ÎCCJ, Decizia nr. 274/2023

Ședința publică din data de 4 decembrie 2023

Asupra cauzei de față, reține următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Cererile de chemare în judecată și conexarea lor

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova, sub nr. x/2020, reclamanții Primarul Orașului Breaza A. și Orașul Breaza, prin Primar A., au solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Curtea de Conturi a României - Camera de Conturi, S.C. B. S.R.L., anularea în parte a încheierii nr. 1/22.01.2020 prin care s-a respins contestația împotriva Deciziei nr. 38/2019 și anularea în parte a Deciziei nr. 38/2019 în ceea ce privește punctul 1.4 din decizie.

În subsidiar, au solicitat obligarea pârâtei S.C. B. S.R.L. la plata prejudiciului stabilit de auditorii Camerei de Conturi Prahova în sumă de 3.865,50 RON.

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2020, la 21.02.2020, reclamanții Primarul Orașului Breaza, A., și Orașul Breaza, prin Primar A., au chemat în judecată pe pârâtele Curtea de Conturi a României - Camera de Conturi Prahova și C., solicitând, în principal, anularea, în parte, a încheierii nr. 1/22.01.2020, prin care s-a respins contestația împotriva Deciziei nr. 38/2019 și anularea, în parte, a Deciziei nr. 38/2019, în ceea ce privește punctul 1.4 din decizie.

În subsidiar, au solicitat obligarea pârâtei C. la plata prejudiciului stabilit de auditorii Camerei de Conturi Prahova, în sumă de 3.198,30 RON.

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2020, la data de 21.02.2020, reclamanții Primarul Orașului Breaza, A., și Orașul Breaza, prin Primar A., au chemat în judecată pârâtele Curtea de Conturi a României - Camera de Conturi Prahova, S.C. D. S.R.L. și S.C. E. S.R.L., solicitând, în principal, anularea în parte a încheierii nr. 1/22.01.2020 prin care s-a respins contestația împotriva Deciziei nr. 38/2019 și anularea, în parte, a Deciziei nr. 38/2019 în ceea ce privește punctul 1.4 din decizie. În subsidiar, au solicitat obligarea celor două pârâte, proporțional cu perioada contractuală înscrisă în contract, la plata prejudiciului stabilit de auditorii Camerei de Conturi Prahova, acesta fiind la data controlului în sumă de 9.918,30 RON.

Prin încheierea din data de 22.07.2020, pronunțată de Tribunalul Prahova în dosarul nr. x/2020, s-a admis excepția conexității și s-a dispus conexarea dosarului x/2020 la dosarul nr. x/2020.

De asemenea, prin încheierea din 25.06.2020, pronunțată de Tribunalul Prahova în dosarul nr. x/2020, s-a admis excepția conexității și s-a dispus conexarea dosarului x/2020 la dosarul nr. x/2020.

Hotărârea instanței de fond

Prin sentința nr. 4 din 5 ianuarie 2021, Tribunalul Prahova, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea formulată de reclamanții Primarul Orașului Breaza-A., Orașul Breaza prin Primar, în contradictoriu cu pârâtele Curtea de Conturi a României - Camera de Conturi, S.C. B. S.R.L., C., S.C. D. S.R.L. și E. S.R.L.; a admis acțiunile conexate și a anulat, în parte, încheierea nr. 1/22.01.2020 și Decizia nr. 38/2019, cu privire la măsura dispusă la punctul I.4, pentru sumele de 3.865,50 RON, 3198,30 RON și respectiv 1.178,10 RON.

Recursul

Împotriva acestei sentințe, recurenta pârâtă Curtea de Conturi a României - Camera de Conturi a formulat recurs.

