ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1497/2022
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1497/2022 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2022)
Ședința publică din data de 2 august 2022
Asupra cererii de față, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
I.1. Stadiul procesului la curtea de apel
Pe rolul Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, sub nr. x/2018, au fost înregistrate apelurile formulate de reclamanta A. și de pârâta Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor împotriva sentinței civile nr. 2954 din 12 decembrie 2019, pronunțate de Tribunalul București, secția a V-a civilă în dosarul nr. x/2018.
Prin decizia nr. 237 din data de 16 februarie 2022, pronunțată în dosarul nr. x/2018, Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă: a admis apelurile; a schimbat în parte sentința atacată, în sensul că numărul de puncte cuvenit reclamantei este în cuantum de 85.367, corespunzător unei cote de 75% din drept; a obligat-o pe apelanta-pârâtă Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor să acorde prin decizia de compensare un număr de 61.741 puncte în favoarea intervenientei B. S.A., corespunzător unei cote de 27% din drept; a păstrat celelalte dispoziții ale hotărârii apelate; a respins cererea apelantei-reclamante de obligare a apelantei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată ca neîntemeiată.
I.2. Contestația la tergiversarea judecății
La data de 21 iulie 2022, petenta A. a formulat contestație privind tergiversarea soluționării cauzei ce formează obiectul dosarului nr. x/2018 al Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, contestație înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Jutiție sub nr. x/2018/a1, invocând că, potrivit art. 426 alin. (5) coroborat cu art. 427 alin. (1) C. proc. civ., hotărârea trebuie redactată și semnată în termen de 30 de zile de la pronunțare și comunicată de îndată ce a fost redactată și semnată, or, în speță, au trecut mai mult de 5 luni de la pronunțarea deciziei, fără ca aceasta să îi fie comunicată.
A susținut petenta că, în cauză, este vorba despre o încălcare a dreptului său la soluționarea procesului într-un termen optim și rezonabil, așa cum este reglementat de art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, fiind evidentă încălcarea drepturilor sale procesuale, dar și a termenului rezonabil în care o astfel de cauză poate fi soluționată.
Ca atare, prevalându-se de dispozițiile art. 525 și urm. din C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 199/2022, publicată în M. Of. nr. 682 din 8 iulie 2022, petenta a solicitat luarea măsurilor legale în vederea redactării, semnării și comunicării deciziei civile nr. 237 din data de 16 februarie 2022, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă.
I.3. Apărările formulate în cauză
Intimatele nu au depus întâmpinare.
II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție
Analizând contestația privind tergiversarea procesului, Înalta Curte urmează a o admite pentru argumentele expuse în continuare.
Reglementările legale referitoare la contestația privind tergiversarea procesului reprezintă un mijloc procedural particular destinat a înlătura întârzierile ivite pe parcursul soluționării cauzelor civile, întârzieri de natură a afecta termenul optim și previzibil în care un proces ar trebui finalizat prin pronunțarea unei hotărâri definitive, chiar în condițiile în care acest termen este unul variabil, în raport cu circumstanțele particulare ale fiecărei pricini. Acest mijloc procedural nu reprezintă o cale de atac, ci se constituie într-un remediul circumscris scopului adoptării unor măsuri, în condițiile prevăzute de lege, de natură a asigura respectarea dreptului părților la soluționarea procesului într-un termen optim și previzibil.
În conformitate cu prevederile art. 522 alin. (1) C. proc. civ.: "Oricare dintre părți, precum și procurorul care participă la judecată pot face contestație prin care, invocând încălcarea dreptului la soluționarea procesului într-un termen optim și previzibil, să solicite luarea măsurilor legale pentru ca această situație să fie înlăturată."
Din economia normei enunțate, rezultă că ceea ce caracterizează această instituție juridică este pasivitatea instanței de judecată, care, deși are la dispoziție mijloacele legale pentru corijarea conduitelor procesuale necorespunzătoare ale părților sau ale altor participanți la procedură, nu le aplică ori nesocotește ea însăși anumite prevederi legale, care-i impun îndeplinirea unui act de procedură într-un anumit termen.
