Decizia nr. 2290/2022 — ÎCCJ, Secția I civilă — recurs împotriva sentinței nr. 976/2021 a Tribunalului București

Obiectul cauzei Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a V-a civilă la 6.11.2020, sub dosar nr. x/2020, reclamantul A. a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâta Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, să pronunțe o hotărâre prin care să fie obligată aceasta la soluționarea dosarului nr. x C. civ. prin emiterea unei decizii de compensare prin puncte.

Sentința Tribunalului București, secția a V a civilă Prin sentința civilă nr. 976 din 11 iunie 2021, pronunțată de Tribunalul București, secția a V a civilă a fost admisă excepția prematurității și a fost respinsă, ca prematur introdusă, cererea formulată de reclamntul A., în contradictoriu cu pârâta Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor.

Decizia Curții de Apel București, secția a IV a civilă Prin decizia civilă nr. 436A din 17 martie 2022, Curtea de Apel București, secția a IV a civilă a admis apelul formulat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 976 din 11 iunie 2021, pronunțată de Tribunalul București, secția a V a civilă, în contradictoriu cu intimata pârâtă Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor; a anulat sentința apelată și, evocând fondul, a respins cererea, ca neîntemeiată.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva deciziei nr. 436A din 17 martie 2022, Curtea de Apel București, secția a IV a civilă a declarat recurs reclamantul A., menționând că motivele de recurs le va depune în termenul legal.

Procedura derulată în fața Înaltei Curți de Casație și Justiție Prin rezoluția din 22 septembrie 2022, a fost stabilit termen de judecată la 17 noiembrie 2022, când instanța, din oficiu, a invocat excepția inadmisibilității căii de atac. II. Soluția și considerentele asupra recursului Examinând recursul în raport de excepția inadmisibilității, a cărei analiză este prioritară, față de caracterul său peremptoriu, Înalta Curte constată următoarele: Obiectul prezentului litigiu îl constituie cererea prin care reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor solicitând instanței să pronunțe o hotărâre prin care să fie obligată aceasta la soluționarea dosarului nr. x C. civ. prin emiterea unei decizii de compensare prin puncte. Cererea a fost întemeiată în drept pe dispozițiile Legii nr. 10/2001 și Legii nr. 165/2013. Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, aplicabilă în prezenta speță în raport de obiectul dosarului, prevede la art. 35 că: "(1) Deciziile emise cu respectarea prevederilor art. 33 și art. 34 pot fi atacate de persoana care se consideră îndreptățită la secția civilă a tribunalului în a cărui circumscripție se află sediul entității, în termen de 30 de zile de la data comunicării. (2) În cazul în care entitatea învestită de lege nu emite decizia în termenele prevăzute la art. 33 și 34, persoana care se consideră îndreptățită se poate adresa instanței judecătorești prevăzute la alin. (1) în termen de 6 luni de la expirarea termenelor prevăzute de lege pentru soluționarea cererilor. (3) În cazurile prevăzute la alin. (1) și (2), instanța judecătorească se pronunță asupra existenței și întinderii dreptului de proprietate și dispune restituirea în natură sau, după caz, acordarea de măsuri reparatorii în condițiile prezentei legi. (4) Hotărârile judecătorești pronunțate potrivit alin. (3) sunt supuse numai apelului. (5) Cererile sau acțiunile în justiție formulate în temeiul alin. (1) și (2) sunt scutite de taxa judiciară de timbru." Conform dispozițiilor art. 483 alin. (2) teza finală C. proc. civ., "nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului", iar art. 634 alin. (1) pct. 4 teza I C. proc. civ. stipulează că au caracter definitiv hotărârile date în apel, fără drept de recurs. Prin urmare, potrivit art. 35 alin. (4) din Legea nr. 165/2013, decizia care face obiectul recursului este definitivă, nefiind susceptibilă de recurs. Conform principiului legalității o hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac a hotărârilor judecătorești nu pot exista în afara legii. Regula are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătorești sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condițiile legii. Din coroborarea dispozițiilor sus evocate, respectiv art. 35 alin. (4) din Legea nr. 165/2013 cu art. 483 alin. (2) teza finală C. proc. civ. și cu art. 634 alin. (1) pct. 4 din același act normativ, rezultă că decizia nr. 436 A din 17 martie 2022 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă nu este susceptibilă de recurs, fiind o hotărâre supusă numai căii de atac a apelului. Față de cele ce preced, în temeiul dispozițiilor art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul formulat de reclamantul A. împotriva deciziei nr. 436 A din 17 martie 2022, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă, ca inadmisibil. PENTRU ACESTE MOTIVE,