Hotărârea instanței de recurs împotriva căreia s-a formulat cererea de revizuire

Prin Decizia nr. 891 din 22 septembrie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2020, s-a respins recursul declarat de recurenta-pârâta Curtea de Conturi a României - Camera de Conturi împotriva sentinței nr. 4 din data de 5 ianuarie 2021, pronunțată de Tribunalul Prahova, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Cererea de revizuire

Împotriva acestei decizii, revizuenta Curtea de Conturi - Camera de Conturi a formulat cerere de revizuire, fiind întemeiată pe motivele de revizuire prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. și art. 21 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

În susținerea cererii de revizuire, s-a arătat că a fost pronunțată Decizia nr. 207/09.02.2021, prin care Curtea de Apel Ploiești a respins aceeași acțiune în anulare împotriva acelorași acte emise de Camera de Conturi Prahova.

Or, în cauza de față, se discută doar prejudiciul stabilit de auditorii publici externi la data controlului, în sumă de 4.497,30 RON, reprezentând diferența între chiria percepută și încasată conform contractului încheiat de entitatea verificată și S.C. F. S.R.L., în cuantum de 229,31 RON/lunar și suma calculată de auditori, respectiv chirie în cuantum de 529,13 RON/lunar, pentru o perioadă de 15 luni.

Precizează că, în ambele dosare, este vorba despre o abatere unică, ce constă în emiterea unei Hotărâri de Consiliu Local prin care Consiliul Local Breaza, încălcând dispozițiile legale referitoare la achizițiile publice, a atribuit unor societăți comerciale terenuri aflate în proprietate publică, fiind vorba de cereri în anulare ce poartă asupra acelorași acte administrative (Decizia nr. 38/2019 și încheierea nr. 1/22.01.2020), având aceleași părți (reclamantă UATO Breaza și pârâtă Curtea de Conturi a României - Camera de Conturi Prahova).

De asemenea, precizează că cererea de revizuire se întemeiază pe motivul reglementat de art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., fiind îndeplinite condițiile identității de părți, obiect și cauză cu cele din dosarul nr. x/2020, ceea ce impune respectarea principiului autorității de lucru judecat cu privire la prima hotărâre.

Decizia recurată

Prin Decizia nr. 3253 din 14 iunie 2023, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a respins cererea de revizuire formulată de revizuenta Curtea de Conturi - Camera de Conturi împotriva Deciziei nr. 891 din 22 septembrie 2022, pronunțate de Curtea de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2020, ca tardiv formulată.

În motivare, a reținut că, întrucât hotărârea supusă revizuirii a rămas definitivă la data pronunțării acesteia, respectiv la data de 22 septembrie 2022, în raport cu modul de calcul al termenelor de procedură socotite pe luni, prevăzut de art. 181 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., termenul de exercitare a căii extraordinare de atac a revizuirii s-a împlinit la data de 22 octombrie 2022.

S-a constatat că revizuenta Curtea de Conturi - Camera de Conturi a transmis cererea de revizuire prin email la data de 16.11.2022, cu nerespectarea termenului prevăzut în mod imperativ de art. 511 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

De asemenea, instanța a avut în vedere că la dosar nu a fost formulată o cerere de repunere în termen de către revizuentă, potrivit dispozițiilor art. 186 alin. (1) C. proc. civ., și nici nu s-a contestat sau justificat în vreun fel depunerea tardivă a cererii de revizuire întemeiate pe art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În ceea ce privește motivul de revizuire prevăzut de art. 21 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte a constatat că și acesta este tardiv.

Termenul în care cererea de revizuire circumscrisă acestui temei de drept putea fi formulată este cel prevăzut de dispozițiile art. 21 alin. (3) din Legea nr. 554/2004.

Contrar celor susținute de către revizuentă, Înalta Curte a constatat că motivul de revizuire prevăzut de art. 21 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a fost invocat pentru prima dată prin notele scrise depuse prin email la data de 30.05.2023, care se regăsesc la fila x și următoarele din dosarul de recurs.

Or, Decizia nr. 891 din 22 septembrie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2020, a fost comunicată revizuentei la data de 20 octombrie 2022.

