ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 964/2020

Ședința publică din data de 27 mai 2020

asupra conflictului de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Odorheiu Secuiesc la data de 13 februarie 2018, S.C. A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu B. S.R.L. și Compania Națională de Căi Ferate CFR S.A. prin Sucursala Regională de Căi Ferate Brașov, să se constate nulitatea absolută a contractului de închiriere nr. x din 9 februarie 2015 încheiat între prima pârâtă, în calitate de locator și reclamantă, în calitate de locatar și a actului adițional nr. x din 26 august 2016 prin care s-a cesionat contractul către a doua pârâtă, precum și să se dispună repunerea părților în situația anterioară încheierii contractelor, cu obligarea pârâtelor la restituirea tuturor sumelor plătite în contul respectivului contract, cu titlu de chirie, daune interese și penalități.

În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1246, art. 1247, art. 1250, art. 1254, art. 1777 și următ. C. civ.

Judecătoria Odorheiu Secuiesc, prin sentința civilă nr. 1882 din 17 iulie 2018, a respins cererea, ca neîntemeiată.

Tribunalul Harghita, secția civilă, prin decizia nr. 248 din 2 aprilie 2019, a admis apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței judecătoriei, pe care a schimbat-o în totalitate. A constatat nulitatea absolută a contractului de închiriere și a actului adițional. A dispus repunerea părților în situația anterioară încheierii contractului și restituirea sumelor menționate.

Împotriva deciziei pronunțate de tribunal în apel au declarat recursuri pârâtele, în competența de soluționare a Curții de Apel Târgu Mureș.

2.1. Prin decizia nr. 826/R din 3 octombrie 2019, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale procesuale a secției. A declinat, în favoarea secției I civile a Curții de Apel Târgu Mureș, competența de soluționare a recursurilor.

S-a reținut că litigiul soluționat prin decizia atacată este civil, natura juridică a cauzei fiind dată de cererea cu care a fost învestită instanța de fond.

A fost avută în vedere și decizia nr. 18/2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 226 alin. (1) și ale art. 228 alin. (1) din Legea nr. 71/2011, perspectivă din care stabilirea competenței instanței de recurs prin raportare la calitatea de profesionist a părților a fost găsită fără suport juridic.

Nu a fost primită nici susținerea în sensul că natura contractului ar fi una administrativă, în condițiile în care prima instanță a analizat acțiunea ca una civilă, iar nu una de contencios administrativ, o altă natură juridică a contractului neputând fi realizată la respectivul moment.

2.2. Prin decizia nr. 38/R din 3 martie 2020, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția I civilă a admis excepția necompetenței materiale a secției, invocată de intimata A. S.R.L.. A declinat competența de soluționare a recursurilor în favoarea Curții de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă și de contencios administrativ și fiscal. A constatat ivit conflictul negativ de competență. A dispus suspendarea judecății. A dispus trimiterea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului.

S-a reținut că întrucât ambele secții în conflict fiind civile, potrivit denumirii și intenției Consiliului Superior al Magistraturii din Hotărârea nr. x, reiese că stabilirea naturii cauzelor pe care acestea urmează a le judeca se va face potrivit deciziei RIL nr. 18/2016, deci competența materială procesuală a secțiilor specializate se determină în funcție de obiectul sau natura litigiilor de genul celor avute în vedere cu titlu exemplificativ de art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011.

S-a înlăturat astfel criteriul folosit sub imperiul vechiul C. civ. vizând natura comercială sau civilă a acțiunii, reținându-se că toți profesioniștii, indiferent de statutul lor juridic sunt supuși regulilor de drept civil și nu unor reguli speciale.

Relevantă în determinarea competenței a fost găsită și motivarea hotărârii secției pentru judecători a CSM nr. 1022/2015, din care reiese că reorganizarea secțiilor a vizat tocmai competența de a soluționa cauzele cu profesioniști.

Pornind de la aceste constatări, s-a apreciat că în speță este vorba de un litigiu izvorât din executarea unui contract încheiat între profesioniști, în raport de art. 3 alin. (2) și (3) din noul C. civ.. S-a constatat, totodată, potrivit celor consemnate în cuprinsul deciziei RIL nr. 18/2016, că în competența instanțelor ori secțiilor specializate (fostele comerciale) intră și alte litigii decât cele enumerate la art. 226 alin. (1) din Legea nr. 76/2011.

Elementul comun este reprezentat de acele litigii care prin obiectul sau natura lor vizează aspecte ale creării, modificării, desființării, încetării și realizării obiectului de activitate al profesionistului, fiind vorba așadar despre litigii care privesc exploatarea unei întreprinderi, cu tot ce implică aceasta.

