Decizia nr. 3253/2023 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — revizuire

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova, sub nr. x/2020, reclamanții Primarul Orașului Breaza A. și Orașul Breaza prin Primar A., au solicitat, în contradictoriu cu pârâtele Curtea de Conturi a României - Camera de Conturi, S.C. B. S.R.L., anularea în parte a încheierii nr. 1/22.01.2020 prin care s-a respins contestația împotriva Deciziei nr. 38/2019 și anularea în parte a Deciziei nr. 38/2019 în ceea ce privește punctul 1.4 din decizie. În subsidiar, a solicitat obligarea pârâtei S.C. B. S.R.L. la plata prejudiciului stabilit de auditorii Camerei de Conturi Prahova, acesta fiind, la data controlului, în suma de 3.865,50 RON reprezentând diferența între chiria percepută și încasată conform contractului, în cuantum de 183,45 RON lunar și suma calculată de auditori, în cuantum de 441,15 RON lunar, pentru o perioada de 15 luni; obligarea pârâtei S.C. B. S.R.L. la plata în continuare, de la data controlului și până la finalizarea contractului încheiat, a sumei de 441,15 RON reprezentând chirie lunară, așa cum a fost stabilită de auditorii Camerei de Conturi Prahova. Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2020, la data de 21.02.2020, reclamanții Primarul Orașului Breaza A. și Orașul Breaza prin Primar A. au chemat în judecată pe pârâtele Curtea de Conturi a României - Camera de Conturi Prahova și C. Întreprindere Individuală, solicitând în principal anularea în parte a încheierii nr. 1/22.01.2020 prin care s-a respins contestația împotriva Deciziei nr. 38/2019 și anularea în parte a Deciziei nr. 38/2019 în ceea ce privește punctul 1.4 din decizie, iar în subsidiar, obligarea pârâtei C. Îndreprindere Individuală la plata prejudiciului stabilit de auditorii Camerei de Conturi Prahova, acesta fiind, la data controlului, în sumă de 3.198,30 RON reprezentând diferența între chiria percepută și încasată conform contractului, în cuantum de 161,63 RON lunar și suma calculată de auditori, în cuantum de 374,85 RON lunar, pentru o perioada de 15 luni; obligarea pârâtei C. Îndreprindere Individuală la plata în continuare, de la data controlului și până la finalizarea contractului încheiat, a sumei de 374,85 RON reprezentând chirie lunară, așa cum a fost stabilită de auditorii Camerei de Conturi Prahova. Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2020, la data de 21.02.2020, reclamanții Primarul Orașului Breaza A. și Orașul Breaza prin Primar A. au chemat în judecată pârâtele Curtea de Conturi a României - Camera de Conturi Prahova, S.C. D. S.R.L. și S.C. E. S.R.L., solicitând în principal anularea în parte a încheierii nr. 1/22.01.2020 prin care s-a respins contestația împotriva Deciziei nr. 38/2019 și anularea în parte a Deciziei nr. 38/2019 în ceea ce privește punctul 1.4 din decizie, iar în subsidiar, obligarea celor două pârâte, proporțional cu perioada contractuală înscrisă în contract, la plata prejudiciului stabilit de auditorii Camerei de Conturi Prahova, acesta fiind, la data controlului, în sumă de 9.918,30 RON reprezentând diferența dintre chiria percepută și încasată conform contractului, în cuantum de 516,88 RON/lunar și suma calculată de auditori, respectiv chirie în cuantum de 1,178,10 RON/lunar, pentru o perioada de 15 luni; obligarea pârâtei S.C. E. S.R.L. la plata în continuare, de la data controlului și până la finalizarea contractului încheiat a sumei de 1.178,10 RON reprezentând chirie lunară, așa cum a fost stabilită de auditorii Camerei de Conturi Prahova. Prin încheierea din data de 22.07.2020, pronunțată de Tribunalul Prahova în dosarul nr. x/2020, s-a admis excepția conexității și s-a dispus conexarea dosarului x/2020 la dosarul nr. x/2020. De asemenea, prin încheierea din data de 25.06.2020, pronunțată de Tribunalul Prahova în dosarul nr. x/2020, s-a admis excepția conexității și s-a dispus conexarea dosarului x/2020 la dosarul nr. x/2020.