În raport cu modul de calcul al termenelor de procedură socotite pe luni, prevăzut de art. 181 alin. (1) pct. 3 din C. proc. civ., termenul de formulare a cererii de revizuire s-a împlinit la data de 20 noiembrie 2022, în raport cu care motivul de revizuire prevăzut de art. 21 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a fost invocat cu nerespectarea termenului prevăzut în mod imperativ de art. 21 alin. (3) din Legea nr. 554/2004.

Instanța a examinat cererea de revizuire inițială, constatând că s-a invocat jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, potrivit căreia instanțele naționale sunt obligate să țină cont de constatările de fapt din procedurile judiciare anterioare, iar repunerea în discuție a situației soluționate definitiv prin alte hotărâri constituind o încălcare a art. 6.1 din Convenție (cauza Amuraritei contra României), precum și faptul că noțiunea de proces echitabil presupune că dezlegările irevocabile date problemelor de drept în litigii anterioare, dar identice sub aspectul problemelor de drept soluționate, au caracter obligatoriu în litigiile ulterioare, se circumscriu argumentelor aduse de către revizuentă cu privire la necesitatea respectării principiului autorității de lucru judecat cu privire la prima hotărâre, respectiv argumentele referitoare la jurisprudența europeană au fost formulate în susținerea motivului de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., fără nicio referire la motivul de revizuire prevăzut de art. 21 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Instanța a constatat că nu pot fi reținute nici susținerile revizuentei conform cărora în acest mod s-ar încălca principiul securității raporturilor juridice, element esențial al preeminenței dreptului, cu consecința generării incertitudinii jurisprudențiale, ca având valența unor argumente circumscrise motivului de revizuire prevăzut de art. 21 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, câtă vreme, pentru a fi în prezența acestui motiv de revizuire, revizuenta trebuia să arate în concret modul în care hotărârea a cărei revizuire se solicită a încălcat principiul priorității dreptului Uniunii Europene, reglementat la art. 148 alin. (2) coroborat cu art. 20 alin. (2) din Constituția României.

În consecință, în lipsa indicării în mod expres a motivului de revizuire prevăzut de art. 21 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 prin cererea de revizuire, precum și a unor argumente care să se circumscrie motivului de revizuire prevăzut de legea specială, nu se poate reține că prin cererea de revizuire au fost invocate ambele motive.

Recursul

Împotriva acestei decizii, în termenul legal, revizuenta a declarat recurs, întemeiat în drept pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Susține că termenul legal pentru declararea căii extraordinare de atac a revizuirii este cel prevăzut de art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, de o lună de la data comunicării hotărârii. Precizarea făcută în acest sens prin notele scrise din reprezintă doar o completare a motivului de revizuire inițial invocat.

A invocat jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului; prin raportare la Decizia nr. 45 din 12 decembrie 2016 a Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, cererea de revizuire este admisibilă.

A susținut autoritatea de lucru judecat a celor două decizii, prin raportare la art. 430 C. proc. civ., cu referire la modificarea adusă prin Legea nr. 310/2018.

Față de aceste texte legale, termenul de revizuire curge de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri, conform art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

II. Soluția Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători

Analizând recursul declarat în cauză, Înalta Curte constată următoarele:

Ca o chestiune prealabilă, Înalta Curte reține că recurenta și-a întemeiat criticile formulate pe art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Înalta Curte constată că analiza acestora urmează a fi făcută din prima art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., întrucât este criticată calcularea termenului de declarare al revizuirii pentru contrarietate de hotărâri, așadar criticile au în vedere norme de procedură civilă și nu norme de drept material.

În esență, recurenta a criticat soluția instanței, prin care cererea sa de revizuire a fost apreciată ca tardivă, susținând că termenul legal pentru formularea căii extraordinare de atac este cel prevăzut de art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, respectiv de o lună de la comunicarea hotărârii.

Aceste susțineri sunt nefondate, urmând a fi respinse.

Conform dispozițiilor art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., termenul de revizuire este de o lună și se va socoti, în cazul prevăzut la art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., care este temeiul juridic al cererii formulate de recurenta revizuentă, de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri.

