ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1645/2023

Ședința publică din data de 17 octombrie 2023

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei.

Prin decizia civilă nr. 1005A/22.06.2023 pronunțată în dosarul nr. x/2019, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă a admis apelurile declarate de către apelanții-reclamanți A. și B. și de apelanții-pârâți C. și D. împotriva sentinței civile nr. 1755/12.11.2020 pronunțate de Tribunalul București – secția III-a civilă în dosarul nr. x/2019, în contradictoriu cu intimații-pârâți Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor și Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților. Curtea a schimbat în tot sentința apelată, în sensul că a admis contestațiile conexate, a obligat Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor să emită o nouă decizie de compensare în locul deciziei nr. 23946/21.12.2018, cuprinzând următoarele valori de despăgubire: pentru A. și B., valoarea de 4.392.800 puncte, pentru C., valoarea de 197.676 puncte, pentru D., valoarea de 461.244 puncte.

Curtea a luat act că la fond reclamantele contestatoare au declarat că vor solicita cheltuielile efectuate la prima instanță pe cale separată.

Curtea a obligat intimata pârâtă Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor la plata către apelantele reclamante A. și B. a sumei de 14.796,16 RON reprezentând cheltuieli de judecată în apel (cu aplicarea art. 451 alin. (2) din C. proc. civ. în privința onorariului avocatului).

Prin contestația privind tergiversarea procesului înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă la data de 05 octombrie 2023, petentele A. și B. au solicitat admiterea contestației și luarea tuturor măsurilor necesare redactării și comunicării deciziei nr. 1005/2003 din 22 iunie 2023 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă.

În motivare, petentele au arătat că decizia menționată a fost pronunțată la data de 22 iunie 2023, de la data soluționării cererii au trecut peste 3 luni, de la rămânerea în pronunțare au trecut 5 luni, dosarul având o vechime de aproape 5 ani, iar în temeiul titlului XIII din Legea nr. 247/2005, litigiile de acest tip trebuie soluționate cu maximă celeritate. Au mai arătat că li se aduce atingere dreptului la un proces echitabil prin nerespectarea termenului rezonabil de finalizare a procesului civil, prevăzut de art. 6 par. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Petentele au invocat cauzele Katte Klitsche de la Grange contra Italiei, în care Curtea europeană a stabilit că este foarte important ca pe parcursul procesului de administrare a justiției să nu intervină întârzieri apte de a pune la îndoială eficiența și credibilitatea actului de justiție, cauza Kudla contra Poloniei prin care s-a statuat că "recent, Curtea a atras atenția asupra pericolului important pe care încetineala excesivă a justiției o reprezintă pentru statul de drept în ordinile juridice naționale" și cauza Drăgănescu contra României unde s-a exprimat că este necesar să se aprecieze caracterul rezonabil al duratei procedurii în lumina circumstanțelor cauzei și cu trimitere la complexitatea cauzei, comportamentul reclamanților și al autorităților competente și miza litigiului pentru reclamanți.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 91 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor și dispozițiile art. 522 - 527 din C. proc. civ.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Examinând contestația la tergiversare, Înalta Curte constată că aceasta este rămasă fără obiect, pentru considerentele ce urmează să fie expuse.

Art. 522 din C. proc. civ. reglementează posibilitatea formulării de către oricare din părți, precum și de către procurorul care participă la ședință, a unei contestații prin care, invocând încălcarea dreptului la soluționarea procesului într-un termen optim și previzibil, să se solicite luarea măsurilor legale pentru ca această situație să fie înlăturată.

Alin. (2) al articolului menționat stabilește cazurile în care poate fi făcută respectiva contestație, motivele vizând atât culpa instanței, cât și atitudinea ei față de neglijența sau abuzul părților, a altor participanți în proces, ori a terților propriu-ziși, care aveau obligații legale sau judiciare, și anume: 1. când legea stabilește un termen de finalizare a unei proceduri, de pronunțare ori de motivare a unei hotărâri, însă acest termen s-a împlinit fără rezultat; 2. când instanța a stabilit un termen în care un participant la proces trebuia să îndeplinească un act de procedură, iar acest termen s-a împlinit, însă instanța nu a luat, față de cel care nu și-a îndeplinit obligația, măsurile prevăzute de lege; 3. când o persoană ori o autoritate care nu are calitatea de parte a fost obligată să comunice instanței, într-un anumit termen, un înscris sau date ori alte informații rezultate din evidențele ei și care erau necesare soluționării procesului, iar acest termen s-a împlinit, însă instanța nu a luat, față de cel care nu și-a îndeplinit obligația, măsurile prevăzute de lege; 4. când instanța și-a nesocotit obligația de a soluționa cauza într-un termen optim și previzibil prin neluarea măsurilor stabilite de lege sau prin neîndeplinirea din oficiu, atunci când legea o impune, a unui act de procedură necesar soluționării cauzei, deși timpul scurs de la ultimul său act de procedură ar fi fost suficient pentru luarea măsurii sau îndeplinirea actului.

Astfel, ceea ce caracterizează toate cazurile prevăzute de art. 522 din C. proc. civ. este pasivitatea instanței de judecată, care are mijloacele necesare pentru corijarea conduitelor necorespunzătoare și nu le folosește sau nesocotește ea însăși dispozițiile legale care îi impun o anumită conduită. În acest context, contestația privind tergiversarea procesului reprezintă un remediu oferit de normele de procedură, ce are aplicabilitate în situațiile în care

chiar instanța cauzează amânarea nejustificată sau nu dispune măsurile necesare pentru asigurarea soluționării procesului într-un termen rezonabil.

Contestatoarele supun prezentei proceduri judiciare împrejurarea că decizia nr. 1005/2003 din 22 iunie 2023 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă în dosar nr. x/2019 nu a fost redactată.

La data de 17 octombrie 2023, hotărârea curții de apel a fost redactată, lipsind astfel de obiect prezentul demers judiciar, întrucât măsura care se solicita a fi luată prin intermediul contestației a fost îndeplinită.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca rămasă fără obiect, contestația privind tergiversarea procesului ce formează obiectul dosarului nr. x/2019 al Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, formulată de contestatoarele A. și B..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca rămasă fără obiect, contestația privind tergiversarea procesului ce formează obiectul dosarul nr. x/2019 al Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, formulată de contestatoarele A. și B..

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 17 octombrie 2023.