Cum, în speță, prin recursurile declarate se formulează critici pe fondul cauzei, invocându-se aspecte referitoare la contractul de închiriere încheiat între părți care sunt societăți comerciale, s-a reținut că fondul este de competența secției specializate, nefiind un litigiu pur civil.

II. Considerentele Înaltei Curți

Înalta Curte, competentă să soluționeze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea secției I civile a Curții de Apel Târgu Mureș, în considerarea argumentelor ce succed:

Obiectul acțiunii deduse judecății îl reprezintă cererea în constatarea nulității absolute a contractului de închiriere și a actului adițional încheiate între societăți comerciale, precum și repunerea părților în situația anterioară încheierii contractelor, cu obligarea la restituirea tuturor sumelor plătite în contul acestora, cu titlu de chirie, daune interese și penalități.

Se observă că instanțele aflate în conflict, învestite cu soluționarea recursurilor împotriva hotărârilor fondului, au apreciat diferit asupra naturii și obiectului cauzei, din perspectiva dispozițiilor art. 226 din Legea nr. 76/2011 și a deciziei nr. 18/2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii în interpretarea și aplicarea respectivelor prevederi.

Art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind C. civ., cu modificările și completările ulterioare stipulează în sensul că "prin hotărâre a Consiliului Superior al Magistraturii, la propunerea colegiului de conducere al instanței, în raport cu numărul cauzelor, se pot înființa, în cadrul secțiilor civile, complete specializate pentru soluționarea anumitor categorii de litigii, în considerarea obiectului sau naturii acestora, precum:

a) cererile în materie de insolvență, concordat preventiv și mandat ad hoc;

b) cererile în materia societăților reglementate de Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările și completările ulterioare și a altor societăți, cu sau fără personalitate juridică, precum și în materia registrului comerțului;

c) cererile care privesc restrângerea, împiedicarea ori denaturarea concurenței;

d) cererile privind titlurile de valoare și alte instrumente financiare".

Aplicând criteriul din textul de lege menționat, se constată că relevant pentru înființarea respectivelor complete specializate este, în raport cu numărul cauzelor, obiectul și natura acestora.

În acest sens, este și decizia nr. 18/2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 226 alin. (1) și art. 228 alin. (2) din Legea nr. 71/2011, în ale cărei considerente s-a prevăzut că pentru determinarea competenței materiale procesuale a secțiilor specializate se va ține seama de criteriile legale referitoare la obiectul sau natura litigiilor.

Totodată, prin aceeași decizie, s-a reținut că interpretarea în sens contrar, respectiv calificarea litigiilor după calitatea de profesionist a uneia dintre părți și nu după obiectul sau natura pricinii "este fără nicio acoperire în dreptul pozitiv, contravenind practic prevederilor art. 122 din C. proc. civ..".

Aceasta în contextul în care, prin abrogarea Codului de comerț prin art. 230 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 71/2011, nu mai există suport în normele de drept material pentru o atare calificare a litigiilor, aptă a atrage o anumită competență în favoarea instanțelor specializate.

Revenind, prin prisma celor anterior expuse, la natura și obiectul cauzei care face obiectul dezînvestirilor reciproce, se constată că în speță este vorba de o cerere în constatarea nulității unui contract de închiriere și a actului adițional la acesta, cu consecința repunerii părților în situația anterioară, litigiu civil.

Nu în ultimă instanță, se reține, potrivit competențelor specializate ale celor două secții civile ale Curții de Apel Târgu Mureș, că secției I civile îi revine, ca instanță de recurs, competența soluționării recursurilor declarate împotriva hotărârilor pronunțate în apel de Tribunalul Harghita, secția civilă.

Corelativ, secției a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal îi revine competența soluționării recursurilor declarate împotriva hotărârilor pronunțate de Tribunalul Harghita, secția civilă, în completuri specializate în materia contenciosului administrativ și fiscal - în procedura ordonanței președințiale (art. 1000 alin. (1) C. proc. civ.), în situațiile respingerii cererii de asigurare a probelor (art. 361 alin. (2) C. proc. civ.), a respingerii, ca inadmisibilă, a cererii de intervenție (art. 64 alin. (3) C. proc. civ.), precum și în alte cazuri prevăzute expres de lege.

Or, în speță, litigiul soluționat în primă instanță de secția civilă a Judecătoriei Odorheiu Secuiesc, a fost judecat în apel de secția civilă a Tribunalului Harghita.

Față de toate cele de mai sus, în raport de natura și obiectul cauzei, se va stabili competența de soluționare a recursurilor în favoarea secției I civile a Curții de Apel Târgu Mureș.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea secției I civile a Curții de Apel Târgu Mureș.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 27 mai 2020.