Hotărârea instanței de fond Prin sentința nr. 4 din data de 5 ianuarie 2021, Tribunalul Prahova– secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea formulată de reclamanții Primarul Orașului Breaza-A., Orașul Breaza prin Primar, în contradictoriu cu pârâtele Curtea de Conturi a României - Camera de Conturi, S.C. B. S.R.L., C. II, S.C. D. S.R.L. și E. S.R.L.; a admis acțiunile conexate, a anulat în parte încheierea nr. 1/22.01.2020 și Decizia nr. 38/2019, cu privire la măsura dispusă la punctul I.4, pentru sumele de 3.865,50 RON, 3198,30 RON și respectiv 1.178,10 RON.

Recursul exercitat Împotriva acestei sentințe recurenta-pârâtă Curtea de Conturi a României - Camera de Conturi a formulat recurs, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței atacate și, în rejudecare, respingerea acțiunii reclamantei și a acțiunilor conexate, ca neîntemeiate, precum și menținerea ca temeinice și legale a actelor contestate, respectiv a încheierii nr. 1/22.01.2020 și a Deciziei nr. 38/2019, în ceea ce privește măsura dispusă la pct. 1.4 din decizie.

Hotărârea instanței de recurs, a cărei revizuire se solicită Prin decizia nr. 891 din 22 septembrie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești – secția de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2020, s-a respins recursul declarat de recurenta-pârâta Curtea de Conturi a României - Camera de Conturi împotriva sentinței nr. 4 din data de 5 ianuarie 2021, pronunțată de Tribunalul Prahova – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în contradictoriu cu intimații-reclamanți Primarul Orașului Breaza - A., Orașul Breaza prin Primar, intimatele-pârâte S.C. B. S.R.L., C. II, S.C. D. S.R.L. și E. S.R.L., ca nefondat.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva deciziei nr. 891 din 22 septembrie 2022, pronunțate de Curtea de Apel Ploiești – secția de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2020, a formulat cerere de revizuire revizuenta Curtea de Conturi – Camera de Conturi, întemeiată pe motivele de revizuire prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. și art. 21 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, solicitând admiterea cererii de revizuire, anularea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare. În susținerea cererii de revizuire arată că anterior pronunțării deciziei a cărei revizuire o solicită, Curtea de Apel Ploiești a pronunțat Decizia nr. 207/09.02.2021 în dosarul nr. x/2020, prin care a respins aceeași acțiune în anulare, împotriva acelorași acte emise de Camera de Conturi Prahova. În cauza de față se discută doar prejudiciul stabilit de auditorii publici externi la data controlului, în sumă de 4.497,30 RON, reprezentând diferența între chiria percepută și încasată conform contractului încheiat de entitatea verificată și S.C. F. S.R.L., în cuantum de 229,31 RON/lunar și suma calculată de auditori, respectiv chirie în cuantum de 529,13 RON/lunar, pentru o perioadă de 15 luni. Precizează că în ambele dosare este vorba despre o abatere unică, ce constă în emiterea unei Hotărâri de Consiliu Local prin care Consiliul Local Breaza, încălcând dispozițiile legale referitoare la achizițiile publice, a atribuit unor societăți comerciale terenuri aflate în proprietate publică, fiind vorba de cereri în anulare ce poartă asupra acelorași acte administrative (Decizia nr. 38/2019 și încheierea nr. 1/22.01.2020), având aceleași părți (reclamantă G. și pârâtă Curtea de Conturi a României - Camera de Conturi Prahova). De asemenea, precizează că cererea de revizuire se întemeiază pe motivul reglementat de art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., fiind îndeplinite condițiile identității de părți, obiect și cauză cu cele din dosarul nr. x/2020, ceea ce impune respectarea principiului autorității de lucru judecat cu privire la prima hotărâre. În acest sens, jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, potrivit căreia instanțele naționale sunt obligate să țină cont de constatările de fapt din procedurile judiciare anterioare, repunerea în discuție a situației soluționate definitiv prin alte hotărâri constituind o încălcare a art. 6.1 din Convenție (cauza Amuraritei contra României). Susține că noțiunea de proces echitabil presupune ca dezlegările irevocabile date problemelor de drept în litigii anterioare, dar identice sub aspectul problemelor de drept soluționate, au caracter obligatoriu în litigiile ulterioare, deoarece s-ar încălca principiul securității raporturilor juridice, element esențial al preeminenței dreptului, cu consecința generării incertitudinii jurisprudențiale.