Termenul de o lună are caracterul unui termen legal, imperativ și absolut, a cărui încălcare atrage sancțiunea decăderii părții din dreptul de a mai exercita calea de atac.

În cauză, prin cererea de revizuire, s-a susținut că Decizia nr. 891 din 22 septembrie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2020 este contrară Deciziei nr. 207 din 9 februarie 2021 pronunțată de aceeași curte de apel, în dosarul x/202, fiind vorba despre aceeași acțiune în anulare împotriva acelorași acte administrative.

Ultima hotărâre judecătorească a cărei anulare se solicită prin cererea de revizuire este Decizia nr. 891 a Curții de Apel Ploiești, care, fiind pronunțată în recurs, are caracter definitiv de la pronunțare, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ.

În consecință, data pronunțării Deciziei nr. 891 din 22 septembrie 2022 este data la care această hotărâre judecătorească a rămas definitivă și momentul de la care curge termenul de declarare a căii de atac extraordinare a revizuirii.

În aplicarea art. 181 alin. (1) C. proc. civ., care reglementează calculul termenelor procedurale, termenul de o lună a curs de la 22 septembrie 2022 și s-a împlinit la 22 octombrie 2022, care a fost o zi lucrătoare.

Or, cererea de revizuire pentru contrarietate de hotărâri a fost formulată de revizuentă la 16 noiembrie 2022, conform emailului cu care a fost expediat memoriul, cu depășirea termenului de o lună prevăzut de lege, sens în care Înalta Curte constată că, în mod legal, instanța de revizuire a reținut incidența în cauză a sancțiunii decăderii revizuentei din dreptul de a exercita calea extraordinară de atac, potrivit art. 185 alin. (1) C. proc. civ.

Înalta Curte arată că cererea de revizuire a fost analizată din perspectiva temeiurilor de drept indicate, respectiv de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. și art. 21 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, fiind respinsă, ca tardivă, prin raportare la ambele texte de lege, soluția fiind definitivă pentru calea extraordinară de atac întemeiată pe prevederile Legii contenciosului administrativ și cu recurs doar în ceea ce privește motivul de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Ca urmare, toate chestiunile supuse analizei instanței de revizuire din perspectiva Legii nr. 554/2004 au fost tranșate definitiv și nu mai pot fi criticate prin prezentul demers.

Având în vedere cele arătate mai sus, față de soluția recurată în cauză, Înalta Curte nu va mai analiza susținerile recurentei, care se referă la fondul cererii de revizuire, prin care sunt aduse argumente pentru admiterea căii extraordinare de atac.

Înalta Curte reține că, în jurisprudența sa, Curtea Constituțională (de exemplu, prin Deciziile nr. 766/2011, nr. 470/2012 și nr. 655/2014), a constatat că obligația părților de a-și exercita drepturile procesuale în cadrul termenelor stabilite de lege reprezintă expresia aplicării principiului privind dreptul persoanei la judecarea procesului său în mod echitabil și într-un termen rezonabil, potrivit prevederilor art. 6 pct. 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, instituirea unor termene procesuale servind unei mai bune administrări a justiției, precum și necesității aplicării și respectării drepturilor și garanțiilor procesuale ale părților.

De asemenea, în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (e.g. Cauza Ashingdane c. Regatului Unit, Cauza Golder c. Regatului Unit), s-a decis, în mod constant, că statele dispun de o marjă de apreciere care cuprinde și reglementarea regimului căilor de atac, esențial fiind ca accesul la un tribunal și dreptul la un proces echitabil să nu fie afectate în substanța lor.

Pentru toate considerentele arătate, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 judecători constată că hotărârea ce formează obiectul recursului este legală și temeinică, nefiind identificate motive de reformare în sensul art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., astfel că, în temeiul art. 496 C. proc. civ., va fi respins, ca nefondat, recursul declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuenta Curtea de Conturi a României în nume propriu și pentru Camera de Conturi Prahova împotriva Deciziei nr. 3253 din 14 iunie 2023 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2022.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 4 decembrie 2023.