dezbaterile în cadrul unei cereri de revizuire sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază.

Prin urmare, în cadrul acestei căi de atac se analizează prioritar condițiile de admisibilitate, cadru în care nu se repun în discuție și nu se cercetează chestiuni ce țin de fondul cauzei, ci se verifică aspecte procedurale vizând îndeplinirea condițiilor de admisibilitate.

Dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., invocate ca temei juridic al cererii de revizuire, prevăd că: "revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul, poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.’’

Potrivit alin. (2) al aceluiași text de lege, pentru motivele de revizuire prevăzute la alin. (1) pct. 3, dar numai în ipoteza judecătorului, pct. 4, pct. 7-11 sunt supuse revizuirii și hotărârile care nu evocă fondul.

Înalta Curte reține că invocarea acestui motiv de revizuire presupune îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții: existența unor hotărâri judecătorești definitive, care să fie potrivnice; hotărârile să fie date de instanțe de același grad sau de grade diferite; cea de-a doua hotărâre să fie pronunțată cu nesocotirea autorității de lucru judecat, ceea ce presupune existența triplei identități de părți, obiect și cauză în cele două procese; hotărârile să fie date în dosare diferite; în al doilea proces să nu se fi invocat excepția autorității de lucru judecat sau, dacă a fost invocată, instanța să fi omis să se pronunțe asupra ei; să se solicite anularea celei de-a doua hotărâri, deoarece aceasta a fost pronunțată cu încălcarea autorității de lucru judecat.

Acest motiv de revizuire, invocat ca temei legal al cererii, este incident atunci când s-a încălcat autoritatea de lucru judecat, făcându-se astfel imposibilă executarea simultană a două hotărâri.

Reglementând acest motiv de revizuire, legiuitorul a sancționat nelegalitatea celei de-a doua hotărâri precum și imposibilitatea executării.

În cauză, s-a solicitat revizuirea deciziei nr. 1756 din 21 septembrie 2021, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2019, ca fiind contrară încheierii nr. 8 din 22.02.2017 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă în dosarul nr. x/2016.

Prin încheierea 8 din 22.02.2017 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă în dosarul nr. x/2016 a fost stabilită competența de soluționare a cererii de chemare în judecată formulate de reclamanții Municipiul Câmpia Turzii și Consiliul Local al Municipiului Câmpia Turzii, în contradictoriu cu pârâta S.C. A. S.R.L., având ca obiect obligarea pârâtei la plata sumei de 2.259.160,40. Euro reprezentând cota parte de 70% ce revine unității administrativ teritoriale Câmpia Turzii din contravaloarea suprafețelor de teren ce au fost vândute în perioada 16.08.2007-20.06.201l, de către pârâtă, în favoarea Tribunalului Cluj-Sectia mixtă de contencios administrativ și fiscal, conflicte de muncă și asigurări sociale.

Înalta Curte constată că prin decizia nr. 1756 din 21 septembrie 2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă în dosarul nr. x/2019 a cărei revizuire se solicită, a fost respins recursul declarat de reclamanta Consiliul Local al Municipiului Câmpia Turzii împotriva deciziei civile nr. 500/2020 din 16 octombrie 2020, pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă și recursul incident declarat de recurenta-pârâtă A. S.R.L. împotriva aceleiași decizii, ca nefondate. Totodată, a fost admis recursul declarat de recurentul-reclamant Municipiul Câmpia Turzii împotriva aceleiași decizii. A fost casată, în parte, decizia atacată și sentința civilă nr. 1719/2019 din 9 octombrie 2019 pronunțată de Tribunalul Specializat Cluj și trimisă cauza primei instanțe, pentru o nouă judecată a cererii formulate de reclamantul Municipiul Câmpia Turzii, menținând, în rest, dispozițiile deciziei atacate. În limitele controlului de legalitate exercitat de instanța supremă s-a dispus casarea deciziei atacate reținându-se că a fost greșit calificat contractul încheiat de părți ca fiind nenumit, deși acesta are natura unui contract de vânzare-cumpărare.

Revizuenta este nemulțumită de soluția pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, pe care o consideră contradictorie regulatorului de competență pronunțat de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă prin încheierea nr. 8 din 22.02.2017.

Referitor la soluțiile pronunțate prin cele două hotărâri considerate contradictorii, Înalta Curte constată că instanțele s-au pronunțat asupra unor probleme de procedură cu finalitate diferită, prin urmare, nu se poate reține că executarea celei din urmă decizii ar încălca efectul pozitiv al puterii de lucru judecat al primei hotărâri.

Obiectul dosarului civil nr. x/2016, inițial cu nr. x/2014, l-a reprezentat obținerea de către Municipiul Câmpia Turzii a obligării societății A. S.R.L. la plata procentului de 70 % din prețul de vânzare al terenurilor, încasat de aceasta din urmă. În acest dosar Curtea de Apel Cluj, secția a III-a de contencios administrativ și fiscal a pronunțat decizia nr. 92 din 21.01.2021, definitivă, prin care a fost respins ca tardiv recursul declarat de reclamanții Municipiul Câmpia Turzii și Consiliul Local al Municipiului Câmpia Turzii, împotriva sentinței civile nr. 2.002 din 09.10.2020 pronunțate în dosarul nr. x/2016 al Tribunalului Cluj, care a fost menținută în întregime.

Dosarul nr. x/2019 în care a fost pronunțată decizia a cărei revizuire se solicită a avut ca obiect rezoluțiunea contractului încheiat de părți, respectiv redobândirea terenurilor nevândute în patrimoniul Municipiului Câmpia Turzii.

Raportat la obiectele celor două dosare, condițiile prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. nu sunt îndeplinite în cauză întrucât hotărârile pretins a fi contradictorii poartă asupra unor pricini diferite ca obiect și cauză.

Pentru aceste considerente, constatând că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte, va respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 1756 din 21 septembrie 2021, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2019.

Totodată, reținând culpa procesuală, în temeiul art. 453 C. proc. civ. va obliga revizuenta să plătească intimaților Municipiul Câmpia Turzii și Consiliul Local al Municipiul Câmpia Turzii suma de 600 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta A. S.R.L. împotriva deciziei nr. 1756 din 21 septembrie 2021, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2019.

Obligă revizuenta să plătească intimaților Municipiul Câmpia Turzii și Consiliul Local al Municipiul Câmpia Turzii suma de 600 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Cu recurs în termen de 30 zile de la comunicare.

Recursul se depune la Înalta Curte de Casație și Justiție.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 18 ianuarie 2022.