Apărările formulate în revizuire Intimatul Primarul Orașului Breaza a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea cererii de revizuire, având în vedere că nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 509 alin. (2) C. proc. civ., întrucât nu se poate reține existența triplei identități de părți, obiect și cauză, în condițiile în care dosarul invocat privește alte părți, are alt obiect și o altă cauză.

Procedura de soluționare a cererii de revizuire În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de revizuire și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 513 C. proc. civ., coroborat cu art. 194-200 și art. 201 alin. (1), (5) și (6) C. proc. civ. Prin rezoluția din data de 15.12.2022 s-a fixat termen de judecată la data de 05.04.2023, în ședință publică, cu citarea părților, cauza fiind ulterior amânată pentru data de 14.06.2023.

Considerentele și soluția asupra cererii de revizuire Analizând cu prioritate excepția de tardivitate a cererii de revizuire deduse judecății în prezenta cauză, conform dispozițiilor art. 248 C. proc. civ., invocată din oficiu, Înalta Curte constată că aceasta este întemeiată, cererea de revizuire fiind tardiv formulată, raportat la considerentele ce urmează: Examinând cererea de revizuire formulată de revizuenta Curtea de Conturi – Camera de Conturi, întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că potrivit acestor dispoziții: "(1) Revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă: (...) 8. există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri." Termenul în care cererea de revizuire circumscrisă acestui temei de drept putea fi formulată este cel prevăzut de dispozițiile art. 511 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., conform cărora: "(1) Termenul de revizuire este de o lună și se va socoti: (...) 8. în cazul prevăzut la art. 509 alin. (1) pct. 8, de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri." În cauză, Înalta Curte constată că, întrucât hotărârea supusă revizuirii a rămas definitivă la data pronunțării acesteia, respectiv la data de 22 septembrie 2022, în raport cu modul de calcul al termenelor de procedură socotite pe luni, prevăzut de art. 181 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., termenul de exercitare a căii extraordinare de atac a revizuirii s-a împlinit la data de 22 octombrie 2022. Or, în speță revizuenta Curtea de Conturi – Camera de Conturi a transmis cererea de revizuire prin email la data de 16.11.2022, cu nerespectarea termenului prevăzut în mod imperativ de art. 511 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. Având în vedere aceste aspecte, se constată că cererea de revizuire întemeiată pe motivul de revizuire prevăzut la art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. a fost formulată cu depășirea termenului de o lună de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri, prevăzut de art. 511 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. De asemenea, se reține că la dosar nu a fost formulată o cerere de repunere în termen de către revizuentă, potrivit dispozițiilor art. 186 alin. (1) C. proc. civ., și nici nu s-a contestat sau justificat în vreun fel depunerea tardivă a cererii de revizuire întemeiate pe art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. În ceea ce privește motivul de revizuire prevăzut de art. 21 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte constată că și acesta este tardiv. Astfel, potrivit dispozițiilor art. 21 alin. (1) din Legea nr. 554/2004: "(1) Constituie motiv de revizuire, care se adaugă la cele prevăzute de C. proc. civ., pronunțarea hotărârilor rămase definitive prin încălcarea principiului priorității dreptului Uniunii Europene, reglementat la art. 148 alin. (2) coroborat cu art. 20 alin. (2) din Constituția României, republicată." Termenul în care cererea de revizuire circumscrisă acestui temei de drept putea fi formulată este cel prevăzut de dispozițiile art. 21 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, conform cărora: "(3) Cererea de revizuire se introduce în termen de o lună de la data comunicării hotărârii definitive și se soluționează de urgență și cu precădere." În același sens este și Decizia nr. 45/2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în dosarul nr. x/2016 și publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 386 din 23/05/2017, care a stabilit că "Termenul în care poate fi formulată cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 21 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 este de o lună și curge de la data comunicării hotărârii definitive, supusă revizuirii". Contrar celor susținute de către revizuentă, Înalta Curte constată că motivul de revizuire prevăzut de art. 