Motivele pentru care se poate face uz de această cerere sunt prevăzute de art. 522 alin. (2) din același cod. Potrivit normei evocate, contestația privind tergiversarea procesului poate fi exercitată în următoarele situații:
când legea stabilește un termen de finalizare a unei proceduri, de pronunțare ori de motivare a unei hotărâri, însă acest termen s-a împlinit fără rezultat;
când instanța a stabilit un termen în care un participant la proces trebuia să îndeplinească un act de procedură, iar acest termen s-a împlinit, însă instanța nu a luat, față de cel care nu și-a îndeplinit obligația, măsurile prevăzute de lege;
când o persoană ori o autoritate care nu are calitatea de parte a fost obligată să comunice instanței, într-un anumit termen, un înscris sau date ori alte informații rezultate din evidențele ei și care erau necesare soluționării procesului, iar acest termen s-a împlinit, însă instanța nu a luat, față de cel care nu și-a îndeplinit obligația, măsurile prevăzute de lege;
când instanța și-a nesocotit obligația de a soluționa cauza într-un termen optim și previzibil prin neluarea măsurilor stabilite de lege sau prin neîndeplinirea din oficiu, atunci când legea o impune, a unui act de procedură necesar soluționării cauzei, deși timpul scurs de la ultimul său act de procedură ar fi fost suficient pentru luarea măsurii sau îndeplinirea actului.
În acest context, contestația la tergiversarea procesului reprezintă un remediu oferit de normele de procedură, care are aplicabilitate în situațiile în care
instanța cauzează amânarea nejustificată sau nu dispune măsurile necesare pentru asigurarea soluționării procesului într-un termen rezonabil.
Verificându-se aceste cerințe legale, Înalta Curte constată că situația descrisă de petentă se circumscrie ipotezei instituite de art. 522 alin. (2) pct. 1 teza finală C. proc. civ.
Astfel, decizia prin care curtea de apel a soluționat apelurile declarate în cauză a fost pronunțată la data de 16 februarie 2022, iar, din verificările efectuate în aplicația ECRIS, rezultă că, până la această dată, decizia nu a fost redactată.
Potrivit art. 426 alin. (5) C. proc. civ., hotărârea se va redacta și se va semna în cel mult 30 de zile de la pronunțare, iar, conform art. 427 alin. (1) din același act normativ, hotărârea se va comunica din oficiu părților, în copie, chiar dacă este definitivă, de îndată ce a fost redactată și semnată, în condițiile legi.
În aplicarea prevederilor 24 și 27 din C. proc. civ., se are în vedere forma în vigoare la data declanșării procesului, anume 3 octombrie 2018, anterior modificării Codului prin Legea nr. 310/2018.
În același sens, art. 16 alin. (3) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară prevede că hotărârile judecătorești trebuie redactate în termen de cel mult 30 de zile de la data pronunțării, iar, în cazuri temeinic motivate, termenul poate fi prelungit cu câte 30 de zile, de cel mult două ori; această formă a normei din legea de organizare judiciară este în vigoare de la data de 23 iulie 2018, urmare a modificării aduse art. 16 din Legea nr. 304/2018 prin Legea nr. 207/2018, publicată în M. Oficial nr. 638 din 20 iulie 2018, fiind în vigoare la data înregistrării cauzei pe rolul primei instanțe.
Ca atare, cum de la data pronunțării deciziei de către curtea de apel - 16 februarie 2022 - au trecut mai mult de 5 luni, iar hotărârea nu a fost redactată, Înalta Curte reține că termenul prevăzut de lege pentru îndeplinirea acestei obligații de către instanță s-a împlinit, a fost depășit și nici până la această dată nu a fost efectuat actul de procedură al redactării motivelor deciziei pronunțate de instanța de apel.
Or, această ipoteză are semnificația unei tergiversări a procesului, în accepțiunea dispozițiilor legale anterior evocate, de natură să determine încălcarea dreptului petentei la soluționarea procesului într-un termen optim și previzibil, în condițiile în care instanța are obligația de a lua toate măsurile necesare respectării termenului de redactare, semnare și comunicare a hotărârilor.
Așa fiind, apreciind întemeiată contestația privind tergiversarea procesului formulată de petenta A. privind dosarul nr. x/2018 al Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, în temeiul art. 525 alin. (6) C. proc. civ., o va admite și va dispune obligarea judecătorului redactor să îndeplinească actul de procedură al motivării deciziei civile nr. 237 din data de 16 februarie 2022, pronunțate în dosarul nr. x/2018.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite contestația privind tergiversarea procesului ce formează obiectul dosarului nr. x/2018 al Curții de Apel București, secția a IV-a civilă, formulată de petenta A..
Obligă pe judecătorul redactor să îndeplinească actul de procedură al redactării deciziei civile nr. 237 din 16 februarie 2022, pronunțate în dosarul nr. x/2018 al Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 2 august 2022.