21 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a fost invocat pentru prima dată prin notele scrise depuse prin email la data de 30.05.2023 . Or, decizia nr. 891 din 22 septembrie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești – secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2020, a fost comunicată revizuentei la data de 20 octombrie 2022. În raport cu modul de calcul al termenelor de procedură socotite pe luni, prevăzut de art. 181 alin. (1) pct. 3 din C. proc. civ., termenul de formulare a cererii de revizuire s-a împlinit la data de 20 noiembrie 2022, în raport cu care motivul de revizuire prevăzut de art. 21 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a fost invocat cu nerespectarea termenului prevăzut în mod imperativ de art. 21 alin. (3) din Legea nr. 554/2004. Sub acest aspect, Înalta Curte nu poate reține argumentele invocate de către revizuentă, în sensul că prin cererea de revizuire inițială a înțeles să invoce și motivul de revizuire prevăzut de art. 21 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, în condițiile în care prin cererea inițială a invocat doar temeiul de drept prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. Pe de altă parte, examinând cererea de revizuire inițială, Înalta Curte observă că prin invocarea în cererea de revizuire a jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, potrivit căreia instanțele naționale sunt obligate să țină cont de constatările de fapt din procedurile judiciare anterioare, iar repunerea în discuție a situației soluționate definitiv prin alte hotărâri constituind o încălcare a art. 6.1 din Convenție (cauza Amuraritei contra României), precum și faptul că noțiunea de proces echitabil presupune ca dezlegările irevocabile date problemelor de drept în litigii anterioare, dar identice sub aspectul problemelor de drept soluționate, au caracter obligatoriu în litigiile ulterioare, se circumscriu argumentelor aduse de către revizuentă cu privire la necesitatea respectării principiului autorității de lucru judecat cu privire la prima hotărâre, respectiv argumentele referitoare la jurisprudența europeană au fost formulate în susținerea motivului de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., fără nicio referire la motivul de revizuire prevăzut de art. 21 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. Dincolo de acest aspect, nu pot fi reținute nici susținerile revizuentei conform cărora în acest mod s-ar încălca principiul securității raporturilor juridice, element esențial al preeminenței dreptului, cu consecința generării incertitudinii jurisprudențiale, ca având valența unor argumente circumscrise motivului de revizuire prevăzut de art. 21 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, câtă vreme, pentru a fi în prezența acestui motiv de revizuire, revizuenta trebuia să arate în concret modul în care hotărârea a cărei revizuire se solicită a încălcat principiul priorității dreptului Uniunii Europene, reglementat la art. 148 alin. (2) coroborat cu art. 20 alin. (2) din Constituția României. În consecință, în lipsa indicării în mod expres a motivului de revizuire prevăzut de art. 21 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 prin cererea de revizuire, precum și a unor argumente care să se circumscrie motivului de revizuire prevăzut de legea specială, nu se poate reține că prin cererea de revizuire au fost invocate ambele motive. Cu alte cuvinte, Înalta Curte constată, contrar celor susținute de către revizuentă și în lipsa unor critici concrete, care să poată fi subsumate, dincolo de orice dubiu, motivului de revizuire prevăzut de art. 21 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, că acest motiv de revizuire a fost invocat pentru prima dată prin notele scrise depuse prin email la data de 30.05.2023, fiind tardiv în raport cu data comunicării deciziei a cărei revizuire se solicită, respectiv 20 octombrie 2022, termenul împlinindu-se la data de 20 noiembrie 2022. Prin urmare, având în vedere aspectele de mai sus, se constată că cererea de revizuire a fost formulată cu depășirea termenelor prevăzute de art. 511 alin. (1) pt. 8 C. proc. civ. și art. 21 alin. (3) din Legea nr. 554/2004.

Temeiul legal al soluției adoptate cu privire la cererea de revizuire Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 513 C. proc. civ., coroborate cu art. 511 alin. (1) pt. 8 C. proc. civ. și art. 21 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, va respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta Curtea de Conturi – Camera de Conturi împotriva deciziei nr. 891 din 22 septembrie 2022, pronunțate de Curtea de Apel Ploiești – secția de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2020, ca tardiv formulată.